REZUMAT:
Acum,
când se pune accentul pe cantitate și nu pe valoare, multe din vechile
noastre obiceiuri s-au păstrat sub forma lor exterioară, pierzându-și miezul. Și, astfel, unii preferă să le cosmetizeze după gustul epocii,
să le numească oricum, numai tradiții creștine nu. Aceasta nu
face decât să altereze valoarea și puterea tradiției pe care poporul
nostru s-a straduit să o păstreze încă de la începuturile sale. De aceea
ne revine datoria să înlăturăm zgura pe care a așternut-o vremurile și să scoatem la iveală aurul curat al frumuseții și autenticității tradițiilor creștine care, de Crăciun, sunt încununate de colinde.
Cuvântul colinde, din punct de vedere etimologic, are o rădăcină indo-europeană care este "col", și care înseamnă înconjurare, sau rotund, sau călătorie dintr-o destinație prin mai multe locuri, ca să te întorci înapoi la destinația inițială.
Așadar, după cum vedem, în limba română s-a păstrat în forma lui
originală, colindul fiind nu numai un cântec sau o ceremonie, ci este
efectiv un mers, o călătorie, o acțiune propriu-zisă, o înconjurare, ceva
care se duce și se întoarce.
Mergând pe semnificația creștină a colindului, noi trebuie să știm că reprezintă unul dintre cele mai vechi documente nescrise, dar la fel de valoroase ca și cele scrise, ale vechimii creștinismului nostru, ale originilor noastre creștine. În textele colindelor găsim referiri din perioada baptismamă, de dinaintea secolului al IV-lea, când Crăciunul se sărbătorea în același timp cu Boboteaza, pe 25 decembrie, și când se obișnuia să fie botezați cateheții. Vedem aceasta și dintr-un străvechi colind, cu sens catehetic, care se încheie astfel:
Maica îți va mai dare cheile Raiului
Tu Raiul când descuiară
Și în Rai când vei intrară
Și pe scaun vei ședeară
Și începea-i a botezară
Din păgâni făcând creștini
Din creștini oamenii buni.
Așadar, mai înainte de toate colindul are o semnificație misionară,
cu rosturi profunde, sănătoase și de mare putere spirituală.
Colindătorii plecau din tinda bisericii și colindau toate casele satului
încă din zori de ziuă. Conducătorul cetei de colindători primea din
mâna preotului un toiag în formă de cruce, numit colindeț, și cu
acesta intra în casa în timpul colindatului, și risipea jarul din
vatră, iar gazda se ducea imediat și făcea foc nou. Acesta prefigura
focul nou al creștinismului care risipirea jarului vechi al
păgânismului. Colindatul pleca de la biserică - de acolo de unde cuvântul ia trup și se naște, de acolo de unde pleacă vestea cea nouă, știrea cea sănătoasă - iar mai apoi înconjura poporul, îl ajuta cum putea și-l întoarcea la biserică. În unele locuri s-a mai păstrat încă obiceiul ca
preotul să însoțească ceata de colindatori și să intre în casele
oamenilor pentru a predica cuvântul lui Dumnezeu, de aceea putem găsi în colind și un gest liturgic.
După cum identifica Profesorul Ilie Moldovan, dar și alți cercetători de la
noi, colindul are trei sensuri importante. Primul sens este acela de a exorciza.
Prin colind se alungă duhurile necurate, se face mai întâi o curățire.
În unele părți din nordul Moldovei și nordul Transilvaniei, în limba
românească veche, chiar se spune nu colindat ci descolindat.
Aceasta pentru că și Satana are colindul lui, după cum vedem în cartea
lui Iov, unde la Dumnezeu vin toți îngerii înaintea Lui, ca de altfel și cel rau, și pe care Dumnezeu îl întreabă: "De unde vii?", iar Satan răspunde Domnului: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos".(Iov 1, 7). Adică a ocolit pământul, așa cum face tot timpul, dând ocol întregii creații, și căutând hibe, neputințe, bârfe. Așadar, noi descolindăm ce a colindat Satana și colindăm cu colindul lui Hristos. Regăsim, mai departe, al doilea sens al colindului acela de a pune în armonie lumea de aici cu lumea de Dincolo, de a le așeaza din nou pe făgașul firesc, în conlucrare. Și, in al treilea rând, colindul apropie cele două lumi, lumea lui Dumnezeu de lumea omului.
Colindul
nu se făcea altfel decât cu pregătire anterioară. Toți posteau, se
spovedeau și se împărtășeau înainte de a merge cu colindul căci, în lupta cu forțele întunericului și pentru a duce mărturia lui Hristos în lume este nevoie de curățire, de înarmare cu armele lui Hristos. Așadar,
nu numai gazdele își primeneau casa, ci cu toții se grijeau, mai
înainte de toate, de casa sufletului pentru a putea primi pe Pruncul
Sfant.
Colindul nu poate fi înțeles în sens individual, ci este un eveniment de familie.
El aduce aminte tuturor familiilor creștine că sunt chemate să reactualizeze sensul edenic al rudeniei, că trebuie să reactualizeze
Paradisul, viața în comuniune. Colindul este primiea lui Dumnezeu în sânul familiei, este primirea lui Dumnezeu ca Prunc, încălzit de suflul
animalelor nevinovate, de privirea duioasă a Maicii, de suava cântare a
păstorilor și a îngerilor, care întregesc acest tablou deosebit, de
închinarea, de ocolul magilor - primul colind al lumii vechi, dat de
înțelepții ei- , de frumusețea stelei și participarea întregului cosmos.
În colind adeseori auzim "lerui ler". Aceasta expresie este forma veche românească a cuvântului Aliluia. El se găsește în Sfânta Scriptură în cartea Apocalipsei. Acolo îngerii cântă Aliluia lui Dumnzeu. Practic, prin aceasta colindul este și o profeție. El include în el și o profeție despre ceea ce va veni. Nu este numai o formă statică, o rememorare a trecutului nostru baptismal și din alte epoci ale creștinismului, ci ne aruncă în mod liturgic și în viitorul nostru. Permanent: lerui ler! Cât de frumos!
***
Convorbiri duhovnicești -
Tradiții creștine de Craciun
cu Pr. Valentin Berechet și Pr. Mircea-Cristian Pricop
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Acum, când se pune accentul pe cantitate și nu pe valoare, multe din vechile noastre obiceiuri s-au păstrat sub forma exterioară, de staniol, pierzându-și miezul. De aceea își permit unii să le cosmetizeze după gustul epocii, să le numească oricum, numai tradiții creștine nu, oricum numai legate de creștinism, nu. Și, din nefericire le ies numai un kitchi de doi lei, pentru că toate aceste obiceiuri atât de frumoase și, în special colindul, sunt specifice credinței creștine.
Pr. Valentin Berechet: Orice încercare de genul acesta nu face decât să altereze valoarea și puterea tradiției, si să rămână la nivel de materie și stil financiar.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Degeaba ai o sticlă cu o etichetă de vin bun, dacă tu ai apă chioară în ea. Pe etichetă scrie, dar conținutul nu mai e același. Așa se întâmplă cu cei care se erijează în ideologi ai secolului nostru și care încearcă teoriile lor cu privire la tradițiile noastre.
Pr. Valentin Berechet: Da, deci ar trebui să fim un pic mai atenți față de fondul lucrurilor, mai critici și selectivi, pentru că este de folos pentru noi și suntem datori pentru generațiile care vin, să le lăsăm ceva autentic. Acuma, ce este colindul, Părinte?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Începând de la etimologie, colindul provine ca și cuvânt, dintr-un cuvânt indo-european, are o rădăcină indo-europeană care este "col". După cum spune dr. Mihai Vinereanu în dicționarul său etimologic, cuvântul "colinde" nu provine de la slavi, nu provine nici măcar de la latini sau de la greci - există și teoria aceasta că ar proveni de la kalendae, de la anunțarea anului nou în Imperiul Roman - ci vine de la rădăcina aceasta indo-europeană, "col", care înseamnă înconjurare, sau rotund, sau călătorie dintr-o destinație prin mai multe locuri, ca să te întorci înapoi la destinația inițială. S-a păstrat în in limba română chiar forma lui originală, adică colindul nu e numai un cântec sau o ceremonie, ci este efectiv un mers, o călătorie, o acțiune propriu-zisă, o înconjurare, ceva care se duce și se întoarce. În limba noastră s-a păstrat această formă veche: "multă lume am colindat", adică am cunoscut, am mers prin multe locuri, dar m-am întors la originea mea.
Acuma, mergând pe semnificația creștină a colindului, noi trebuie să știm că reprezintă unul dintre cele mai vechi documente nescrise, dar la fel de valoroase ca și cele scrise, ale vechimii creștinismului nostru, ale originilor noastre creștine. În textele colindelor sunt inserate idei din sec. IV, așa cum ne demonstrează două cărți foarte placute la citit și potrivite cu momentele pe care le traim astazi: "Calendarul viu - Dialoguri euharistice între generatii", scrisa de Pr. Prof. Ilie Moldovan, și "Ecouri liturgice din etnogeneza românilor. Colinda creștină din sudul Transilvaniei", de Pr. Prof. Ilie Moldovan și muzicianul Vasile Bebeselea Sterp (Ed. Universitatii „Lucian Blaga” Sibiu, 200) două cărți care luminează puțin și din punct de vedere muzical și din punct de vedere contextual, teologic, colindul și ne lămurește cu privire la sensurile sale.
Obiceiul colindului este un obicei misionar și avea rolul pentru satele fără preot de a păstra vie și de a reaprinde noua credință creștină. Au fost momente în istoria noastră, mai ales în prima mie de ani, când noi n-am avut preoți - ierarhie în mod oficial noi n-am avut. Mai trecea câte un episcop itinerant și mai hirotonea prin sate, pe ici pe colo și pe urmă iar cobora la sud de Dunare, dar în rest, comunitatea își păstra creștinismul sui generis, în felui ei, în forma moștenită de la Andrei, Sfântul Apostol al lui Hristos.
În colindele din sudul Transilvaniei, și nu numai, este menționată marea:
(O colinda din Tilișca Sibiului)
Sus pe lângă o mare
Domn e o mare
Cu florile dalbe
Sus pe lângă o mare
Domn e o mare
Domn e o mare
Este o biserică mare
Măru cu florile dalbe
În biserică cine șade?
Șade Domnu' Dumnezeu
Și nouă dieci tineri
Dar cântarea cine o cântă?
Dar ne-o cântă Maica Sfântă.
...
Maica îți va mai dare cheile Raiului
Tu Raiul când descuiară
Și în Rai când vei intrară
Și pe scaun vei ședeară
Și începea-i botezară
Din păgâni făcând creștini
Din creștini oamenii buni.
Face o ierarhizare atât de frumoasă a sensului botezului nostru. Crăciunul și Boboteaza în perioada de dinaintea secolului IV erau reunite ca sărbătoare într-o singură zi. Se serbau amândouă în data de 25 decembrie și, tot atunci, erau botezați păgânii care fuseseră catehizați. Și nu e de ajuns că ți s-a dat "actul oficial", actul de creștin, certificatul de botez, să zicem așa, cum se dă astazi, ci si să fi om bun.
Pr. Valentin Berechet: Practic prin botez primești doar libertatea de a fi tangent cu harul ...
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Ți se încredințează harul, dar trebuie să lucrezi cu el. Cât de frumos și ce sens catehetic are această colindă! E straveche pentru că face referie la o perioadă de dinainte de sec. IV, perioada baptismală.
Pr. Valentin Berechet: Da, un popor încercat și cred că pe aicea au fost totdeauna preoți care să-l slujească și să-l îndemne către Hristos, chiar dacă preoții aceea nu semănau întrutotul cu preoții de astăzi, dar, oricum, misiune și slujire creștină sigur făceau.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Marele academician Nicolae Popescu spunea așa: la un moment dat când, din cauza migrațiilor s-a pierdut ierarhia noastră oficială, episcopii Daciei nu mai erau, adică cei care participasera la Sinoadele Ecumenice, la sinodul I Ecumenic, Teofil al Daciei sau al Gotiei și linia lui de episcopi care veneau de la Andrei nu mai era, sau nu mai erau consemnați, nu se mai știe nimic. Cert este că comunitatea însăși își hirotonea pe cineva din mijlocul ei, pe unul dintre cei mai bătrâni dintre ei, îl puneau preot, și pe urmă episcopul itinerant îl hirotonea și oficial atunci când ajungea pe acolo prin sat, și-l considera valabil. Sunt niște lucruri care țin de creștinismul străvechi, sui generis, în felul său, în modul său de a se manifesta și foarte profund înrădăcinat. Nu punea accent atât de mult pe forma juridică, nu punea accent atât de mult pe forma teologică chiar, ci pe colind...
Pr. Valentin Berechet: Pleaca colinda din tinda bisericii, ocolește lumea cu neputințele ei si apoi se întoarcea la biserică.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Seara se întorceau la biserică și, efectiv, se făcea un raport misionar preotului localității respective.
Pr. Valentin Berechet: Da, gesturi pline de semnificatie si, nu numai de semnificatie, ci si de putere. D-asta ar trebui sa mai revedem din cand in cand traditia vechilor crestini pentru ca acolo vedem multe rezolvari a neputintelor noastre de astzi.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Avem tendinta gresita de a ne considera foarte evoulati astazi si autosuficienti! Si, daca stam sa analizam cu mare atentie ceea ce s-a petrecut atunci, ne dam seama ca sub nicio forma nu ne erau inferiori, ba dimpotriva, eu as zice ca aveau multe atuuri in fata noastra.
Pr. Valentin Berechet: Da, avem de invatat noi de la ei, si ei ar avea motiv sa le fie mila si sa se roage pentru noi.
*
Pr. Valentin Berechet: Vorbim despre colinde, ca despre o cununa a traditiilor noastre crestine de Craciun. Si am inteles ca multe sunt semnificatiile colindului, in forma aceasta care o simtim la romani, la crestini; si este o semnificatie misionara mai mult decat orice, cu rosturi sanatoase, profunde, si de mare putere spirituala; si ca, orice inceput - asa cum spune Hristos: "fara Mine nu puteti face nimic"-, orice inceput este in tinda bisericii sau, daca vreti, este in altarul bisericii, acolo unde cuvantul ia trup si ia nastere, si de unde pleca vestea cea noua, informatia cea sanatoasa, noutatea, stirea cea sanatoasa. De acolo pleaca, din biserica, ocoleste poporul, il ajuta cum poate, il indreapta cum poate, si-l intoarce la biserica - pentru ca pe parcurs se poate altera si are nevoie si ea sa fie resetata, reordonata, devirusata, sau, daca vreti, dupa un cult teologic recreata, asa cum si omul si toate celelalte, intreaga creatie permanent, inaintea lui Dumnezeu, trebuie recreata.
Spuneati la un moment dat ca in veacul acesta suferim de autosuficienta si cand vorbeati ma gandeam ca asa a patit si Lucifer cu putin inainte de a cadea. Sa nu fie!
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Inselatul are colindul lui, colindul intunecat.
Pr. Valentin Berechet: Cum se spune in cartea lui Iov, ca la Dumnezeu au venit toti ingerii inaintea Lui si a venit si cel rau, si Dumnezeu il intreaba: "De unde vii?", ["Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos"." (Iov 1, 7) ] Adica a ocolit pamantul, tot timpul ocoleste intreaga creatie, si cauta hibe, cauta neputinte, cauta barfe. Deci este un adevar in acest sens.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Tocmai de aceea, in limba veche romaneasca s-a pastrat prin anumite zone din nordul Moldovei sau din nordul Transilvaniei, nu colindat ci descolindat.
Pr. Valentin Berechet: Adica deviruseaza de raul semanat. Ca sa semeni ceva bun trebuie sa scoti ce e rau.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Noi descolindam ce a colindat Satana si colindam cu colindul lui Hristos dupa aceea. Trecem prin cele trei sensuri importante ale colindului, asa cum le identifica Parintele Profesor Ilie Moldovan si alti cercetatori, care spunea asa: Primul sens, prima treapta a colindului este exorcismul. El alunga duhurile necurate, descolindat. Al doilea sens este ca pune in armonie lumea de aici cu lumea de dincolo, le aseaza din nou pe fagasul firesc, pe amandoua, in conlucrare. Si, in al treilea rand le apropie pe una de alta, pe cele doua lumi.
Pr. Valentin Berechet: Da, le imbratiseaza, ca prefigurarea impartasirii care se face intre persoane. Si creatia trebuie sa aibe o apropiere. Vedeti, oameni cu sufletul curat au cautat si au aflat raspunsul. Dumnezeu este larg si da raspunsuri tuturor celor care cauta.
Din partea noastra a tututror, de ce se cere Craciunul colindat? N-am putea sa trecem si sarbatoarea altfel? Uite, unii o trec cumparand mult, altii distrandu-se, altii plecand in plimbari peste tot, din Tailanda pana in America de Sud. Ce-or fi cautand nu stiu, dar poate ei stiu.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Fac si ei un fel de colind, dar nu un colind in sensul interior, in sensul descoperirii sinelui pierdut, ci un colind exterior. Foamea e aceeasi, si la ei. Ei vor sa-si redescopere sinele, dar si-l manifesta exterior prin zbaterile acestea, orizontale, care nu le aduc, de fapt satisfactie, sub nici o forma.
Raspuns la un telefon: Diavolul ii spune lui Dumnezeu in cartea lui Iov: "vin de la ocolul pamantului", cu alte cuvinte are si el un fel de colind, un ocol pe care-l face, dar un ocol blestemat. Hristos a venit sa-i distruga acest colind intunecat, al Satanei, si a instaurat colindul sfant, colindul vietii Sale, colindul baptismal-euharistic.
Pr. Valentin Berechet: E in firea lucrurilor, ca atunci cand faci un loc curat sa stergi locul de eventualele necuratii. Cand aduci o paine de la brutarie, stergi masa cand o pui in casa, pe masa. Deci e in firea lucrurilor ca intai sa cureti si apoi pui ce este curat, din dragoste pentru ceea ce este curat.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Prin urmare colindul are valoare de alungare a duhurilor necurate, de exorcism, are valoare de punere in armonie a celor doua lumi, lumea de aici si lumea de dincolo si apropie lumea lui Dumnezeu de lumea omului. Nu numai ca le pune in armonie, in raport corect una fata de cealalta, dar le si apropie, merge mai departe. Asa cum spune in colindul pe care l-am citat mai devreme, ne face din pagani crestini si din crestini oameni buni.
Pr. Valentin Berechet: Parinte, oare cine da tonul acestor colinde?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Primul care colinda este preotul. In fruntea cetei de colindatori ar fi trebuit sa fie preotul, pentru ca de acolo se incepe totul.
Pr. Valentin Berechet: Deci mersul pe la casele oamenilor este un gest liturgic.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Este un gest liturgic si important este ca preotul sa patrunda in fiecare casa si sa predice cuvantul lui Dumnezeu. Asa se cuvine sa facem, nu numai sa trecem in fuga, chiar daca e graba mare.
Colindul este un eveniment de familie, nu poate fi inteles in sens individual. Colindul ne duce cu gandul la ceea ce a zidit candva Dumnezeu in Paradis, pe barbat si pe femeie, poruncindu-le sa dea viata si sa administreze toate frumusetile si bogatiile Edenului. Colindul aduce aminte tuturor familiilor crestine ca sunt chemate sa reactualizeze sensul edenic al vietii comunionale, al rudeniei, ei trebuie sa reactualizeze Paradisul. Daca Pastele este un eveniment cosmic, as putea spune chiar infricosator, Dumnezeu strapunge toata intunecimea si o distruge complet, prin pogorarea la Iad o desfiinteaza efectiv, din vechile ei organizari s.a.m.d, colindul este primiea lui Dumnezeu in sanul familiei, este primiea lui Dumnezeu ca Prunc, incalzit de suflul animalelor nevinovate, de privirea duioasa a Maicii, de suava cantare a pastorilor si a ingerilor care intregesc acest tablou deosebit, de inchinarea, de ocolul magilor - primul ocol, dat de inteleptii lumii vechi, colindul lumii vechi-, de frumusetea stelei - iata si participarea cosmosului prin stea. Sunt si colinde si cantece de stea. Ce inseamna asta? Nu numai ca noi ne purificam fiinta noastra omeneasca, strict individuala, dar noi ne simtim familie si intre noi dar si cu cosmosul, si il readucem la starea lui initiala prin colind, prin acest cantec misionar pe care atat de frumos il intonau copiii candva.
Tu iti primenesti casa, dar nu numai casa cea exterioara:
"Asta-i casa cea frumoasa
Cu icoane luminoase
Pe la usi cu flori de ruji
La obloace busuioace"
Nu faci numai casa exterioara in care locuiesti tu, ci si casa sufletului ti-o primenesti prin post, prin spovedanie si prin Sfanta Euharistie.
Pr. Valentin Berechet: Credeti, Parinte, ca conditiile de post fac colindul mai receptiv, ii da o putere deosebita, il fac mai curat, mai transfigurator?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Cum sa nu! El nu se facea altfel decat cu pregatire anterioara. Toti posteau si se spovedeau inainte de a merge cu colindul.
Pr. Valentin Berechet: Era ca pe vremea lui Stefan cel Mare inainte de razboi. Inseamna ca unii o percepeau ca o lupta cu fortele intunericului.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Nu ca o percepeau, ci chiar asa si este.
Pr. Valentin Berechet: Pai cum a ajuns astazi, Parinte? Ca si azi e o lupta in toate partine.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: E o lupta cam risipita.
Pr. Valentin Berechet: Chiar mie mi-ar place ca oamenii sa stie ce puteri putem gestiona si ce puteri pierdem neluand in serios relatia cu Dumnezeu. Noi nu stim cine suntem...
In centrul colindului, Parinte, este marturia lui Hristos. Mai spre vremea noastra au aparut tot felul de colinde, mai ales in ultimii 20-30 de ani; in forma colindului sunt tot felul de informatii si marturii. Astfel de forme de colind in care central nu e Hristos credeti ca mai isi manifeste rolul, sau practic creaza o inflatie care distruge si ce a fost bun pe ici pe colo?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Colinda doar in forma ei de ceremonie exterioara vine din lumea protestanta, care a eliminat sentimentul cosmic al credintei. S-au bazat strict pe argumentul rational si atat. Si, bazandu-se strict pe argumentul rational, i-au taiat duhul, duhul vietii crestine, spiritualitatea. Ei nu cred in Traditie. Ei cred numai sola scriptura, ei elimina complet Sfanta Traditie, si nici nu o numesc asa, ci vorbesc de "traditiile bisericii", adica din loc in loc traditiile, cum s-au impamantenit ele acolo, vai de mama lor. Sfanta Traditie e insuflata de Duhul Sfant si se manifesta si prin colind. Si de aceea traditiile lor sunt cam goale: brad frumos, brad frumos si brad frumos. Adoram bradul. E frumos si bradul, nu zic! Dar, doar atat? Cu asta ne alegem noi dupa Craciun?
Noi ne alegem cu lerui ler! Aproape toate colindele au formula asta: "lerui ler". De unde credeti ca vine? V-ati intrebat? Lerui ler este forma romaneasca veche a cuvantului Aliluia. Aliluia, stiti unde se gaseste in Sfanta Scriptura? Intr-o singura carte din Biblie, in Apocalipsa (cap 19, versetele 1, 3, 4, 6). Acolo ingerii canta Aliluia, lui Dumnezeu, adica "leru-i ler". Practic colindul este si o profetie. El include in el si o profetie despre ceea ce va veni. Nu e numai o forma statica, o rememorare a trecutului nostru baptismal si asa mai departe, el ne arunca si in viitorul nostru. Permanent: lerui ler! Cat de frumos!
***
Convorbiri duhovnicesti - Ce sunt colindele?
cu Pr. Valentin Berechet si Pr. Mircea-Cristian Pricop
***
Concert de colinde vechi cantate de
ASCOR Cluj si Timisoara, 2015
LEGATURI:
PS Ignatie Mureseanul: "Colindele, Crăciunul stârnesc în noi setea după nevinovat, fiindcă se naşte Nevinovăţia însăşi". Divino-umaul este supus astazi la cele mai grave si cutremuratoare atentate.
Regasirea frumosului pierdut:
Regasirea frumosului pierdut:
Hello mates, pleasant post and good arguments commented here, I am actually enjoying by these.
RăspundețiȘtergere