Două evenimente la București dedicate celor care au suferit în închisorile comuniste: un colocviu dedicat "poeziei închisorilor comuniste" și marcarea apariţiei numărului 100 al Revistei „Memoria”

Basilica: Colocviu de literatură creștină la București | Cea mai frumoasă formă de sprijin pentru moralul oricărui dintre deținuți a fost poezia, a mărturisit Pr. Nicolae Bordașiu

 

Cea mai frumoasă formă de sprijin pentru moralul oricărui dintre deținuți a fost poezia, a mărturisit Pr. Nicolae Bordașiu, fost deținut politic, la Colocviul de literatură creștină care a avut loc vineri la Facultatea de Teologie din București.

Părintele Nicolae a stat ascuns șapte ani prin satele bihorene, fiind căutat de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani închisoare. Descoperit şi arestat în 1955, a urmat ani grei de închisoare în Timişoara, Jilava, Oradea şi Aiud, fiind deţinut politic în perioada 1955-1964.

Intitulat „Poezia închisorilor comuniste”, evenimentul din 13 octombrie 2017, ajuns la a treia ediție, a fost organizat de Ziarul Lumina.

În deschiderea manifestării, PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, a transmis mesajul Patriarhului Daniel, intitulat „Transfigurarea suferinței prin rugăciune şi poezie”, în care Preafericirea Sa a evidențiat faptul că în închisorile comuniste rugăciunea oferea profunzime poeziei, iar poezia oferea aripi rugăciunii:

Pentru Biserica Ortodoxă Română, comemorarea poeţilor creştini care au suferit în temniţele comuniste are o motivaţie sau o valoare pur religioasă, nu ideologică, deoarece este bazată exclusiv pe trăirea credinţei în Dumnezeu, mărturisită chiar şi în stare de suferinţă şi umilinţă.

În acest sens, poezia creştină scrisă în închisorile comuniste nu este doar un capitol special din istoria literaturii române, ci şi o mărturie de credinţă în comuniune cu mărturisitorii şi martirii Bisericii din toate veacurile.

În continuare, criticul literar Prof. Cristian Crăciun a susținut prelegerea „Poezia închisorilor comuniste”, după care au urmat mai multe mărturii despre formele de rezistență în închisoare.

Pentru Pr. Nicolae Bordașiu de la Biserica Sfântul Silvestru din București, poezia a fost un reazem în perioada detenției:

Nu numai pentru mine, ci pentru majoritatea celor care au fost în pușcărie (…) poezia a fost un reazem deosebit, fiindcă în închisoare gândurile chinuitoare te năvăleau și te chinuiau.

Ca să scapi de gânduri aveai nevoie de o evadare, și cea mai frumoasă formă de sprijin pentru moralul oricărui dintre deținuți a fost poezia, fiindcă era o formă accesibilă, frumoasă, captivantă și în același timp îți mărturisea experiența celor care au compus-o, a spus părintele Nicolae Bordașiu, conform Radio Trinitas.

[...] Colocviul a continuat cu un moment poetic susținut de Lidia Popița Stoicescu, iar de la ora 17:00, va avea loc un recital de poezie la Mănăstirea Cernica.

Ziarul Lumina: Colocviul de literatură creştină al Ziarului Lumina

[...] Tema celei de a treia ediţii a Colocviului de literatură creştină al Ziarului Lumina a fost poezia din temniţele comuniste ca formă de rezistenţă în detenţie şi afirmare a libertăţii interioare a persoanei. Evenimentul s-a încadrat în tematica Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. 

„Am ales această temă legată de poezia din închisorile comuniste, deoarece poezia şi teologia s-au întâlnit în universul carceral, tocmai prin suferinţă şi speranţă. Atunci când poezia se întâlneşte cu rugăciunea, ea devine convorbire cu Dumnezeu şi în acelaşi timp stare de înviere. În perioada dictaturii comuniste a existat o rezistenţă prin cultură care a conservat valorile noastre fundamentale şi în acelaşi timp a dat oamenilor puterea de a spera că lucrurile vor lua o altă direcţie. Poezia şi rugăciunea din închisori au fost trăite dramatic, pentru că acolo oamenii au găsit în acest limbaj al memorării textelor poetice o asceză pe calea păstrării libertăţii interioare. În aceste poezii se vede cât de mult erau preţuite valorile fundamentale din viaţa noastră: libertatea, demnitatea, credinţa, iar ele ne trimit la Psalmii biblici, la poezia care transfigurează suferinţa”, 

ne-a spus pr. Nicolae Dascălu, directorul Publicaţiilor LUMINA ale Patriarhiei Române.

„Era modul lor de supravieţuire spirituală”

Programul colocviului a cuprins prelegerea criticului literar Christian Crăciun cu tema „Poezia închisorilor comuniste”, care a arătat că, în mediul carceral din perioada comunistă din România, fenomenul conceperii, memorării şi scrierii de poezii a fost unul unic în sistemul concentraţionar din ţările cu un regim totalitar. 

„Atunci când citim această poezie din temniţele comuniste, lipsiţi de prejudecăţi, descoperim starea originară a poeziei, pentru că oamenii ­aceştia nu o făceau ca un act ­estetic, o făceau ca un act existenţial pur. Era modul lor de supravieţuire spirituală”, 

a spus Christian Crăciun, critic literar.

[...]În continuare, Monica Pillat, fica scriitorului Dinu Pillat, a prezentat câteva amintiri legate de tatăl ei. A urmat apoi un moment poetic din lirica închisorilor, susţinut de scriitoarea Lidia Popiţa-Stoicescu.

Moderatorii colocviului au fost pr. Nicolae Dascălu, directorul Publicaţiilor LUMINA, şi Daniela Şontică, coordonatoarea suplimentului „Lumina Literară şi artistică” al Ziarului Lumina.

 „La Ziarul Lumina am fost preocupaţi tot timpul de cinstirea memoriei celor care au suferit în închisorile comuniste şi în general de fenomenul acesta reprezentat în literatură. În poezie, mai cu seamă, l-am ilustrat de-a lungul timpului în «Lumina literară şi artistică». Am avut câteva interviuri pe tema aceasta cu profesori care au studiat fenomenul, dar şi cu oameni care au avut legătură cu cei care au suferit în închisorile comuniste”, 

a spus Daniela Şontică. 

La finalul lucrărilor, participanţii au plecat într-un pelerinaj la Mănăstirea Cernica. Acolo au adus un omagiu personalităţilor care odihnesc în cimitirul mănăstirii şi împreună cu ieromonahul poet Ignatie Grecu, călugăr la Mănăstirea Cernica, scriitorii participanţi au recitat din propriile creaţii poetice. Astăzi, de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, invitaţii au participat la Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală.

***

Ziarul Lumina: Memoria, cel mai important ingredient al viitorului

Revista „Memoria” a marcat apariţia numărului 100, miercuri, 4 octombrie 2017, la Ateneul Român, într-o atmosferă festivă, în cadrul căreia au ținut alocuţiuni o serie de personalităţi ale societăţii civile românești. Discursurile au evidențiat importanța cunoașterii istoriei reale a țării de către generația tânără, supusă unui tir permanent, cotidian, al nonvalorii. Concertul psaltic şi piesele muzicale compuse pe versurile poeţilor din închisorile comuniste, interpretate de Grupul psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale, au încântat audiența, la fel ca şi monologul dramatic „20 de ani în Siberia”, interpre­tat de Amalia Ciolan, regizor Sorin Misirianțu, după cartea omonimă a fostei deportate românce din Bucovina, Aniţa Nandriş-Cudla (1904-1984).

Gazda manifestării „Memoria 100”, Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii „George Enescu”, a rostit cuvântul de deschidere în care a subliniat importanța cunoașterii istoriei țării noastre de către tineri: 

„Într-o societate amnezică cum este cea românească de astăzi, astfel de evenimente ar trebui să fie mult mai frecvente, pentru a se stârni interesul generaţiei tinere de a cunoaşte istoria recentă, adevărată, a ţării noastre”. 

Deși crimele comunismului au o dimensiune apocaliptică, greu de explicat, tinerimea română rămâne şi astăzi, în bună măsură, indiferentă la atrocităţile petrecute cu părinţii, bunicii şi străbunicii săi, constată directorul Filarmonicii. În opinia sa, 

„este grav că în momentul de faţă, după 27 de ani, jumătate din populaţia României mai are încă nostalgii comuniste. E şi vina noastră că nu am ştiut să facem interesantă istoria plină de suferinţe şi sânge din secolul trecut a acestui neam”.

Andrei Dimitriu consideră, totodată, că un rol important în informare revine şcolii, 

„dar dacă priviţi în manuale, ea nu deţine o scară axiologică corectă”. 

Un alt rol îl deţine mas-media, adaugă acesta, care însă nu este preocupată decât de subiecte uşoare. Dincolo de toate acestea, omagiindu-i pe adevăraţii eroi ai României, mari personalităţi de talia lui Nicolae Paulescu, Vintilă Horia, Mircea Vulcănescu, facem un exerciţiu de însănătoşire, de salvare a conştiinţei noastre colective, a evidențiat Dimitriu.

„Trăim o libertate plătită în avans”

„Memoria 100” este un altfel de centenar, este de părere Radu Preda, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care a îndemnat să nu uităm că, din cei 100 de ani de la unificarea teritorială a țării, peste jumătate au fost ani de teroare, crimă și abuz. 

„Toate acestea ne arată că orice altceva poate fi libertatea, dar nu un dar de la sine înțeles, nu este un dar definitiv și irevocabil. Ea poate fi oricând distrusă, torpilată, relativizată, și dacă este să ne învețe ceva memoria, fie că este ea revistă, sau stare de spirit, este tocmai acest lucru. Nimic din ceea ce generația mai tânără a primit și se bucură astăzi în România nu este de la sine înțeles”, 

a punctat Radu Preda. 

