Colindele, cununa traditiilor noastre crestine de Craciun

REZUMAT:

Acum, cand se pune accentul pe cantitate si nu pe valoare, multe din vechile noastre obiceiuri s-au pastrat sub forma lor exterioara, pierzandu-si miezul. Si, astfel, unii prefera sa le cosmetizeze dupa gustul epocii, sa le numeasca oricum, numai traditii crestine nu. Aceasta nu face decat sa altereze valoarea si puterea traditiei pe care poporul nostru s-a straduit sa o pastreze inca de la inceputurile sale. De aceea ne revine datoria sa inlaturam zgura pe care a asternut-o vremurile si sa scoatem la iveala aurul curat al frumusetii si autenticitatii traditiilor crestine care, de Craciun, sunt incununate de colinde.

Cuvantul colinde, din punct de vedere etimologic, are o radacina indo-europeana care este "col", si care inseamna inconjurare, sau rotund, sau calatorie dintr-o destinatie prin mai multe locuri, ca sa te intorci inapoi la destinatia initiala. Asadar, dupa cum vedem, in limba romana s-a pastrat in forma lui originala, colindul fiind nu numai un cantec sau o ceremonie, ci este efectiv un mers, o calatorie, o actiune propiu-zisa, o inconjurare, ceva care se duce si se intoarce.

Mergand pe semnificatia crestina a colindului, noi trebuie sa stim ca reprezinta unul dintre cele mai vechi documente nescrise, dar la fel de valoroase ca si cele scrise, ale vechimii crestinismului nostru, ale originilor noastre crestine. In textele colindelor gasim referiri din perioada baptismama, de dinaintea secolului al IV-lea, cand Craciunul se sarbatorea in acelasi timp cu Boboteaza, pe 25 decembrie, si cand se obisnuia sa fie botezati catehetii. Vedem aceasta si dintr-un stravechi colind, cu sens catehetic, care se incheie astfel:

Maica iți va mai dare cheile Raiului

Tu Raiul când descuiară

Si în Rai când vei intrară

Si pe scaun vei ședeară

Si începea-i a botezară

Din păgâni făcând creștini

Din creștini oamenii buni.

Asadar, mai inainte de toate colindul are o semnificatie misionara, cu rosturi profunde, sanatoase si de mare putere spirituala. Colindatorii plecau din tinda bisericii si colindau toate casele satului inca din zori de ziua. Conducatorul cetei de colindatori primea din mana preotului un toiag in forma de cruce, numit colindet, si cu acesta intra in casa in timpul colindatului, si risipea jarul din vatra, iar gazda se ducea imediat si facea foc nou. Acesta prefigura focul nou al crestinismului care risipirea jarului vechi al paganismului. Colindatul pleca de la biserica, de acolo de unde cuvantul ia trup si se naste, de acolo de unde pleaca vestea cea noua, stirea cea sanatoasa care mai apoi inconjura poporul, il ajuta cum poate, si-l intoarce la biserica. In unele locuri s-a mai pastrat inca obiceiul ca preotul sa insoteasca ceata de colindatori si sa intre in casele oamenilor pentru a predica cuvantul lui Dumnezeu, de aceea putem gasi in colind si un gest liturgic.

Dupa cum identifica Profesorul Ilie Moldovan, dar si alti cercetatori de la noi, colindul are trei sensuri importante. Primul sens este acela de a exorciza. Prin colind se alunga duhurile necurate, se face mai intai o curatire. In unele parti din nordul Moldovei si nordul Transilvaniei, in limba romaneasca veche, se spune chiar nu colindat ci descolindat. Aceasta pentru ca si Satana are colindul lui, dupa cum vedem in cartea lui Iov, unde la Dumnezeu vin toti ingerii inaintea Lui, ca de altfel si cel rau, si pe care Dumnezeu il intreaba:  "De unde vii?", iar Satan răspunde Domnului: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos".(Iov 1, 7). Adica a ocolit pamantul, asa cum face tot timpul, dand ocol intregii creatii, si cautand hibe, neputinte, barfe. Asadar, noi descolindam ce a colindat Satana si colindam cu colindul lui Hristos. Regasim, mai departe, al doilea sens al colindului acela de a pune in armonie lumea de aici cu lumea de dincolo, de a le aseaza din nou pe fagasul firesc, in conlucrare. Si, in al treilea rand, colindul apropie cele doua lumi, lumea lui Dumnezeu de lumea omului.

Colindul nu se facea altfel decat cu pregatire anterioara. Toti posteau, se spovedeau si se impartaseau inainte de a merge cu colindul caci, in lupta cu fortele intunericului si pentru a duce marturia lui Hristos in lume este nevoie de curatire, de inarmare cu armele lui Hristos. Asadar, nu numai gazdele isi primeneau casa, ci cu totii se grijeau, mai inainte de toate, de casa sufletului pentru a putea primi pe Pruncul Sfant.

Colindul nu poate fi inteles in sens individual, ci este un eveniment de familie. El aduce aminte tuturor familiilor crestine ca sunt chemate sa reactualizeze sensul edenic al rudeniei, ca trebuie sa reactualizeze Paradisul, viata in comuniune. Colindul este primiea lui Dumnezeu in sanul familiei, este primiea lui Dumnezeu ca Prunc, incalzit de suflul animalelor nevinovate, de privirea duioasa a Maicii, de suava cantare a pastorilor si a ingerilor, care intregesc acest tablou deosebit, de inchinarea, de ocolul magilor - primul colind al lumii vechi, dat de inteleptii ei- , de frumusetea stelei si participarea intregului cosmosului.

In colind adeseori auzim "lerui ler". Aceasta expresie este forma veche romaneasca a cuvantului Aliluia. El se gaseste in Sfanta Scriptura in cartea Apocalipsei. Acolo ingerii canta Aliluia lui Dumnzeu. Practic, prin aceasta colindul este si o profetie. El include in el si o profetie despre ceea ce va veni. Nu este numai o forma statica, o rememorare a trecutului nostru baptismal si din alte epoci ale crestinismului, ci ne arunca in mod liturgic si in viitorul nostru. Permanent: lerui ler! Cat de frumos!

***

Convorbiri duhovnicesti - Traditii crestine de Craciun

cu Pr. Valentin Berechet si Pr. Mircea-Cristian Pricop

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Acum, cand se pune accentul pe cantitate si nu pe valoare, multe din vechile noastre obiceiuri s-au pastrat sub forma exterioara, de staniol, pierzandu-si miezul. De aceea isi permit unii sa le cosmetizeze dupa gustul epocii, sa le numeasca oricum, numai traditii crestine nu, oricum numai legate de crestinism, nu. Si, din nefericire le ies numai un kitchi de doi lei, pentru ca toate aceste obiceiuri atat de frumoase si, in special colindul, sunt specifice credintei crestine.

Pr. Valentin Berechet: Orice incercare de genul acesta nu face decat sa altereze valoarea si puterea traditiei, si sa ramana la nivel de materie si stil financiar.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Degeaba ai o sticla cu o eticheta de vin bun, daca tu ai apa chioara in ea. Pe eticheta scrie, dar continutul nu mai e acelasi. Asa se intampla cu cei care se erijeaza in ideologi ai secolului nostru si care incearca teoriile lor cu privire la traditiile noastre.

Pr. Valentin Berechet: Da, deci ar trebui sa fim un pic mai atenti fata de fondul lucrurilor, mai critici si selectivi, pentru ca este de folos pentru noi si suntem datori pentru generatiile care vin, sa le lasam ceva autentic. Acuma, ce este colindul, Parinte?

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Incepand de la etimologie, colindul provine ca si cuvant, dintr-un cuvant indo-european, are o radacina indo-europeana care este "col". Dupa cum spune dr. Mihai Vinereanu in dictionarul sau etimologic, cuvantul "colinde" nu provine de la slavi, nu provine nici macar de la latini sau de la greci - exista si teoria aceasta ca ar proveni de la kalendae, de la anuntarea anului nou in Imperiul Roman - ci vine de la radacina aceasta indo-europeana, "col", care insemna inconjurare, sau rotund, sau calatorie dintr-o destinatie prin mai multe locuri, ca sa te intorci inapoi la destinatia initiala. S-a pastrat in limba romana chiar forma lui originala, adica colindul nu e numai un cantec sau o ceremonie, ci este efectiv un mers, o calatorie, o actiune propiu-zisa, o inconjurare, ceva care se duce si se intoarce. In limba noastra s-a pastrat aceasta forma veche: "multa lume am colindat", adica am cunoscut, am mers prin multe locuri, dar m-am intors la originea mea.  

Acuma, mergand pe semnificatia crestina a colindului, noi trebuie sa stim ca reprezinta unul dintre cele mai vechi documente nescrise, dar la fel de valoroase ca si cele scrise, ale vechimii crestinismului nostru, ale originilor noastre crestine. In textele colindelor sunt inserate idei din sec. IV, asa cum ne demonstreaza doua carti foarte placute la citit si potrivite cu momentele pe care le traim astazi: "Calendarul viu - Dialoguri euharistice intre generatii", scrisa de Pr. Prof. Ilie Moldovan, si "Ecouri liturgice din etnogeneza romanilor. Colinda crestina din sudul Transilvaniei", de Pr. Prof. Ilie Moldovan si muzicianul Vasile Bebeselea Sterp (Ed. Universitatii „Lucian Blaga” Sibiu, 200) doua carti care lumineaza putin si din punct de vedere muzical si din punct devedere contextual, teologic, colindul si ne lamureste cu privire la sensurile sale.

Obiceiul colindului este un obicei misionar si avea rolul pentru satele fara preot de a pastra vie si de a reaprinde noua credinta crestina. Au fost momente in istoria noastra, mai ales in prima mie de ani, cand noi n-am avut preoti - ierarhie in mod oficial noi n-am avut. Mai trecea cate un episcop itinerant si mai hirotonea prin sate, pe ici pe colo si pe urma iar cobora la sud de Dunare, dar in rest, comunitatea isi pastra crestinismul sui generis, in felui ei, in forma mostenita de la Andrei, Sfantul Apostol al lui Hristos. 

In colindele din sudul Transilvaniei, si nu numai, este mentionata marea:

(O colinda din Tilișca Sibiului)

Sus pe lângă o mare

Domn e o mare

Cu florile dalbe

Sus pe lângă o mare
Domn e o mare

Este o biserică mare

Măru cu florile dalbe

In biserica cine șade?

Sade Domnu' Dumnezeu

Si noua dieci tineri

Dar cântarea cine o cântă?

Dar ne-o cântă Maica Sfânta

...

Maica iți va mai dare cheile Raiului

Tu Raiul când descuiară

Si în Rai când vei intrară

Si pe scaun vei ședeară

Si începea-i botezară

Din păgâni făcând creștini

Din creștini oamenii buni.

Face o ierarhizare atat de frumoasa a sensului botezului nostru. Craciunul si Boboteaza in perioada de dinaintea secolului IV erau reunite ca sarbatoare intr-o singura zi. Se serbau amandoua in data de 25 decembrie si, tot atunci, erau botezati paganii care fusesera catehizati. Si nu e de ajuns ca ti s-a dat "actul oficial", actul de crestin, certificatul de botez, sa zicem asa, cum se da astazi ci si sa fi om bun.

Pr. Valentin Berechet: Practic prin botez primesti doar libertatea de a fi tangent cu harul ...

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Ti se incredinteaza harul, dar trebuie sa lucrezi cu el. Cat de frumos si ce sens catehetic are aceasta colinda! E straveche pentru ca face referie la o perioada de dinainte de sec. IV, perioada baptismala.

Pr. Valentin Berechet: Da, un popor incercat si cred ca pe aicea au fost totdeauna preoti care sa-l slujeasca si sa-l indemne catre Hristos, chiar daca preotii aceea nu semanau intrutotul cu preotii de astazi, dar, oricum, misiune si slujire crestina sigur faceau.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Marele academician Nicolae Popescu spunea asa: la un moment dat cand, din cauza migratiilor s-a pierdut ierarhia noastra oficiala, episcopii Daciei nu mai erau, adica cei care participasera la Sinoadele Ecumenice, la sinodul I Ecumenic, Teofil al Daciei sau al Gotiei si linia lui de episcopi care veneau de la Andrei nu mai era, sau nu mai erau consemnati, nu se mai stie nimic. Cert este ca comunitatea insasi isi hirotonea pe cineva din mijlocul ei, pe unul dintre cei mai batrani dintre ei, il puneau preot, si pe urma episcopul itinerant il hirotonea si oficial atunci cand ajungea pe acolo prin sat, si-l considera valabil. Sunt niste lucruri care tin de crestinismul stravechi, sui generis, in felul sau, in modul sau de a se manifesta si foarte profund inradacinat. Nu punea accent atat de mult pe forma juridica, nu punea accent atat de mult pe forma teologica chiar, ci pe colind...  

Colindul se invata pe cale orala - si e usor de retinut - de la batrani la copii, si, legat de traditiile acestea stravechi, colindul pleca din biserica si cutreiera toate casele satului, inca din zori, "ziurel de ziua". Deci, nu se ridica inca soarele pe cer, si colindatorii plecau cu colindetul in mana - colindețul fiind un toiag in forma de cruce pe care il primea din mana preotului satului, conducatorul cetei de colindatori. Si, cu acel colindeț, intrau in casa si in timpul colindatului, conducatorul cetei de colindatori se ducea cu colindetul si risipea jarul din vatra si gazda se ducea imediat si face foc nou in vatra. Ce insemna asta? Aceasta prefigura focul nou al crestinismului care risipea jarul vechi al paganismului. O misiune extraordinara!

Pr. Valentin Berechet: Pleaca colinda din tinda bisericii, ocoleste lumea cu neputintele ei si apoi se intoarce la biserica.  

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Seara se intorceau la biserica si, efectiv, se facea un raport misionar preotului localitatii respective.

Pr. Valentin Berechet: Da, gesturi pline de semnificatie si, nu numai de semnificatie, ci si de putere. D-asta ar trebui sa mai revedem din cand in cand traditia vechilor crestini pentru ca  acolo vedem multe rezolvari a neputintelor noastre de astzi.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Avem tendinta gresita de a ne considera foarte evoulati astazi si autosuficienti! Si, daca stam sa analizam cu mare atentie ceea ce s-a petrecut atunci, ne dam seama ca sub nicio forma nu ne erau inferiori, ba dimpotriva, eu as zice ca aveau multe atuuri in fata noastra. 

Pr. Valentin Berechet: Da, avem de invatat noi de la ei, si ei ar avea motiv sa le fie mila si sa se roage pentru noi.  

*

Pr. Valentin Berechet: Vorbim despre colinde, ca despre o cununa a traditiilor noastre crestine de Craciun. Si am inteles ca multe sunt semnificatiile colindului, in forma aceasta care o simtim la romani, la crestini; si este o semnificatie misionara mai mult decat orice, cu rosturi sanatoase, profunde, si de mare putere spirituala; si ca, orice inceput - asa cum spune Hristos: "fara Mine nu puteti face nimic"-, orice inceput este in tinda bisericii sau, daca vreti, este in altarul bisericii, acolo unde cuvantul ia trup si ia nastere, si de unde pleca vestea cea noua, informatia cea sanatoasa, noutatea, stirea cea sanatoasa. De acolo pleaca, din biserica, ocoleste poporul, il ajuta cum poate, il indreapta cum poate, si-l intoarce la biserica - pentru ca pe parcurs se poate altera si are nevoie si ea sa fie resetata, reordonata, devirusata, sau, daca vreti, dupa un cult teologic recreata, asa cum si omul si toate celelalte, intreaga creatie permanent, inaintea lui Dumnezeu, trebuie recreata.

Spuneati la un moment dat ca in veacul acesta suferim de autosuficienta si cand vorbeati ma gandeam ca asa a patit si Lucifer cu putin inainte de a cadea. Sa nu fie! 

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Inselatul are colindul lui, colindul intunecat. 

Pr. Valentin Berechet: Cum se spune in cartea lui Iov, ca la Dumnezeu au venit toti ingerii inaintea Lui si a venit si cel rau, si Dumnezeu  il intreaba: "De unde vii?", ["Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos"." (Iov 1, 7) ] Adica a ocolit pamantul, tot timpul ocoleste intreaga creatie, si cauta hibe, cauta neputinte, cauta barfe. Deci este un adevar in acest sens.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Tocmai de aceea, in limba veche romaneasca s-a pastrat prin anumite zone din nordul Moldovei sau din nordul Transilvaniei, nu colindat ci descolindat.  

Pr. Valentin Berechet: Adica deviruseaza de raul semanat. Ca sa semeni ceva bun trebuie sa scoti ce e rau. 

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Noi descolindam ce a colindat Satana si colindam cu colindul lui Hristos dupa aceea. Trecem prin cele trei sensuri importante ale colindului, asa cum le identifica Parintele Profesor Ilie Moldovan si alti cercetatori, care spunea asa: Primul sens, prima treapta a colindului este exorcismul. El alunga duhurile necurate, descolindat. Al doilea sens este ca pune in armonie lumea de aici cu lumea de dincolo, le aseaza din nou pe fagasul firesc, pe amandoua, in conlucrare. Si, in al treilea rand le apropie pe una de alta, pe cele doua lumi. 

Pr. Valentin Berechet: Da, le imbratiseaza, ca prefigurarea impartasirii care se face intre persoane. Si creatia trebuie sa aibe o apropiere. Vedeti, oameni cu sufletul curat au cautat si au aflat raspunsul. Dumnezeu este larg si da raspunsuri tuturor celor care cauta.  

Din partea noastra a tututror, de ce se cere Craciunul colindat? N-am putea sa trecem si sarbatoarea altfel? Uite, unii o trec cumparand mult, altii distrandu-se, altii plecand in plimbari peste tot, din Tailanda pana in America de Sud.  Ce-or fi cautand nu stiu, dar poate ei stiu. 

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Fac si ei un fel de colind, dar nu un colind in sensul interior, in sensul descoperirii sinelui pierdut, ci un colind exterior. Foamea e aceeasi, si la ei. Ei vor sa-si redescopere sinele, dar si-l manifesta exterior prin zbaterile acestea, orizontale, care nu le aduc, de fapt satisfactie, sub nici o forma.  

Raspuns la  un telefon: Diavolul ii spune lui Dumnezeu in cartea lui Iov: "vin de la ocolul pamantului", cu alte cuvinte are si el un fel de colind, un ocol pe care-l face, dar un ocol blestemat. Hristos a venit sa-i distruga acest colind intunecat, al Satanei, si a instaurat colindul sfant, colindul vietii Sale, colindul baptismal-euharistic.

Pr. Valentin Berechet: E in firea lucrurilor, ca atunci cand faci un loc curat sa stergi locul de eventualele necuratii. Cand aduci o paine de la brutarie, stergi masa cand o pui in casa, pe masa. Deci e in firea lucrurilor ca intai sa cureti si apoi pui ce este curat, din dragoste pentru ceea ce este curat.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Prin urmare colindul are valoare de alungare a duhurilor necurate, de exorcism, are valoare de punere in armonie a celor doua lumi, lumea de aici si lumea de dincolo si apropie lumea lui Dumnezeu de lumea omului. Nu numai ca le pune in armonie, in raport corect una fata de cealalta, dar le si apropie, merge mai departe. Asa cum spune in colindul pe care l-am citat mai devreme, ne face din pagani crestini si din crestini oameni buni. 

Pr. Valentin Berechet: Parinte, oare cine da tonul acestor colinde?  

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Primul care colinda este preotul. In fruntea cetei de colindatori ar fi trebuit sa fie preotul, pentru ca de acolo se incepe totul.  

Pr. Valentin Berechet: Deci mersul pe la casele oamenilor este un gest liturgic.   

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Este un gest liturgic si important este ca preotul sa patrunda in fiecare casa si sa predice cuvantul lui Dumnezeu. Asa se cuvine sa facem, nu numai sa trecem in fuga, chiar daca e graba mare. 

Colindul este un eveniment de familie, nu poate fi inteles in sens individual. Colindul ne duce cu gandul la ceea ce a zidit candva Dumnezeu in Paradis, pe barbat si pe femeie, poruncindu-le sa dea viata si sa administreze toate frumusetile si bogatiile Edenului. Colindul aduce aminte tuturor familiilor crestine ca sunt chemate sa reactualizeze sensul edenic al vietii comunionale, al rudeniei, ei trebuie sa reactualizeze Paradisul. Daca Pastele este un eveniment cosmic, as putea spune chiar infricosator, Dumnezeu strapunge toata intunecimea si o distruge complet, prin pogorarea la Iad o desfiinteaza efectiv, din vechile ei organizari s.a.m.d, colindul este primiea lui Dumnezeu in sanul familiei, este primiea lui Dumnezeu ca Prunc, incalzit de suflul animalelor nevinovate, de privirea duioasa a Maicii, de suava cantare a pastorilor si a ingerilor care intregesc acest tablou deosebit, de inchinarea, de ocolul magilor - primul ocol, dat  de inteleptii lumii vechi, colindul lumii vechi-, de frumusetea stelei - iata si participarea cosmosului prin stea. Sunt si colinde si cantece de stea. Ce inseamna asta? Nu numai ca noi ne purificam fiinta noastra omeneasca, strict individuala, dar noi ne simtim familie si intre noi dar si cu cosmosul, si il readucem la starea lui initiala prin colind, prin acest cantec misionar pe care atat de frumos il intonau copiii candva.   

Tu iti primenesti casa, dar nu numai casa cea exterioara:

"Asta-i casa cea frumoasa

Cu icoane luminoase

Pe la usi cu flori de ruji

La obloace  busuioace"

Nu faci numai casa exterioara in care locuiesti tu, ci si casa sufletului ti-o primenesti prin post, prin spovedanie si prin Sfanta Euharistie.

  

Pr. Valentin Berechet:  Credeti, Parinte, ca conditiile de post fac colindul mai receptiv, ii da o putere deosebita, il fac mai curat, mai transfigurator?

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Cum sa nu! El nu se facea altfel decat cu pregatire anterioara. Toti posteau si se spovedeau inainte de a merge cu colindul.  

Pr. Valentin Berechet: Era ca pe vremea lui Stefan cel Mare inainte de razboi. Inseamna ca unii o percepeau ca o lupta cu fortele intunericului.  

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Nu ca o percepeau, ci chiar asa si este.  

Pr. Valentin Berechet: Pai cum a ajuns astazi, Parinte? Ca si azi e o lupta in toate partine.    

Pr. Mircea-Cristian Pricop: E o lupta cam risipita. 

Pr. Valentin Berechet: Chiar mie mi-ar place ca oamenii sa stie ce puteri putem gestiona si ce puteri pierdem neluand in serios relatia cu Dumnezeu. Noi nu stim cine suntem...  

In centrul colindului, Parinte, este marturia lui Hristos. Mai spre vremea noastra au aparut tot felul de colinde, mai ales in ultimii 20-30 de ani; in forma colindului sunt tot felul de informatii si marturii. Astfel de forme de colind in care central nu e Hristos credeti ca mai isi manifeste rolul, sau practic creaza o inflatie care distruge si ce a fost bun pe ici pe colo?

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Colinda doar in forma ei de ceremonie exterioara vine din lumea protestanta, care a eliminat sentimentul cosmic al credintei. S-au bazat strict pe argumentul rational si atat. Si, bazandu-se strict pe argumentul rational, i-au taiat duhul, duhul vietii crestine, spiritualitatea. Ei nu cred in Traditie. Ei cred numai sola scriptura, ei elimina complet Sfanta Traditie, si nici nu o numesc asa, ci vorbesc de "traditiile bisericii", adica din loc in loc traditiile, cum s-au impamantenit ele acolo, vai de mama lor. Sfanta Traditie e insuflata de Duhul Sfant si se manifesta si prin colind. Si de aceea traditiile lor sunt cam goale: brad frumos, brad frumos si brad frumos. Adoram bradul. E frumos si bradul, nu zic! Dar, doar atat? Cu asta ne alegem noi dupa Craciun? 

Noi ne alegem cu lerui ler! Aproape toate colindele au formula asta: "lerui ler". De unde credeti ca vine? V-ati intrebat? Lerui ler este forma romaneasca veche a cuvantului Aliluia. Aliluia, stiti unde se gaseste in Sfanta Scriptura? Intr-o singura carte din Biblie, in Apocalipsa (cap 19, versetele 1, 3, 4, 6). Acolo ingerii canta Aliluia, lui Dumnezeu, adica "leru-i ler". Practic colindul este si o profetie. El include in el si o profetie despre ceea ce va veni. Nu e numai o forma statica, o rememorare a trecutului nostru baptismal si asa mai departe, el ne arunca si in viitorul nostru. Permanent: lerui ler! Cat de frumos!  

***

Convorbiri duhovnicesti - Ce sunt colindele?

cu Pr. Valentin Berechet si Pr. Mircea-Cristian Pricop

***

Concert de colinde vechi cantate de 

ASCOR Cluj si Timisoara, 2015

LEGATURI:

PS Ignatie Mureseanul: "Colindele, Crăciunul stârnesc în noi setea după nevinovat, fiindcă se naşte Nevinovăţia însăşi". Divino-umaul este supus astazi la cele mai grave si cutremuratoare atentate.

Regasirea frumosului pierdut:

• Despre frumusețea colindelor românești și esența ortodoxă a textelor colindelor / „Nu căutați bucuria Crăciunului acolo unde nu exista Hristos”