Nestemate duhovnicesti de la Parintele Sofronie Saharov culese de Mitropolitul Hierotheos Vlachos

Parintele Sofronie Saharov alaturi de viitorul Mitropolit Hierotheos Vlachos

Persoana

Invatatura despre persoana este importanta pentru epoca noastra. Multi vorbesc despre persoana filosofic, psihologic, personalist; insa persoana este descoperirea lui Dumnezeu in om. In aceasta descoperire, aratarea lui Dumnezeu, omul simte ca Dumnezeu este Persoana, dar ca si el insusi, omul, este persoana, si vine in comuniune cu Dumnezeu, persoana catre Persoana. Principiul ipostatic care se gaseste in adancul nostru, chiar de la conceperea noastra, lucreaza din descoperire dumnezeiasca spre vederea luminii celei necreate, si aceasta este fundamentul vietii ascetice si duhovnicesti".

*

Si noi am fost ziditi ca persoane pentru a avea comuniune cu Dumnezeul treimic. Inauntrul nostru exista principiul personal. Dupa pacat am devenit indivizi, entitati egoiste, dar acum, uniti de Hristos, Cel ce lucreaza si activieaza in noi principiul ipostatic, devenim iarasi persoane adevarate. Dumnezeu traieste in noi si noi in El. Noi Il iubim pe Dumnezeu si pe toti oamenii. Expresia persoanei lui Dumnezeu este dragoste Sa care a coborat pana la iad, iar expresia persoanei noastre este dragostea noastra, care iarasi coboara pana la iad prin micsorarea de sine si prin lepadarea de sine.

*

Iconograful zugraveste persoana, nu doar firea, de aceea si scrie numele sfantului. O icoana fara nume nu zice nimic, nu este icoana, precum si cel rastignit fara numele lui Hristos sau macar fara O ωN pe nimbul luminos nu este Cel rastignit".

*

Dogma Sfintei Treimi are legatura cu viata noastra, de vreme ce omul este zidit dupa chipul si spre asemanarea lui Dumnezeu. Care este legatura noastra cu Dumnezeu? Persoana ipostas. Tatal traieste in Fiul si intru Duhul Sfant, Fiul traieste intru Tatal si intru Duhul Sfant, iar Duhul Sfant traieste intru Tatal si intru Fiul. Aceasta unime nu anuleaza atributele ipostatice speciale ale persoanelor.

*

Este o prostie sa legam cunoasterea Persoanelor Sfintei Treimi de cunoasterea legaturii omenesti in casatorie.

*

Si noi, crestinii, devenim persoane atunci cand ne unim intre noi in Hristos si traim unul fata de ceilalti in mod personal prin dragoste. Astfel, traim in mod treimic.

*

In afara de Hristos, guverneaza impersonalul.

*

Cand omul devine persoana, nu ramane niciodata singur, persoana nu cunoaste singuratatea, traieste cu Dumnezeu si cu ceilalti".

*

Ipostasul cauta un alt ipostas.

Dragostea

Continutul substantial al vietii persoanei este dragostea.

*

Dragostea nostra catre Dumnezeu si catre fratele nostru este marturisirea credintei. Prin urmare atunci cand Il iubim pe Dumnezeu Il si marturisim.

*

Dragostea catre Dumnezeu naste indrazneala sfanta.

*

Ii vom iubi pe ceilait atunci cand ne rugam pentru ei. Pentru a intelege ceea ce il preocupa pe celalalt trebuie sa ne rugam din inima pentru el. Atunci vedem nevoile pe care le are si ne ingrijim de rezolvarea lor.

*

Dragostea este atunci cand cineva face de toate pentru toti, atunci cand se poarta sincer cu oamenii pe care ii intalneste, cu care convietuieste, atunci cand nu doreste sa isi impuna cele ale sale, ci primeste voia celorlalti ca pe a sa.

*

Cand il iubesti pe celalalt sincer, celalalt iti da incredere, caci simte asta, intelege asta, si atunci il poti pazi de ispite.

*

Cand intra inlauntrul nostru un anume gand sau o oarecare dragoste nepermisa, aceasta poate fi indepartata prin plans. Cu lacrimi pleaca orice rau din suflet.

*

Dupa prima cercetare a dumnezeiescului har incep luptele, razboiul. Uneori e nevoie sa treaca mult timp pentru ca cineva sa asimileze harul dintai primit. Aceasta asimilare se face cu rabdare si cu infranare si cu uscaciune in vremea parasitii dumnezeiescului har.

*

Cand un obiect sau o persoana ne atrage dragostea mai mult decat dragostea catre Dumnezeu, atunci savarsim adulter duhovnicesc.

Omul

Mintea omului si inima lui nu trebuie sa se lipeasca de nimic, nici de persoane, nici de lucruri, atunci toate sunt curate. Daca se lipeste de ceva, atunci incepe drumul stramb.

* 

Nasterea duhovniceasca a unui om genereaza zgomot puternic in lume, precum avionul care depaseste pragul sunetului.

*

Ratiunea seamana cu mustul si cu vinul, iar mintea curata seamana cu alcoolul rafinat.

*

Inima curata stie sa distinga lucrurile, stie ce sa primeasca si ce sa refuze.

*

Inima este cea care face distincita daca suntem rataciti sau daca suntem conform voii lui Dumnezeu. 

*

Sfantul Duh da descoperire omului atunci cand exista durere in inima. Atunci poate cineva distinge intre ceea ce este dumnezeiesc si ce este diavolesc.

*

Daca inima nu simte nimic, nu trebuie sa vorbeasca.

*

Atunci cand simtim golirea inimii, atunci cand ne simtim secatuiti in inima, iar inima nu da nici un cuvant, atunci inseamna ca am pierdut harul.

*

Cand cineva propovaduieste sau predica, sa spuna ceea ce ii zice inima si nu ceea ce ii spune cugetul. Cuvantul simplu care iese din inima are lucrare si ii mantuieste pe ceilalti.

*

Nu trebuie sa scriem in mod scolastic, redand cuvintele Parintilor asa incat acestia sa ne sustina in parerile noastre sau sa dea marturie pentru parerile noastre. Va trebui sa scriem legat de Sfanta Scriptura, folosind putine locuri patristice. Asa au facut Parintii, asa fac toti cei ce au cunoasterea lui Dumnezeu. Atunci cand avem experienta duhovniceasca, citim Sfanta Scriptura si textele patristice si intelegem.

*

Sfintii nu vorbesc psihologic sau filosofic, ci vorbesc ce le da Duhul Sfant: atunci nu se fac greseli. Cand vorbim de la noi inisne, atunci facem greseli.

*

Cand vrem sa ajutam pe cineva, atunci Dumnezeu ne va da cuvant pentru a i-l oferi. In general, ne rugam lui Dumnezeu si ne da cuvant, ce sa spunem de fiecare data".

*

Frica fara dragoste naste ura, iar dragostea fara frica prilejuieste obraznicia, indrazneala. Cand dragostea nu se leaga de frica si de respect, atunci nu se poate pastra o stare duhovniceasca sanatoasa, ci o stare emotionala bolnavicioasa.

*

Frica lui Dumnezeu este un dar, nu este lucrarea omului.

*

Una este frica psihica si alta frica duhovniceasca. Frica psihica conduce catre necunoastere si catre paralizarea omului. Frica duhovniceasca il insufleteste pe om pana la moarte. Frica lui Dumnezeu nu este asemanatoare cu instinctele animalelor.

*

Cei ce nu traiesc toata saptamana in mod evanghelic, ascetic, nu pot trai duminica in mod liturgic.

*

Curatia trupeasca se pastreaza cand mintea se mentine curata si cand exista legaturi corecte cu duhovnicul.