Potrivit acestuia, forma cea mai autentică de a marca un secol de teritorialitate este aceea de a pune în evidență faptul „că nu am știut până la capăt să ne bucurăm de acest dar”, să conștientizăm împreună ce dar imens poate fi o libertate ca cea pe care o trăim. 

„Repet cu obstinație, noi trăim o libertate plătită în avans, trăim pe datorie. Libertatea noastră au plătit-o alții, cu dobânda la zi, toți cei care într-un chip aparent absurd au murit pentru ea în condițiile în care nu aveau să se bucure de ea niciodată”, 

a subliniat președintele IICCMER, referindu-se la sacrificiul făcut de deținuții anticomuniști, care nu aveau de unde să știe ce avea să se întâmple 50 de ani mai târziu. 

Pentru aceasta, revista „Memoria” trebuie să-și continue drumul, susține Preda. 

„După Auschwitz și Gulag nu avem alternativă morală la memorie. Amnistia și amnezia sunt forme de trădare, de rupere pe față a contractului social între gene­rații. Ele aneantizează în mod vinovat sacrificiile celor de dinaintea noastră, care, fără să-i fi cunoscut noi, ne-au dat mai departe ceea ce au avut. Așadar, suntem obligați la memorie, și aceasta nu din resentiment. Memoria este cel mai consistent și mai important ingredient al viitorului. De aceea miza noastră nu întâmplător o reprezintă gene­rația tânără, o generație care va avea cunoștința și conștiința istoriei recente a României, Europei și a lumii. Numai așa vom avea o Românie mai bună”, 

spune Radu Preda. 

Conștient de faptul că generația de astăzi este supusă unui tir permanent, cotidian, al nonvalorii, acesta consideră că „e nevoie de un singur lucru: ca ei să fie informați”.

Mesajul său, ca președinte al IICCMER, este acela că 

„memoria trebuie să hrănească sentimentul pro libertate. Nu vom înlocui o ideologie cu alta, ci vrem să înlocuim lipsa libertății cu abundența acesteia. Nu cred că există lecție mai bună pentru cei care trăim astăzi decât să vizităm memorialele Sighet sau Pitești pentru a vedea unde duce lipsa libertății. Atunci când scoți libertatea din viața omului apare bestialitatea. Mesajul meu de final este unul scurt: iubiți libertatea cu gelozie, nu lăsați pe nimeni, nici măcar statul, sau mai ales acesta, să v-o răpească. Doar conștiința trebuie să dicteze în această sferă. Libertatea are nevoie de memorie și memoria este ingredientul fără de care viitorul nu poate fi conceput”, 

a conchis Radu Preda.

O aniversare, dar și o comemorare

Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, Octav Bjoza, a spus că revista „Memoria” adună între coperțile ei „suferința neamului românesc, adună sânge și durere, dar în același timp și demnitate și moralitate”.

Prezent la festivitate, fostul șef de stat Emil Constantinescu a adus în atenție faptul că 

„trăim astăzi efectele unei a doua ocupații, din care am tot încercat să ieșim, dar fără să reușim, din păcate”.

Acesta s-a referit la modul în care a fost ocupată mass-media românească, domeniu care furnizează informații către populație. 

„Ceea ce s-a întâmplat în închisorile comuniste cu deținuții politici trebuie neapărat adus la cunoștința populației, și în primul rând a tineretului din țara noastră. O informare corectă este primul pas pentru o decizie corectă. Iată de ce am apelat la Fundația «Memoria», iată ce m-a îndemnat să particip activ la revistă: puternica dorință ca astfel de orori să nu se mai întâmple niciodată în țara noastră. Cele 100 de numere reprezintă atât o aniversare, cât și o comemorare”.

Festivitatea a inclus și un program artistic: un concert psaltic şi piese muzicale compuse pe versurile poeţilor din închisorile comuniste, interpretate de Grupul psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale. În încheiere a fost prezentat monologul dramatic „20 de ani în Siberia”, interpretat de Amalia Ciolan, regizor Sorin Misirianțu, după cartea omonimă a fostei deportate românce din Bucovina, Aniţa Nandriş-Cudla (1904-1984).

La eveniment au mai participat Micaela Ghiţescu, preşedintele Fundaţiei „Memoria” şi redactor-şef al revistei cu acelaşi nume, dr. Nicolae Constantinescu, vicepreşedinte al fundaţiei şi redactor-coordonator al aceleiaşi publicaţii.

LEGATURI:

• ROF: Conferința „Biserica în comunism. Adaptare, rezistență, sfințenie” susținută de teologul Radu Preda la Paris. "Majoritatea Ortodoxiei mondiale a fost nevoită să facă experiența totalitarismului comunist din Europa de Est și din Caucaz"