Român Ortodox în Franța: De Ziua Buneivestiri, proclamarea solemnă a canonizării Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul la Iaşi

luni, 26 martie 2018

De Ziua Buneivestiri, proclamarea solemnă a canonizării Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul la Iaşi

PF Daniel: Sfântul este purtătorul iubirii smerite a lui Hristos pentru lume şi sălaşul locuirii Sfântului Duh, Care cu suspine negrăite doreşte ca orice om credincios să crească duhovniceşte spre asemănarea cu Dumnezeu (cf. Romani 8, 26-30).

Proclamarea solemnă a canonizării

Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul

Basilica: Document | Tomosul Sinodal pentru Proclamarea Canonizării Sf. Ier. Iosif cel Milostiv

Proclamarea Solemnă a canonizării Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, a avut loc duminică, 25 martie 2018, după oficierea Sfintei Liturghii de Patriarhul României împreună cu paisprezece ierarhi români. Împreună cu Sf. Iosif a fost proclamat și Sf. Gheorghe Pelerinul.

Tomosul de canonizare al Sfântului Iosif a fost citit de IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

Tomos Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru Proclamarea Canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preaiubitului cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini din Patriarhia Română,

Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

După sfintele predanii ale iubitorilor de Dumnezeu Apostoli şi ale Sfinţilor noştri Părinţi, lucru drept şi folositor este pentru plinătatea Bisericii a cinsti cu evlavie pe sfinţii care, cu dragoste şi cu bună cuviinţă, au urmat lui Hristos. Cinstind pe sfinţi, îl cinstim de fapt pe Dumnezeu, „Cel minunat întru sfinţii Săi” (Psalmul 67, 36) şi, aducând laudă slujitorilor Săi, mintea ni se luminează, inima se încălzeşte şi voinţa se întăreşte spre buna lucrare a faptelor celor mântuitoare. De aceea, Prorocul David glăsuieşte: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138, 17).

Unul dintre aceşti prieteni ai lui Dumnezeu este şi Mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu, cinstit de popor şi cu numele de Iosif cel Milostiv.

Acesta s-a născut în Basarabia, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan. Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, a intrat ca frate în obştea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi, în care se afla şi un vestit spital şi unde a învăţat ascultarea, smerenia, precum şi slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor aflaţi în suferinţă.

Sfântul şi îngerescul chip monahal l-a primit de la marele episcop Chesarie al Buzăului, care i-a pus numele de Iosif, apoi l-a hirotonit diacon şi l-a îndrumat la învăţătura de carte, pe care a deprins-o la Seminarul de la Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din Bucureşti.

Dobândind cunoştinţe alese și având darul cuvântului, a fost mulţi ani profesor la şcolile din Bucureşti, apoi egumen la mai multe mănăstiri. A fost hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Ţării Româneşti, după care a fost ales Episcop al Argeşului în anul 1873, iar, după doi ani, Mitropolit al Moldovei.

El s-a arătat față de toți „milostiv și credincios arhiereu în cele către Dumnezeu” (Evrei 2, 17), aplecându-se cu bunătate şi blândeţe asupra celor sărmani şi necăjiţi. Sfântul Iosif a cârmuit Mitropolia Moldovei timp de 27 de ani (1875-1902), având temelie a vieţii credinţa puternică în Dumnezeu, împodobindu-se cu postul, rugăciunea și cu multe nevoințe sfinte.

El a continuat și a terminat de zidit Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Maica bisericilor Moldovei, începută de marele Mitropolit Veniamin Costachi, pe care a înzestrat-o cu cele necesare sfintelor slujbe.

Luând aminte la cuvântul înţeleptului Solomon care a zis „Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului” (Înţelepciunea lui Solomon 19, 17), a miluit neîncetat pe cei nevoiaşi, bolnavi, orfani, neputincioşi şi pe elevii săraci. A adormit în Domnul întru mireasma sfinţeniei, la 26 ianuarie în anul 1902, fiind pomenit până astăzi în popor ca Mitropolitul Iosif cel sfânt şi bun.

Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la iubirea jertfelnică pentru aproapele a Mitropolitului Iosif al Moldovei, la credinţa sa ortodoxă şi la felul său de vieţuire, prin care Domnul iubirii milostive este pururea lăudat, urmând Tradiţiei apostolice şi patristice a Bisericii Ortodoxe şi chemând în ajutorul nostru harul Preasfintei şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,

HOTĂRÂM

Ca, de acum înainte şi până în veac, Părintele nostru Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei, să fie cinstit în rândul sfinţilor ierarhi de întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu numele de Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei.

Pentru pomenirea sa statornicim ziua de 26 ianuarie a fiecărui an, când a trecut la cele veşnice, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească viaţa, slujba şi acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioşii creştini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalţi sfinţi ierarhi de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.

Şi, pentru ca evlavia drept-măritorilor creştini să sporească prin cinstirea şi chemarea în rugăciune a Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, mai rânduim ca el să fie şi ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite.

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit şi întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, pe care îl aducem la cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal şi a drept-credincioşilor creştini din Patriarhia Română.

Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 25 martie din anul mântuirii 2018, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† Daniel

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Basilica: Document | Tomosul Sinodal pentru Proclamarea Canonizării Sf. Gheorghe Pelerinul

Proclamarea Solemnă a canonizării Sf. Gheorghe Pelerinul a avut loc duminică, 25 martie 2018, după oficierea Sfintei Liturghii de Patriarhul României împreună cu paisprezece ierarhi români. Împreună cu Sf. Gheorghe a fost proclamat și Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei.

Tomosul de canonizare al Sfântului Gheorghe Pelerinul a fost citit de PS Ignatie, Episcopul Hușilor.

Tomos Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru Proclamarea canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preaiubitului cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini din Patriarhia Română,

Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Cuviincios şi drept lucru este a cinsti pomenirea celor ce s-au săvârşit întru sfinţenie, care au câştigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieţii lor plină de evlavie şi de fapte bune. Pe aceştia, Tatăl Cel din ceruri i-a luminat cu harul Duhului Sfânt şi, prin Fiul Său cel Unul Sfânt, i-a aşezat în ceata sfinţilor.

Despre ei Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii” Lui (Ioan 13,14). Biserica cinsteşte pe sfinţi cu laude şi cântări, împreună cu prorocul de Dumnezeu insuflat care zice: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul138,17), pentru că aceştia au împlinit voia lui Dumnezeu după cum citim în Psalmi: „Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale” (Psalmul 15, 3).

Printre aceşti slujitori aleşi ai lui Dumnezeu se numără şi Sfântul Gheorghe Pelerinul.

Acest mare nevoitor şi iubitor de Dumnezeu s-a născut în anul 1846, în satul Şugag (astăzi în judeţul Alba) din părinţi binecredincioşi, şi, din fragedă vârstă s-a arătat iubitor al rugăciunii, al postirii şi al sfintelor slujbe. După ce a deprins cititul, se ruga zicând Psaltirea, încât a învăţat-o pe de rost. La vârsta de 24 de ani, s-a însoţit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântaţi de Dumnezeu cu cinci copii.

Ca soţ şi tată nu şi-a neglijat deprinderile sale duhovniceşti, împlinind cu şi mai mare evlavie faptele credinţei şi căutând mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. Fiind milostiv şi lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deşi el însuşi trăia în sărăcie. După un pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Muntele Athos, s-a dăruit cu totul vieţii duhovniceşti. N-a mai rămas mult în satul său, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin misionar.

Mergea din biserică în biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla desculţ şi cu capul descoperit, postea şi dădea sfaturi duhovniceşti, mai întâi prin părţile Sibiului, Făgăraşului şi Braşovului, apoi, începând cu anul 1895, în Moldova.

El s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii Sfântul Ioan Domnesc. Acolo, ajungând prin osteneli la desăvârşire, a primit de la Duhul Sfânt darul înainte-vederii şi al vindecărilor, pe care l-a pus în slujba călăuzirii sufletelor pe calea mântuirii, până la sfârşitul vieţii sale, pe care l-a cunoscut dinainte, şi care s-a făcut la praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1916.

Fiind lucrător încercat al rugăciunii şi următor al sfinţilor de odinioară „pe calea cea nouă şi vie” (Evrei 10, 20), a rămas în memoria vie a Bisericii, în evlavia ierarhilor, a preoţilor, a călugărilor şi a mirenilor ca pildă de iubire jertfelnică, de înfrânare, de smerenie şi de povăţuire duhovnicească.

Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea plăcută lui Dumnezeu a acestui pelerin misionar drept-credincios, care s-a născut în Transilvania şi apoi a împodobit pământul Moldovei, luând aminte la râvna lui vrednică de laudă pentru slujirea lui Dumnezeu şi a poporului ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe Române şi chemând în ajutor harul Preasfintei, Celei de o fiinţă, de viață făcătoarei și nedespărţitei Treimi,

HOTĂRÂM

Ca, de acum înainte şi în veci, Sfântul Gheorghe Pelerinul să fie numărat între sfinţii Bisericii şi să fie pomenit în cântări de laudă în ziua lui de prăznuire, la 17 august în fiecare an, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească slujba şi viaţa Sfântului Gheorghe Pelerinul, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioşii creştini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalţi sfinţi, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.

Şi, pentru ca evlavia drept-măritorilor creştini să sporească prin cinstirea şi chemarea în rugăciune a Sfântului Gheorghe Pelerinul, mai rânduim ca el să fie și ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite.

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit şi întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul, pe care îl aducem la cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal şi a drept-credincioşilor creştini din Patriarhia Română.

Acest Tomos Sinodal de Canonizare se proclamă astăzi, 25 martie din anul mântuirii 2018, la Catedrala Mitropolitană din Iași.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (II Corinteni 13, 13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† Daniel

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Proclamarea solemnă a canonizării Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul

Cuvântul Patriarhului României la canonizarea Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul

Căci am auzit despre credinţa voastră în Hristos Iisus
şi despre dragostea ce aveți către toţi sfinţii” (Coloseni 1, 4)

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 5-6 octombrie 2017, a aprobat canonizarea ca sfânt a mitropolitului Iosif Naniescu al Moldovei şi Sucevei (1875-1902), ierarh cu viaţă sfântă şi cultură teologică, evlavios şi milostiv, dascăl înțelept şi părinte duhovnicesc, ctitor de catedrală şi păstor neobosit al poporului credincios.

În aceeași ședință de lucru a fost aprobată şi canonizarea credinciosului mirean, închinător la locurile sfinte, Gheorghe Pelerinul (1864-1916), pildă de iubire jertfelnică, înfrânare, smerenie și povățuire duhovnicească.

Astăzi, prin voia lui Dumnezeu, binecuvântarea şi bucuria pe care ni le aduce sărbătoarea Bunei Vestiri sunt sporite de binecuvântarea şi bucuria proclamării canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, precum şi a Sfântului Gheorghe Pelerinul, ca sfinţi mijlocitori şi ocrotitori ai poporului român în faţa tronului Preasfintei Treimi.

Este semnificativ faptul că Sfântul Iosif cel Milostiv s-a născut în Basarabia (satul Răzălăi), în urmă cu două sute de ani (1818), a viețuit la Iaşi, la Buzău, la Bucureşti, la Argeș şi apoi din nou la Iaşi, iar Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în Transilvania (satul Şugag), în anul 1864 şi a viețuit în Moldova, la Piatra Neamț, până la trecerea sa la Domnul, în anul 1916.

Aceşti doi sfinţi arată în mod simbolic comuniunea spirituală a românilor viețuind în provincii diferite, dar uniți prin aceeași credinţă şi aceeaşi iubire de neam.

Priviți împreună, acești doi fii credincioşi ai pământului românesc şi sfinţi ai Bisericii noastre ne arată lumina Evangheliei lui Hristos care a rodit în poporul român dreptcredincios aceste raze şi chipuri de lumină, după cum ne învaţă Mântuitorul Iisus Hristos, când spunea că „drepții vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor” (Matei 13, 43, cf. Daniel 12, 3). Ei au sfințit timpul şi comuniunea între generații, pentru că în ei „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este Acelaşi” (Evrei 13, 8).

Cei doi sfinți se adaugă acum celor peste 100 de sfinţi străromâni şi români din calendarul Bisericii Ortodoxe Române, astfel încât nu există nicio lună în calendarul Bisericii noastre în care să nu fie pomenit cel puțin un sfânt român.

Prin sfinţii români, canonizaţi în diferite etape (1950-1955, 1992, 2005, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2016, 2017) poporul nostru cunoaște şi se bucură că are mai mulţi mijlocitori sau rugători pentru el în faţa Preasfintei Treimi, sfinţi care-l ajută să-şi păstreze credinţa ortodoxă necesară pentru a dobândi mântuirea şi să o transmită generațiilor tinere, să cultive sfinţenia vieţii şi faptele iubirii milostive.

Cuvântul sfinţenie şi adjectivul sfânt, precum şi verbul a sfinți sunt limbajul cel mai specific şi mai popular al Bisericii Ortodoxe. Într-un sens general, Biserica dreptmăritoare este Sfântă şi Sfințitoare, ea fiind trupul tainic al lui Hristos Cel Unul Sfânt care cheamă la sfințire: suflet şi trup, oameni şi activităţi; casă şi natură, timp şi veşnicie.

Cu toate acestea, când întrebăm ce este sfinţenia în sine, răspunsul nu este ușor de găsit. Sfinţenia este lăudată, cântată, dorită, uneori percepută existenţial, însă definirea ei conceptuală rămâne totuşi o dificultate, pentru că ea poate fi descrisă doar în manifestările ei, în rodirile ei, însă nu poate fi definită în esenţa ei.

Sfinţenia se manifestă în lumea aceasta, în creația lui Dumnezeu, dar nu izvorăşte din lumea aceasta, deoarece sfinţenia este Însuși Dumnezeu Cel Sfânt, prezent şi lucrător în lume, dar fiind în acelaşi timp mai presus de lume. De aceea, tot ce apare sfânt sau sfinţenie în lumea creată își are izvorul unic în Dumnezeu-Creatorul, singur sfânt în Sine şi prin Sine.

Sfânta Scriptură ne spune că „minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalm 67, 36). Aceasta înseamnă în primul rând că Dumnezeu – Unicul izvor al sfințeniei – împărtășește sfinţenia Sa oamenilor pe măsură ce oamenii îl caută pe Dumnezeu şi împlinesc voia Lui în viaţa lor.

De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă zicând: „Căutați pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14). Biserica lui Hristos Cel răstignit şi înviat, întemeiată de El prin lucrarea Sa mântuitoare şi constituită ca instituție sau comunitate divino-umană prin pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, este în acelaşi timp experienţa căutării sfinţeniei şi a primirii sfinţeniei de către oameni.

Ca urmare, scopul principal al Bisericii este realizarea comuniunii sfinţilor din toate veacurile şi din toate locurile în Împărăţia cerurilor, care este „dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (cf. Romani 14, 17).

Sfinții sunt prietenii cei mai apropiați ai lui Dumnezeu şi cei mai rugători dintre oameni. Sfântul este purtătorul iubirii smerite a lui Hristos pentru lume şi sălaşul locuirii Sfântului Duh, Care cu suspine negrăite doreşte ca orice om credincios să crească duhovniceşte spre asemănarea cu Dumnezeu (cf. Romani 8, 26-30).

Biserica Ortodoxă cinsteşte pe sfinţi întrucât recunoaşte în ei prezenţa „harului Domnului Iisus Hristos şi împărtăşirea Sfântului Duh, şi iubirea lui Dumnezeu-Tatăl” (cf. 2 Corinteni 13, 13). Cinstirea sfinţilor nu este, aşadar, o ştirbire sau o diminuare a cinstirii lui Dumnezeu ci, dimpotrivă, este o preamărire a iubirii Sale milostive pentru oameni şi a lucrării Lui de înălţare a omului spre frumuseţea şi slava veşnică a Preasfintei Treimi.

În raport cu lumea, Dumnezeu nu este minunat trăind într-o singurătate sau într-o izolare veşnică, ci este minunat întru sfinţii Săi, adică în comuniunea celor care se împărtășesc şi se bucură de iubirea şi de slava Sa. De aceea, Biserica dreptmăritoare cultivă cinstirea sfinţilor, ca lucrare a harului lui Dumnezeu în oameni, pentru a-i sfinţi.

Întrucât omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic şi sfânt, şi chemat la asemănare cu El (cf. Facere 1, 26-27), sfinţenia este viaţa adevărată a omului, sau împlinirea umanului. În acest înţeles, noi toţi suntem chemați la viețuire sfântă, după cuvântul Domnului Iisus Hristos, Care ne îndeamnă: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârşit este” (Matei 5, 48).

Toţi oamenii sunt chemați să devină sfinţi, însă devin sfinţi numai cei care răspund chemării lui Dumnezeu şi cultivă comuniunea lor cu El, Cel Unul Sfânt.

Biserica Ortodoxă cinsteşte pe sfinţi ca fiind icoane ale lucrării Duhului Sfânt în oameni, dar şi dascălii cei mai siguri şi prietenii cei mai apropiați ai oamenilor, pentru că sunt prietenii cei mai apropiați ai lui Dumnezeu.

Astăzi, în fața fenomenului de secularizare, sfinții ne învață că dacă uităm pe Dumnezeu, vom uita repede şi valoarea eternă şi unică a fiecărui om, deoarece scopul sfânt al vieții omului pe pământ este căutarea vieții veșnice din Împărăția cerurilor (cf. Matei 6, 33).

În faţa tentației de a aduna averi materiale, sfinţii ne învaţă să practicăm milostenia, adică să descoperim forța spirituală de a fi darnici şi milostivi ca şi Dumnezeu Cel milostiv (cf. Luca 6, 36).

În faţa tentației de a ne afirma prin iubire egoistă de stăpânire asupra altora, sfinţii ne învaţă să aflăm iubirea smerită a lui Hristos pentru toţi oamenii.

Sfinții ne învață permanent şi stăruitor să descoperim, prin rugăciune, bucuria comuniunii în Biserica lui Hristos, ca arvună a bucuriei din Împărăția cerurilor (cf. Romani 14, 17)

Întrucât în sfinţi transpare viaţa şi sfinţenia lui Dumnezeu Cel Viu şi Sfânt, prezent în lume, viaţa sfinţilor este icoană a vieţii creștine. De aceea, s-a spus în Biserica primelor veacuri că: „Sfinţii sunt (cu adevărat) vii. Iar vii sunt sfinţii”[i].

Întrucât „fără sfinţenie nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (cf. Evrei 12, 14), nici fără sfinţi nimeni nu va înțelege deplin ce este Biserica, nici care este rostul ei în lume ca anticameră sau arvună a Împărăţiei cerurilor, adevăr trăit profund mai ales prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ale Bisericii.

Să ne rugăm sfinţilor moldoveni recent canonizaţi, Mitropolitul Iosif cel Milostiv şi Gheorghe Pelerinul, tuturor sfinţilor neamului românesc şi tuturor sfinţilor Bisericii Ortodoxe Universale, să ne lumineze mintea, să ne încălzească inima şi să ne întărească voința pentru a iubi mai mult pe Hristos şi Biserica Sa, în lumina, pacea şi bucuria Preasfintei Treimi.

Mulțumim distinșilor ierarhi care au răspuns invitației de a fi prezenți astăzi aici, spre a cinsti pe sfinţii nou canonizaţi şi a cultiva comuniunea euharistică în Iisus Hristos.

Mulțumim cuvioșilor părinți şi cuvioaselor maici de la mănăstiri, care astăzi au venit la Iaşi, în capitala Moldovei, ca să arate bucuria lor pentru proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei şi a Sfântului Gheorghe Pelerinul.

Mulţumim preoţilor de la parohii prezenţi aici ca semn de iubire faţă de Hristos şi de sfinţii Lui, în ascultare faţă de Biserică şi păstorind pe credincioşi pe calea mântuirii.

Mulţumim Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, colaboratorilor de la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor, precum şi tuturor părinţilor de la Catedrala mitropolitană din Iaşi, profesorilor de la Facultatea de Teologie Dumitru Stăniloae din Iaşi, şi tuturor celor care au contribuit la organizarea acestui mare eveniment al proclamării canonizării Sfinţilor Iosif cel Milostiv şi Gheorghe Pelerinul.

Mulţumim autorităților prezente aici şi dumneavoastră, iubiți credincioşi şi credincioase, care v-aţi rugat împreună cu noi.

Să ne bucurăm pururea de binecuvântarea lui Dumnezeu, de ajutorul şi comuniunea sfinţilor, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea oamenilor. Amin!