*

Chiar si cei desavarsiti, cand aud laude se pagubesc. Cand monahul se preda gandurilor laudei primite de la ceilalti, atunci se pierde.

*

Scara desavarsirii este descrisa in fericiri. Omul incepe din simtirea pacatoseniei si din durere, si ajunge la impotrivirea fata de lume: fericit cei prigoniti (Matei 5, 10). Asta este firesc, atunci omul teologhiseste. Suficienta de sine opreste orice progres duhovnicesc.

*

Cand implinim poruncile lui Hristos, dobandim harul de a intra in mintea lui Hristos, spre vesnicie.

 *

Cand cineva este osandit de catre oameni, trebuie sa infrunte cu tacere, caci, precum zice Sfantul Ioan Scararul, "tacerea lui Hristos l-a covarsit pe Pilat".

*

In situatiile in care oamenii ne desconsidera si ne izgonesc, ne prigonesc, nu trebuie sa vorbim deloc, ci trebuie sa tacem. Nu trebuie nici macar sa ne justificam, caci justificarea da prilej pentru o alta judecata, iar tacerea vindeca.

*

In Imparatia Cerurilor nu vom merge nici cu copiii, nici cu casele. Prin urmare trebuie sa ne ingrijim de mantuirea noastra si sa lasam copiii in Pronia lui Dumnezeu, atunci cand am facut tot ceea ce ne este posibil pentru ei si nu ne-au auzit.

 Rugaciunea

Dupa un pacat trupesc rugaciunea inceteaza, in timp ce scrierea teologica poate continua. Asta desparte teologia ca harisma a Duhului Sfant de teologia ca stiinta omeneasca. Din rugaciune se arata curatia sufletului si a trupului. Este posibil ca omul sa teologhiseasca, sa scrie, sa fie cercetator, dar sa nu se roage, sa nu fie si sfant.

* 

Rugaciunea este legata de mediu - mediul o ajuta sau o ingreuneaza-, dar este dependenta si de sange, adica de traditia familiei. Este important daca cineva are sange din parinti rugatori, daca mama s-a rugat atunci cand era insarcinata.

*

Fiecare trebuie sa-si adapteze rugaciunea in functie de lucrarea pe care o face. Este posibil ca omul sa piarda rugaciunea in pustiu si sa o gaseasca in mijlocul orasului.

*

Rugaciunea trebuie sa se faca in mod personal, ipostatic. Nu spunem o rugaciune personala, ci rugaciune ipostatica. Sfintii Parinti au gasit cuvantul ipostas. Vesticii nu pot sa-l talcuiasca si il confunda cu fiinta, cu natura. Sa folosim mai mult termenul ipostas decat persoana, deoarece persoana poate sa fie interpretata si psihologic. 

*

Rugaciunea pentru ceilalti trebuie sa se faca corect, nu in mod inchipuit. Sa nu incercam cu mintea noastra sa ne inchipuim pe toti si sa ne rugam pentru ei. Cand inima unui om este lovita de durere, atunci acel om este lipsit de rugaciune si trebuie sa ne rugam noi pentru el. Daca avem un sir de nume, le putem citi o data, dupa care sa ne rugam: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste pe robii Tai!" Astfel, nu suntem rapiti de inchipuiri.

*

De multe ori omul care se roaga devine vazator si inaintevazator.

*

Cand cineva incepe sa se roage, insasi rugaciunea ii va dezlega nelamuririle.

*

Cand ne rugam mult, atunci intelegem diferenta dintre dobandirea cunostintelor din carti si dobandirea cunostintelor din experienta personala. Daca intr-o anume fapta noi suntem vinovati 5%, iar altii sunt vinovati 95%, daca noi ne indreptam vina noastra de 5%, atunci nu mai simtim vinovatia celorlati.

Mancarea

Atunci cand mancam trebuie sa ne si rugam. Toate mancarurile au inlauntrul lor puterea ziditoare a lui Dumnezeu. Astfel, cu rugaciunea, apropiem materia hranitoare si asta ne ajuta.

*

Mancarea da energie trupului, avem nevoie de ea pentru a putea sa lucram si pentru a avea puterea de rugaciune. Pentru cei ce se roaga, puterea mancarii se preface in putere duhovniceasca. Cei ce se roaga putin sufera de faptul ca puterea si energia mancarii se transforma cel mai mult in patimi si in lacomie. In situatii din aceste este nevoie de post.

Sfanta Liturghie

Tot ceea ce a facut Dumnezeu o data ramane vesnic. Asta se petrece si cu Sfanta Liturghie. 

*

Noi ortodocsii, Il traim pe Hristos in Dumnezeiasca Liturghie si mai ales Hristos traieste in noi in timpul Liturghiei. Sfanta Liturghie este lucrarea lui Dumnezeu.

*

Il cunoastem in mod amanuntit pe Hristos in Dumnezeiasca Liturghie. Dumnezeiasca Liturghie pe care o savarsim noi este aceeasi Liturghie pe care a facut-o Hristos in Joia Mare, la Cina cea de Taina.

*

Precum Hristos i-a curatit pe ucenicii Sai cu cuvantul Sau si le-a zis: "Acum voi sunteti curati, pentru cuvantul pe care vi l-am spus (Ioan 15, 3) si a curatat si picioarele ucenicilor Sai cu apa, asa si pe noi, in prima partea Sfintei Liturghii, ne curateste pentru a putea sta impreuna cu El la masa dragostei. Scopul Sfintei Liturghii este de a ne preda lui Hristos. Dumnezeiasca Liturghie ne invata un anume etos, etosul smereniei. Precum Hristos S-a jertfit, asa trebuie si noi sa ne jertfim. Chipul Dumnezeiestii Liturghii este chipul Celui ce a saracit pentru noi. In Dumnezeiasca Liturghie incercam sa ne smerim, deoarece avem sentimentul ca acolo exista Dumnezeu cel smerit.

*

Dupa Dumnezeiasca Liturghie, trebuie sa continuam sa inchipuim Imparatia lui Dumnezeu, implinind poruncile Lui. 

*

Dumnezeu nu promite bucurie, ci potirul durerii. Ne cheama sa patimim pentru numele Lui, deoarece asa vom trai si slava Lui.

*

Hristos a trecut prin patimi, deoarece a tinut poruncile Tatalui Sau si astfel a venit in contradicite cu lumea. Acelasi lucru trebuie sa se intample si omului care este chemat de Hristos sa traiasca viata Lui.

*

Indumnezeirea este sa reactionam, in orice situatie a vietii, in felul in care a reactionat Hristos.

*

Cand cineva implineste poruncile lui Hrisots, nu face numai ascultare, ci se uneste cu Hristos si dobandeste cugetul Lui.

Impartasanie

Cand cineva se intoarce la Dumnezeu si vrea sa se impartaseasca des, dupa ce a parasit o viata plina de senzualitate si de placeri trupesti, inainte ca trupul sa se prefaca, sa se transforme, el reactioneaza ca si cum nu ar putea primi lucrarile Dumnezeiestii Impartasiri. Astfel se nasc bolile trupesti. Este nevoie de o indrumare cu mult discernamant.

*

Multi vor sa se impartaseasca, dar nu cunosc cum se folosesc din acest duh al Dumnezeiestii Liturghii, deoarece si acesta ofera multe. Asa ca multi sunt dezamagiti ca duhovnicul ii opreste, pentru o perioada, de la Sfanta Impartasanie, in timp ce, in aceasta situatie, ar trebui sa se foloseasca duhovniceste de duhul Dumnezeiestii Liturghii.

*

Ca cineva sa se imaprtaseasca cu Preasfintele Taine trebuie sa detina pacea si libertatea mintii, sa fie liber de orice.

Lumina

Lumina lui Dumnezeu este preafurmoasa si unitara, simpla, in timp ce lumina diavolului este confuza.

*

Cel care vede lumina necreata si participa la ea este stapanit de simplitate.

Sfanta Scriptura

Citirea Sfintei Scripturi curateste mintea.

*

In multe locuri din Sfanta Scriptura se vorbeste despre mana dreapta si mana stanga ale omului. Mana dreapta este inima, iar mana stanga este ratiunea. Gandul slavei desarte, adica din partea stanga, indeparteaza harul din inima, din partea dreapta, adica stanga indeparteaza adancul cunoasterii lui Dumnezeu pe care il traieste. Uneori se arata ca si cum ar vrea sa ajute pe cel ce se spovedeste, dar atunci se pierde pentru o lunga perioada de timp lumina, de aceea a si zis Hristos: sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta (Matei 6, 3).

Clerici

Pentru cleric sunt in special doua mari patimi: iubirea de placere si amintirea raului.

*

Mantuirea este grea pentru clerici si cu mult mai grea pentru episcopi.

*

Cand un preot savarseste vreun pacat trupesc, atunci preotia lui surzeste, adica nu mai este lucratoare. Savarseste Tainele, dar el insusi nu se foloseste.

*

Trebuie ca fiecare sa-si pastreze preotia, deoarece este foarte rau daca se intampla sa o piarda. Daca cineva pateste ceva rau sau face ceva rau, preotia nu mai are putere si aceasta o intelegem din faptul ca nu poate sa-i ajute pe oameni. Cand, intr-un anume fel, preotia surzeste, nu-i mai poate asculta pe oameni, nu-i mai poate intelege si nu-i mai poate ajuta.

*

Vazator este cel care are vederea curata fata de orice lucru; prin urmare, daca un duhovnic nu are vedere curata, nu poate sa-i ajute pe cei ce se spovedesc.

*

Viata monahala este durere.

*

Este o durere ingrozitoare ca cineva sa se roage cu lacrimi pentru toata lumea si sa simta ca ceilalti oameni nici nu se intereseaza de mantuirea lor. 

Psihologia

Psihologia si viata duhovniceasca pornesc din alte considenrente. Antropologia lor este total diferita. Nu putem insa sa ignoram psihologia sau elementele psihologiei, elemente ce ajuta in special oamenii care sunt atei si care nu vor sa foloseasca traditia isihasta a Bisercii. Este un leac pentru oamenii care sunt departe de Dumnezei cel viu si se gasesc intr-o mare chinuire. Trebuie folosita insa cu mult discernamant si cu mare atentie. Leacurile pot sa ajute trupul care a suferit o rana mare, vindecarea insa va veni doar la renasterea omului in harul lui Dumnezeu. Oricum, ranile psihice se vindeca prin rugaciune.

*

Femeile sunt mai usor de convertit intai psihologic, emotional, insa aceasta poate deveni o problema. Exista trei niveluri: cel duhovnicesc, cel psihologic si cel trupesc. La femei nivelul psihologic se apropie mai mult de cel duhovnicesc, asa incat faptele psihologice sunt considerate de ele duhovnicesti. La barbati, partea psihologica se apropie mai mult de cea trupeasca, de aceea cauta multumire trupeasca si placere.

Ca duhovnici, nu trebuie sa indepartam femeile din aceasta cauza, ca sunt mai inclinate catre afectivitate si catre zona psihologica, ci sa le explicam ca ne dorim mantuirea lor. Este firesc ca femeia sa paseasca la inceput in mod psihologic, sa caute adica un sprijin in barbat sau in duhovnic. Parintele duhovnic trebuie sa fie matur, sa nu lase gandurile sa-l doboare, sa-l influenteze si sa ridice femeile ce se spovedesc la un nivel superior, la nivelul duhovnicesc. Daca preotul duhovnic observa o inclinatie si o atractie psihologica, nu trebuie sa indeparteze persoana, deoarece ea paote fi lipsita si de sprijinul duhovnicesc si poate cadea in deznadejde. Cu totul alt lucru este daca insusi duhovnicul sufera de o asemenea scadere. Daca se intampla asa ceva, nu trebuie sa mai spovedeasca femei.

Femeia, la inceput, atunci cand vine la spovedanie, fiind trecuta prin multe, are de obicei inima pustie, se simte foarte jos. Cand simte un oarecare folos din partea preotului duhovnic, atunci este cu putinta ca din recunostinta sa se entuziasmeze fata de el. Duhovnicul insa trebuie sa ia aceasta ca pe o dorinta a ei de a se sfinti si nimic altceva. Cand femeile simt plictiseala sau sila in prezenta duhovnicului, atunci este o stare bolnavicioasa. In functie de starea fiecaruia si cu rugaciunea necesara, trebuie sa ajutam.

* 

Femeile au nevoie de o protectie, sa le-o oferim, dar in acelasi timp sa le ajutam sa creasca duhovniceste.

*

Diferenta intre dragostea psihologica si cea duhovniceasca sta in urmatoarele: cel care are comuniunea adevarata cu duhovnicul sau are nevoie de el, dar nu se scufunda in lipsa lui. Lipsa duhovnicului se implinste cu rugaciune. Cand omul se afunda arata ca exista o problema. In situatiile acestea, noi, duhovnicii, nu trebuie sa ignoram persoana respectiva, ci sa ne acordam mai mult timp pentru a o vedea, pentru a ne preocupa impreuna de teme duhovnicesti.

Multi duhovnici folosesc adesea psihologia. Se pare ca aceasta este potrivita pentru starea poporului, caci, daca ar vorbi cineva precum vorbea Sf. Simeon Noul Teolog, nu l-ar putea rabda. Cuvantul Sfantului Simeon Noul Teolog este foc.

*

Este infricosator lucru cresterea dragostei oamenilor pentru psihologie. Psihologia ii ajuta pe vestici, dar este infricosator atunci cand si ortodocsii invata sa inlocuiasca cu aceasta traditia niptica, isihasta a Bisericii. Trebuie sa oprim dragostea ortodocsilor pentru psihologie, deoarece metoda psihologiei este in afara traditiei ortodoxe si, in acelasi timp, este guvernata de o mentalitate vestica.

* 

Psihologia omeneasca foloseste cuvinte si concepte omeneti. In cea mai mare parte este ratacita, periculoasa. Este rau sa fie folosita de duhovnici. Ii ajuta pe cei care nu au experienta de a-i intelege pe ceilalti, dar face si rau. Duhovnicescul are inraurire si asupra psihologicului, si asta se poate evidentia observand caracteristicile ortodocsilor si ale latinilor. Psihologicul nu este insa si duhovnicesc.

*

Imi pare rau pentru duhovnicii care sustin ca nu ajunge viata duhovniceasca si ca e nevoie si de psihologie.

*

Parerea conform careia orice element psihic este si duhovnicesc si orice element duhovnicesc este si psihic este un pericol mortal. Exista un mare pericol in a considera trairile psihice ale oamenilor ca fiind stari duhovnicesti. O astfel de parere este hula fata de Dumnezeu. Exact invers trebuie sa se intample, adica trebuie sa facem distincita intre faptul ca viata duhovniceasca este ceva si viata psihica altceva.

*

Din nefericire cei care confunda si imbina viata duhovniceasca cu psihanaliza au o pozitie importanta in societate si parerea lor este pretuita.

*

Exista o mare diferenta intre traditia ortodoxa si cea apuseana. Psihologia este foarte apropiata de tradita apuseana si de aceea exista o prapastie intre ea si traditia ortodoxa.

*

Problema duhovniceasca, adica departarea omului de Dumnezeu, are consecine asupra trupului. Sufletul omului se orienteaza usor catre o noua directie prin pocainta; trupul insa, atunci cand a fost avariat, este greu adaptabil noii stari. Aici este potrivit cuvantului lui Hristos, care zice: Duhul este osarduitor, dar trupul este neputincios (Matei 26, 41 sau Marcu 14, 38). In aceasta situatie, trupul care este ostenit de pacat poate fi ajutat cu medicamente, dar deplina vindecare va veni din sanatatea sufletului, cu harul lui Dumnezeu.

Despre cei din Apus

Disciplina impusa de ceilalti nu prea ajuta la pocainta si nu ajuta sufletul sa se deschida, sa se dezvolte, pentru a deveni persoana. Una este disciplina, alta este autodisciplina si alta este ascultarea. Toate manastirile in Apus care au inceput cu disciplina s-au inchis.

*

Eterodocsii traiesc in necunostinta, in ignoranta, Dumnezeu ii va judeca in functie de ce cred. Dar pentru noi, ortodocsii, mantuirea este indumnezeire, adica unirea noastra cu Hristos in sfintele Sale porunci, prin Sfintele Taine.

*

Erezia filioque are mare influenta in firea apusenilor si de aceea este foarte greu ca ei sa devina ortodocsi.

*

Exista foarte multe diferente intre Apus si Rasarit: un apusean care se boteaza ortodox va avea nevoie de multi ani in Biserica Ortodoxa, cu calauzirea unui duhovnic incercat, pentru a dobandi cuget curat ortodox. Pana atunci nici nu poate si nici nu trebuie sa faca pe invatatorul fata de oamenii care au trup ortodox, care s-au nascut si au trait ca ortodocsii.

Acesta este motivul pentru care nu se poate face asa-zisa unire a Bisericilor. Prin discutii se poate ajunge la o oarecare cunoastere, care poate ajuta "politic", fara ca asta sa afecteze Ortodoxia, insa unirea Bisericilor este imposibila, este un subiect deosebit de greu. Toti cei care vorbesc de unirea Bisericilor nu cunosc nici mentalitatea ortodoxului si nici inaltimea Ortodoxiei.

*

Nu doresc sa se faca, cel putin acum, unirea Bisericilor, deoarece latinii nu se vor schimba, iar ortodocsii se vor strica.

*

Vestici au pierdut credinta si au cazut intr-o viata trupeasca, dar au o cultura chiar rationalista sau umanista care ii tine intr-un anume nivel. Au coborat incet-incet, dar au, intr-un mare grad, o politete care ii opreste sa cada mult mai jos. Ortodocsii insa, atunci cand isi pierd credinta, nu au o cultura umanista care sa-i tina si atunci merg direct in cel mai de jos.

*

Vesticii au pierdut Ortodoxia, care le arata drumul catre mantuire; astfel unii dintre acestia se sprijina pe ratiunea despartita de inima, rationalismul, iar altii se sprijina pe sentimente, rupte de ratiune, sentimentalismul. Numai in Duhul Sfant se poate reuni mintea cu inima, si omul sa devina din chip asemanare a lui Dumnezeu.

*

In Vest exista o cultura distincta de tot ceea ce exista in Rasaritul ortodox. Este vorba de o cultura a ratiunii; se roaga cu ratiunea si nu stiu deloc despre rugaciunea inimii, de aceea atunci cand apusenii vin la Ortodoxie trebuie sa treaca ani multi pentru a-si cobori rugaciunea in inima si a se adapta dumnezeiescului har. Este nevoie de rabdare in incercarile si in poticnirile lor implicite. Daca vreunul vrea sa devina ortodox si dupa botez se intoarce in locul de bastina, unde nu exista atmosfera liturgic-ortodoxa si conditii duhovnicesti potrivite pentru a se dezvolta, traieste o mare tulburare. 

*

Limba engleza nu ofera o atmosfera ortodoxa. De exemplu, cuvantul persoana arata un lucru neutru. Cuvintele evlavie, blandete nu pot fi intelese. Limba engleza nu este potrivita pentru Ortodoxie.

*

Cu cat mai multa influenta dobandeste cineva asupra poporului, cu atat mai mult trebuie sa fie atent la ce spune si la ce scrie, deoarece un anumit lucru poate sa nu fie ortodox si datorita influentei pe care o are sa para ortodox, si atunci sa se produca o mare tulburare, o mare preimejdie.

In lume

Din perspectiva sociala trebuie sa ne simtim orfani duhovniceste, deoarece nu apartinem acestei societati. Altundeva este patria noastra, iar aici suntem orfani".

*

Cugetul ortodox nu cere sa se impuna in mod violent.

*

Lucrarile noastre nu trebuie sa aibe deloc un scop politic. Politica nu incape in Evanghelie, deoarece politica cere putere, in timp ce Evanghelia propovaduieste dragostea, jertfa, micsoararea, crucea.

*

Orice se face cu forta, fara dragoste si libertate, nu poate intra in vesnicia lui Dumnezeu.

*

Programul foarte incarcat ajuta, pe de-o parte, dar, pe de alta parte, naste un duh de suficienta si inregimenteaza libertatea, iar fara libertate omul nu poate sa se dezvolte pocainta adanca.

*

Uneori multa munca striveste inima mai mult decat lucrul stiintific al rugaciunii.

*

Daca vrem sa facem ceva trebuie sa asteptam sa primim de la Dumnezeu si puterea de a implini.

Vremurile din urma

In epoca noastra este nevoie, mai mult decat orice, de invatatura celor trei Parinti: Grigorie Palama, Maxim Marturisitorul si Simeon Noul Teolog.

*

Monahismul este institutia traditiei, este traditia in sine; cand va pleca Duhul Sfant, monahismul se va distruge. In vremea nostra monahismul s-a micsorat ca traditie si se tine ca o lucrare strict omeneasca. Va veni o ispita mare in manastiri, o sa fie cu mult mai putini monahi decat inainte.

*

Razboiul pe care il suportam este foarte mare. Toti sunt impotriva noastra: si stiinta, si politica. Nu sunt pesimist, dar cred ca traim chiar vremurile de pe urma. Starea noastra trebuie sa fie martirica. Ca un miel spre junghiere S-a adus si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa (Isaia 53, 7). Cand raspundem la violenta cu violenta nu facem nimic. Tacerea martirica va arata in timp indelungat victoria, biruinta. Daca savarsim si noi violenta si presiune fata de ceilalti ii vom obliga sa se pregateasca pentru al doilea atac, mai mare.

*

Dupa Sfanta Scriptura, fiecare stapanire si putere se va distruge in viitor. La a Doua Venire, nici un om nu va mai avea nevoie de altul ca sa-l indrume, ci dreptii vor avea comuniune cu Dumnezeu si comuniune intre ei. Puterea se va sfarsi, nu va mai fi nevoie sa aiba cunoastere despre Dumnezeu, ci vor avea cu totii cunoasterea lui Dumnezeu.

*

Traim in vremurile apocaliptice. Astazi, pacea este un lucru foarte dificil. Sfarsitul va veni brusc, dar atunci va veni si mantuirea.

*

Traim in vremurile de pe urma. Judecata se poate petrece si acum.

Sursa: “Cunosc un om in Hristos: Parintele Sofronie de la Essex” de Mitropolit Hierotheos Vlachos

PAGINI WEB:

Razboi intru Cuvant:

CARTE-EVENIMENT: “Cunosc un om in Hristos: Parintele Sofronie de la Essex” de Mitropolit Hierotheos Vlachos