Aduceri aminte despre P. Dumitru Staniloae - un reportaj de exceptie

Diac. George Paraschiv: - Se implinesc nouasprezece ani de cand Parintele Profesor Doctor Dumitru Staniloae s-a mutat la Domnul, si va invitam sa invocam personalitatea Preotului, Profesorului, Doctorului si Academicianului Dumitru Staniloae. De aceea am invitat alaturi de  noi astazi, pe doamna Elena Solunca-Moise, redactor principal la revista Academica. Bine ati venit, si va multumim ca ati acceptat invitatia noastra!

Dna Elena Solunca-Moise: - Bine v-am gasit si va multumesc ca in felul asta ne prilejuiti sa fim impreuna cu Parintele Dumitru Staniloae, cu care de altfel nu ne-am despartit si nu ne vom desparti niciodata.

Diac. George Paraschiv: - Va multumesc. De asemenea, am invitat alaturea de noi pe domnul Profesor Doctor Constantin Enachescu. Bine ati venit si va multumim ca ati acceptat invitatia noastra!

Prof. Dr. Ctin Enachescu: - Va multumesc pentru invitatie. Ma simt foarte onorat si in egala masura traiesc emotia reintalnirii, comuniunii cu Parintele Dumitru Staniloae, de care ma simt foarte legat.

Diac. George Paraschiv: - Din viata si opera Parintelui Dumitru Staniloae, pentru ca nu putem desparti viata de opera sa, deoarece  scria numai din experienta vie cu Dumnezeu si cu oamenii, propun pentru acest interviu trei teme pe care le intalnim des in opera si viata Parintelui, si anume: iubirea, ca limbaj in vorbirea despre Dumnezeu si despre om; bucuria de a fi ortodox; si despre ce inseamna a fi roman, ce inseamna sa fi patriot. 

Doamna Elena, generatia mea nu l-a cunoscut pe Par. Prof. Dr. Dumitru Staniloae decat prin zecile de carit si sutele de articole pe care Sfintia Sa ni le-a lasat mostenire; de asemenea prin materialele audio-video pe care ni le-a lasat, tot asa mostenire, si prin persoanele, care, nu doar ca l-au cunoscut, ci au simtit cu adevarat ca traiesc si respira adevarata viata langa Par. Dumitru Staniloae. De aceea am dorit sa fiti astazi langa noi si sa ne vorbiti despre Parintele Profesor. Cum l-ati cunoscut pe Par. Prof. Dr. Dumitru Staniloae?

Dna Elena Solunca-Moise: - Mai intai as vrea sa va spun ca inainte de a-l cunoaste, faptul ca am fost redactor la revista Contemporanul, - vreau sa va spun ca opera Par. Staniloae se citea in anumite medii chiar foarte bine, si circulau chair niste dactilograme ale cartilor dumnealui-, asa incat, cand l-am cunoscut, cu prilejul alegerii dumnealui ca membru corespondent al Academiei  Romane - sa spunem a fost o intalnire oficiala-, a fost o intalnire de suflet pentru ca vroiam de mult sa-l intalnesc intrucat eram ucenic de suflet. Cand l-am intalnit eram pregatita pentru aceasta intalnire, iar discutia s-a legat firesc, pentru ca citisem cartile dumnealui, intelesesem atat cat poate mintea noastra sa patrunda, insa ceea ce vedea ca vine de la noi ca aspiratie, sau ca stim putin, sau ca am inteles putin era compretat cu asuprademasura cu iubirea dumnealui. Si, in prezenta dumnealui, chiar de la prima intalnire, am simtit un lucru foarte ciudat: mi-am simtit creierul si inima cum tanjesc unul catre celalalt, si asta pentru ca era mereu acolo, la dumnealui iubirea. Era o stare de a fi, in care gandirea, vorba aceea blanda si chipul radia atata blandete, incat simteai ca tot ce este bun in tine este activat. Si cu aceasta imprsie plecai si pe drum, si te urmarea ca un fel de rugaciune, si cred ca era rugaciune, pentru ca se ruga pentru toti.

Diac. George Paraschiv: -Domnul Profesor Enachescu in ce imprejurari l-ati cunoscut dumeavoastra pe Par. Dumitru Staniloae, si cand?

Prof. Dr. Ctin Enachescu: - Intalnirea mea cu Par. Prof. Dumitru Staniloae a reprezentat unul din momentele esentiale ale vietii mele. Pentru mine intalnirea cu Par. Prof. Dumitru Staniloae a insemnat o promisiune: promisiunea unei noi cai in viata, unei noi orientari, promisiunea unei noi activitati intelectuale. Par. Staniloae m-a implinit, Par. Staniloae a reprezentat pentru mine un model spiritual, moral si sufletesc. Par. Staniloae ma primea in fiecare seara. Stateam pe un scaun in biroul dansului si imi notam tot ceea ce spunea.

L-am descoperit ascultand intamplator o emisiune a Radio Europa Libera, cand Monica Lovinescu a prezentat cartea Spiritualitatea Ortodoxa, reprezentand volumul trei din Teologia Morala. A doua zi m-am dus la libraria patriarhiei, am cumparat cartea si, pur si simplu am devorat-o in doua-trei zile. Si apoi s-a nascut dorinta de a-l cunoaste pe autor. Am fost introdus la Par. Staniloae de un cunoscut al dansului si am avut revelatia ca descopar o alta lume, descopar un alt model de gandire, descopar un alt model de a intelege omul, de a-L intelege pe Dumnezeu, si necesitatea relatiei om-Dumnezeu.

Diac. George Paraschiv: - Doamna Elena Solunca, Parintele Staniloae cand vorbea despre Dumnezeu si despre om folosea limbajul iubirii. Fiecare intalnire cu Sfintia Sa v-a fost, si va este in continunare, de folos. Ce a insemnat sa fiti in preajma Par. Dumitru Staniloae?

Dna Elena Solunca-Moise: - In afara de parinti si sot, darul minunat pe care mi l-a facut Dumnezeu [a fost ca] m-a ajutat sa ma descopar. Pentru ca v-am spus, eu mergeam la biserica, eram ucenica Par. Galeriu de ani buni, dar cu Par. Dumitru Stanilae, si datorita faptului ca eu sunt o fire contemplativa, a fost ceea ce am numit o intalnire admirabila. Admirabila, pentru ca asa cum am spus, cunoscand opera lui, eram gata sa inteleg mai profund, si asta m-a ajutat foarte mult. M-a ajutat sa inteleg intr-o vreme a dispretului, intr-o vreme a urii pe care inca o mai traim, m-a ajutat sa inteleg ce inseamna iubirea divina, care este o taina, despre care se cuvine mai mult sa o manifestam decat sa o vorbim. Si-mi vorbea cu atata drag despre taraunul roman, care se ducea si-si facea rugaciunea pe camp, care se ducea sa-si vada campul. Ne povestea scene din viata de la sat, din satul dumnealui, si cu episoade mai neplacute, din trecut, cand erau aprinse in timpul Liturghiei bisericile romanesti, care, stiti ca erau de lemn, si le dadeau foc in timpul Liturghiei. Dar cu aceasi durere foarte profunda.

Dumnezeu este iubire, si daca este iubire o traiesti, n-o vorbesti. O traiesti, aplecandu-te asupra firului de iarba, o traiesti descoperind, daca vreti, in cel din urma om partea pozitiva, o traiesti cand incerci sa-ti iubesti dusmanul, pentru ca de fapt el te face sa te apropii mai mult de Dumnezeu. Ca, de fapt, dusmanii ne fac sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Sa intelegi asta. Si asta este o forma de iubire. Sa stii sa iubesti aproapele, copilul, sotul, si omul de pe strada. Sa descoperi, si sa lasi ca prin tine Dumnezeu sa aprinda lumina pe care tu ai stins-o, asta este iubirea, si asta am invatat de la Par. Prof. Dumintru Staniloae. Iar forma suprema este smerenia. O sa vorbesc putin metaforic. La Par. Staniloae aveam aceasta stare: smerenia este atunci cand un parinte bun, te vede ca ai cazut si ca ti-ai zdrelit genunchii si ca te-ai murdarit, se apleaca, te ia cu drag, te ridica asa, si te ridica pana deasupra capului si iti mai spune sa cresti mare. Aceasta era smerenia. Adica ne vedea ca suntem incepatori, si de mine vorbesc - eram incepatoare -; tot timpul suntem incepatori, dar cu dorinta de a ne ridica fara sa ne dam seama, si ne facea sa spunem, stiti cum a spus Blaga, "da, Dumnezeu este in fiecare dintre noi". Asta este pentru mine iubirea pe care am invatat-o de la Par. Dumitru Staniloae.

Diac. George Paraschiv: - Deci sa incercam sa-l descoperim pe Dumnezeu in aproapele nostru.

Dna Elena Solunca-Moise: -Da, da.

Diac. George Paraschiv: - Domnule Profesor, Parintele Dumitru Staniloae era un mare patriot. Intai de toate pentru ca era un crestin adevarat, un adevarat traitor, un iubitor de Dumnezeu si de semeni - de aceea am zis eu ca este un mare patriot. Si in toate scrieriele sale, in toate lucrarile sale, nu ezita sa mentioneze ca isi iubeste tara. Vorbeste cu emotie de taranul roman. Vorbiti-ne despre patriotismul Parintele Dumitru Staniloae.

Prof. Dr. Ctin Enachescu: - Parintele Dumitru Staniloae a fost un mare patriot. Mai exact a fost un mare roman. Patriot poate fi oricine a propos de patria pe care o slujeste, dar Parintele Dumitru Staniloae a fost un mare roman. A construit o imagine moderna a spiritualitatii romanesti prin aflilera lui la revista Gandirea care era una din forurile esentiale culturale ale epocii. Acolo si-a scris articolele care ulterior vor fi adunate intr-o carte: Romanism si ortodoxie, in care sunt aduse argumente pentru, si in valoarea ideii nationale, si apartenentei romanilor la aceasta idee. 

In al doilea rand, Parintele Dumitru Staniloae s-a aplecat asupra unui studiu nou despre spiritualitatea poporului roman. Acest studiu apare la sfarsitul epocii comuniste, si este elaborat in plin comunism dar nu poate fi publicat, in care, Parintele Dumitru Staniloae schiteaza profilul psihologic al poporului roman. Acest profil se caracterizeaza printr-o multime de trasaturi de caracter in asemenea masura incat se poate vorbi, si trebuie sa se vorbeasca, nu de o psihologia a poporului roman, ci de un etos al poporului roman. Acest etos e un caracter, un fel de a fi deschis, amabil, binevoitor, plin de iubire, de intelegere; un spirit care dincolo de umanism este omenie.

In al treilea rand Parintele Dumitru Staniloae a vorbit despre dor. Ne spunea ca dorul este un sentiment exclusiv romanesc. Dorul este un sentiment sufletesc si moral, o intoarcere catre cei din trecut, o intoarcere catre cei care nu sunt in prezent, o intoarcere catre modelele primare. Dorul este cel care ne caracterizeaza.

Diac. George Paraschiv: - In notitele dumneavoastra pe care le luati atunci cand stateati langa Parintele Dumitru Staniloae, va aduceti aminte daca ati notat ceva de patriotism?

Prof. Dr. Ctin Enachescu: - Da, sunt note din ziua de 20 august 1985. "Spiritul romanesc este bogat, este complex, are un specific al lui. Desigur ca are si mutle lipsuri, dar si mari calitati. Calitatile noastre sunt bunavointa, bunacuviinta, lipsa de cruzime, mila, dragostea si mai ales comuniunea cu celelalte persoane". 

Diac. George Paraschiv: - Domnule Profesor, Parintele Dumitru Staniloae, dupa cum stim, a trecut prin multe greutati. Totusi din iubirea pe care o purta pentru aproapele, fiecare intalnire cu Sfintia Sa, cred ca era o stare de bucurie permanenta, deoarece bucuria ce marchiaza ortodoxia, este aceea a invierii, iar dansul a trait permanent in aceasta stare de nadejde a invierii. Imi puteti vorbi despre aceasta bucurie?

Prof. Dr. Ctin Enachescu: - Parintele Dumitru Staniloae intr-adevar traia o bucurie, o bucurie a invierii, o bucurie a promisiunii vietii viitoare. El spunea adesea urmatorul lucru: "domnule doctor, lumea aceasta nu poate fi ultima realitate posibila, trebuie sa mai existe dincolo de ea si o alta realitate". Aceste idei, le-am intalnit ultrior si la Camen Aspas [?] care spunea ca orizontul cunoasterii noastre nu este decat un prim segment al lumii. Dincolo de el trebuie sa mai existe si alte orizonturi, alte lumi, care sa fie neinteligibile pentru noi, dar trecand din lumea aceasta in orizontul transinteligibil putem sa descoperim si alta lume. Parintele Staniloae gandea in sensul acesta.

Dna Elena Solunca-Moise: - Parintele Staniloae nota undeva ca poporul nostru este roman prin nastere si crestin prin vocatie. Vocatie de la a chema si noi suntem crestini prin vocatie, si mi-amintesc, cand discutam de dor, o data am intarziat asa, vorbind despre o expresie dintr-un cantec: "dorul care este numai dor".  "Dorul care este numai dor", si discutam cata incarcatura, chair teologica are acest cuvant. Ceea ce este nou, si ceea ce aduce Parintele Dumitru Staniloae, nu numai in cartea aceasta dar si in cartea aceea despre comuniune in Liturghia ortodoxa - si acolo, in cartea aceea, sunt trimiteri la Liturghia de la noi; si in contextul ala, parca mi se pare mai incarcat de semnificatii- este ca vorbeste din perspectiva ortodoxiei, si ne face sa descoperim, sa intelegem ca, asa cum suntem noi, sutem aici ca sa sfinitim acest pamant. Dumnezeu ni l-a dat ca sa-l sfintim. Si fac legatura  cu un alt scriitor care, spunand cat de greu i-a fost acestui popor - este vorba de Ide Sarbu-, ca da, am avut foarte multe necazuri, si spune ca poporul nostru este intr-o stare asemanatoare cu cea a lui Iov, o stare iovita, spune el.

Diac. George Paraschiv: - Doamna Elena Solunca, pentru ca si dumneavoastra ati stat destul de mult in preajma Parintelui Dumitru Staniloae, va rugam sa ne povestiti ultimile intalniri la care ati participat, si ce inseamna pentru noi romanii ortodocsi, si nu numai, mutarea Parintelui la Domnul.

Dna Elena Solunca-Moise: - L-am intalnit pe Parintele Staniloae, cu putin inainte de a pleca la Domnul, si noi aveam asa, as spune ca un fel de salut. De la Parintele Staniloae am invatat increderea absoluta in rugaciune, si cand ne desparteam spuneam sa ne rugam, sa ne rugam. Cand am fost la Fundeni, chiar cu o zi inainte de a pleca Parintele, il vad in acel pat, in care l-ati vazut si dumneavostra. Chipul ii era transfigurat, slabise, arta ca un sfant bizantin coborat din icoana. Era constient. Am vorbit, i-am zis ca venim si asta a fost: sa ne rugam. Deci pentru mine legatura, testamentul, in afara de multe lucruri, este sa ne rugam. Sa ne rugam pentru ca rugaciunea este mantuitoare daca ne straduim s-o facem, si Parintele Staniloae, prin opera sa, ne-a invatat cum sa ne rugam. Parintele Staniloae i-a invatat pe cei care sunt obisnuiti cu lecturile filosofice, din dogmatica, din scrieirile ascetice [cum sa se roage]. In scrierile ascetice avem deja un program pe care-l putem urmari, pas cu pas, concret. Toate scrierile Parintelui ne pregatesc ca rugaciunea sa ne fie puternica, si rugaciunea este cea care ne va salva pe noi. Iar pentru mine, Parintele Staniloae reprezinta, este viu si este inca un rugator in cer. Parintele Staniloae este unul dintre cei pe care ii stiu si rugaciunea cu dumnealui este o convorbire, o impreuna-traire si o impreuna-lucrare. Pentru ca pana la urma asta este iubirea: impreuna-lucrarea a poruncii lui Iisus Hristos, porunca noua.

Diac. George Paraschiv: - Doamna Elena Solunca mi-ati povestit inainte de a incepe interviul acel moment emotionant cand ati venit cu Parintele Dumitru Staniloae, inainte de mutarea sa la Domnul, cu cateva luni, dupa cum am inteles...

Dna Elena Solunca-Moise: - Da, in august.

Diac. George Paraschiv: - ...Aici in fata mormantului dumnealui. De ce a tinut neaparta sa vina aici la mormant?

Dna Elena Solunca-Moise: - A venit ca doamna era aicea, iar noi vroiam sa-l aducem pentru ca el statea in casa, era foarte slabit. Si acolo, s-a intors din drum, s-a uitat si a spus: "probabil ca esti suparata ca vin foarte rar, dar uite, imi este foarte greu". Asta m-a impresionat: "Nu fi suparata, ca eu am sa vin. Vin curand! Am sa vin curand". Se intampla pe la sfarsitul lunii august.  Aceasta intalnire cu Parintle Staniloae ma face sa spun: "Nu, moartea nu exista!".  Este o trecere. O trecere pe care noi o suportam cu amar, si o spun cu destule experiente traite,  dar nu exista moarte. Crestinul nu moare. Vedeti poporul roman vorbeste asa. Taranul roman nu murea; se ducea la Domnul, se ducea dincolo. Moartea e de curand. Ce frumos este: a plecat la Domnul! Unde e moartea? Spuneti-mi unde e moartea?

Diac. George Paraschiv: - Doamna Elena Solunca-Moise va multumim ca ati acceptat invitatia noastra.

Dna Elena Solunca-Moise: - Eu va multumesc!

Diac. George Paraschiv: - A fost o bucurie pentru noi ca am venit aici. Domnule Profesor Dr. Enachescu, de asemenea va multumim ca ati acceptat invitatia noastra si ca ne-ati vorbit foarte frumos despre Parintele.

Prof. Dr. Ctin Enachescu: - Va multumesc foarte mult, si va marturisesc ca n-au fost decat franturi de ganduri fata de ceea ce ar trebui sa se vorbeasca despre Parintele Dumitru Staniloae. 

Diac. George Paraschiv: - Va multumim! Dragi telespectatori sa ramana in mintea noastra si in inimile noastre vie amintira Parintelui Prof. Dumitru Staniloae, si de asemenea, asa cum a spus si doamna Elena Solunca-Moise, sa avem inaintea ochilor nostri, chipul Parintelui, chipul acela de sfant bizantin.

***

PAGINI WEB:

* Ziarul Lumina: Amintiri despre părintele Dumitru Stăniloae 

***