marți, 30 octombrie 2012

Marius Iordachioaia - iarna de pe urma

Sursa foto - Cornel Pufan

iarna de pe urmă

fărădelegile se înmulţesc
dragostea se răceşte. cuvintele cad
ca fulgii de zăpadă. apoi îngheaţă în guri
transformându-se în colţi ascuţiţi. chiar spunându-ţi adevărul
te sfâşie...

e tot mai multă promoroacă pe icoane. lăsată
de buzele noastre uscate şi reci.
numai numele lui Iisus mai încălzeşte suflarea.
doar trupul şi sângele Lui mai au
căldura iubirii...

aceasta e iarna din care vor ieşi
doar cei îmbrăţişaţi pe Cruce. cei care tac
ca să nu risipească
din căldura trupului dăruit celuilalt.
numai cei ce respiră beau mănâncă lucrează şi
vorbesc doar
pentru a încălzi dragostea.

căci a venit iarna
din care
numai dragostea
poate ieşi...



2 comentarii:

  1. marius iordachioaia31 octombrie 2012, 18:32

    Mulţumesc.Fotografiile sunt dureros de bune. Asemenea, sublinierile; le-am resimţit ca nişte strângeri de mână...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se cuvine ca eu sa-ti multumesc, caci aceste versuri au dat contur tipatului mut pe care-l resimteam. Aceeasi strangere de inima incalzeste parca si mai mult strangerea de mana...

      Ștergere