Părintele Zaharia Zaharou - Despre inima duhovnicească
Ce este inima duhovnicească?
Inima reprezintă omul lăuntric, este centrul personalității sale. Acolo unde Îl poate întâlni omul pe Dumnezeu, acolo unde poate să Îl caute din libertatea sa asumată, este centrul personalității lui. Si nu poate omul să își afle inima numai cu puterile lui.
Trebuie să spunem că scopul vieții creștine este de a ni se uni mintea cu inima. Pentru că atunci suntem vindecați, împliniți și putem să ne întoarcem cu toată ființa noastră către Dumnezeu, împlinind cu dumnezeiască cuviință porunca Lui, care ne cere să Îl iubim cu toată inima, din tot sufletul, cu toată ființa noastră. Prin urmare, nu putem să dobândim Duhul Sfânt și să Îl cunoaștem pe Dumnezeu dacă nu ni se va uni mintea cu inima. Si aceasta nu se poate împlini cu puterile noastre omenești. Mintea se unește cu inima numai prin lucrarea harului dumnezeiesc. Si acest har vine atunci când omul își răstignește mintea sa, prin împlinirea poruncilor Învață să trăiască, să gândească, să reacționeze, conform poruncilor evanghelice. Atunci mintea coboară în adâncul inimii; și de acolo se îndreaptă cu totul către Dumnezeu. Atunci este vindecat omul. Nu putem numai cu puterile noastre să împlinim această minune, adică să se unească inima noastră cu Duhul lui Dumnezeu, pentru că, așa cum spune Părintele Sofronie, aceasta este cea mai mare minune din tot universul, din întreaga lume: unirea inimii omului cu duhul lui Dumnezeu.
Harul lui Dumnezeu ajută mintea noastră de a ni se uni cu inima, însă Dumnezeu ne-a dat diferite mijloace de a înfăptui această vindecare. În primul rând ne-a dăruit Sfânt Numele Lui, Care este purtător al energiei Persoanei Sale. Numele Lui este strâns legat de Persoana Domnului Iisus. Atunci când noi chemam numele Lui, înviază prezența Lui înlăuntrul nostru. Si prin chemarea Numelui Domnului Iisus, adunăm urmele prezenței Domnului înlăuntrul nostru. De aceea, urmele prezenței Lui zidesc Biserica cea Sfânta a Domnului înlăuntrul nostru. Acesta este un mod, este un mijloc.
Ne-a dăruit, de asemenea, cuvântul Lui cel sfânt, care este creator. Domnul a spus la începutul creației: "Să fie!" și toate s-au făcut pentru cuvântul Lui. "Prin cuvântul Domnului cerurile s-au întărit, și cu Duhul gurii Lui toată puterea lor"(Ps. 32, 6), după cum spune Psalmistul. Prin urmare, cuvântul Lui este creator, și atunci când noi cercetăm cuvântul lui Dumnezeu, și, mai mult, când ne rugăm cu cuvântul Lui, acesta devine limba noastră, prin care Îi vorbim. Așa cum Dumnezeu ne-a vorbit cu cuvântul Lui, și noi, rugându-ne și vorbind lui Dumnezeu cu cuvântul Lui, învățam limba lui Dumnezeu și acestă limbă face o lucrare creatoare: lasă urmele prezenței lui Dumnezeu în inima noastră. "cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăție" (Col. 3, 16). Să locuiască cu bogăție cuvântul lui Dumnezeu în noi, spune Apostolul și să lase urme ziditoare ale prezenței lui în inima noastră care clădesc Biserica cea Sfânta a Lui din noi. Sfântul Apostol Pavel spune: "Nu știți, oare, că sunteți templul lui Dumnezeu? Si Duhul lui Dumnezeu locuiește întru voi?" (I Cor. 3, 16) Ca și cum ar fi o realitate arhicunoscută. O spune ca pe un lucru obișnuit: "Nu știți, oare, că voi sunteți templu al Duhului Sfânt"?
Așadar ne-a dat aceste mijloace, și încă unul și mai mare: Taina Sfintei Împărtășanii, Liturghia. După cum Domnul a rostit un "cuvânt aspru", după spusele iudeilor, "dacă nu vom manca Trupul Lui și nu vom bea Sângele Lui, nu vom avea viata intru noi". Însa când participam la Taina Sfintei Împărtășanii cu conștiința curată, și ne hrănim cu Trupul și Sângele Lui, atunci ne facem părtași vieții lui Dumnezeu. Se face schimbarea neînsemnatei vieții omenești trecătoare, cu nesfârșită viață cerească a Domnului. Si zidim Biserica Lui cea Sfânta înlăuntrul nostru.
Dumnezeu ne-a dăruit multe mijloace de a ne apropia de El, dar am făcut referire la cele trei, mai importante: Numele Lui, cuvântul Lui și Trupul Lui cel sfânt cu care ne împărtășim, pentru a avea viata veșnică.
Trebuie să spunem că scopul vieții creștine este de a ni se uni mintea cu inima. Pentru că atunci suntem vindecați, împliniți și putem să ne întoarcem cu toată ființa noastră către Dumnezeu, împlinind cu dumnezeiască cuviință porunca Lui, care ne cere să Îl iubim cu toată inima, din tot sufletul, cu toată ființa noastră. Prin urmare, nu putem să dobândim Duhul Sfânt și să Îl cunoaștem pe Dumnezeu dacă nu ni se va uni mintea cu inima. Si aceasta nu se poate împlini cu puterile noastre omenești. Mintea se unește cu inima numai prin lucrarea harului dumnezeiesc. Si acest har vine atunci când omul își răstignește mintea sa, prin împlinirea poruncilor Învață să trăiască, să gândească, să reacționeze, conform poruncilor evanghelice. Atunci mintea coboară în adâncul inimii; și de acolo se îndreaptă cu totul către Dumnezeu. Atunci este vindecat omul. Nu putem numai cu puterile noastre să împlinim această minune, adică să se unească inima noastră cu Duhul lui Dumnezeu, pentru că, așa cum spune Părintele Sofronie, aceasta este cea mai mare minune din tot universul, din întreaga lume: unirea inimii omului cu duhul lui Dumnezeu.
Harul lui Dumnezeu ajută mintea noastră de a ni se uni cu inima, însă Dumnezeu ne-a dat diferite mijloace de a înfăptui această vindecare. În primul rând ne-a dăruit Sfânt Numele Lui, Care este purtător al energiei Persoanei Sale. Numele Lui este strâns legat de Persoana Domnului Iisus. Atunci când noi chemam numele Lui, înviază prezența Lui înlăuntrul nostru. Si prin chemarea Numelui Domnului Iisus, adunăm urmele prezenței Domnului înlăuntrul nostru. De aceea, urmele prezenței Lui zidesc Biserica cea Sfânta a Domnului înlăuntrul nostru. Acesta este un mod, este un mijloc.
Așadar ne-a dat aceste mijloace, și încă unul și mai mare: Taina Sfintei Împărtășanii, Liturghia. După cum Domnul a rostit un "cuvânt aspru", după spusele iudeilor, "dacă nu vom manca Trupul Lui și nu vom bea Sângele Lui, nu vom avea viata intru noi". Însa când participam la Taina Sfintei Împărtășanii cu conștiința curată, și ne hrănim cu Trupul și Sângele Lui, atunci ne facem părtași vieții lui Dumnezeu. Se face schimbarea neînsemnatei vieții omenești trecătoare, cu nesfârșită viață cerească a Domnului. Si zidim Biserica Lui cea Sfânta înlăuntrul nostru.
Dumnezeu ne-a dăruit multe mijloace de a ne apropia de El, dar am făcut referire la cele trei, mai importante: Numele Lui, cuvântul Lui și Trupul Lui cel sfânt cu care ne împărtășim, pentru a avea viata veșnică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu