vineri, 20 noiembrie 2020

Părintele Elefterie de la Dervent cunoscut pentru ştiinţa şi puterea sa de a vindeca durerile oamenilor a fost găsit cu veşmintele intacte deşi a adormit de mai bine de 30 de ani. Rețeta pentru imunitate a marelui duhovnic

11 noiembrie 1900 - 12 mai 1990

MINUNEA DE LA DERVENT / După treizeci de ani, părintele Elefterie, ctitorul mînăstirii, a fost găsit cu veşmintele intacte, deşi a fost îngropat direct în pămînt | GALERIE FOTO

Istoricul Marius Oprea:

Dumincă (15 nov. 2020 n.n) am fost chemat, de către părintele stareţ Andrei de la Mănăstirea Dervent, la solicitarea şi cu binecuvîntarea IPS Arhiepiscopul Teodosie, să ajut la deshumarea rămăşiţelor pămînteşti ale părintelui stareţ Elefterie. După treizeci de ani, părintele Elefterie, ctitorul mînăstirii, a fost găsit cu veşmintele intacte, deşi a fost îngropat direct în pămînt.

Cel care este ctitorul acestui sfînt lăcaş va fi depus, după spălarea şi cinstirea osemintelor sale, într-o criptă din noua biserică a mînăstirii. Se afla îngropat undeva în spatele bisericii vechi de la Dervent, iar această acţiune de mutare a mormîntului său s-a făcut în prezenţa şi la dorinţa strănepoţilor (după fraţi) ai părintelui Elefterie.

După prima zi, în care a fost îndepărtat manual, cu mare dificultate, zidul de piatră care împrejmuia mormîntul, ieri am săpat cu ajutorul direct al părintelui stareţ Andrei pe locul acestuia, unde, la spusele urmaşilor săi, părintele Elefterie fusese aşezat într-o nişă, săpată direct în pămînt, în malul unei gropi.

Ieri la prînz, nu mică mi-a fost mirarea să găsesc, curăţind cu atenţie groapa, nu craniul părintelui, mort în 12 mai 1990, ci camilafca acestuia, păstrată integral, deşi este din postav. Mai jos, cu capul acoperit de aceasta şi de rasa călugărească, de asemenea intactă, am dezvelit integral trupul părintelui, orientat est-vest, puţin oblic faţă de axa bisericii (aşa cum fusese aşezat în nişa săpată pe marginea gropii de mormînt). Tulburător (şi acesta este cuvîntul potrivit, deşi e neobişnuit pentru un arheolog) a fost pentru mine faptul de a descoperi, într-o săpătură minuţios ştiinţifică, în cursul amiezii de ieri, nu oseminte, aşa cum era de aşteptat, după mai bine de trei decenii de la înhumare, ci veşmintele care acopereau rămăşiţele pămînteşti ale fostului stareţ Elefterie. Nu purta încălţări, dar în picioare i s-au păstrat pînă şi ciorapii de lînă. Nu pot da o explicaţie ştiinţifică a faptului că n-au putrezit, deşi părintele a fost aşezat direct în solul dobrogean (un lut nisipos, amestecat cu particule de calcar). Toate straiele călugăreşti ale lui par a fi fost îngropate abia cu scurtă vreme în urmă.


luni, 16 noiembrie 2020

Dan Puric - Libertatea memoriei, libertatea mărturisirii


- Mărturisirea ajută să nu se așeze răul în lume. 

- Procesul de mărturisire este unul de însănătoșire.

- Comunismul și globalismul asta a făcut, un act de dezrădăcinare violentă. Noi trebuie să ne înrădăcinam în brazdă, în cultură și în cer. Si dacă nu te înrădăcinezi în cer, degeaba în celelalte două. Luați brazda ca un humus sufletesc, luați cultura ca o cultură creștină. 

- La perdeaua de fum a pandemiei se accelerează procesul de dezrădăciare.   

- Oamenilor le este frică de omul liber. Eu am spus unuia: sus e Dumnezeu și jos e mama care mă așteaptă.

- Devine suspect un om care relatează o stare de fapt. 

- Să ridicăm biserica întâlnirii fraților.

- Virusul acesta omoară oameni, dar virusul ideologic e mai puternic decât cel biologic și omoară o lume, o mentalitate. Se merge în epoca transumană, dincolo de omenesc.  

-  Întotdeauna istoria a scos o fiară bestială care să ne sperie. Si acum avem o fiară în față, o fiară ideologică. I-a fost frică bietului român, dar mai frică i-a fost de Învățător și a luat-o pâș-pâș..

- Mărturisirea dă rod în timp. 

- Punctele cardinale ale culturii și ale poporului român au devenit teoria gender, lesbianismul și toate celelalte, nu credința și dragostea de țară. Un popor care nu mai are busolă e ca o corabie care intră în stânci.   

- Nimeni nu mai are grijă de sufletul omului pe pământ. 

- Se fabrică un nou român: "acum-iștii". Biserica nu ne rezolvă în "acum".

- Sufletul omului este o taină, iar mărturisirea începe de la taină. 

- Mărturisirea e lângă noi, în orice proximitate.

- Prâzlea cel voinic și-a pus niște țepușe ca să nu adoarmă. Asta este actul de trezvie pentru conștiință. Mărturisirea este cel mai sublim act al conștiinței noastre. P. Cleopa: "Conștiința este pârâșul nostru la Dumnezeu".  

- Ceea ce ni se cere nouă astăzi este să dăm Cezarului ce este a lui Dumnezeu.

- Libertatea să nu o căutați niciodată în spațiul politic, pentru că acolo ea e relativă. 

- Vedeți că suntem înconjurați de mutanți care sunt efectiv anafectivi.

- De acum încolo vom discuta pe enclave românești. 

- Important e cum stam noi, să nu întrerupem lanțul de mărturisitori. Poziția noastră astăzi este fundamental importantă. 

- Știm să ne iubim vrăjmașii, dar nu pe vrăjmașii Sfântului Duh! Când se ajunge la această graniță, este o sfântă intoleranță hristică. Noi să avem un bici sufletesc, să dărâmăm tarabele de lor gândire. Ioan Ianolide prevestea aceste imagini. 

- Creștinul luptă și ia cunună. Nu zice: "am luptat și am biruit", pentru că biruința i-a lăsat-o lui Dumnezeu. 

- Diavolii au făcut summit sub pământ și după ce a fost demonul omuciderii, cu Revoluția Franceză, Revoluția bolșevică, comunismul, a venitu un altul inteligența falsă, care a zis că el nu o să omoare, căci lucrul acesta este primitiv, așa că el o să convingă. Era demonul rațiunii! Uitați câți sunt convinși să ne reeduce ca la Pitești. A mai fost unul care s-a ridicat. Era demonul pasiunii. Acuma este un alt demon, când ți se schimba inima și mintea. 

- Lumea nu stă cu ochii țintă pe Iisus, stă pe America, iar America cade prin implozie. 

- La chinezi e invers, nu ești: nobil dacă vii dintr-o familie nobilă, ci tu, dacă ești bun, îți înnobilezi tatăl. Noi facem la fel, dar o umilire inversă. Uitați-vă cum Mircea Vulcănescu este reincriminat! Este făcut criminal de război. De cine? De ai noștri! 

- Biserica noastră Ortodoxă a fost înghesuită politic, să nu canonizeze. 

- Românul n-a avut sifilisul războaielor religioase. Părintele Dumitru Stăniloae spunea: credința ta îmi întărește mie credința mea

- Dacă ne gândim la mișcarea "Rugul aprins" nu știu dacă erau într-o situație mai rea decât suntem noi acuma. Dumnezeu suflă în rugul aprins, dar noi suntem datori să-l ținem. El se va întâmpla. În momentele de criză Dumnezeu își cheamă oamenii. Este imprevizibilă lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că procesul în care am intrat acum este un proces de prigoană. Mai periculos decât ăsta care e pe față este unul de anestezie. 

- Sfântul Isaac Sirul a zis ca în vremurile din urmă este unul care dublează lucrarea lui Hristos și fură din garderoba hristică totul! Ne-a apucat grija de om, brusc! Ați observat? Si nu s-a făcut nici un proces moral de incriminare a comunismului. 

- În spațiul occidental amintirea de tip istoric este un sistem de referință care trebuie făcut, dar când e făcută pomenirea în Biserică, când se aprinde lumânarea și se cântă veșnica pomenire, ești străbătut de cel care nu mai este și este... Nicolae Iorga spunea că odată cu noi mai mor încă o dată morții noștri. Îmi permit să-lm parafrazez și să zic: odată cu noi mai trăiesc încă o dată toți morții noștri. 

- De ce ăla de la BBC se luptă să afle grupa sangvină a lui Hristos și de ce o babă de aicea nu face analiză hematologică și sărută crucea? Misticismul...

- Nu există pașaport de libertate decât numai dat de bunul Dumnezeu. Noi nu mai existăm ca stat suveran. Noi existăm ca persoane, iar forța personală este cea mai mare forță de pe suprafața pământului, pentru că este legată de Dumnezeu. Persoana nu este individ. Eu sunt individ la primărie. În fata lui Dumnezeu sunt o persoană. Această taină a sufletului o face Biserica.  

- Tiranul nu iubește dragostea pentru că doi oameni care se iubesc nu poți să-i desparți, și atuncea au sexualizat societatea. Establishmentul de astăzi asta îi face pe tineri să nu mai aibă capacitatea de a se iubi. 

- Ce au căutat la Pitești și în toate închisorile comuniste? Să le taie legătura cu Dumnezeu! Ce caută acuma? Să ne taie legătura cu Dumnezeu. Acuma e o libertate de o perversitate... ne dau toate drepturile până ne strâng de gât. 

- "Românii au luptat până la unu, prezentând un cutremurător dispreț în fața morții".

- Potecile dintre noi au fost șterse, și noi trebuie să refacem aceste poteci. Omul care vine în Biserică trebuie să limpezească această potecă. 

- Nu ți se dă voie să fi tu însuți. Si atunci trăim prin catacombe, prin oameni care țin neamul. Vor fi insule de oameni. 

- Oamenii care încearcă să spună adevărul sunt din ce în ce mai marginalizați. 

- Îmi spunea o verișoară: pune încrederea la bază. Încrederea este totul. I-am zis: încrederea pleacă din iubire. Nu mai avem încredere unii în alții. Diaspora nu mai are încredere să se întoarcă în țară și ăștia urăsc diaspora. Hristos nu ne-a creat suspiciuni. Biserica creează încredere unul în celălalt.  

- Occidentul o să intre într-o derută fantastică. Nu toți oamenii se vor întoarce la Dumnezeu. Si atuncea ești în răspăr cu lumea. Si atuncea problema asta trebuie tratată cu foarte multă luciditate. 

- 6 milioane de români care au tragedia exilului! Cum mă uit la om? Trebuie să mă uit de la suflet la suflet.     

- Omul politic și omul liturgic. Sf. Ap. Ioan a stat cu capul pe inima lui Hristos în Joia Mare. Ala e omul liturgic! El pune alte premize.    

- Ei au două sisteme: homeopatic, să erodeze încet-încet și prin lovituri dure. Strategia hristică este să nu răspunzi oricând și oricui, ci numai când e atacată, cum este acum, temelia. E de ajuns. O să vedeți ce ecou are!

- Învățământul on-line a fost luat în calcul și pe semne că li se vor crea niște reflexe, din astea de borcan, de acvariu.

duminică, 15 noiembrie 2020

Sfântul Nicolae Velimirovici : "Mila este criteriul cel nou de înrudire pe care l-a aşezat Hristos între oameni"


Apostol: Efeseni 4, 1-7

Fraților, vă îndemn, eu cel întemnițat pentru Domnul, să umblați cu vrednicie, după chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în iubire, silindu-vă să păziți unitatea Duhului, întru legătura păcii. 
Este un trup și un Duh, precum și chemați ați fost la o singură nădejde a chemării voastre; este un Domn, o credință, un botez, un Dumnezeu și Tatăl tuturor, Care este peste toate și prin toate și întru toate. Iar fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. 

 

Evanghelia: Luca 10, 25-37

În vremea aceea a venit la Iisus un învățător de lege, ispitindu-L și zicând: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citești în ea? Iar el, răspunzând, a zis: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuți». Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta și vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptățească pe sine, a zis către Iisus: Și cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea și, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea și un levit, ajungând în acel loc, venind și văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoțând doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: Ai grijă de el și, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îți voi da. Deci, care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Și Iisus i-a zis: Mergi și fă și tu asemenea.

Mântuitorul Iisus Hristos a venit ca să schimbe măsurile şi judecăţile oamenilor. Oamenii au măsurat natura cu măsura lor şi măsura a fost cu lipsă. Au măsurat sufletul şi trupul, şi măsura su­fletului s-a micşorat la o câtime de nimic. Au măsurat pe Dumne­zeu şi L-au găsit mai mic ca omul. Au măsurat virtutea cu măsura succesului şi virtutea s-a ieftinit. S-au măsurat oamenii cu ani­malele împăunându-se pentru progresele lor. Cerul a dispreţuit această laudă de sine, iar animalele nici n-au ştiut de ea. Apoi au început oamenii a-şi măsura între ei treptele de în­rudire şi afinitate; au măsurat depărtările între sate şi între case, între dialecte şi limbi, şi între o sută de alte semne. Dar toate aceste măsurători nu i-au apropiat cu nimic întreolaltă.

Toate măsurile omeneşti au fost cu lipsă, toate judecăţile ome­neşti au fost greşite. Hristos a venit să-i scape pe oameni de neştiinţă şi de minciună, a venit să schimbe măsurile şi judecăţile oamenilor. Şi le-a schimbat. Cei ce şi-au însuşit măsurile şi judecăţile Lui s-au mântuit prin adevăr şi dreptate, dar cei ce şi-au păstrat măsurile și judecăţile lor vechi măsoară până azi în întuneric şi sunt înşelaţi

Natura nu se măsoară doar cu măsura ei proprie, pentru că a fost dată omului în folosinţă şi de aceea omul este măsura ei, nu ea măsura omului. Sufletul nu se măsoară după trup, pentru că tru­pul este dat spre slujba sufletului, nu sufletul spre slujba trupului. Sufletul deci e măsura pentru trup. Dumnezeu nu se măsoară cu omul, aşa cum olarul nu se măsoară cu vasele sale. Dumnezeu nu se măsoară cu nimeni şi cu nimic, pentru că Dumnezeu este mă­sura tuturor şi Judecătorul tuturor. Virtutea nu se măsoară cu măsura succesului; roata trasă repede din noroi cade la fel de repede la loc. Virtutea se măsoară după Legea lui Dumnezeu. Creşterea omului nu se măsoară după animale, ci după scurtarea depărtării între Dumnezeu şi om. Adevărata măsură a înrudirii, care îi leagă cu adevărat pe oa­meni, ca şi pe neamuri, nu este atât sângele, cât mila. Ananghia unui om şi milostivirea altuia îi apropie mai mult decât rudenia de sânge. Toate legăturile de sânge sunt trecătoare şi înseamnă ceva numai în viaţa aceasta, slujind drept chip legăturilor nepieritoare, veşnice, ale rudeniei duhovniceşti, înrudirea după duh, născută din întâlnirea dintre nevoie şi milă, rămâne în veşnicie. Pentru fra­ţii de un sânge, Dumnezeu este numai Ziditorul, dar pentru fraţii în duh, născuţi din milă, Dumnezeu este Tată. 

joi, 12 noiembrie 2020

duminică, 8 noiembrie 2020

Cuvânt al P. Rafail Noica în Athos despre ascultare, umilință, smerenie, dragoste, bucurie... "Smerenia este acea mișcare a iubirii care se dă celui iubit, fără întoarcere asupra sieși"

Dacă noi facem ascultare, voia lui Dumnezeu, singur cuvântul lui Dumnezeu este acea energie care mă va trece peste toate, poate prin toate, dar, în orice caz peste toate. Dar dacă fac de capul meu, de voia mea, a-păi o să mă lase Dumnezeu până o să înțeleg, că eu pot să voiesc cât vreau, dar în mine putere de a face lucrurile astea nu există.

luni, 2 noiembrie 2020

Înalt Preasfințitul Amfilohie, Arhiepiscop de Cetinje și Mitropolitul Muntenegrului, a plecat din viața vremelnică la ceruri


Vineri, 30 octombrie 2020, în ajunul sărbătorii Sf. Petru din Cetinie, la ora 8:20, în Centrul Spitalului Clinic din Muntenegru, după primirea Sfintei Taine a Împărtășaniei, Înalt-Preasfințitul Amfilohie, Arhiepiscop din Cetinje Mitropolitul Muntenegrului și Exarhul Sfântului Tron Patriarhal de Peci (Cosovo), a plecat din viața vremelnică, la ceruri

Mitropoliul Amfilohie fusese depistat ca pozitiv la infecția cu coronavirus pe 6 octombrie, după care a fost internat în spital pentru a fi tratat de pneumonie. Starea sa de sănătate se îmbunătățise și pe 20 octombrie a ieșit negativ la testul pentru covid. 

Duminica, 1 noiembrie 2020, în prezența a mii de credincioși, la catedrala „Învierea Domnului” din Podgorița, Patriarhul Irineu al Serbiei a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu ierarhii muntenegreni și cu reprezentanți ai altor Biserici Ortodoxe surori.

După Liturghie a avut loc slujba de înmormântare a Mitropolitului Amfilohie, trupul ierarhului fiind depus în cripta catedralei din Podgorița, care a fost pregatită înca din timpul vieții.