FACEBOOK – un sistem care oricînd ne poate transforma într-o „religie civilă”

Publicăm, în cele ce urmează, un articol care ni se pare interesant deoarece surprinde un aspect al chipului societății, care se conturează din ce în ce mai mult cu forme demonice, o societate în care politica lumii se sacralizează iar Biserica, nu numai că se secularizează, dar funcționează din ce în ce mai mult după un tipar politic. Aceasta probabil până se va ajunge la un numitor comun, și își va face apariția globală Statul-Religie. Si, pentru asta, facebookul contribuie din plin.

Blogul lui Răzvan Codrescu: AFR: FACEBOOK – O NOUĂ RELIGIE?

Speculaţiile privind cauza ori cauzele succesului electoral a lui Donald Trump şi, la polul opus, al insuccesului lui Hillary Clinton continuă încă. Din abundenţă. Unii continuă să spună că mobilizarea creştinilor în favoarea lui Trump şi a femeilor împotriva lui Clinton au fost cauzele principale, împreună cu nemulţumirea sindicatelor şi a oamenilor de rînd, care îşi pierd locurile de muncă ori şi le văd exportate în ţările Lumii a Treia. În ultimele săptămîni, însă, se vehiculează o teorie nouă: activişti on-line ai serviciilor secrete ruse (trolls) ar fi cumpărat de la Facebook 3000 de reclame împotriva lui Clinton, pe care le-au distribuit cu agresivitate în ultimele patru săptămîni ale campaniei prezidenţiale, adică exact acum un an, celor între 23 şi 70 de milioane de americani cu conturi de Facebook. Cifra e imensă şi echivalează cu pînă la 28% din electoratul american!

Date statistice

Dacă Facebook a fost într-adevăr factorul decisiv în alegerea lui Trump rămîne de văzut (şi poate nu se va şti niciodată cu siguranţă). Cert este că Facebook a devenit extrem de influent şi influenţa lui creşte de la zi la zi. Influenţa e de fapt atît de mare încît tot mai des dăm peste aricole în presa americană care se întreabă dacă nu cumva Facebook se transformă într-o religie. În vară, un articol din The Atlantic întreba de ce în zilele noastre nu sîntem martori la apariţia unor noi religii (vezi aici). Comentariul dădea de înţeles că în mod tradiţional cam în fiecare veac a apărut o religie nouă, care în curs de cîteva sute de ani a cîştigat sute de mii ori milioane de aderenţi. Dar noi religii nu au mai apărut de mai bine de 100 de ani. Or, zic unii, sîntem pe cale de a inventa una (vezi aici).

Aceeași întrebare e postulată anul acesta privind Facebook-ul. Şi nu e de mirare, dacă luăm în considerare cîteva date statistice recente. Pe 27 august publicaţia americană on-line numită Quartz a publicat un articol interesant asupra subiectului, cu un titlu care atrage instantaneu atenţia: Facebook has more people than any major religion except Christianity („Facebook are mai mulţi aderenţi decît oricare religie mare, cu excepţia creştinismului” – vezi aici). În iunie, Facebook avea 2 miliarde de active users, adică conturi active, iar întreaga corporaţie Facebook numai 20.658 de angajaţi. Doar creştinismul, cu un număr de 2,3 miliarde de aderenţi, întrece Facebook-ul. Pe locul trei se află islamul cu 1,8 miliarde de aderenţi, neafiliaţii religioşi cu 1,2 miliarde, hinduşii cu 1,1 miliarde, buddhiştii cu 0,5 miliarde şi aşa mai departe. În timp ce mişcarea Facebook e sprijinită şi menţinută de peste 20 de mii de angajaţi, creştinismul implică milioane de angajaţi permanenţi, printre ei preoţi/pastori, lideri de tineret, misionari, angajaţi ai organizaţiilor caritabile creştine etc. Privind rata creşterii aderenţilor, Facebook creşte anual cu 22%, islamul cu 1,4%, iar creştinismul cu 0,8%. Pînă în 2020, numărul aderenţilor la Facebook va întrece numărul creştinilor la nivel global.

O nouă religie?

Întrebat în iunie de un jurnalist cum vede el impactul Facebook, Mark Zuckenberg, fondatorul acestuia, a remarcat, în termeni cvasi-religioşi, necesitatea formării unei comunităţi globale în jurul Facebook-ului, care să contribuie la binele comun al planetei. Declară el: „Oamenii care merg la biserică sînt mai dispuşi să facă munca de voluntariat şi contribuţii caritabile, nu doar pentru că sînt religioşi, ci pentru că fac parte dintr-o comunitate. O biserică nu se formează peste noapte. Are un pastor care se ocupă de bunăstarea congregaţiei şi se îngrijeşte ca fiecare membru al acesteia să aibă hrană şi un acoperiş. [...] Liderii determină cultura, ne inspiră, ne dau ce ne trebuie şi ne îngrijesc” (People who go to church are more likely to vounteer and give to charity – not just because they're religious, but because they're part of a community. A church doesn't just come together. It has a pastor who cares for the well-being of their congregation, makes sure they have food and shelter. [...] Leaders set the culture, inspire us, give us a safety net, and look out for us). 

Comentariul lui Zuckenberg e interesant pentru că el captează esenţa creştinismului în dimensiunea lui ne-teologică: creştinii constituie un factor pozitiv şi decisiv la bunăstarea umanităţii, iar ceea ce îi face buni este religiozitatea lor. Creştinismul e un şablon după care Zuckenberg vrea să formeze, în cuvintele lui, o lume mai integrată, mai coezivă, o forţă constructivă pentru pace şi armonie între oamenii planetei. De fapt, în iunie Facebook a anunţat un nou motto (mission statement) al companiei: Give people the power to build community and bring the world closer together („Să dăm oamenilor puterea de a construi o comunitate şi a aduce oamenii mai aproape unii de alţii”). Oare ce vrea să însemne asta?

După chipul şi asemănarea Facebook-ului

Nu sîntem naivi să credem că Facebook se va transforma vreodată într-o religie. Cel puţin nu într-o religie de genul religiilor tradiţionale, care pretind credinţa într-o divinitate, într-o Fiinţă Supremă, şi o cale spre nemurire, cu răsplată, fie spre bine, fie spre rău, pentru viaţa trăită aici, pe pămînt. Dar ce e cert este că există o posibilitate reală că Facebook să genereze ceea ce sociologul german Max Weber numea, acum mai bine de o sută de ani, o „religie civilă” (civil religion). Conceptul lui Weber nu e tocmai original, pentru că, într-o formă mai nuanţată, îl aflăm deja la Jean-Jacques Rousseau. El denotă un mod de gîndire, o credinţă ne-religioasă comună unei naţiuni ori unui grup de persoane privind un subiect aparte. Un exemplu uşor de înţeles pentru europeni sînt „valorile europene” cu care elita europeană încearcă să ne îndoctrineze, ori sloganul curent al americanilor: „Make America great again!”, ori al lui Macron: „Franţa primează!”. Religia civilă e sprijintă de ritualuri distincte, simboluri specifice, embleme, ceremonii patriotice, zile „sacre”.

You are the product!

Înțelegm că mulţi dintre cei care citesc aceste rînduri sînt sceptici. Şi e de înţeles. Dar ne-a atras atenţia un articol extrem de bine scris şi documentat, publicat în London Review of Books în vară, cu titlui You are the product! („Tu eşti marfa!” - vezi aici). În cele 20 de pagini ale articolului, autorul, John Lanchester, face recenzia a trei cărţi publicate doar anul acesta, care ne atenţionează că noi, oamenii de rînd, ne pierdem individualitatea şi chiar umanitatea, esenţa noastră fiind determinată tot mai mult de giganţii mediei sociale din zilele noastre: Facebook, Google şi Amazon. Este de fapt un proces la care participă aproape o treime din populaţia planetei şi fiecare persoană care citeşte aceste rînduri. Fiecare click pe care îl facem este o urmă (dîră) electronică pe care o lăsăm îndărăt, înfiptă în lumea virtuală și care va rămîne acolo fără şanse de a fi ştearsă vreodată. Aceste urme electronice ne sînt colectate (harvested) de giganţii mediei sociale şi sînt vîndute contra cost altor giganţi care caută să ne ademenească cu mesajele ori produsele lor.

E suficient să cităm doar titlul uneia dintre cărţi pentru a ne da seama cu ce ne confruntăm. E cartea lui Tim Vu, The Attention Merchants: From the Daily Newspaper to Social Media. How Our Time and Attention is Harvested and Sold („Negustorii atenţiei: De la cotidiene la media socială. Cum ni se culeg şi ni se vînd atenţia şi timpul”).

Expansiunea influenţei Facebook poate fi chiar alarmantă. Acum cinci ani, în octombrie 2012, Facebook a ajuns la 1 miliard de conturi active, iar numărul s-a dublat în doar cinci ani. În 2012, 55% din persoanele cu conturi de Facebook îşi accesau contul zinic, iar după 5 ani procentul a crescut la 66%. Google are 1,5 miliarde de aderenţi. WhatsApp şi Messenger au 1,2 miliarde de abonaţi fiecare, iar Instagram 700 de milioane. Dar toate aceste trei aplicaţii sînt proprietatea Facebook. Venitul anual global al Facebook-ului şi al companiilor sale este de $445 miliarde. Punctul de saturaţie, însă, rămîne să fie atins, în lume fiind 3,5 miliarde de persoane cu acces la internet.

Inspiraţie creştină?

Esenţa afacerilor Facebook e captarea şi comercializarea atenţiei noastre. Asemenea panourilor publicitare din Parisul secolului XIX. Inspiraţia franceză, însă, nu e doar în lumea publicitară, ci şi în lumea inventată de Zuckenberg. Şi, curios lucru, influența franceză la rîndul ei e de inspiraţie creştină, unul dintre filosofii influenţi din spatele întregului concept de Facebook fiind René Girard, un filosof creştin francez emigrat în Statele Unite. Cea mai influentă carte a lui Girard a fost Things Hidden since the Foundation of the World („Lucruri ascunse de la crearea lumii”). Ideea ei fundamentală este că fiinţă umană nu este defel autonomă şi, din această cauză, nu poate să-şi creeze un set valoric al ei. De aceea, ea copiază, imită valorile altora, în cazul creştinilor valorile transmise lor din generaţie în generaţie şi revelate lor originar de Divinitate. Trăsătura aceasta definitorie a omului de a imita pe cel de lîngă el e aplicată perfect, zice Timothy Vu în cartea lui, de Facebook: „Vreau să-l imit pe vecin, vreau să fiu ca vecinul”.

Şi tocmai aici e relevanța Facebook-ului. Facebook ne urmăreşte 24 de ore din 24, ştie ce ne interesează, ce valori poftim, şi ne direcţionează interesele spre companii care ştiu să ne satisfacă poftele şi doleanţele, fie ele cît de frivole, bune ori rele. De accea, de exemplu, zice Vu, dacă facem un Google search pentru a afla costul unui zbor de la New York la Sao Paolo, în cîteva secunde ne apar pe ecran, fără să solicităm ori să voim, informaţii privind hoteluri în Sao Paolo, închirieri de maşini, orarele evenimentelor sportive pe durata şederii acolo etc. De ce? Pentru că instantaneu Facebook vinde atenţia şi interesele noastre unor companii care sînt interesate de ele. Asta explică de ce avem acces la Facebook gratuit. Asta explică şi titlul articolului lui Lanchester, You are the product, pentru că Facebook ne transformă în comodităţi, în mărfuri, în produse care se vînd şi se cumpără. De fapt, ne aminteşte Tim Vu, fiecare dintre noi care avem cont de Facebook muncim pentru Facebook, contribuim la monetizarea acestei gigantice firme globale. 

Şi asta e o veste rea pentru mass-media de tip tradiţional, care se află pe cale de dispariţie. Mass-media de tip tradiţional costă mult, iar reclamele se transmit mai repede şi masiv pe Facebook decît prin intermediul cotidienelor tradiţionale. De exemplu, pe parcursul campaniei prezidenţiale din 2016 din Statele Unite, Facebook a cunoscut o activitate mai susţinută şi un trafic de idei şi dezbateri mai intens decît marile cotidiene americane adunate la un loc: New York Times, Washington Post, Huffington Post, NBC News etc. De fapt, New York Times a făcut un studiu conform căruia în 2014 aderenţii Facebook-ului au stat pe Facebook, la nivel colectiv, echivalentul a 39.757 de ani zilnic! La fel şi publicaţia britanică The Guardian, care în 2016 se lamenta că anual Facebook „fură” 27 de milioane de dolari din venitul ziarului prin reclame alternative!

O maşină care face bani pe seama noastră

Facebook a devenit o uriașă maşină producătoare de bani. Achiziţiile noastre on-line, făcute cu o carte de credit, sînt cunoscute Facebook-ului, care la rîndul său vinde informaţiile noastre privind ce cumpărăm companiilor care le fabrică – în schimbul unor sume de bani. Şi mai mult, Facebook ştie instantaneu unde locuim, în care zonă a lumii, ce număr de telefon avem, care e venitul pe cap de locuitor al cartierului în care locuim, ce cumpără oamenii din cartierul nostru etc. Aceste informaţii sînt vîndute altor companii, care ne trimit reclame menite să ne ademenească să cumpărăm şi să consumăm. Algoritmurile Facebook care captează şi transmit aceste informaţii sînt atît de sofisticate încît, cunoscînd venitul pe cap de locuitor din zona de unde să încearcă achiziţionarea de bunuri, dau, de exemplu, preţuri la bilete de avion mai ridicate în cartierele bogate decît în cele mai sărace. E clar că Facebook e cea mai mare cameră de luat vederi din lume. Are lentile globale şi înregistrează instantaneu vieţile a 2 miliarde de oameni, continuu, fără încetare. Ne urmăreşte gusturile, mişcările şi interesele într-o măsură pînă acum nemaicunoscută în istoria omenirii. Are acces şi la minţile noastre, cu scopul de a ni le influenţa şi direcţiona spre consumerism şi monetizarea instituţiei. 

Îngrijorător, nu? Ne gîndim că doar Dumnezeu ştie fiecare pas pe care îl facem, fiecare click pe care îl dăm, la ce ne uităm on-line, ce gînduri avem, ce intenţii nutrim – şi este cu un pas înaintea noastră. Se pare că şi Facebook e implicat în viaţa noastră într-o măsură similară şi posedă cunoştinţe similare. Este un sistem care oricînd ne poate transforma într-o „religie civilă”, fie că vrem, fie că nu.


ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro