Dragostea în care cred: iubirea de aproapele înseamnă....
a scoate din lăuntrul
tău
tot ce-l împiedică pe celălalt
să vadă
Împărăția
din lăuntrul
lui...
Dragostea în care cred: poveste de iarnă
În lăuntrul meu
dincolo de
mine
un copil aleargă
pe un câmp tot mai
alb
care se întinde
în lăuntrul tău
dincolo de
tine....
Dragostea în care cred: dor de miri
eu nu mai văd îndrăgostiți
aprinși de dor ca de-nviere,
unde sunt tinerii însuflețiți
de celălalt, pân' la durere?
Doamne, ce sterp e veacul fără ei!
fără sărutul lor pe gură
ce îi lăsa cu ochii grei
de-o aură fără măsură....
eu nu mai văd îndrăgostiți
topindu-se în culmea Firii
ca să zidească-n-mbrățișați
coloana infinită a iubirii...
și-aș crede, Doamne, că iubirea
a murit,
în clinici de avort asasinată...
de n-aș vedea-o, prin biserici, căutând
doi tineri vii, ca s-o trăiască,
toată, toată, toată....
Dragostea în care cred: seară românească
aseară
cu o sticlă de ulei într-o sacoșă de plastic
trecând printre tomberoane și clădirea unei centrale termice dezafectate
transformată într-un bar care a dat faliment
prin parcări pline ochi și pe lângă vreo două closete publice
ca niște intrări în iad
printre români cu accent italian
pierduți în plimbări fără sfârșit
pentru că și-au lăsat inimile acasă ca să lucreze în Occident
și acum au venit și oricât ar umbla prin oraș nu le mai
găsesc,
eu îmi pierdeam cu bucurie mințile
în luminile Ierusalimului ceresc
care pâlpâiau
în ochii celor care și-au lăsat peste zi inimile în Biserică
și seara când se întorc de la munca lor prost plătită
pe străzi la fel de murdare și
obosite ca ei
le găsesc în Cer...
Dragostea în care cred: numai mieii știu să moară
rănită de cuvântul Crucii
în mine sângereaz-o fiară
cruzimea este umbra fricii
și numai mieii știu să moară
rănită de cuvântul Crucii
ca moartea-i liniștea în fiară
tăcerea mieilor îi roade colții
căci numai mieii știu să moară
rănită de cuvântul Crucii
în inimă s-a stins o fiară
și-a înviat un miel din ea
căci numai mieii știu să moară
Dragostea în care cred: dimineață de toamnă
întâi
în adâncul inimii începe să tușească noaptea....
apoi să scuipe din plămânii ei negri
sângele lui Iisus.
iertarea respiră tot mai normal.
și tusea beznei se face
plâns...
și plânsul îngână Cântarea Cântărilor:
cad flori de rouă din livezile zorilor.
și știu că-n inimă a venit dimineața:
căci Cerul mă doare mai tare ca viața....
Dragostea în care cred: ochii
Împărăția Cerurilor poate fi văzută
doar cu ochii
pe care Domnul ni-i deschide
lărgindu-ne
inimile....
Dragostea în care cred: indiciu
Dacă îți auzi pașii
în inimă
înseamnă că ai început
să mergi
spre
Împărăția Cerurilor.
Dragostea în care cred: spărtura
citim și rămânem goi.
ne rugăm și rămânem goi.
ne împărtășim și rămânem goi.
căci în locul Împărăției
stă lumea
în noi.
Dragostea în care cred: ora de Ortodoxie
Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine.(Ps.39, 2)
Citește cuvintele lui Iisus. Apoi așteaptă.
Să auzi Glasul.
Ai auzit Glasul? Așteaptă.
Să vezi Chipul.
Ai văzut Chipul? Așteaptă.
Din Chipul răsfrânt în inima ta
să crească
asemănarea.
Să auzi Glasul.
Ai auzit Glasul? Așteaptă.
Să vezi Chipul.
Ai văzut Chipul? Așteaptă.
Din Chipul răsfrânt în inima ta
să crească
asemănarea.
Dragostea în care cred: Ce înseamnă ”Biserica de Răsărit”
Biserica de Răsărit
e biserica al cărei Crez
este
Lumina.Și al cărei credincios
repetă acest Crez
până îl poate spune
cu toată
ființa.
Dragostea în care cred: fericire
a te ruga înseamnă
a te furișa lăuntric în
veșnicie.
Dragostea în care cred: fabula ortodoxă
În fiecare dimineață
Evanghelia vine
și înfige ca o secure
strigătul Proorocului Ioan
în mine:
Pregătește calea Domnului,
dreaptă fă azi
cărarea Lui în tine!....
Dar abia face asta
că repede vine
din lume în inimă
un gând fără nume
și dansează lasciv
până mintea îi spune:
Cere-mi tu astăzi
orice vei vrea...
Dar gândul îi cere,
tăindu-l, să-i dea
doar strigătul Cerului
din inima mea....
Morala:
dacă nu tai lumea din lăuntrul tău
va tăia ea din tine
Împărăția lui Dumnezeu.
Dragostea în care cred: tristețe de iarnă
fără inimă mintea
nu poate
vedea
unde și-a lăsat sufletul
viața sa...
și oarbă cotrobăie
prin lume
mereu
spunându-mi
că însăși căutarea-i
viața
sufletului meu!
minte, minte
de ce mă minți?
viața asta zornăie
ca o pungă
de-arginți...
Dragostea în care cred: exodul
Pocăință, tu, dureros de dulce!
Pocăință, tu, drum către Patrie!
Te-mbrățișez cu toată ființa mea,
eliberată acum
de toate datoriile
față de poporul meu după trup.
Cu fiecare înfrângere tot mai liber
de carne și sânge și legăturile lor
simt tot mai mult cerul pe oase
ca trup
și lumina lui
ca măduvă în toate
oasele sufletului...
Pocăință, tu, dureros de dulce,
miere din rana cu care vrăjmașii
rănindu-mă mi-au sfărâmat
nu sufletul ci lanțul
ce sufletu-l ținea
legat de-această lume....
Pocăință, tu, dureros de dulce,
singurul drum către adevărata mea
Patrie....
Dragostea în care cred: către Pescar
pescuiește și sufletul meu. din mările lui de venin.
ca din mormânt îl scoate: din mine din lume din chin.
ca să poată cânta.
cu inima lui despre
inima Ta.
Dragostea în care cred: la întâlnirea cu noi Iisus ne aduce pe noi înșine
poezia e lumina caldă pe care încep
să o degaje cuvintele
atunci când vorbirea se întoarce de pe buzele
nimicului
pe buzele omului...
iar aceasta se întâmplă numai când
omul începe
să vorbească cu Dumnezeu
precum cu aproapele
din lăuntrul său
adică
precum cu sine însuși...
Dumnezeu s-a făcut om
ca să poată muri pentru noi
și ne-a iertat toate greșelile
inclusiv nerecunoștința pentru iubirea Lui
ca să înlăture
orice ne-ar putea lua curajul de
a-I vorbi...
Cine cheamă Numele lui Iisus
se iubește pe sine într-Adevăr
căci îl cheamă pe Cel care venind
îl face să se afle pe
sine însuși
în Chip desăvârșit....
Iisus e blând și smerit cu inima
iar
omul smerit e cel pe care întâlnindu-l
te regăsești pe tine însuți
în Dumnezeu...
Nimeni nu se află pe sine însuși
fără Iisus...
Dragostea în care cred: dragostea dintâi
Sufletul meu de copil, însetat de iubire,
el Te-a găsit!
dar de atunci, paznicii fricii corecte,
mi l-au luat și l-au
răstignit....
mi-e dor de iubirea Ta,
Tată,
mi-i dor de ea...
să încălzească,
copilul din mine,
până
va
învia...
Dragostea în care cred: a construi un loc de întâlnire
Dumnezeu îmi vede gândurile înaintea mea
iar cititorul,
după mine...
o poezie nu e altceva
decât așezarea gândurilor mele
în așa fel încât
cele două priviri să
se întâlnească...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu