Declarația comună a Papei Franscisc și a Patriarhului Bartolomeu semnata la Ierusalim pe 25 mai 2014

Papa Francisc si Patriarhul Bartolomeu (sursa foto)

• Radio Vatican: Papa Francisc si Patriarhul Bartolomeu au semnat o declaratie comuna

DECLARATIA COMUNA A PAPEI FRANCISC SI A PATRIARHULUI BARTOLOMEU 

1. Asemeni venerabililor noștri predecesori, Papa Paul al VI și Patriarhul Ecumenic Athenagoras, care s-au întâlnit aici în Ierusalim acum cincizeci de ani, noi, Papa Francisc și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, suntem determinați să ne întâlnim în Tara Sfânta, "în care Mântuitorul nostru comun, Hristos, Domnul nostru a trăit, a învățat, a murit, a înviat și S-a înălțat la ceruri, de unde a trimis Duhul Sfânt asupra Bisericii în curs de formare" (comunicatul comun al Papei Paul al VI-lea și Patriarhului Athenagoras, emis după întâlnirea de pe 06 ianuarie 1964). Noua noastră întâlnire între Episcopii Bisericilor din Roma și Constantinopol fondate, respectiv, de doi Frați, Apostolii Petru și Andrei, este pentru noi o sursă de bucurie spirituală profundă. Ea oferă o ocazie providențială pentru a reflecta asupra profunzimii si autenticității legăturilor existente între noi, care sunt rodul unui parcurs plin de har, de-a lungul căruia Domnul ne-a condus din acea zi binecuvântată de acum cincizeci de ani. 

2. Întâlnirea noastră fraternă de astăzi este o nouă și necesară etapă pe drumul unitătii, către care numai Duhul Sfânt poate să ne conducă, cea a comuniunii într-o diversitate legitimă. Ne amintim, cu profundă recunoștință, pașii pe care Domnul ne-a făcut capabili să-i întreprindem deja. Brațele deschise între Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras, aici în Ierusalim, după atâtea secole de tăcere, a pregătit calea pentru un gest important, de a retrage din memoria și sânul Bisericii actele de excomunicare reciprocă din 1054. Acest gest a fost urmat de un schimb de vizite între Scaunele respective de la Roma și Constantinopol, printr-o corespondență regulată și, mai târziu, prin decizia anunțată de către Papa Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Dimitrios, amândoi de fericită pomenire, să inițieze un dialog teologic în adevăr între catolici și ortodocși. De-a lungul acestor ani, Dumnezeu, Sursă a toată pacea și iubirii, ne-a învățat să ne uităm unii spre alții ca membrii ai aceleiasi familii creștine, sub un singur Domn și Mântuitor, Iisus Hristos, și sa ne iubim unii pe alții, astfel încât să putem mărturisi credința noastră în aceeași Evanghelie a lui Hristos, așa cum a fost primită de către Apostoli, exprimată și transmisă nouă de către Sinoadele Ecumenice cât și prin Părinții Bisericii. În timp ce suntem conștienți că nu am atins obiectivului comuniunii depline, astăzi, confirmăm angajamentul nostru de a continua să mergem împreună spre unitatea pentru care Hristos, Domnul nostru S-a rugat Tatălui "ca toți să fie una" (Ioan 17 , 21). 

3. Deși conștienți că unitatea este manifestă în iubirea lui Dumnezeu și în iubirea aproapelui, asteptam cu nerabdare acea zi în care, în sfârșit, vom împărtăși împreuna Cina euharistică. Ca și creștini, suntem chemați să ne pregătim pentru a primi acest dar al Împărtășirii euharistice, în conformitate cu învățătura Sf. Irineu din Lyon (Împotriva ereziilor, IV, 18, 5, PG 7, 1028), prin mărturisirea aceleiași credințe, rugăciune stăruitoare, o transformare launtrica, o viața reînnoită și un dialog frățesc. În realizarea acestui obiectiv dorit, vom arăta in lume dragostea lui Dumnezeu prin care suntem recunoscuți ca adevărați ucenici ai lui Iisus Hristos (cf. Ioan 13: 35) . 

4. În acest scop, dialogul teologic întreprins de Comisia Mixta Internațională oferă o contribuție fundamentală la căutarea deplinei comuniuni între catolici și ortodocși. In timpul succesiv Papei Ioan Paul al II-lea, a Papei Benedict al XVI-lea și a Patriarhul Dimitrios, progresele întâlnirilor noastre teologice au fost substantiale. Astăzi, noi exprimăm aprecierea noastră sinceră pentru realizările facute, precum și pentru eforturile în curs de desfășurare. Acestea nu sunt doar un exercițiu pur academic, ci un exercițiu în adevăr și iubire, care necesită o cunoaștere mereu mai profundă a tradițiilor celuilalt pentru a le înțelege și a învăța de la ele. Astfel, afirmăm încă o dată că dialogul teologic nu caută cel mai mic numitor comun prin care să se ajungă la un compromis, ci mai degrabă își propune să aprofundeze înțelegerea adevărul întreg pe care Hristos l-a dat Bisericii Sale, un adevăr pe care nu ne oprim niciodată să-l înțelegem atunci când urmăm îndemnurile Duhului Sfânt. Prin urmare, afirmăm împreună că fidelitatea noastră față de Domnul cere o întâlnire frățească și un dialog adevărat. Această căutare nu ne îndepărtează de adevăr; dimpotrivă, printr-un schimb de daruri, sub călăuzirea Duhului Sfânt, ne va conduce la tot adevărul (cf. Ioan 16 : 13). 

5. Cu toate acestea, chiar făcând împreună acest drum spre deplina comuniune, avem acum datoria de a oferi mărturia comună a dragostei lui Dumnezeu pentru toți, lucrând împreună în serviciul umanității, în special în apărarea demnității persoanei umane în toate etapele vieții și sfințeniei familiei bazate pe căsătorie, în promovarea păcii și a binelui comun, și de a răspunde pentru suferința care continuă să afecteze lumea noastră. Noi recunoaștem că foamea, saracia, analfabetismul, distribuția inegală a resurselor trebuie să fie în mod constant confruntate. Este de datoria noastră de a căuta să construim o societate dreaptă și umană, în care nimeni să nu se simtă exclus sau marginalizat. 

6. Avem convingerea profundă că viitorul familiei umane depinde și de modul în care ne-am salva - atât de atent și cu compasiune, cu dreptate și corectitudine - darul creației pe care Creatorul nostru ni l-a încredințat. Prin urmare, regretăm tratamentul rău, abuziv, al planetei noastre, care este un păcat în ochii lui Dumnezeu. Reafirmăm responsabilitatea și obligația noastră de a încuraja sensul smereniei și moderației, astfel încât toată lumea să simtă nevoia de a respecta creația și de a o salva cu grijă. Împreună, reafirmăm angajamentul nostru de a crește gradul de conștientizare cu privire la gestionarea creației; facem apel la toți oamenii de bună credință să ia în considerare modalitățile de a trăi mai sobru, cu mai puțină risipă, manifestănd mai puțină lăcomie și mai multă generozitate pentru protecția creației lui Dumnezeu și pentru binele Poporului său. 

7.  În mod similar, există o nevoie urgentă pentru o cooperare eficientă și angajamentul creștinilor in vederea salvarii pretutindeni a dreptului de a-și exprima public credința lor, și de a fi tratați corect, atunci când se promovează ceea ce creștinismul continuă să ofere societății și culturii contemporane. În acest sens, invităm toți creștinii să promoveze un dialog veritabil cu iudaismul, islamul și alte tradiții religioase. Indiferența și ignoranța reciprocă poate duce doar la neîncredere, chiar și, din păcate, la conflict.

 

8. Din acest oraș sfânt, Ierusalim, ne exprimam profundele noastre preocupări comune pentru situația creștinilor din Orientul Mijlociu și dreptul lor de a rămâne cetățeni cu drepturi depline în țările lor. Cu încredere, ne întoarcem către Dumnezeul atotputernic și milostiv într-o rugăciune pentru pace în Țara Sfântă și Orientul Mijlociu, în general. Ne rugăm în special pentru Bisericile din Egipt, Siria și Irak, care au suferit cel mai dureros, din cauza evenimentelor recente. Incurajăm toate părțile, indiferent de convingerile lor religioase, să continue să lucreze pentru împacare și recunoaștere echitabilă a drepturilor popoarelor. Noi credem că nu sunt armele, ci dialogul, iertarea, și împăcarea care sunt singurele mijloace posibile pentru a obține pacea. 

9. Într-un context istoric marcat de violență, indiferență și egoism, mulți bărbați și femei simt astăzi că și-au pierdut reperele. Tocmai prin mărturia noastră comună a veștii celei bune a Evangheliei am putea fi în măsură să ajutam contemporanii noștrii să redescopere calea care duce la adevăr, dreptate și pace. Uniți în intențiile noastre, și amintindu-ne de exemplu, în urmă cu cincizeci de ani, al Papei Paul al VI-lea și al Patriarhul Athenagoras, facem apel către toți creștinii, cat și către credincioșii din toate tradițiile religioase și către toți oamenii de bună voință, de a recunoaște urgența orei care ne obligă să căutam reconcilierea și unitatea familiei umane, cu respectarea deplină a diferențelor legitime pentru binele întregii omeniri și a generațiilor viitoare. 

10. Prin efectuarea acestui pelerinaj comun la locul unde Unicul și Același Domn al nostru, Iisus Hristos a fost răstignit, a fost îngropat și a înviat din nou, recomandam cu umilință, spre mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, viitorii noștrii pași pe drumul spre deplinatatea unitatii, încredințand întreaga familie a omenirii dragostei infinite a lui Dumnezeu.

 "Să caute Domnul asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască!  Să-Şi întoarcă Domnul fața Sa către tine şi să-ți dăruiască pace! " ( Num. 6 , 25-26) .

Semnata la Ierusalim, 25 mai 2014 

His Holiness Pope Francis and His All-Holiness Ecumenical Patriarch Bartholomew sign the Joint Declaration. Among those in attendance are His Eminence Archbishop Demetrios of America, His Eminence Metropolitan John of Pergamon, His Eminence Metropolitan Emmanuel of France, His Eminence Cardinal Pietro Parolin, Secretary of State, His Eminence Cardinal Kurt Loch, President of the Pontifical Council for Christian Unity, and His Excellency Archbishop Giuseppe Lazzarotto, Papal Nuncio in Jerusalem (Photograph courtesy of Nicholas Manginas) (sursa foto)

DÉCLARATION COMMUNE DU PAPE FRANÇOIS ET DU PATRIARCHE BARTHOLOMÉE

1. Comme nos vénérables prédécesseurs, le Pape Paul VI et le Patriarche Œcuménique Athénagoras, qui se sont rencontrés ici à Jérusalem, il y a cinquante ans, nous aussi, le Pape François et le Patriarche Œcuménique Bartholomée, nous étions déterminés à nous rencontrer en Terre Sainte «où notre commun Rédempteur, le Christ Notre-Seigneur, a vécu, a enseigné, est mort, est ressuscité et monté au ciel, d’où il a envoyé le Saint Esprit sur l’Église naissante» (Communiqué commun du Pape Paul VI et du Patriarche Athénagoras, publié après leur rencontre du 6 janvier 1964). Notre nouvelle rencontre, entre les Évêques des Églises de Rome et de Constantinople, fondées respectivement par les deux Frères, les Apôtres Pierre et André, est pour nous source d’une profonde joie spirituelle. Elle offre une occasion providentielle pour réfléchir sur la profondeur et sur l’authenticité des liens existant entre nous, qui sont les fruits d’un parcours rempli de grâce au long duquel le Seigneur nous a conduits, depuis ce jour béni d’il y a cinquante ans.

2. Notre rencontre fraternelle, aujourd’hui, est une nouvelle et nécessaire étape sur la route de l’unité à laquelle seul l’Esprit Saint peut nous conduire, celle de la communion dans une légitime diversité. Nous nous rappelons, avec une profonde gratitude, les étapes que le Seigneur nous a déjà rendus capables d’entreprendre. L’accolade échangée entre le Pape Paul VI et le Patriarche Athénagoras, ici, à Jérusalem, après tant de siècles de silence, a préparé le chemin pour un geste important, le retrait de la mémoire et du sein de l’Église des actes d’excommunication mutuelle en 1054. Ce geste a été suivi par un échange de visites entre les Sièges respectifs de Rome et de Constantinople, par une correspondance régulière et, plus tard, par la décision, annoncée par le Pape Jean-Paul II et le Patriarche Dimitrios, tous deux d’heureuse mémoire, d’initier un dialogue théologique en vérité entre Catholiques et Orthodoxes. Tout au long de ces années, Dieu, source de toute paix et de tout amour, nous a enseignés à nous regarder les uns les autres comme membres de la même Famille chrétienne, sous un seul Seigneur et Sauveur, Jésus Christ, et à nous aimer les uns les autres, de sorte que nous puissions professer notre foi au même Évangile du Christ, tel qu’il fut reçu par les Apôtres, exprimé et transmis à nous par les Conciles Œcuméniques ainsi que par les Pères de l’Église. Tandis que nous sommes conscients de ne pas avoir atteint l’objectif de la pleine communion, aujourd’hui, nous confirmons notre engagement à continuer de marcher ensemble vers l’unité pour laquelle le Christ notre Seigneur a prié le Père «afin que tous soient un» (Jn 17, 21).

3. Bien conscients que l’unité est manifestée dans l’amour de Dieu et dans l’amour du prochain, nous attendons avec impatience ce jour où, finalement, nous partagerons ensemble le Banquet eucharistique. Comme chrétiens, nous sommes appelés à nous préparer à recevoir ce don de la Communion eucharistique, selon l’enseignement de Saint Irénée de Lyon (Contre les Hérésies, IV, 18, 5, PG 7, 1028), par la confession de la même foi, une prière persévérante, une conversion intérieure, une vie renouvelée et un dialogue fraternel. En atteignant ce but espéré, nous manifesterons au monde l’amour de Dieu par lequel nous sommes reconnus comme de vrais disciples de Jésus Christ (cf. Jn 13, 35).

4. À cette fin, le dialogue théologique entrepris par la Commission Mixte Internationale offre une contribution fondamentale à la recherche pour la pleine communion entre Catholiques et Orthodoxes. Aux temps successifs des Papes Jean-Paul II et Benoît XVI, et du Patriarche Dimitrios, les progrès de nos rencontres théologiques ont été substantiels. Aujourd’hui, nous exprimons notre sincère appréciation pour les acquis, tout comme pour les efforts en cours. Ceux-ci ne sont pas un pur exercice théorique, mais un exercice dans la vérité et dans l’amour qui exige une connaissance toujours plus profonde des traditions de l’autre pour les comprendre et pour apprendre à partir d’elles. Ainsi, nous affirmons une fois encore que le dialogue théologique ne recherche pas le plus petit dénominateur commun sur lequel aboutir à un compromis, mais qu’il est plutôt destiné à approfondir la compréhension de la vérité tout entière que le Christ a donnée à son Église, une vérité que nous ne cessons jamais de mieux comprendre lorsque nous suivons les impulsions de l’Esprit Saint. Par conséquent, nous affirmons ensemble que notre fidélité au Seigneur exige une rencontre fraternelle et un dialogue vrai. Une telle quête ne nous éloigne pas de la vérité; tout au contraire, à travers un échange de dons, sous la conduite de l’Esprit Saint, elle nous mènera à la vérité tout entière (cf. Jn 16, 13).

 5. Cependant, même en faisant ensemble cette route vers la pleine communion, nous avons maintenant le devoir d’offrir le témoignage commun de l’amour de Dieu envers tous, en travaillant ensemble au service de l’humanité, spécialement en défendant la dignité de la personne humaine à toutes les étapes de la vie et la sainteté de la famille basée sur le mariage, en promouvant la paix et le bien commun, et en répondant à la souffrance qui continue d’affliger notre monde. Nous reconnaissons que la faim, la pauvreté, l’analphabétisme, l’inéquitable distribution des ressources doivent constamment être affrontés. C’est notre devoir de chercher à construire une société juste et humaine dans laquelle personne ne se sente exclu ou marginalisé.

6. C’est notre profonde conviction que l’avenir de la famille humaine dépend aussi de la façon dont nous sauvegardons – à la fois prudemment et avec compassion, avec justice et équité – le don de la création que notre Créateur nous a confié. Par conséquent, nous regrettons le mauvais traitement abusif de notre planète, qui est un péché aux yeux de Dieu. Nous réaffirmons notre responsabilité et notre obligation d’encourager un sens de l’humilité et de la modération, de sorte que tous sentent la nécessité de respecter la création et de la sauvegarder avec soin. Ensemble, nous réaffirmons notre engagement à sensibiliser au sujet de la gestion de la création; nous appelons tous les hommes de bonne volonté à considérer les manières de vivre plus sobrement, avec moins de gaspillage, manifestant moins d’avidité et plus de générosité pour la protection du monde de Dieu et pour le bénéfice de son Peuple.

7. De même, il y a une nécessité urgente pour une coopération effective et engagée des chrétiens en vue de sauvegarder partout le droit d’exprimer publiquement sa foi, et d’être traité équitablement lorsqu’on promeut ce que le Christianisme continue d’offrir à la société et à la culture contemporaines. À ce propos, nous invitons tous les chrétiens à promouvoir un authentique dialogue avec le Judaïsme, l’Islam et d’autres traditions religieuses. L’indifférence et l’ignorance mutuelles ne peuvent que conduire à la méfiance, voire, malheureusement, au conflit.

8. De cette sainte ville de Jérusalem, nous exprimons nos profondes préoccupations partagées pour la situation des chrétiens au Moyen Orient et pour leur droit de rester des citoyens à part entière de leurs patries. Avec confiance, nous nous tournons vers le Dieu tout-puissant et miséricordieux, dans une prière pour la paix en Terre Sainte et au Moyen Orient en général. Nous prions spécialement pour les Églises en Égypte, en Syrie et en Irak, qui ont souffert le plus douloureusement en raison des récents événements. Nous encourageons toutes les parties, indépendamment de leurs convictions religieuses, à continuer d’œuvrer pour la réconciliation et pour la juste reconnaissance des droits des peuples. Nous sommes persuadés que ce ne sont pas les armes, mais le dialogue, le pardon et la réconciliation qui sont les seuls moyens possibles pour obtenir la paix.

9. Dans un contexte historique marqué par la violence, l’indifférence et l’égoïsme, beaucoup d’hommes et de femmes sentent aujourd’hui qu’ils ont perdu leurs repères. C’est précisément à travers notre témoignage commun de la bonne nouvelle de l’Évangile que nous pouvons être capables d’aider nos contemporains à redécouvrir la voie qui conduit à la vérité, à la justice et à la paix. Unis dans nos intentions, et nous rappelant l’exemple, il y a cinquante ans, du Pape Paul VI et du Patriarche Athénagoras, nous lançons un appel à tous les chrétiens, ainsi qu’aux croyants de toutes les traditions religieuses et à tous les hommes de bonne volonté, à reconnaître l’urgence de l’heure qui nous oblige à chercher la réconciliation et l’unité de la famille humaine, tout en respectant pleinement les différences légitimes, pour le bien de toute l’humanité et des générations futures.

10. En entreprenant ce pèlerinage commun à l’endroit où notre unique et même Seigneur Jésus Christ a été crucifié, a été enseveli et est ressuscité, nous recommandons humblement à l’intercession de la Très Sainte et toujours Vierge Marie nos futurs pas sur le chemin vers la plénitude de l’unité, en confiant l’entière famille humaine à l’amour infini de Dieu.

«Que le Seigneur fasse briller sur toi son visage, qu’il se penche vers toi! Que le Seigneur tourne vers toi son visage, qu’il t’apporte la paix!» (Nb 6, 25-26).

Signée à Jérusalem le 25 mai 2014. 

*