Inimi încălzite cu gheață...

Lansarea cărţii "Preţul iubirii". Părintele Savatie Baștovoi: "dragostea moare pentru sine pentru a trăi în celălalt"."Dacă nu avem sobornicitatea și mai ales dacă nu avem în noi smerenie și pe Duhul Sfânt, o să ne fie din ce în ce mai greu!"

Creștin Ortodox: Preţul iubirii

In această lume totul are un preţ. Oamenii plătesc pentru mîncare, pentru somn, pentru călătorii, pentru muzică, pentru sănătate. Însă cel mai de preţ şi mai căutat lucru este iubirea. De aceea este firesc ca cel mai rîvnit lucru să fie şi cel mai de preţ.

In lume nu există nimic care să poată plăti iubirea. De aceea preţul iubirii este mai presus şi dincolo de lume. Preţul iubirii este moartea. „Adevărat vă zic că nu este iubire mai mare decît să-şi pună cineva viaţa pentru aproapele său", a spus Hristos.

In iubire, noi ne pierdem identitatea, murind în chip mistic pentru celălalt. Renunţăm la tot ce sîntem, la orgoliu, la dorinţe personale, la odihnă, la bucurii, la locul nostru, doar pentru a ne afla lingă cel iubit şi a fi pe placul lui. Apostolul Pavel descrie şi el iubirea în acelaşi chip: „dragostea nu caută ale sale, ci ale aproapelui". Cu alte cuvinte, dragostea moare pentru sine pentru a trăi în celălalt.

Oamenii se îndrăgostesc şi lumea spune că orbesc, că nu mai văd aşa cum vedeau mai înainte. Indrăgostitul umblă ca un strigoi, nemaiţinînd cont de pericole, de faptul că cei apropiaţi rîd de el. Se desparte de tot ce a fost el. Cu alte cuvinte, moare în chip tainic pentru a se naşte într-o altă realitate, realitatea fiinţei iubite.

Klaus Iohannis: Existenţa Muzeului Holocaustului este vitală

Klaus Iohannis: Sunt convins că acest muzeu va fi mai mult decât un spațiu simbolic, va funcționa ca o resursă educațională importantă, mai ales pentru tinerele generații. Educația reprezintă cea mai puternică armă pe care o are o societate pentru a rezista în fața încercărilor de otrăvire a democrațiilor prin manifestări extremiste, populiste, antisemite și xenofobe.

Părintele Răzvan Ionescu în căutarea cuvintelor vii la Părintele Proclu Nicău. "Toată viaţa mea câte zile voi avea, trebuie să cer mila lui Dumnezeu. Şi cerând mila lui Dumnezeu, trebuie să fac şi eu şi ce Îi cer"

Sursa foto

Părintele Răzvan Ionescu despre Părintele Proclu:

Părintele nu are nevoie de slava oamenilor, el se bucură de slava lui Dumnezeu. Dar tocmai întâlnirea cu slava lui Dumnezeu se petrecea prin întâlnirea cu părintele, privirea și expresia feței sale trădând profilul lăuntric al unui om care nu făcea compromis cu viața sa, prin angajamentul său existențial pe drumul luminii și spre cutremurarea slujitorilor întunericului care căutau să îl perturbe neîncetat. A căutat cu obstinație măsurile de a-și trăi umanitatea la cote maxime, prin pocăință, primind încă de aici și de acum încredințarea tăiniciei, proprii celor care trăiesc intimitatea cu Dumnezeu. 

Nu numai în vechime au trăit sfinți, ci există și printre noi, discreți, tăinuiți, vii. Îmi pare că atunci când întâlnești un om viu, mărturie concretă de "vino și vezi" cu vocație evanghelică în aceste timpuri cu orientări culturale care vehiculează adesea, din neîngrijire sau din necunoștință duhovnicească, contrariul Vieții, trăiești o experiență fundamentală. In cărți ni se vorbește despre oameni duhovnicești, întâlnirea cu ei nu este oare cu atât mai edificatoare? Si aceasta pentru că prezența omului duhovnicesc în fața ta este efectiva simțire a prezenței Duhului, întrupată în gesturile, vorbele și înțelepciunea celui care te primește întru Hristos. Ea poate aprinde, în noi înșine, dorul de Dumnezeu.

Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Dumnezeu Se arată numai în clipe neobișnuite, cu scopul de a întipări amintiri dumnezeiești în popor, în inima fiecărui om, în istora și în trupul Bisericii"

Sfântul și Dreptul Ghedeon

Ajungem repede la citirea din cartea Judecătorilor (6, 1-24). "Fost-a în acea zi: s-a întărit Madiam asupra fiilor lui Israel, și aceștia au strigat către Dumnezeu (...), și Ghedeon îmblătea grâul în teasc" (6, 6-7, 11). 

In acest text începe relatarea chemării lui Ghedeon. Ne aflăm acum într-o perioadă istorică ulterioară, când evreii văzuseră deja slava lui Dumnezeu, dar continuau să fie tari la cerbice și să păcătuiască. Atunci, au început lucrările pedagogice ale lui Dumnezeu. Dumnezeu, ca să-i scoată din situațiile fără de ieșire ale dificultăților, i-a trimis în locul Său pe judecători, pe înainte-mergătorii Împăratului. Judecătorii erau un fel de proroci pentru povățuirea poporului, iar pe ei îi rânduise, ca și pe proroci, Însuși Dumnezeu.

La pomenirea de un an de zile a doamnei Aspazia Oţel Petrescu, care a plecat să se odihnească în lumina precum "zăpada ce clipește în mii de ste­luţe"

Sursa foto

Sâmbătă, 19 ianuarie 2019, la cimitirul Eternitatea din Roman a avut loc pomenirea de un an de zile a doamnei Aspazia Oţel Petrescu care, pe 23 ianuarie 2018, a plecat să se odihnească în lumina precum "zăpada proaspătă, ce clipește în mii de ste­luţe" și te cuprinde în bucuria ei iubitoare.

Domnul a rânduit să o cheme la El în anotimpul zăpezilor, spre aducere aminte și mărturie a prezenței Sale luminoase în temniță alături de cea care a strigat din toate băierile inimii ei către El: „Doamne, nu mă lăsa!”

În suferinţa transfigurată, acceptată de bunăvoie, viu s-a făcut cuvântul Psalmistului: "Spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite" (Psalmul 50, 8-9). Si bucurie s-a gătit pentru cea care a crezut până la capăt că "ţe­lul final al unui neam, ca şi al unui individ, nu este plăcerea, fericirea pămân­teas­că, pu­te­rea sau toate sclipirile lumii acesteia, ci es­te Învierea". Veșnică să-i fie pomenirea!

Din tâlcuirea Arhim. Emilianos Simonopetritul la Psalmul 102 al lui David

Psalmul 102  cântat la Mănăstirea Simonos Petra din Athos

Marius Iordăchioaia: sfârşit de iarnă

într-o noapte, pe o stradă pustie
un om s-a oprit
lângă trupul unei păsări
doborâte de frig...

a ridicat-o din zăpadă
a privit-o de-aproape lăcrimând
şi-a rămas nemişcat în ger
strângând pasărea moartă la piept

tot mai tare
tot mai îndurerat

până bătăile inimii lui au început să migreze
în aripile ei reci
suspinele, în nervii ghearelor încleştate
suflarea lui caldă, în zborul îngheţat din pieptul ei...
..................................................................................

puţin înainte de a se ivi zorii
şi de a dispărea în lumină cu el
Dumnezeu s-a oprit
zâmbind
lângă trupul unui om
doborât de dragoste...

din Vol. de poezii "Cineva mă caută prin viata mea", de Marius Iordăchioaia

Marius Iordăchioaia: iubirea de aproapele înseamnă.... Poveste de iarnă...

Dragostea în care cred: iubirea de aproapele înseamnă....

a scoate din lăuntrul
tău

tot ce-l împiedică pe celălalt
să vadă
Împărăția

din lăuntrul
lui...

Dragostea în care cred: poveste de iarnă

În lăuntrul meu
dincolo de
mine
un copil aleargă
pe un câmp tot mai
alb
care se întinde
în lăuntrul tău
dincolo de
tine....