Papa Francisc, în cadrul tradiționalului Cin al spălării picioarelor,
aflat la un penitenciar din Roma, a spălat și a sărutat piciorul unui
moldovean. Suveranul pontif a spălat picioarele a 12 deţinuţi. Opt dintre cei 12
erau catolici, doi musulmani, un creştin ortodox şi un budist.[...]
- Anitparenting: SAVATIE BAȘTOVOI: De la spălarea picioarelor de către Hristos la sărutarea picioarelor de către Papa
Vestea că papa de la Roma a sărutat piciorul unui pușcăriaș
moldovean într-un penitenciar din Roma face înconjurul internetului și,
desigur, este o senzație pentru Moldova.
De ce a sărutat papa piciorul moldoveanului? De ce să săruți un picior
într-o rînduială care pretinde a fi comemorarea simbolică a spălării
picioarelor apostolilor de către Hristos, dacă Hristos nu a sărutat nici
un picior?
Rînduiala spălării picioarelor se practică și în Biserica Ortodoxă
și se face în fiecare biserică mare sau obște monahală, acolo unde
există mai mulți preoți. Important în această rînduială nu este numărul
celor spălați pe picioare, ci relația dintre cel ce spală și cei
spălați. Cel mai mare spală picioarele celor mai mici, însă relația
dintre ei este totuși una de ucenicie, de unitate duhovnicească. Nu
este o baie ordinară, ci o baie simbolică, de aceea și Hristos le spune:
„Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decît picioarele,
căci este curat tot. Şi voi sînteţi curaţi, însă nu toţi”, necurat fiind
Iuda, care a trădat.
Spălarea picioarelor la evrei nu era un spectacol de smerenie, ci un
gest de ospitalitate absolut obișnuit. După un drum lung făcut pe jos,
oaspetele, încălțat în sandale, își prăfuia picioarele. A da apă pentru
spălarea picioarelor era identic cu oferirea apei pentru spălarea
mîinilor azi. A spăla tu însuți picioarele oaspetelui era un semn de
respect. Hristos spală picioarele ucenicilor în semn de respect, urmînd
un obicei iudaic absolut obișnuit și răspîndit în fiecare casă. În acest
fel Hristos le arată că cel mai mare este dator să-i slujească pe cei
mai mici și nu este nimic rușinos în asta.
Sărutarea piciorului este cu totul din alt film – un gest neplăcut și
umilitor, pentru simplul fapt că nu are nici un rost. Nu vedem pe
Hristos sărutînd picioarele nimănui – smerenia pe care ne-o aduce
Hristos nu se face prin umilirea propriei persoane, ci prin iubirea
celuilalt ca pe tine însuți. Probabil papa retrăiește profund complexul
ritualului papal al sărutării pantofului și acum înțelege să facă o
mișcare inversă, să sărute el piciorul într-un ritual de smerire
exagerată. Doar că acest ritual are un efect invers: în loc să-l
smerească pe papa, îl face subiectul laudelor, căci toți vorbesc despre
înalta lui smerenie. Nimeni nu vorbește de Hristos în prezentarea știrii
despre sărutatul picioarelor de către papa. Iar asta trebuie să dea de
gîndit.
Ce mai înțelegem azi din smerenia lui Hristos? O smerenie care
trezește admirația lumii este o falsă smerenie. Pentru că Smerenia cea
adevărată a fost răstignită cu multă ură…
Un lucru este cert: dacă Hristos, în loc să spele picioarele
apostolilor Săi, ar fi sărutat picioarele tuturor categoriilor sociale,
fără un mesaj clar de revenire la Dumnezeu, nu am fi avut Paște, pentru
că nu am fi avut nici răstignire. Un astfel de Hristos ar fi trăit pînă
la vîrsta lui papa Francisc și mai mult, murind bătrîn într-un palat de
marmură din care ar fi ieșit o dată pe an să îndeplinească un ritual de
împăcare, din care să reiasă că este de acord cu politica imperiului. Ce
poate fi mai smerit și mai admirabil decît asta! Doar că Hristos, după
spălarea picioarelor, a fost dus la Cruce, a fost scuipat și huiduit,
trezind ura tuturor păcătoșilor, care l-au și răstignit. A treia zi însă
a înviat și ne-a lăsat nouă Evanghelia Sa, din care aflăm toate cele
despre El, inclusiv și despre rostul și sensul spălării picioarelor.
Orice adaos este de prisos.
LEGATURI:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu