Părintele Proclu Nicău a trecut la cele vesnice. Înmormântarea Părintelui la Sihăstria Putnei. In memoriam, cuvinte de la Părintele Proclu Nicău

(postarea se va actualiza)

Sihastria Putnei: Părintele Proclu va fi înmormântat marți

Părintele Proclu (1928-2017) a trecut la cele veșnice.

După o viață închinată în întregime Domnului, Părintele Proclu (Nicău) a trecut la cele veșnice sâmbătă, 28 ianuarie 2017. Așa cum i-a fost dorința, exprimată inclusiv în testamentul scris, el va fi înmormântat la Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde și-a pregătit din timp locul de veci. Slujba de înmormântare va avea loc marți, 31 ianuarie, începând cu orele 10.30, după ce, mai intâi, se va oficia slujba Sfintei Liturghii.

În perioada de până la înmormântare se va citi Psaltirea la căpătâiul părintelui, după cum este tradiția monahală. Deși părintele Proclu a trăit în desăvârșită smerenie și nu și-a dorit o slujbă de înmormântare impunătoare, credem că părintele se va bucura de toți aceia care, cu discreție, vor veni și vor aduce recunoștința lor în rugăciune către Dumnezeu pentru sufletul său.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească cu drepții!

Mesajul "Către popor" al Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei referitor la Sfântul și Marele Sinod. "Documentele Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe reprezintă un obiect de aprofundare și de studiu ulterior"

Basilica: Către popor | Sinodul Bisericii Greciei despre Sfântul și Marele Sinod din Creta

În cadrul ședințelor de lucru din 23-24 noiembrie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei a luat decizii privitoare la Sfântul și Marele Sinod. O hotărâre presupunea informarea, după datoria pastorală, a plenitudinii (pleromei) Bisericii Greciei prin publicarea unei enciclice concise, cu limbaj inteligibil, după cum a făcut deja Biserica Ciprului, în vederea edificării și informării responsabile. (Publicarea, cu purtarea de grijă a Sfântului Sinod Permanent, a unei broșuri informative „Către popor”).

Mesajul Către popor al Sinodului Bisericii Greciei a fost publicat și cuprinde aspecte importante referitoare la Sfântul și Marele Sinod. De menționat că în mesaj se reafirmă faptul că documentele Sinodului din Creta vor reprezenta obiectul unui studiu ulterior. De asemenea, este condamnată orice tentativă de schismă și depărtare de la Biserică din motive imaginare de rigoare (acrivie) dogmatică.

Redăm în continuare traducerea în limba română a Mesajului Către popor al Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei referitor la Sfântul și Marele Sinod.

Sfântul Sinod al Bisericii Greciei se adresează tuturor credincioșilor pentru a-i informa cu privire la Sfântul și Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe, care s-a întrunit în luna iunie 2016, în insula Creta.

Principalul obiectiv al Sfântului și Marelui Sinod a fost întărirea și manifestarea unității tuturor Bisericilor Ortodoxe, dar și abordarea a diferite aspecte pastorale actuale.

Pe baza concluziilor Sfântului și Marelui Sinod:

• Biserica Ortodoxă își exprimă unitatea și sobornicitatea prin Sfintele Taine. Sinodalitatea slujește unității și insuflă organizarea Bisericii, modul în care aceasta ia deciziile și îi determină cursul. Merită menționat de asemenea că Sfântul Sinod nu a făcut referire doar la autoritatea Sinoadelor Ecumenice cunoscute, ci pentru prima dată în cadrul lui s-au recunoscut ca Sinoade „de autoritate universală”, adică asemenea celor Ecumenice, Marele Sinod din timpul Sfântului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (879-880), Marile Sinoade din timpul Sfântului Grigorie Palama (1341, 1351, 1368) și Marile și Sfintele Sinoade din Constantinopol pentru respingerea conciliului unionist din Florența (1438-1439), a învățăturilor protestante (1638, 1642, 1672, 1691) și a etnofiletismului ca erezii ecleziologice (1872).


• Bisericile Ortodoxe Autocefale nu constituie o confederație de Biserici, ci Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. În privința Diasporei Ortodoxe din diferite țări ale lumii s-a hotărât continuarea funcționării Adunărilor Episcopale cu reprezentanți ai Bisericilor Autocefale pentru a asigura principiul sinodalității până la aplicarea rigorii (acriviei) canonice.


• Pentru Biserica Ortodoxă, familia reprezintă un rod al unirii tainice „în Hristos și în Biserică” dintre un bărbat și o femeie și este singurul garant pentru nașterea și creșterea copiilor.


• Biserica subliniază constant valoarea înfrânării, a ascezei creștine. Asceza creștină nu întrerupe legătura omului cu viața și cu semenii, ci îl leagă de viața tainică a Bisericii. Ea nu îi privește doar pe monahi. Etosul ascetic este caracteristica vieții creștine.


• Biserica Ortodoxă condamnă persecuțiile, expulzarea și uciderea membrilor comunităților religioase, convertirile forțate, traficul cu refugiați, răpirile, torturile, execuțiile inumane și distrugerile materiale. Biserica își exprimă compasiunea în special față de situația creștinilor și tuturor minorităților persecutate din Orientul Mijlociu și din alte părți ale lumii.


• O lucrare fundamentală a Bisericii este misiunea, adică efortul ei de a da în mod continuu o mărturie de credință și de a propovădui Evanghelia fie credincioșilor care trăiesc în societățile contemporane secularizate, fie tuturor celor care nu L-au cunoscut încă pe Hristos.


• Dialogul în special cu creștinii eterodocși (de alte confesiuni creștine – erezii) se realizează având ca bază datoria Bisericii de a mărturisi în toate direcțiile adevărul și credința apostolică. Astfel se face cunoscută și altora autenticitatea tradiției ortodoxe, valoarea învățăturii patristice, experiența liturgică și credința ortodocșilor. Dialogurile nu presupun și nici nu vor presupune niciodată vreun compromis în materie de credință.


• Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, după cum se mărturisește în Simbolul de Credință. Nu poate fi concepută sfințenia omului în afara Trupului lui Hristos, adică în afara Bisericii (Efeseni 1, 23). Sfințenia este participarea la taina Bisericii și la Sfintele ei Taine având ca centru Sfânta Euharistie. Sfinții închipuiesc Împărăția lui Dumnezeu.


• Biserica este una, cea Ortodoxă. Conform Sfântului Vasile cel Mare, „un popor sunt toți cei care cred în Hristos și o singură Biserică sunt acum chiar dacă se adresează din diferite locuri lui Hristos”. Biserica așteaptă întotdeauna întoarcerea tuturor oamenilor, eterodocșilor și celor de alte credințe la ea.


• Documentele Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe reprezintă un obiect de aprofundare și de studiu ulterior. Acest lucru este valabil pentru toate Sinoadele Bisericii. Dialogul teologic nu se întrerupe. O condiție necesară este desigur păstrarea intactă a adevărului teologic și realizarea dialogului fără fanatism sau diviziuni, fără conventicule (adunări secrete) și schisme, care rănesc unitatea Bisericii. Schismele sunt boli spirituale greu de vindecat. După Sfântul Ioan Gură de Aur: „să destrami Biserica, să fii dispus la rivală, să creezi disensiune, să te lipsești pe sine în continuu de adunare, acestea sunt de neiertat și vrednice de mustrare și multă le este pedeapsa” (PG 48, 872). De aceea sunt îndemnați credincioșii să nu confere greutate cuvintelor celor care îi îndeamnă să se depărteze de la Ea pentru a forma un grup separat în afara plenitudinii (pleromei) Bisericii, invocând motive imaginare de rigoare (acrivie) dogmatică.


• Încheind acest mesaj, dorim să vă încredințăm că toți episcopii Bisericii Greciei priveghem și rămânem neclintiți în credința ortodoxă și dedicați Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. „Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.” (2 Corinteni 13, 11).

LEGATURI: 

• Orthodoxie.com: Message du Saint-Synode de l’Église de Grèce à tous ses fidèles au sujet du Concile de Crète

"Credința se trăiește, se mărturisește și se apără doar prin iubire"

Oameni și demoni: CALVARUL IUBIRII

”Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate.”(I Petru 4, 8)

Așa spunea Apostolul Petru. Asta era credința apostolică. Iubirea lui Hristos era, în vremea apostolilor, dogma cea mai presus de toate. Așa spunea cel repus în treapta de apostol, nu în urma unui examen la dreptul canonic, ci pentru că Îl iubea pe Hristos... Și de aceea strălucea dumnezeiește Biserica Primară, pentru că dragostea dintâi nu era decât dragostea dintre frați pusă mai presus de toate...

Azi, dragostea a ajuns mai prejos de toate. Darul lui Hristos, darul pentru care S-a întrupat și S-a răstignit ca să ni-l dea, darul de a putea iubi nelimitat, dumnezeiește, nu mai interesează aproape pe nimeni în creștinismul de azi. ”Din pricina înmulțirii fărădelegilor, dragostea celor mai mulți se va răci.”(Matei 24, 12). Citind argumentele celor care vor să rupă azi Biserica n-am putut să le analizez pertinența pentru că mi-a degerat mintea....

Ce au făcut evreii de acum două milenii cu Hristos, asta facem noi, majoritatea creștinilor, de aproape două milenii, cu iubirea lui Hristos. Am acuzat-o de blasfemie, pentru că susține că ea este creștinismul, așa cum Hristos afirma că El e Dumnezeu. Am urât-o pentru că, așa cum Hristos ”scotea sufletul” din evrei cu învățătura Lui, așa scoate dragostea ”sufletul” din creștini cu cerințele ei de a ne lărgi inimile, nu capetele...

I-am legat mâinile ca nu cumva să ne atingă cu nebunia ei luminoasă și caldă și să ne vindece, accidental, de nebunia noastră calculată și rece. Am dezbrăcat-o de virtuțile ei și le jucăm, de două milenii, la zarurile speculației teologice. Apoi am dat-o Rațiunii ”încreștinate” s-o răstignească pe crucea egoismului botezat, miruns, spovedit și împărtășit.

Și iată-ne ajunși pe Via Crucis a iubirii la stația: Sinodul din Creta.

Scandalul legat de Sinod arată ceva ce puțini vor sau îndrăznesc să vadă: că aproape nimeni nu mai știe să iubească în Biserică, că suntem analfabeți în iubire. Că ne lipsește  o elementară cultură și educație a iubirii lui Hristos. Cultură pe care numai Biserica o poate avea și da unei țări. Fără de care ora de religie devine cea mai plictisitoare și fără de sens din orar.... Și Ortodoxia, preocuparea cea mai străină vieții...

Am ajuns să apărăm credința, pentru că nu am apărat iubirea. Am ajuns să apărăm slovele, pentru că am părăsit Duhul. Am ajuns să apărăm credința într-un mod care vădește limpede absența unui minim drag de oameni...

Credința se trăiește, se mărturisește și se apără doar prin iubire.

Altfel, părinților și fraților, nimeni nu va crede vreodată că Adevărul e o Persoană!

Fraților, se lucrează continuu la ruperea și sfărâmarea acestei țări! Iar temelia acestei țări a fost, este și va fi Biserica. Și cei ce ne vor pieirea ca neam, știu că dacă vor să rupă țara pentru totdeauna, trebuie să rupă Biserica. Iar ruperea Bisericii nu se poate face decât cu mâinile creștinilor. Și creștinii nu vor face aceasta decât dacă va avea aspectul celei mai mari virtuți a momentului, al celei mai duhovnicești, ortodoxe și, mai ales, urgente, misiuni!

Nepomenirea ierarhilor nu este rezultatul unui silogism teologic, ci al unei ierni lăuntrice, a cărei temperatură a ajuns să înghețe în noi și ultima scânteie de iubire... Toate argumentele ”nepomenitorilor” sunt pline de promoroacă...

Din această iarnă menită a ne îngheța ca neam ca să putem fi sparți în bucăți transportabile, nu putem ieși decât mărind flacăra iubirii din altarul neamului, din Biserică.

Nu putem ieși decât punând mai presus de toate unitatea noastră, dată numai de iubirea lui Hristos, singura care, în fața căderilor noastre nu micșorează, ci mărește harul.

Nu respinge, ci iubește cu și mai multă durere....

Azi, ori începem să iubim și să punem iubirea dintre noi, românii ortodocși, mai presus de toate, ori pierim...

Și apărându-ne prin dezbinare credința, nu vom face altceva, decât să-i ajutăm pe străini să ne îngroape neamul, în cel mai ortodox dintre sicrie...

Are Sinodul din Creta păcatele lui. Dar unde e dragostea dintre noi care poate să le acopere, așa cum acoperă focul, gunoaiele? Căci dragostea e foc mistuitor și, de aceea, numai ea ne poate ține curată credința...

LEGATURI:

• ROF: Si eu semnez!!!

Doua emisiuni minunate, despre unitate, cu Pr. Mircea-Cristian Pricop : "Unitatea Duhului în Hristos" si "Biserica și unitatea neamului românesc"

Emisiunea “Dileme ale mileniului 3″  - 23 ian. 2017-

Unitatea Duhului în Hristos

Invitat: Pr. Mircea-Cristian Pricop; Realizator: Pr. Valentin Berechet

Pr. Valentin Berechet:  [...] Practic, orice unitate are un duh. Acuma sa vedem care este duhul care ne duce la Hristos, unde unitatea respectiva este sanatoasa, rodnica, aduce plinatate, bucurie, adica sa simta omul ca s-a regasit. Ca, asa ispite, sau tentatii de unitati sunt foarte multe in lume. Istoria este saturata si, practic, nu se mai poate misca de ele, dar nu toate s-au aratat functionale.

Pr. Mircea-Cristian Prcop: Pai, Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca nu intotdeauna unirea este binecuvantata de Dumnezeu, pentru ca si hotii si criminalii se unesc intre ei, isi fac planul dinainte. Deci, unitatea pe care o doreste Dumnezeu este cea exprimata in Sfanta Scriptura si confirmata in experienta Bisericii, de mii de ani pana acuma, si care s-a dovedit durabila, in ciuda tuturor vicisitudinilor, a tradarilor, a mizeriilor istorice care s-au petrecut si pe care le stim.

Biserica Ortodoxă Bulgară este nominalizată pentru Premiul Nobel pentru Pace pentru salvarea a 48.000 de evrei bulgari din lagărele de exterminare naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Biserica Ortodoxă din Bulgaria a publicat următorul comunicat:

"Biserica Ortodoxă Bulgară este nominalizată pentru Premiul Nobel pentru Pace pentru salvarea a 48.000 de evrei bulgari din lagărele de exterminare naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Nominalizarea a fost depusă în mod oficial Comitetului Nobel la începutul lunii ianuarie a acestui an, la inițiativa generalului Efraim Sneh, fost ministru al sănătății și parlamentar israelian, a lui Moshe Keshet, profesor de drept la Universitatea din Haifa și a lui Moshe Aloni, avocat, având sprijinul a 200 de semnături ale descendenților evreilor bulgari care au fost salvați.

În sine, această nominalizare este recunoașterea faptului că Biserica Ortodoxă Bulgară a fost întotdeauna locuită de idealuri creștine înalte și a dovedit dragostea de frate, indiferent de dificultatea circumstanțelor și a timpului. "În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica" ​​(1 Ioan 4:18).

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, persoane individuale și-au riscat viața și au salvat în mod eroic evreii bulgari de la moarte sigură și de la persecuții, dar Biserica Ortodoxă Bulgară a fost singura instituție religioasă, într-un teritoriu controlat de Hitler, care a declarat în mod deschis și oficial poziția sa.

Gratie determinării și aderării consecvente la idealurile evanghelice morale, Biserica, care a fost condusă de Exarhul Ștefan și de ierarhii Sfântului Sinod, inclusiv Mitropolitul de Vidin, Neofit, Mitropolit de Vratchane, Paisie și Mitropolitul de Plovdiv, Chiril (viitor patriarh) a jucat un rol important în salvarea evreilor bulgari în eparhiile lor. Ei au încurajat societatea bulgară să se opună punerii în aplicare a legilor discriminatorii împotriva evreilor.

Laureatul premiului va fi anunțat în luna octombrie. Aceasta este a doua oară când Biserica [Ortodoxa Bulgara n.tr.fr.] a fost nominalizată pentru Premiul Nobel, după propunerea din 2013, de către Luchezar Toshev, membru de onoare al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Ceea ce trebuie menționat aici este faptul că această nominalizare vine din partea israeliană și are sprijinul puternic al comunității bulgare din Israel. 

Traducere de Român Ortodox în Franța după Orthodoxie.com,  L’Église orthodoxe de Bulgarie est nominée pour le prix Nobel de la paix pour avoir sauvé 48 000 Juifs bulgares pendant la Seconde Guerre mondiale

Si eu semnez!!!

Oameni si demoni: impresie de iarnă

Am primit pe adresa de email un mesaj cu propunerea de a semna o cerere de înlocuire a Mitropolitului Teofan Savu...

L-am primit ca pe un cuțit înfipt în inimă până în prăsele. Și răsucit apoi, cu fiecare argument, tot mai adânc, în rană....

M-am uimit de lungimea scrisorii și de insistența și mulțimea argumentelor.

Până am înțeles că vârful cuțitului înfipt în inima mea,
caută inima lui Hristos....

LEGATURI:

• Cuvantul Ortodox:  NEPOMENITORII SAU SFASIEREA CAMASII LUI HRISTOS. Suntem contemporani cu o noua RUPERE din BISERICA, iar raul nu poate fi tratat cu comunicate AUTIST-AUTORITARISTE

• ROF: Marius Iordachioaia: "sabia Adevărului ne mai fiind folosită pentru curăţirea propriei inimi, ci doar pentru a opri răul din lume, lasă inima să se împietrească"

Predică mărturisitoare a Pr. Cristian Onea: "Sfânta și dumnezeiască Liturghie sparge sistemul!". Rugă albă. Să fim milostivi cu pruncii noștri în primul rand!

Predica de pe munte - iubirea vrăjmaşilor

Pr. Cristian Onea - Parohia Ceauș Radu, București

Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv. (Luca 6, 36)

Iubiți credincioși, ne aflăm în Duminica a XIX-a după Rusalii și Evanghelia de astăzi, chiar și textul Apostolului (*) - pentru că au mare legătură între ele - ne dau nouă mare nădejde de bine pentru viața aceasta și pentru cea veșnică. Dar, pentru a avea bucurie, bine este să fim ascultători față de Hristos Mântuitorul. Ascultarea de Hristos prin duhovnic te ajută să pășești, să depășești, să ocolești multe ispite - mai ales pentru tineri, că ne-am rugat pentru studenți. În Grozăvești e grozavă treaba, multe păcate și fărădelegi, dragi studenți! Dar, voi, care știți de Dumnezeu, să nu vă fie rușine să spuneți colegilor, fetelor și băieților, că poți să trăiești moral ca să te bucuri. Evanghelia de astăzi asta ne învață.

Mântuitorul Hristos rostește predica de pe munte. Erau mulți acolo și ascultau cuvântul vieții de la Mântuitorul Hristos, pentru că nimeni până atunci nu i-a învățat. Cine să-i învețe? Învățătura nu se face prin teorie, ci prin faptă. Cine să-i învețe? Cei care slujeau la templu și erau formaliști? Cei care credeau în legea lui Moise, care devenise un amalgam de culturi și de religii? Pentru că în legea lui Moise se spunea: "ochi pentru ochi și dinte pentru dinte", îți dă unul o palmă, îi dai și tu o palmă. Iată că Dumnezeu vine și spune: la Mine, în Cer, nu este așa, iar cei care vreți să fiți cu Mine trebuie să fiți altfel. Cum? Si rostește Mântuitorul Evanghelia de astăzi, și așa începe: "ce voiţi să vă facă vouă oamenii,  faceţi-le şi voi asemenea" (Luca 6, 31). Si apoi spune: ce folos ai dacă iți vei chema și prietenii la masă, și unde îți este răsplata? Dacă daci cu împrumut uită că ai dat, chiar dacă nu ți se va întoarce înapoi, și veți fi fii Tatălui Meu din ceruri, Care este milostiv - indiferent de ceea ce facem noi.

Vedeți, pacea și bucuria din Sfânta Liturghie se răsfrâng în toată țara, chiar dacă am sluțit chipul țării. Arată jalnic chipul țarii noastre! Si, sperăm că aceasta este o formă de plată pentru păcatele noastre. Luați dragi străini, austrieci, nemți, suedezi, luați, furați tot, dar lăsați-ne credința, lăsați-ne în pace! Nu vă infiltrați și în Biserica noastră să ne stricați credința, să ne stricați și copiii! V-am dat tot ce e mai bun, v-am dat toate lemnele; nu ne otrăviți sufletele copiilor noștri! Măcar nu ne dați nimic, lăsați-ne așa cum suntem noi, dacă ăsta este prețul!

Gheorghe, Ioan si Vasile, trei japonezi care au descoperit dragostea lui Dum­­nezeu în România."Ortodoxia nu se ţine pentru tine. E o dovadă de iubire să îi arăţi şi altuia care e calea spre mântuire”."Dacă primeşti iubirea lui Dumnezeu, poţi sta în picioare, dacă nu, nu. Şi tu singur hotărăşti dacă vrei dragostea lui Dum­­nezeu sau nu"

Pr. Cristian Onea împreuna cu Nukina Nobuyuki – creştinat Gheorghe -, Ichiro Yuki – bo­tezat Ioan -, şi Takagi Yasuyuki – sau fratele Vasile

Claudiu Târziu: Trei japonezi L-au întâlnit pe Dumnezeu în România

Tot mai mulţi străini se convertesc la ortodoxie. Frumuseţea slujbelor şi ardoarea credinţei le dăruiesc iubirea după care tânjesc. Dacă lucrul acesta pare firesc, pentru creştini cu religii apropiate, când e vorba de „ortodocşi japonezi”, transformarea ţine şi de miracol.

Trei japonezi într-o ceainărie din Bucureşti. Chipuri solemne, pictate parcă pe-o stampă veche. Lipsesc kimonourile. La o privire gră­bită, cei trei bărbaţi par cam de aceeaşi vârstă, undeva pe la mijlocul vieţii. Sunt însoţiţi de un preot român, cu figură blajină şi zâmbitoare. Invitaţi ai revistei „Formula AS”, au acceptat să îi povestească reporterului miracolul vieţii lor: trecerea la ortodoxie.

Facem cunoştinţă. De la stânga la dreapta: Nukina Nobuyuki (42 de ani) – creştinat Gheorghe -, Ichiro Yuki (45 de ani) – bo­tezat Ioan -, şi Takagi Yasuyuki (63 de ani) – sau fratele Vasile. Că­rora li se adaugă duhov­nicul lor, Pr. Cristian Onea, parohul Bisericii „Ceauş Radu” din Bu­cu­reşti. Să le as­cultăm, împreună, poves­tea.

Sensei Nukina Nobuyuki (Gheorghe)

Născut la Nagoya, în Ja­ponia, este maestru în Wado-ryu, având cen­tura neagră cu 5 dan. Wado-ryu înseamnă „Ca­lea armoniei” şi este un stil de karate bazat pe tehnici de apărare non-violente. Nukina deţine o şcoală de arte marţiale în Bucureşti, al cărei scop este „perfec­ţio­na­rea spiritului şi caracte­rului prin karate”. A cu­noscut-o pe soţia lui, Georgiana, chiar la Nagoya, unde ea venise cu o bursă pentru a se perfecţiona în karate. S-au îndrăgostit şi au trăit şapte ani în Japo­nia.

 „În acest timp, soţia mă ruga să o însoţesc du­minica la bi­serică, ea fiind foarte credin­cioa­să. Şi mergeam la o bi­serică protestantă, a­proape de casa noastră din Nagoya sau, când eram la Tokyo, la cate­drala ortodoxă rusă de acolo. La ortodocşi, mă im­presionau slujbele, întot­dea­una. La protestanţi se citea din Biblie, şi comen­tam tex­tul. Am citit şi eu, integral, Biblia şi mi-a plă­cut. Am con­siderat că este adevărul în ea, dar nu m-am gândit la botez. De fiecare dată când ne întorceam de la bise­rică, simţeam că soţia mea este şi mai puternică în interior. Avea un echi­libru de invi­diat. Ştiam că pute­rea îi vine de la cre­dinţa ei”, 

spune Nukina Nobuyuki. Pentru un luptător ca el, forţa sufletească este esen­ţială. Într-un târziu a înţeles că puterea ortodocşilor vine din iubire.

„În Ja­ponia, lipsa de iubire îmbol­nă­veşte generaţiile tinere de depresie. Boala se tratează, pentru moment, în spi­tale, cu medicamente. Dar fun­damental se tratează nu­mai prin dragoste, pe care nu o găseşti nicăieri. În Româ­nia, dragostea vindecătoa­re începe la biserică. Vii la preot şi îţi dă leacul potri­vit. Să nu mă înţelegeţi gre­şit, şi japonezii iubesc, sunt generoşi, săritori cu semenii lor, dar nu au dragostea dumnezeiască. Pen­tru că ei trăiesc într-o comunitate desăvârşită, dar nu şi în comuniune. Dacă primeşti iubirea lui Dumnezeu, poţi sta în picioare, dacă nu, nu. Şi tu singur hotărăşti dacă vrei dragostea lui Dum­­nezeu sau nu”.

Părintele Octavian Dabija de la Paris, trecând de la actorie la preoție, a descoperit cum poate cineva să moară și să fie viu în același timp

 Valoarea Faptei. De la actorie, la preoție. „Teatrul trebuie să aibă un mesaj de mântuire” Trinitas TV 

Următorul invitat, membru şi el al comunităţii românilor de la Saint Sulpice a plecat din România pe vremea când era actor. Astăzi este preot şi slujeşte la Drancy, în apropiere de Paris. Când şi cum i s-a schimbat drumul în viaţă părintelui Octavian Dabija aflăm din următorul interviu:

Am sosit în Franţa acum 22 de ani şi am avut un parcurs, un desen al lui Dumnezeu, aşa, un pic mai diferit. Am fost actor, am făcut Academia de Teatru şi Cinema de la Bucureşti, clasa doamnei Sanda Manu. Vă zic care a fost pornirea mea spre actorie? Prin anii ’70, ca aproape 90% din femeile din România, mama era îndrăgostită de Alain Delon. Şi, într-o seară, au dat filmul Clanul sicilienilor. Respiraţia întregii Românii s-a oprit, toată lumea stătea şi se uita la film. În scena finală, Alain Delon este împuşcat. Încep să plâng: “Mama, a murit Alain Delon!“. “N-a murit, mamă, Alain Delon!” “Ba da, mamă, a murit Alain Delon, n-ai văzut?! L-au împuşcat!” “N-a murit, mamă, Alain Delon!” “Ba da, n-ai văzut că s-a mai ridicat un pic şi au tras în el şi gata?! A căzut, e mort!” “Nu, mamă, a murit doar personajul! El juca pe cineva, dar el n-a murit! E viu!” Şi am zis: “Cum poate cineva să moară şi să fie viu în acelaşi timp?!“ M-a intrigat lucrul acesta. Şi a început să fie o mică pasiune pentru mine. Am dat la facultate, am intrat a doua oară.

Raportul Comisiei speciale a Sfintei Chinotite cu privire la Sinodul din Creta (traducere din greacă comparată și revizuită). "Unele aspecte ale documentului sinodal Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine fiind ambigue necesită o formulare mai clară".

Ca urmare a deciziei Dublei Sinaxe reunită pe 23 septembrie 2016, Sfânta Chinotita a Muntelui Athos a încredințat studiul documentelor Sinodului din Creta (16-27 iunie 2016) unei Comisii Speciale formată din Ierom. Hrisostom (M-rea Cutlumuş), Arhim. Iosif (Mănăstirea Xiropotamu), Arhim. Elisei (M-rea Simonopetra), Arhim. Tihon (M-rea Stavronikita), Ierom. Luca (M-rea Grigoriou).

Raportul acesteia, adresat celor 20 de mănăstiri din Sfântul Munte, a fost publicat în limba greacă în data de 13 dec. 2016 (adresa nr. 2722 din 13/26.11.2016) pe site-ul Orthodoxia.info și tradus în limba română de oficialul Patriarhiei Române, pe site-ul Basilica. Totodată a apărut și traducerea în limba franceză, pe site-ul Orthodoxie. com. Așadar am comparat traducerea în română cu cea în franceză, corectând pe alocuri și completând cu Notele de subsol - acestea apărând în paranteză și evidențiate prin culoarea maro - în textul de mai jos.

Sfântul Porfirie: Traind intru iubirea lui Dumnezeu, traiti in libertate. Rabdarea inseamna iubire, si in lipsa iubirii nu poti avea rabdare. Sfanta smerenie este increderea desavarsita in Dumnezeu

Fata de toate sa dati dovada de iubire, bunatate, blandete, rabdare si smerenie

Se intampla adeseori sa va intristati peste masura din pricina starii lumii acesteia. Sa suferiti vazand ca voia lui Dumnezeu nu este implinita astazi nici de oameni, nici de voi insiva. Sa simtiti durerea trupeasca si sufleteasca a celorlalti. Sensibilitatea aceasta este un dar al lui Dumnezeu. La femei o intalnim mai des. Sufletele cu aceasta delicatete sunt deosebit de receptive la mesajele si la voia lui Dumnezeu. Aceste suflete sensibile au putinta de a spori mult in viata intru Hristos, fiindca iubesc pe Dumnezeu si nu vor sa-L intristeze. Dar daca nu-si vor incredinta cu totul viata lui Hristos exista primejdia ca duhul rau sa se foloseasca de delicatetea lor si sa le impinga spre intristare si deznadejde. 

Senisbilitatea nu poate fi indreptata, ci doar transformata, prefacuta, preschimbata, metamorfozata in iubire, bucurie, adorare dumnezeiasca. Cum? Indreptand-o spre cer. Sa indreptati fiecare intristare spre cunoasterea lui Hristos, catre iubirea Lui, catre inchinarea la El. Iar Hristos, Care asteapta totdeauna cu ardoare sa ne ajute, va va da harul si puterea Sa, si va preface intristarea in bucurie, in iubire fata de frati, in ardoare adusa Lui. Asa intunericul se va risipi. Sa va amintit de Apostolul Pavel. Ce spunea? "Acum ma bucur de suferintele mele"(Col. 1, 24).

Sufletul vostru sa se daruiasca rugaciunii "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!", pentru toate grijile voastre, pentru toti si pentru toate. Sa nu va uitati la ceea ce vi se intampla, ci la lumina, la Hristos, asa cum se uita copilul la mama cand i se intampla ceva. Pe toate sa le priviti fara neliniste, suparare, apasare, strangere de inima. Nu e nevoie de straduinta si de silire. Singura voastra straduinta sa fie aceea de a va atinti privirea spre lumina, de a castiga lumina. Astfel, in loc sa va lasati prada supararii, care nu apartine Duhului lui Dumnezeu, va veti preda rugaciunii, dand slava lui Dumnezeu. 

Toate neplacerile, care staruie si pricinuiesc neliniste sufletului, pot deveni un prilej de a aduce inchinare lui Dumnezeu, incetand astfel sa va chinuie. Sa aveti incredere in Dumnezeu, caci numai atunci scapati de griji si deveniti organe ale Lui. Supararea arata ca nu ne incredintam viata lui Hristos. Nu spune Apostolul Pavel: "In toate stramtorati, dar nelasandu-va striviti" (II Cor. 4, 8)?

Mesajul icoanei Botezului. Îndemnul la schimbarea şi înnoirea vieţii este adevăratul mesaj al Teofaniei

„…trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh şi Aceştia trei Una sunt. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel” (I In 5, 7-8)

Precum fiecare celulă deţine zestrea genetică a întregului organism, tot astfel fiecare dintre icoanele ce alcătuiesc coroana unui iconostas este în sine o teofanie care dezvăluie în mod diferit acelaşi conţinut al Revelaţiei şi reflectă – atât cât îi este rânduit – un moment din evenimentele de la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4). Fie că ne priveşte cu „ochiul compus” al iconostasului, fie că este zugrăvită pe zid, icoana se situează mereu pe un hotar, pe o limită care însă nu limitează, ci uneşte două lumi, deschizându-le una către cealaltă.

Icoana „Arătării Domnului la Iordan” sau „Teofania” descrie tocmai această „deschidere a cerurilor” în dublu sens, ilustrând prima manifestare publică a lui Hristos ca revelaţie supremă a lui Dumnezeu. Născut din Sfânta Fecioară Măria într-o umilă peşteră, după discreta Sa intrare în lume, acum este mărturisit şi arătat tu­turor ca Fiu al lui Dumnezeu. Trebuie făcută o delimitare între mesajul iconic al scenei Botezului, care comprimă vizual şi cronologic o imagistică cu sensuri suprapuse, şi semnificaţia Teofaniei ca act şi eveniment în sine, cu toate consecinţele lui în iconomia mântuirii.

File de istorie: "Cutremurul din 1977 - imagini nedifuzate până acum". "Ceauşescu dănţuieşte"

Cutremurul din 1977 - imagini nedifuzate până acum, din Arhiva TVR 

Octavian Cepraga: Toti cetatenii care erau pe strada, cu echipele de salvare, cu nu stiu ce, toti eram o singura persoana. Vezi, numai in momentele de tragedie lumea e unita. 

Adevăruri despre trecut: Ceauşescu dănţuieşte

- In discursul politic sovieticilor nu li s-a spus invingatori ci prietenii eliberatori.

- Prof. univ. Lavinia Betea: Dupa venirea comunistilor la putere, sarbatoarea s-a transformat in manifestare, distractiei nu i s-a mai spus distractie, ci timp liber organizat, evident ca nu in singuratate ci in colectiv, si nu dupa cum te duce capul, ci la comanda politica.

- Religia era decretata opiumul poporului.

- In pofida propagandei totalitariste, elitele comuniste nu si-au amestecat viata cu cetatenii. Intre fiii iubiti ai poporului si popor s-au interpus cordoanele de securisti.
- In 1977 a aparut Daciada, alta competitie de anvergura nationala pentru sportul de masa si pentru cel de performanta, distractile si hobbyurile oamenilor au devenit de acum obligatii, era ordin sa joci si sa canti. 
- Sarbatorile religioase: Pastele, Craciunul, Rusaliile... au fost scoase din discursul oficial si din calendarul public, dar nu au putut fi scoase si din viata romanilor.  

2017 - Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Sfinții canonizați de Biserica Ortodoxă Română în anul 2016

Basilica : Proclamarea oficială a Anului omagial şi comemorativ 2017 în Patriarhia Română

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a proclamat în mod oficial, în prima zi a anului, 01 ianuarie 2017, după slujba de Te Deum, anul 2017 drept Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.