duminică, 25 martie 2018

Marius Iordăchioaia: "Moș Gheorghe trebuie cunoscut, pentru că prin el poți să-L cunoști pe Dumnezeu"


Marius Iordăchioaia: „Moș Gheorghe a fost un om de vocație...”



Moș Gheorghe a fost un om de vocație, în sensul că s-a născut pentru parcursul pe care l-a avut. El din copilărie a fost atras de isihie, de rugăciune. A fost un copil retras, îndrăgostit de slujbele Bisericii și de latura acesta, duhovnicească, a vieții. Dar au urmat ascultările vieții obișnuite, ascultarea de părinte, ca să se căsătorească. Si s-a căsătorit la 28 de ani. Si asta spune ceva.

Interesant este, pentru profilul lui, faptul că a doua zi, după nuntă, nu-l găseau. Il căutau și nu știau unde este. Si, până la urmă, l-au găsit în gradina din spatele casei rugându-se de câteva ore acolo. Si n-au avut curajul să-l întrerupă. Doar când el a observat mișcarea și prezenta lor, s-a oprit din rugăciune și a intrat cuminte în casă. Doar atunci s-a oprit. 

Si asta spune mult, pentru că noi avem nevoie de un lucru pe care l-au început Părinții Ioanichie Balan si Cleopa, dacă vreți, de o tâlcuire a vieții lui, mai mult decât o biografie, dar, bineînțeles, tâlcuirea nu poți să o faci decât după o biografie evidențiată.

Pe mine mă încălzesc foarte mult aceste date biografice fiindcă nu au doar o dimensiune lumească, au organic și o dimensiune duhovniceascăSi, dacă ești în Biserică, lucrul ăsta te atinge permanent. Aproape fiecare mișcare biografică a lui Moș Gheorghe te atinge în duh, pentru că în viața lui, în cele mai simple și mai firești aspecte, în cele mai simple mișcări ale biografiei lui, se deschid dimensiuni duhovnicești, care arată cu adevărat ce e omul. Aruncă o lumină: ce suntem noi în lăuntrul nostru de fapt, care sunt dimensiunile noastre lăuntrice și ale vieții nostre adevărate pe care am pierdut-o când am căzut.    
          

Părintele Cleopa, despre Sfântul Gheorghe Pelerinul: „A fost un mare Apostol...” 



Moș Gheorghe trebuie cunoscut, pentru că prin el poți să-L cunoști pe Dumnezeu. Părintele Cleopa așa își începe discursul către ardelenii care au venit la dânsul:
"Ați auzit de vestitul Moș Gheorghe? Eee, he, hei, mare Apostol al Moldovei și al Ardealului! Eu am fotografia lui în casă. L-ați văzut acolo desculț și cu capul gol. Are osemintele la Mănăstirea Văratec. Moșul Gheorghe a oprit trenul care venea de la Pașcani (o altă minune făcută de Moș Gheorghe; și nu numai trenul de la Pașcani ci și de la Piatra Olt) Moșul Gheorghe a vindecat mii de bolnavi. Moșul Gheorghe a făcut evreii de s-au botezat pe aici".
Îmi place Părintele Cleopa fiindcă el era un temperament vulcanic - și asta într-un mod mai evident decât la Părintele Ioanichie, care era mai delicat - și el sărbătorește evocarea lui Moș Gheorghe. Adică Moș Gheorghe nu e doar o persoană, e o sărbătoare! Era o sărbătoare înainte de a fi canonizat. Am intrat acolo la Văratec și am simțit sărbătoarea canonizării avant la lettre. Adică se dă liber ca lumea, toată Biserica, să primească în lăuntrul ei această sărbătoare care era în Moș Gheorghe.           

Marius Iordăchioaia, la întâlnirea cu Sfântul Gheorghe Pelerinul... 



Ai putea spune că în moaștele fiecărui sfânt Dumnezeu oferă un banchet duhovnicesc. Si, cum intrau la banchetele din Capernaum toți vameșii și toți nenorociții care vroiau să-L vadă pe Hristos și să-L audă, și intrau acolo și erau ospătați, mai ales prin cuvântul Lui de iertare și de mântuire, așa și aici. 

M-am apropiat de moaștele lui Mos Gheorghe, m-am închinat, le-am sărutat și m-am simțit dintr-o dată îmbrățișat, primit, acceptat, într-un mod de o generozitate care te copleșește, te înmoaie lăuntric, îți înmoaie inima, îți dizolvă toate temerile și toată povara asta, a omului din sec. XXI. N-am avut nici o îndoială că nu e sfânt, pentru că era ceva din îmbrățișarea tatălui fată de fiul risipitor modul în care m-a primit pe mine Moșul Gheorghe în osuarul de la Văratec.

Imaginați-vă, să fiți într-un osuar și să simțiți mai multă viață decât în cel mai aglomerat loc din lume - aglomerat în sens sărbătoresc, nu ca într-o stație de metrou, unde lumea se distrează, se bucură de ceva, sărbătorește ceva. Si intri acolo, într-o liniște absolută, și sufletul se simte îmbrățișat de dragostea lui Dumnezeu. Datorită lui Moș Gheorghe, datorită lui. El era mijlocitorul acolo.       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu