LUMINA LINA
de Ion Alexandru
Lumină lină, lini lumini,
Răsar din codri mari de crini.
Lumină lină, cuib de ceară,
Scorburi cu miere milenară,
De dincolo de lumi venind,
Si niciodată poposind,
Un răsărit ce nu se mai termină.
Răsar din codri mari de crini.
Lumină lină, cuib de ceară,
Scorburi cu miere milenară,
De dincolo de lumi venind,
Si niciodată poposind,
Un răsărit ce nu se mai termină.
Lină lumină, din lumina lină,
Cine te așteaptă te iubește.
Iubindu-te nădăjduiește,
Că într-o zi, lumina lină,
Vei răsari la noi deplină,
Cine primește să te creadă,
Trei oameni vor veni să-l vadă.
Lumină lină, lini lumini,
Răsari din codri mari de crini,
I-atâta noapte și uitare,
Si lumile au pierit în zare,
Au mai rămas din veghea lor,
Luminile luminilor.
Lumină lină, lini lumini,
Înstrăinându-i pe străini,
Lumină lină, nuntă leac,
Tămăduind veac după veac,
Cel întristat și sărăcit,
Cel plâns și cel nedreptățit
Si pelerinul însetat,
In vatra ta au înnoptat.
Lumină lină, leac divin,
Încununându-l pe străin,
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină, Logos sfânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu