Cand barbatii nu mai sunt barbati si femeile femei
- conferinta lui Virgilui Gheorghe la Suceava, 4 oct. 2012
***
Motto: Lumea se va schimba şi oamenii se vor schimba. Bărbaţii nu se vor mai
deosebi de femei, din pricina neruşinării îmbrăcăminţii şi a felului cum
îşi vor purta părul. Oamenii se vor sălbătici, ajungând ca fiarele, din
pricina ispitelor şi înşelăciunilor Antihristului.(Sfantul Nil Athonitul)
Ideea este de fapt tema familiei. Familita trece printr-o criza teribila si aceasta o spun statisticile. 60% din Europa din cei casatoriti divorteaza. La a doua casatorie divorteaza mai mult. Si cu cat avanseaza la a doua, la a treia casatorie, creste rata divortului. Si nu numai atat. Experienta noastra de fiecare zi ne spune ca intr-adevar lumea in care traim, familiile, trec printr-o criza. Sunt conflicte de tot felul. Aceasta la "mic" sa spunem.
De ce familia trece prin criza? Va marturisesc ca am ajuns la concluzia, si am ascultat de curand o conferinta sustinuta de Pr. Constantin Coman, si mi s-a parut ca si el are aceeasi concluzie, ca principala problema este problema identitatii de gen, adica barbatii nu mai sunt barbati, cu adevarat barabati, pana la capat, dintr-un motiv sau altul au scaderi, si femeile ajung sa fie tot mai putin femei asa cum au fost ele lasate de Dumnezeu, sau cum le este definita firea pana la ultima celula. [...]
Odata cu revolutia sexuala a crescut si feminismul. Marile feministe promovau si revolutia sexuala, si cei care urmau revolutia sexuala urmau si feminismul, si impreuna cu totii comunismul. Una din persoanele, sa spunem semnificative in domeniul acesta este chiar directorul scolii lui Freud, se numeste Wilhelm Reich, care spune pe fata ce trebuie sa se intample cu familia si cu individul, pentru a putea fi controlata si atomizata societatea si controlat omul si individul in societatea actuala.
Voi incepe cu un citat din lucrarile lui, pentru ca sunt foarte relevante, sa ne dam seama ca ce se intampla cu familia astazi nu este o intamplare, nu este un produs pur al modernitatii, ci este si o constructie ideologica, care doreste prin aceste mijloace sa controleze populatia, adica cresterea numarului [de oameni] si sa controleze individul.
Voi incepe cu un citat din lucrarile lui, pentru ca sunt foarte relevante, sa ne dam seama ca ce se intampla cu familia astazi nu este o intamplare, nu este un produs pur al modernitatii, ci este si o constructie ideologica, care doreste prin aceste mijloace sa controleze populatia, adica cresterea numarului [de oameni] si sa controleze individul.
"Deoarce -spune el- aceasta fixatie parentala a copilului in interiorul triunghiului familial, mama-tata-copil, face dificila, si daca nu imposibila revolta sociala si sexuala la varsta adolescentei. De aceea propun scoaterea copiilor din sanul familiei si incredintarea lor colectivtatii. Tot el propune si masuri pentru a se realiza aceasta revolutie sexuala, spunand urmatoarele: "inhibarea sexuala la varste mici are ca principal efect predispozitia tanarului spre relatii monogame, pe cata vreme eliberarea sexuala ii face incapabili de a se angaja in casatorii durabile". Asta o spunea in anii '60. Cu cat oamenii incep mai devreme relatiile sexuale cu atat vor fi mai putini fideli in cazul relatiilor maritale si cu atat vor fi mai dispusi spre o relatie sexuala in afara casatoriei. Cei care isi incep o viata sexuala mai devreme au o viata sexuala mai dezordonata uleterior. Viata sexuala inceputa prea devreme ii face pe oameni incapabili in casatorie in sensul unui singur partener pe viata. Pe urma sustine cum trebuie despartit copilul de mama, cum trebuie lucrat asupra mentalitatii mamei, pentru ca mama se va opune, ea tinand foarte mult la copil si la relatia cu el. Si spune asa: "indepartarea copilului de mama trebuie sa fie realizata discret, prin abordarea si schimbarea mentalului feminin. Astfel, profitand de nevoia de forta de munca datorita razboilui, femeia i se propune sa faca si altceva, adica pur si simplu sa munceasca, sa iasa in campul muncii".
Inca o data vin studiile din spate, studiile realizate in ultimii ani, care arata ca Reich are dreptate. Privitor la femeie, fetele care incep relatiile sexuale la 12-13 ani, au in medie, in SUA in jur de 22 de barbati pana la sfarsitul vietii, iar cele care incep relatiile dupa 21 de ani, au cel mult 2 barbati pana la sfarsitul vietii. Deci varsta frageda a inceperea vietii sexuale afecteaza femeia si o provoaca sa aibe relatii sexuale cu tot mai multi barbati. O alta statistica arata urmatorul lucru, exact ce spune Reich, ca daca o femeie are relatii sexuale cu un singur barbat, cel care ii este sot, are 90% sanse sa aibe o o familie fericita si de lunga durata. Daca are relatii cu 2 barbati are doar 70% sanse de a avea o relatie de durata. Cu 3 barbati 60%, cu 4 barbati 40% si cu 5 barbati 30%. Din punct de vedere statistic lucrurile sunt clare: proportional cu cat numarul de barbati pe care-l are o femeie scade durata casniciei. Bineinteles ca aceste lucruri din pacate nu sunt mediatizate, pentru ca ar problematiza si pe parinti, care am inteles ca astazi chiar sunt de acord ca fata sa se mute cu prietenul ei, chiar din timpul liceului. Insa realitatea este ca, cu cat sunt mai multe relatiile sexuale inainte de casatorie, cu atat sansa viitoarei casatoriei scade. De ce? Poate ca vom raspunde pe parcurs.
Care este problema familiei dincolo de aceasta introducere? Problema este ca ideologiile noi, si mijloacele noi afecteaza major modul de realizare al barbatului ca barbat, si al femeii ca femeie. In general, stiti ca omul isi creeaza niste modele identitare pe care le urmeaza. Identitatea este o mare taina. Se trece usor peste ea, dar in societatea trecuta se punea mare accent pe identitate, adica fiecare avea o identitate foarte clara, si era multumit cu ea, si si-o asuma pana la capat. Taranul era taran, barbatul era barbat, femeia era femeie, copilul era copil, boierul era boier, romanul era roman, si asa mai departe. Deci acestea sunt date identitare.
In fond, ce este omul si cum se identifica el? Pana la urma in procesul de creere a identitatii este vorba si de imagini, imagini pe care noi le formam si la care aderam psihic cu toata viata noastra, si aceasta se face prin modelare. Adica copilul inainte isi vedea parintii, si urmarind parintii, modul lor de a merge prin viata, asa isi creea modelul identintar si potrivit lui incerca si el sa fie asa. De aceea cand se casatoreau sotia vroia sa fie precum mama sau sotul sa fie precum tatal, pentru ca acel model era. Modelul era experimentat in viata copilului pe parcursul intregii lui vieti. Pe urma erau modelele comunitare, in care tot asa, situatiile identitare erau foarte stabile, clare, era o structura, o ierarhie de valori. Si apoi era Biserica, care fixeaza undeva foarte, foarte bine rolul barbatului, si al femeii, si al fiecaruia in lume.
George Gerbner constata ca in societatea moderna, aceasta imagine a omului despre lume, si modul in care isi defineste identiatea nu mai se reflecata in viata de familie, in comunitate si in viata Biserica ci eminamente in mass-media. John Thompson, profesor in Anglia de teoria comunicarii spune ca marea problema, drama omului modern, este ca isi construieste identiatea pe baza modelelor mediatice care sunt fluide, identitati care nu sunt fixe, nu au stabilitate in timp. Adica Madonna si-a schimbat identitatea de "n" ori pe parcursul vietii ei, identitatea cu care se prezenta lumii. De la femeie vampa pana la mama iubitoare, de la lesbiana pana la... toate a avut 9 identitati. De ce schimba identiatile? Ea lucra direct cu creatorii de moda. Ca sa vanda alte si alte imbracaminti, alte si alte registre de vestimntatie, sa spnem. Problema care era? Atunci cand o fetita cresta cu modelul Madonna si isi insusea acel model, se trezea peste cativa ani ca acel model nu mai exista, nu mai era la moda. Si ce faci cand modelul tau de identiate nu mai e la moda? Deci tu ai invesit, tu ai devenit ceva asemanator. Esti in aer. Si apareau probleme de identitate, in care tinerii nu mai stiu ce sunt si cine sunt. In genereal consumatorii mari de mass-media ajunga sa aibe probleme de identificare cu un model sau cu un alt model. Ei nu stiu exact cine sunt. Eu cand ma prezint cuiva, ma prezint cu persoana mea, ma prezint cu o anumita identiate. Necazul este ca tot mai multi din tinerii de astazi nu reusesc sa-si defineasca aceasta identitate.
Douglas Kellner, autor in domeniul studiilor culturale in SUA, observa ca psihiatrii se plang, ca tot mai multi tineri vin la doctor sa-i intrebe daca sunt barbati sau femei. Ei nu stiu care este identitatea lor de gen. Deci s-a ajuns la chipul aberant in care nu ca nu mai stii cum trebuie sa fii ca sa fi barbat, ci nu mai stii daca esti barbat. Adica natura omului nu mai este suficienta pentru a-i da, a-i asigura, a-i fabrica cumva comportamentul barbatesc. Si asta spune el, pentru ca tinerii au crescut cu modele mediatice care sunt hermafrodite, sunt si barbati si femei, nu au identiatea clara barbateasca si nici o identitate feminina clara. Putem sa dam exemplu cu Michael Jackson, cu Madonna care joaca rolurile acestea teribile, si atunci tinerii crescand in atmosfera aceasta nu-si mai poti defini cu adevarat identiatea.
Sa va dau un exemplu de studiu in care copiii si tinerii isi creeaza identitatea in raport cu media, si nu este niciunul dintre noi exclus de la fenomene de tipul acesta. Deci este un studiu din '63 despre fenomenul formarii identitatii prin modele, care arata ca "un membru al publicului observa prin vizionare comportamentul unei persoane model in primul rand, pe urma se identifica cu modelul, sau considra ca modelul este atractiv si demn de imitat, pe urma constient sau nu ajunge la concluzia ca acel comportament este functional, adica poate sa aduca rezultatul dorit daca este imitat daca este pus intr-o situatie asemanatoare. Pe urma isi aminteste actiunile modelului atunci cand se gaseste intr-o imprejurare similara relevanta si reproduce comportamentul respectiv ca reactie la respectiva situatie. Executarea actiunii va aduce individului usurare consolidandu-i legatura intre stimul si reactie, adica intre relatia lui cu comportamentul. Consolidarea mareste probabilitatea ca individul sa foloseasca in mod repetat activiatatea de imitare ca mijloc de a reactiona la situatii similare."
Deci in mod cert cei care modeleaza eroii identitari de pe micul ecran stiu, conform acestui presupus de psihologie sociala, ca pot sa modeleze identiatea populatiei in ansamblul ei. Pentru ca, la ora aceasta, mass-media detine hegemonic controlul imaginii. Copiii nu mai au perspectiva nici a familiei puternica - o familie care traieste mai mult in afara casei, si in care relatiile nu sunt nici ele bine definite - nici a comunitatii care aproape ca a disparut in spatele ecranelor, comunitatea nu mai exista pentru copil, poate in povesti de la scoala in care toti se impartasesc din aceleasi modele, si Biserica, pana la urma are o relatie foarte slaba cu copilul atata timp cat intalnirea este episodica si de scurta durata. Deci copiii saracii, si tinerii sunt prada fenomenului mediatic si tuturor celor care manipuleaza aceste modele identitare.
Ce se intampla cu familia? Vine, cum v-am spus si in alta intalnire, formandu-si perspectivele si perceptiile din interiorul mediei, barbatul si femeia asteapta lucruri nepotrivite de la sotul si [respectiv] sotia lor, pentru ca ei si-au construit imagistica, modul dupa care percep pe femeie sau pe barbat dupa modelul in care apar personajele in media. Nici nu va dati seama ce forta au eroii. De exemplu, toate studiile lui Mircea Eliade si a lui Culianu demonstreaza ca individul se misca dupa mituri. Miturile fundamenteaza orice comportament uman de cand e lumea pana astazi si pana la sfarsitul ei. Omul nu face nimic altceva decat sa mitologizeze, si sa-si construiasca comportamentul pe baza acestor modele. Dar si psihologii constata acest lucru. Dar si sociologii comunicarii, cum este Gherner constata acest locru. Ce spune Gherner? Copii si oamenii asimileaza, interiorizeaza naratiunea. Individul raspunde naratiunii. Aceasta este colectia culturala. Ce este o naratiune? Este o poveste, o poveste despre cum se desfasoara lucrurile, poveste in care sunt eroii. Ei, noi retinem aceste povesti pe care le interiorizam, si incet-incet incepem sa ne miscam potrivit acestor povesti, care, consolidate in mintea noastra incep sa se incalceasca, sa se impleteasca cu modul nostru de a fi de-a lungul vietii incat incet-incet ele devin noi, devin sinele nostru, ne verificam cu acele modele fantasmatice.
Cam asta se intampla cu tinerii care privesc la televizor, si care de mici cresc cu un model mediatic, fetite si baieti. Si atuncea fata asteapta ca baiatul sa fie foart atractiv, foarte puternic, foarte tandru samd. Si baiatul asteapta ca fata sa fie frumoasa, slabuta, permanent zambitoare si femeia nu poate sa fie asa, pentru ca un om normal trece prin greutatile inerente vietii cotidiene si inevitabil se va intampla ceva incat sa fie obosita, stressata, nervoasa, se ingrasa din varii motive: hormonale, stresul s.a.m.d. Barbatul vine nervos si el. Sigur, ca daca ar fi intelegere unul si altul ar gasi mai mult. Problema este ca nu mai este nici dispozitia, si ei sunt deziluzionati, apar conflictele si conflictele sunt chiar rodul acestor asteptari falese. Ca daca ne-am asteptat ca sotia noastra sa fie asa cum este mama nostra si cum a fost o femeie reala normala totul ar fi bine, si ca sotul nostru sa fie un om precum tatal. Ce spune Reich? Sa-i impingem la divort, sa-i impingem pe copii sa traiasca fara unii din parinti, pentru ca, constata, zice el, ca copii care traiesc fara unul dintre parinti au tendinte mai mari la divort si la poligamie. De ce? Pentru ca tocmai asta, ei n-au avut modelul acesta familial coerent si armonios pe baza careia sa-si construiasca viziunea privind familia, si mai tarziu nu si-o pot cosntrui.Ce ar fi daca am intelege ca familia este in criza datorita acestor modele?!
Insa o alta problema este ca barbatul nu mai este barbat, cum am spus, si femeia nu mai este femeie. Asa o vedem inca de la ideea de concubinaj. Concubinajul apare pentru ca in societatea moderna femeii i se spune ca ea trebuie sa faca cariera. Si ea atuncea incepe sa amane casnicia, dar totusi, viata intima si relatiile afective nu le poate amana la nesfarsit, si atuncea incearca sa le impace, si accepta concubinajul, si spune: "copiii o sa-i fac mai tarziu". Chiar imi spunea ieri un prieten ca o mare vedeta la moda in America a sfatuit fetele si femeile sa-si puna in frigider ovulele pentru atunci cand vor sa nasca peste patruzeci de ani, si unele raspundeau, si au spus ca le-a schimbat viziunea privind viata, si ca ce important a fost sa fie sfatuite sa-si congeleze ovulele. Deci cam asta este viziunea care se promoveaza privind familia.
Problema este ca atunci cand ea, femeia nu mai doreste, si se constata din studii lucrul acesta, familia nu se mai realizeaza. Ea este principalul motor al realizarii. Dar nici barbatul nu mai doreste. Si unele studii spun asa, ca inainte cand o femeie traia cu un barbat fara sa-i fie sotie se considera ca e proasta, acuma se considera ca e educata si profesata. Iar barbatul nu are de ce sa nu profite de acest aceasta situatie. Problema concubinajului este ca nici unul, nici celalalt, nu-si asuma in mod responsabil casnicia. Adica: "stam impreuna, convietuim, tu faci menajul pentru o vreme, si cand nu-ti mai place ne despartim". Necazul care este? Necazul este ca creierul uman se obisnuieste cu aceasta situatie. Omul se obisnuieste cu situatia aceasta si cand trebuie sa se casatoreasca i se pare mult prea greu sa il asume pe celalalt, pentru ca abia in casatorie incepe sa se nasca familia, in sensul ca atunci omul intelege ca trebuie sa si-l asume pe celalat pana la capat.
Deci problema pe care o pun specialistii in discutii este aceea a responsabilitatii. Mai cu seama barbatii nu mai doresc sa-si asume o responsabilitate, deci sa fie barbati. Acuma, daca e sa ne oprim putin asupra definitiei barbatului, si asupra faptului ca exista o natura barbateasca si una femeiasca, si nu cred ca exista in sala acuma cineva care sa conteste acest lucru, crezand precum in ideile feministe ca trebuie sa fim egali si la fel. In timp ce din punct de vedere al cromozomilor, al activitatii hormonale, al naturii organelor, al modului de functionare al creierului, al perceptiilor atitudinilor s.a.m.d. barbatul este diferit de femeie, exista o presiune mediatica a negarii lor. Si astfel ca barbatii sunt tot mai mult mai feminini. Ei asteapta o noua initiativa si responsabilitate, insa multi cercetatori spun ca ceea ce defineste in primul rand barbatia este stapanirea de sine si responsabilitatea. Cand un barbat nu mai este stapan de sine si responsabil nu poate sa-si asume o familie si nu poate fi recunoscut de femeie ca propiul barbat.
Necazul este ca sub presiunea ideilor feminsite, se intampla astazi ca femeia se casatoreste cu un barbat puternic si destept, intotdeauna mai destept ca ea, pentru ca intotdeauna asa cauta ea un barbat mai puternc, dupa care uita lucrul acesta, si vrea sa-l domine si sa-l stapaneasca. Daca-l domina si-l stapaneste e dramatic, e total nefericit. Daca nu-i reuseste mai are o sansa, insa oricum presiunea ideologica o convinge de faptul ca trebuie sa se impuna. Asa se intampla cu noua generatie si cu multe din fete, si mamicile moderne le-au crescut asa: sa faca cariera, sa puna piciorul in prag, sa nu fie sluga barbatului, sa nu puna masa s.a.m.d. Am o prietena in Biserica, si i-am explicat niste lucruri privind ascultarea si mi-a zis: "Mai Virgile inteleg, dar mama l-a dominat pe tata intotdeauna si a facut ce a vrut ea si eu nu pot face altfel". In conditiile astea discutia s-a inchis. Deci practic, daca modelul ei i-a fost o mama dominatoare si impulsiva, cu un caracter barbatesc, ea nu poate sa-si asume caracterul asta, chiar daca mintea ei intelege ca ceea ce cauta asa trebuie. Asa este din fire ca barbatul isi doreste o femeie sfioasa, si care sa asculte, si care sa intre intr-o relatie de sfat, nu o femeie dominatoare, iar femeia cauta un barbat care sa aibe o autoritate si care sa-si asume cu responsabilite si jertfa pana la capat. Din pacate lucrurile acestea se intampla tot mai putin. Se intampla datorita mutatiilor produse in mentalitatile noastre, ale tuturora, luate din mass-media.
Vestimentatia, comportamentele, stereotipiile verbale, aproape totul este dominat de o viziune reiesita privind barbatia si feminiatea. Nu se va putea, nu mai poate rezista familia atata timp cat nu-si mai intelege fiecare rostul si locul in familie. Familia este o unitate teribil de, ce sa spun, care transcede orice capacitate de intelegere a mintii umane, pentru ca ei se unesc, fiecare avand un lucru complementar, si se unesc armonios. Nu pot sa se uneasca ca doua monade, ci altfel, fiecare aduce altceva in relatia dintre ei. In momentul in care se creaza aceasta dimensiune la nivelul simtirii ei, viata de familie devine tot mai grea, pana la a ajunge un calvar.
Voi prezenta in continuare doua-trei fenomene care spun cum afecteaza astazi copiii si tinerii inca din primii ani de viata. Este vorba in primul rand de o declarate a fostului presedinete, al unei asociatii din SUA, Paul Zimbardo, care spune ca baietii au sanse cu 30% mai mari ca sa-si abandoneze studiile, in Canada raportul e de 5 baieti la 3 fete. Fetele sunt mai bune la orice nivel decat baietii, de la scoala primara pana la facultate. Cu 10% mai multe fete isi iau licenta si termina alte studii. Doua treimi din cei care au nevoie de asistenta scolara sunt baietii. Baietii au de 5 ori mai mari sanse sa faca ADHD - deficienta a atentiei sau hiperactivitate-, le e frica de relatii intime, care presupune o relatie emotionala. Baietii sunt continuu mai timizi, stangaci social, nu stiu ce sa spuna si ce sa faca, nu cunosc limbajul fata catre fata, regulile verbale si nonverbale. Asta in America, nu stiu daca se aplica si in Romania.
Ideea pe care o gasesc psihologii americani este folosira excesiva a internetului, a jocurilor video, si al pornografiei, care le-au dat dependenta. Creierul lor este format altfel. Deci vorbim despre conexiuni care sunt complet modificate si depind de noutate, schimbare si excitatie. Daca nu se schimba ceva, daca nu este o noutate, creierul nu se poate concentra. Si atuncea evident ca baietii care au acumulat, dupa cum spune Paul Zimbardo, peste 10.000 de ore de jocuri pe calculator si pornografie pana la 21 de ani, sunt incapabili sa-si mai construiasca viata, pentru ca, uitati, un asemenea profil nu este nicidecum barbatesc: frica de relatii intime, care presupun relatii emotionale, stangacii sociale, nu cunosc limbajul fata catre fata. Ei sunt obisnuiti tot mai mult cu lumea virtuala, cu raporturile virtuale, in care nu intalnesti omul in fata ta, si nu ti-l asumi in niciun fel, iar asta este o problema mare a internetului, a facebook-ului, ca si a altor retele de socializare, nu este o asumare a omului. Toate actele umane, care presupun invecinarea cu omul de langa noi implica asumarea acestuia. Si faptul ca vorbim cu el inseamna ca ni-l asumam. E un lucru extraordinar sa stai sa asculti pe cineva, si oamenii nu mai au timp sa se asculte, dar pe internet trimit mesaje. Trimit mesaje si altii ii raspund la aceste mesaje, si omul se minte, sa amageste ca este intr-o comunicare, intr-o comunitate. Insa s-au intamplat mai multe drame cu astfel de tineri, pentru ca lipsa unei prezente umane poate conduce la depresie. Facebookul poate conduce la depresie si multi tineri ajung sa ameninte ca se vor sinucide daca nu va putea cineva, omeneste, sa-i opreasca de la acest lucru. Si pe facebook nu au gasit pe nimeni sa-i sprijine si s-au sinucis. Facebookul este cea mai mare putere poate, sau prima- a doua la nivel mondial. Acolo se consuma mare parte din economia si din.... De ce? Pentru ca el acumuleaza toate referintele, profile psihologice si le vinde, le vinde celor care au nevoie sa le manipuleze, si care vor sa stie totul despre cum gandim, cum ne miscam. Pe de alta parte manipuleaza lumea la nivel de comunitate. Ei au creat o comunitate virtuala de sute si sute de milioane de oameni, ceea ce nu s-a intamplat in lume asa ceva pana in momentul acesta. In urma cu 10-15 ani daca spuneam asa ceva intr-o conferinta ma luau in ras. Dar astazi fenomenul globalizarii este unul foarte real. Ganditi-va ca sunt copii care se scoala la 5.30-6 dimineata ca sa intre pe facebook, pana pleaca la scoala sa intre putin sa se joace pe facebook. Zilele trecute spunea cineva ca copiii ei fac innot profesionist, merg la scoala si totusi copiii ei se scoala la 5.30 dimineata sa intre pe facebook. Deci asta arata ca intr-adevar copilul ala are o dependenta.
In orice comunicare interpersonala noi comunicam 7% pe baza cuvintelor, 38% pe baza tonalitatii si 55% pe baza limbajului trupului. Ganditi-va ca atunci cand noi suntem pe internet noi nu comunicam decat cu cei 7%. Aceasta este o comunicare incompleta si frustranta pentru creier si fiinta umana, si atuncea omul are tendinta sa completeze ceilalti 93% din imaginatie. Si aicea este problema caci cunoasterea si comunicarea devine una imaginativa si nu se bazeaza pe realitateacelui din fata ta. Si daca astazi facem asa, maine la fel, la un moment dat nu mai stim sa comunicam inter-personal si intram foarte mult in imaginatie. Sunt situatii in care unii umbla cu ochii deschisi si care au alta lume in fata ochilor, forme de schizofrenie, cel putin la nivel psihologic. Nu vorbim de patologie, ci vorbim de mutatii mai fine nuantate, in psihologia omului modern. De aceea copii acestia nu raspund la stimuli normali sociali, de aceea nu mai pot comunica normal.
O alta problema pe care o observa psihologii americani este aceea a aparitiei unei zone tranzitorii intre copilarie si maturitate. Baietii nu se maturizeaza. Se numeste gayland. Va citesc tot asa un textulet relevant, extras din cartea unuia dintre cei mai mari psihologi americani, specialist in problema aceasta. "In alte vremuri tineri care astazi parasesc bancile facultatilor ar fi fost sarguinciosi sa-si intemeieze o familie imediat dupa absolvirea facultatii, o afacere, sa-si gaseasca un loc de munca, sa devina liberi profesionisti, sa-si gaseasca un rost in viata si in societate. In alte cuvinte sa devina viitorul societatii, liderii de maine, oamenide incredere, respectabili, si care respecta semenii lor. Studiile sociologilor americani insa reflecta o schimbare radicala la nivelul ultimilor doua generatii. In 1970 77% dintre femei si 65% dintre barbatii americani sub 30 de ani, desi aveau un rost in viata parasisera caminul parintesc si-au terminat educatia, incepusera sa munceasca, s-au casatorit si au devenit parinti. Pana in 2000 aceste procente au scazut la 46% pentru femei si la 31% pentru barbati. In 2000 20% dintre tinerii americani sub 25 de ani inca locuiau cu parintii lor."
Cum este astazi? Lucrurile stau total diferit fata de trecut. Prinsi intre adolescenta si maturitate, ca intr-o menghina, oamenii acestia nu se grabesc sa se maturizeze. Viitorul nu ii intereseaza si aceasta tocmai pentru ca modelele identitare pe care le promoveaza mass-media nu privesc evolutia omului. Mass-media se opreste doar la individul tanar care traieste pentru placeri, pentru divertisment. Si dovada ca tinerii care au acest model, nu mai doresc sa depaseasca aceasta si nu mai pot pana la urma. Vor sa opreasca timpul, sa savureze la nesfarsit viata fara griji in universitate, la care nu sunt buni. Avem acuma universitate pentru ca asta este la moda sau pentru ca-i imping parintii din spate. Trec prin studiile universitatilor ca pestele prin apa fara ca sa se prinda mai nimic de ei. Dispretuiesc studentii sarguinciosi. Dupa ce absolvesc universitatea sar dintr-un loc de munca la altul si fara scop fara intentiea de a prinde radacini niciunde. Fara ambitii profesionale petrec mai mult timp jucandu-se jocuri copilaresti la computere, fiind obositi la locurile de munca. Pierd serile, noptile si WE, le petrec in baruri, beau, fumeaza, joaca biliard, inventeaza sau spun bancuri despre cei care lucreaza din greu si sunt flegmatici. La ziua de maine nici nu se gandesc nici la semenii lor, le place sportul si isi cheltuiesc banii si energia participand la evenimente sportive. Castiga bani putini pe care insa ii cheltuiesc aiurea. Putini dintre ei se gandesc la viitor, viseaza la ambitii grandioase dar nu fac planuri serioase pentru a le realiza. Constituie un grup conpact, un fel de haita in care intra decat cei care gandesc sau se comporta ca ei. Se duc pe strada in grupuri ca si lupii in haita pentru ca le lipseste confidenta de sine sau autostima de sine. Desi incep facultatea imaturitatea acestor tineri persista multi ani. Copilaria si adolescenta persista dupa anii 20 ai vietii, sau derutati dupa 30 de ani. Sufera de o agonie, o activiate cronica de a lua decizii. Si intr-adevar Thomson observa ca una din problemele tinerilor de astazi care nu isi definesc identitatea este agonia, pentru ca orice decizie, si orice lucru pe care-l face omul il face intr-un raport identiatar, adica stie cine este, se raprorteaza intr-un fel la oamenii din afara. Totodata intr-un studiu realizat de acest psiholog american in randul acestor 50 de tineri din invatamantul superior din mai multe universitati americane a constata ca studentii sunt preocupati de propia persoana, nesiguri in privinta viitorului si mult mai optimisti dect orice alta categore de varsta analizata. Potrivit concluziilor psihologului, se arata ca tinerii de 20 de ani experimenteaza un sens al posibilitatilor, adica cred ei ca se poate, intrucat niciunul dintre cei care a participat la studiu nu si-au putut imagina ca viitorul ar putea sa le aduca un job istovitor, un divort, sau copii pe care ii vor trata cu dispret sau ii vor dezamagi. Totusi Arnet a observat ca majoritatea se confrunta in acelasi timp cu sentimente de nesiguranta, cu tristete dar si frustrare, dar si cu impresia ca nu inteleg foarte bine regulile jocului. Si bineinteles ca nu inteleg regulule jocului pentru ca acesta sunt facute de altii si sunt facute ca ei sa nu mai ajunga niciodata barbati.
Pana la urma acesta este modelul cultural in care suntem scufundati, acesta este mediul in care sunt scufundati tinerii astazi. Mass-media nu face altceva decat sa le cultive, si tinerii pornesc pe acest drum. Nu este simplu sa afli lucrurile acestea si sa vrei sa fi altfel, pentru ca toate mesajele pe care noi le primim vizual le decodificam vrem - nu vrem in mod automat, si mintea noastra si le insuseste. De aceea tot spun pe peste tot: feriti-va de a vedea, feriti-va de a intra in incidenta cu mesajele mediatice, pentru ca vazul manipuleaza. Eu nu pot sa ma detasez, sa ma departez foarte mult de cele pe care le vad. Deci ochiul are o capacitate automata de a-si insusi modelele vazute. El decodeaza imediat, si stie mai bine decat mine, creierul, ce se spune acolo, chiar daca nu stie care sunt perspectiviele, el stie cum si mintea, ce comportament [sa aibe]. Cand am fost anul trecut am aratat care este fundamentul neurologic al acestui fenomen. E vorba de neuronul-oglinda din neocortex care poate sa imite foarte bine orice comportament vazut si lucrul acesta nu se intampla prin controlul nostru constient. In general neurostiinta si marea parte a stiintelor sociale astazi nu lucreaza pentru om, din pacate, ci lucreaza pentru cei care platesc mai mult. Si platesc mai mult companiile. Chiar observam azi dimineata ca inainte spunea compania cutare, compania a doua, compania a treia, erau cele care actionau intr-o armata, sau in alta armata. Acuma companiile astea transnationale au si ele armatele lor si actioneaza intr-o tara sau alta si isi impun propiile lor interese.
Nici fetele nu scapa foarte bine in aceasta stransoare sau din problema asta mediatica. Problema lor este una bazata pe atractia lor. Vedeti, baietii petrec foarte mult timp cu jocuri pe calculator, pentru ca baiatul, barbatul, este atras prin firea lui de lupta. El ar fi vrut sa fie un luptator, el trebuie sa-si apere familia, si are acest lucru in el. Femeia nu este atrasa de fotbal, nu este atrasa de jocuri pe calculator. De aceea fetitele scape de ADHD, ele nu consuma jocuri pe calculator, [decat poate] foarte putin. Barbatii, baietii sunt atrasi mai ales de jocuri violente, tocmai pentru ca acolo ei isi epuizeaza, in spatiul virtual, dorinta de a se realiza ca barbati, dar pe masura ce si-o epuizeaza acolo, in lumea reala nu mai sunt capabili de sa faca lucrul acesta, devin infirmi.
Fetita este si ea prinsa intr-un model. Cei care controleaza aceste mesaje stiu foarte bine cum arata barbatul, ce e barbatul, cum arta femeia, ce trebuie sa fie femeia, si atuncea ne iau de acolo de unde suntem, de unde suntem si ne duc unde vor ei. Femeia este interesanta in excelenta de relatia afectiva. Ea constituie, am mai zis-o si o s-o zic, fondul, inima familiei. Femeia costituie inima familiei, ea este cea care tine familia, sa stiti. De aceea, marea parte a divorturilor se datoreaza in primul rand femeii. Si am constatat ca sunt foarte multe femei care au divortat, si au spus: "am gresit". Unele au ajuns la a doua casatorie si mi-au spus: "nu era mai bine ca prima oara", desi ele credeau ca o sa fie mai bine. Nu pentru ca era usor la prima casatorie, ci pentru ca n-au putut sa mearga mai departe, n-au avut rabdarea si forta sa treaca peste unele conflicte pe care Dumnezeu, sau pana la urma pentru rabdarea noastra se rezolva. Chiar vorbeam cu P. Ioan astazi, unul din sensul unirii in familie este transgresarea, depasirea egoismului. Eu asa cred ca este, si dragostea acest lucru face. Si chair acolo unde indragostirea aceea s-a dus, omul trebuie sa faca efortul de a-si depasi egoismul. Numai asa pot sa devina din doi una, si numai asa poate supravietui familia in timp. Daca e un egou nu poate supravietui in timp, daca raman doua egouri nu pot supravietui in timp.
Problema care este astazi? Bombardati cu mesaje sexuale din primii ani de viata, tinerii au impresia ca relatia se epuizeaza eminamente la nivel trupesc. Pe cand la nivel trupesc nu se hraneste decat, in primul rand egoismul. La nivel trupesc 70% este egoism si doar 30% este daruire, pentru ca omul, inevitabil traieste o anumita placere care este placerea lui, o placere egoista. Jertfa, si celelalte ce tine de familie se petrec in alt spatiu, in spatiu spiritual. In momentul in care tinerii se reduc la aceasta perceptie, le vine tot mai greu sa si-l asume pe celalalt. In primul rand pentru ca celalalt nu-l odihneste. Daca o femeie nu-si odihneste barbatul printr-o sfiosenie si printr-o ascultare, si prin sfat, atuncea barbatul va simti o frustrare. Ce-i va ramane lui? Ii va ramane relatia trupeasca, care sa zic ca-l tine intr-o constanta, intr-o legatura cosntanta pentru un anumit timp, mai cu seama daca intervin copii, dar el nu se hraneste, deci nu-i o relatie reala. Atunci cand se sexulaizeaza, cand se depreciaza relatia dintre barbat si femeie, mai ales in casatorie, in mod inevitabil toata ierarhia de valori pe care se bazeaza familia cade, se demoleaza, nu mai are valuare, insa, fara acele lucruri familia nu rezista. Fara autoritatea, si fara jertfa barbatului, fara responsabilitatea barbatului, familia nu se poate tine si si femeia nu e multumita si ea poate chiar ca incearca barbatul, il provoaca prin demersurile ei sa-si asume rolul conducator, dar un rol conducator responsabil si nu tiranic. Pentru ca e o diferentafoarte mare intre tiranie, si responsabilitate, si jertfa. Autoritatea care se bazeaza pe jertfa este cea care o incurajeaza crestininismul, si in Biserica lucrurile asa se gandesc. Nu exista o autoritate tiranica, despotismul. Si tot asa si femeia, femeia trebuie sa inteleaga. Nu se intelege, din pacate.
Deci oamenii au facut revolutie sexuala si modul in care intervine ea, chiar in acest fenomen al demasculinizarii barbatilor si al defeminizarii femeilor, este aceasta reducere a perceptiei lor la viata sexuala. Sexualitatea nu stiu daca este 10-20% - va spun din tot ce am citit pana acum, sute, mii de studii pe tema familiei-, din relatia dintre un barbat si o femeie. Ceea ce constituie 78% este afectivitatea. Unde este afectivitate creste nivelul de oxitocina, se consolideaza relatia, pe barbat nu-l mai intereseaza alta femeie si pe femeie alt barbat. Insa afectivitatea aceasta se cultiva in timp si se bazeaza pe respect. Unde mai incape respectul cand pe tine nu te intereseaza decat trupul celuilalt, sau mai grav, cand incepi sa introduci in viata intima perversiunile? Se duce si respectul celuilalti, si respectul de sine si atunci individul saracu' devine prada fantasmelor si bolilor psihice.
As incheia si cu o observatie facuta privind, drama prin care trece fetita, tanara copil care creste cu papusa Barbie, cu telenovele si cu vedete. Fetita, sa stit, mai mult decat barbatul este captivata si dependenta de model, mult mai mult decat barbatul. Ati vazut barbatul este mai putin interesat de cum se poarta ala, de cum nu stiu ce, de cum se imbraca ala. Dar femeile sunt foarte interesate si cauta permanent sa-si valideze comportamentul, sa-si imbogateasca registrul, astfel incat sa poata sa-si ataga barbatul, sa-si tina casatoria, si in general femeia este mai atrasa catre imagine. Ei bine femeile stau si observa femeile mediatice, pentru a-si construi modelul de mici, fetitele. Problema este ca 90% dupa studiile facute, din femeile care apar in mass-media sunt cu tenta sexualizata si 65% sunt hipersexualizate. Asa ca in momentul in care fetita sta si urmareste modelele respective ea invata ca sa fie un individ social eficient, sa aibe succes in viata, trebuie sa fie tratata, sa se prezinte, sa se vanda bine din punct de vedere sexual.
In 1997 s-a descoperit acest fenomen, se numeste "obiectificarea sexuala a trupului", adica proportional cu gradul in care o femeie isi asuma acest model sexual din mass-media, ea incepe sa sufere de un sindrom. Pur si simplu isi vede trupul, infatisarea, cu un ochi exterior si o evalueaza, si o obiectiveaza si doreste sa provoace si sa fie tratata ca un obiect sexual. Este aproape din punctul de vedere al unui om normal, este aproape o constiinta sinucigasa la femeie. Insa vreau sa va spun, iertati-ma ca vi-o spun, aceasta mentalitate a patruns foarte, foarte mult, a patruns foarte mult in mentalitatea femeilor si le afecteaza.
Am un prieten preot si-mi spunea: "mai a venit la mine o femeie si-mi spunea Parinte am trei copii, am casa dar tot imi place sa ies (semi)dezbracata pe strada ca sa se uite barbatii la mine. Nu stiu ce sa fac." Deci asta, saraca, chiar vroia sa nu aibe comportamentul acesta dar daca ea de mica traiese hranindu-se din reviste la moda... Si chiar o spun si colelgele lor: eu cand eram mica citeam Bravo si alte reviste. Ele au facut aceasta experienta, si in general revistele se adreseaza in primul rand femeilor, si ele sunt principalele consumatoare de reviste la moda. Iata ca revistele fac parte din istoria ei, din naratiunea ei.
Iata, de curand am plecat intr-o tara straina si timp de o ora, o ora si ceva, o femeie a consultat o revista. Bineinteles ca fiind interesat de fenomene sociale si de comportamente sociale o urmaream. M-am uitat sa vad ce e in revista aia, asa, o ora si ceva se uita pe niste pagini. Nu era mai nimic. Pur si simplu era o revista de moda, de prezentare, cu texte foarte putine. Pur si simplu era asimilarea imaginei, iar acele imagini din pacate le asimilam. Si asimilam nu numai faptul ca ne plac, ca ne produc o placere estetica sau ca dorim sa fim ca ele, ci ca se inscriu in subconstientul nostru si vrem-nu vrem mai tarziu e ca un program, ca un soft mic. Cine lucreaza la calculator isi instaleaza un soft mic, asa, si [functioneaza] cu acea aplicatie.
Ei bine problema aceasta a obiectificarii sexuale a trupului este foarte, foarte grava. Sunt deja cateva zeci de studii despre asta spunand ca femeile care au dobandit acest sindrom intr-o masura mai mare, se sesizaza ca proportional cu gradul in care sufera de acest sindrom, scade nivelul de inteleigenta, adica performantele, scorurile la teste. Se constata ca femeia aceasta care este preocupata de imaginea aceasta sexulala a trupului da rezultate tot mai proaste la teste. Cred eu ca aceast lucru explica de ce sunt foarte multe blonde. Si va spun de ce. Blondele nu sunt mai proste ca brunetele, ar fi o prostie se credem lucrul acesta, ca blondele au mai putina materie cenusie. Din potriva, nu este nici o dovada in sensul asta, si totusi blondele sunt enorm de multe si sunt la moda. Problema este care? Multe din vedetele hollywoodiene erau blonde, si erau si femei care nu puneau foarte mult accent pe inteleigenta. Si a inceput sa se promoveze ideea de blonda care vrea sa promoveaza o imagine sexy si nu are nimic in cap. Cred ca aceasta este una din principalele cauze a bancurilor cu blonde. Alta nu vad.
O noua problema este aceea ca femeile care sufera de acest lucru devin tot mai anxioase. De ce? Pentru ca modelele mediatice sunt greu de ajuns. De la anxietatea aceasta mai mica sau mai mare ajung la probleme de alimentatie. Ele nu mai mananca, pentru ca modelele mediatice sunt anorexice. Daca ati vazut prezentatoarele la moda au o fata, asa... -eu nu ma uit la prezentatoarele la moda, nu vad televizor de ani de zile, dar am incrcat si eu sa vad cum arata modelele - nu au nico forma cele mai multe dintre ele, si m-am mirat, pentru ca ele sunt prezentatoare, deci ele sunt un model feminin. Dar modelele feminine de cand e lumea si pana astazi, si sunt studii, dovedesc acest lucru ca femeia are solduri. Proportional cu nivelul de estrogeni, cresc dimensiunile soldurilor. E o anumita forma la femeie data de estrogeni care presupune o fertilitate mai mare, asa spun studiile. Deci se stie ca o femeie care are o cantitate mai mare de estrogeni, prin firea ei, este mai inclinata sa ramana insarcinata si sa aibe copii. Necazul este ca la ora aceasta modelele sunt anorexice, devin niste femei, care la acel nivel de greutate nu poti sa te mentii, decat daca esti bolnav psihic.
Noi avem impresia ca problema aceasta e de cand lumea, ca femeia slaba e frumoasa. Nu este asa. In trecut cu totul alta era mentalitatea. Ganditi-va la toate tablourile lui Rembrand, lui Renoir s.a.m.d. toata arta veche, si pictura, arata cum erau [femeile], si arata ca nu erau slabe, erau grasute. Eu nu cred ca acum 50-70 de ani femeia era atat de preocupata de a slabi. Acuma in marea parte a discutiilor, o sa vedeti ca este cum sa slabim, ce-am mai gasit, ce miscare sa mai facem, ce medicamente sa luam ca sa slabim. Asta arata ca exista o anumita presiune care se face asupra femeii ca femeia sa fie slaba. Or femeia, prin firea lucrurilor, mai ales dupa ce naste se ingrasa, pentru ca se schimba metabolismul hormonal, si deja decat foarte greu pot fi controlate si numai in anumite cazuri, cand genetic asa este. Insa aceste modele, fiind peste relaitatea, sa zic datul genetic al firii umane, impun femeii un regim de slabire. Ceea ce face ca in SUA sa fie zeci de mii, nu mai stiu daca sute de mii de cand am citit eu statisticile, erau dramatice, si care sufera de anorexie. Si stiti ce e anorexia: nu mai mananca, nu mai mananca cu lunile, pana slabesc.
De curnad mi-a fost dat sa merg undeva, sa merg la cineva sa vad o fata, sa discut cu ea, avea anorexie. Adica avea 33Kg si 1.70m. N-a vrut sa stea de vorba cu mine, nu vorbea cu nimeni de altfel. Si saracuta nu mai manaca deloc din martie. Putin acuma mai ciugulea cate ceva, mai ii dau cate ceva dar e hranita cu perfuzii. Si saptamana trecuta au bagat-o la spitalul de boli psihice, ca sa poata sa-i da ceva ca sa nu moara. Ei ganditi-va ca au murit multe vedete in conditiile astea. Pentru ca organismul rezista cu perfuzii o vreme, dar cand isi consuma complet resursele omul se stinge.
Ce s-a intmplat? S-a stricat ceva la baza lucrurilor. Asta nu s-a intamplat niciodata in istorie si este un fenomen tipic mediatic. 100% mediatic. Nu o sa auziti de vre-o scriere veche in care sa vedem o femeie grasa care n-a mai mancat, n-a mai mancat, pana cand moare de inanitie. Dimpotriva, e instinctul de supravietuire, care nu-l poate nega omul obisnuit, dar astazi vedeti, ca aceste softuri, acesti virusi care sunt implantati in mintea oamenilor, ii determina saracii sa ia niste hotarari anume, dar nici macar nu le iau ei, ci pur si simplu vin de undeva din launtrul lor ca niste blocaje psihologice. Omul isi da seamaca moare, dar nu se poate opri din treaba aceasta.
M-am tot gandit de ce se promoveaza femeia aceasta anorexica prin prezentatoarele de moda. Cred ca alta cauza nu este, cred ca acesta femeie nu poate sa faca copii. Aceste femei au un nivel de testosteron foarte ridicat si un nivel scazut de estrogeni, si oricum o dereglare hormonala prin alimentatia pe care o are, pentru ca e o alimentatie foarte speciala, sunt tratate cu tot felul de chestii ca sa-si mentina greutatea. Si atuncea cand promovezi un asemenea model la nivel global, la sute de milioane de femei, vei avea niste efecte. Si efectele vor fi masurabile.
O alta problema a obiectificarii sexuale a trupului este ca femeia va vrea sa-si confirme, ca intr-adevar functioneaza ca un obiect sexual, deci va accepta mult mai usor relatii cu barbatii, intamplatoare, pentru a-si linisti constiinta. Se creaza niste conflicte de constiinta, ca intr-adevar nu sunt, ca intr-adevar nu este. Si aud fetite peste tot ca-s stressate, ca ele nu-s placute. Se vorbeste in scoli, si-n licee despre baieti, cum le vad, si apar problemele astea. Si nu stiu acum 20-30 de ani, nici nu existau problemele astea. Acuma exista problemele aceasta, pentru ca ele sunt de mici bombardate cu aceste modele. Si pana la urma ajung sa se si uneasca trupeste cu baietii la 12-13-14 ani si sa-si distruga viata.
O alta problemea este ca-si cumpara tot felul de lucruri pentru a se infrumuseta. Publicitatea spune urmatorul lucru: femeie nu este frumoasa in sine, si frumusetea se creeaza, si pentru asta suntem noi si va oferim produsele noastre. Si atuncea investeste, investeste in implanturi. Au ajuns sa faca implanturi peste tot si sunt foarte multe femei care au ajuns sa-si faca implanturi. Ajung mult mai urate, dar asta e in capul lor.
Si ultima problema este depresia pentru ca in cele din urma batalia aceasta nu poate fi castigata, nu poti sa castigi batalia cu modelele virtuale impuse mediatic, si vei pierde. Cu cat inainteaza omul in varsta devine mai depresiv, pentru ca el nu se mai realizeaza ca om, batranul ca batran sau femeia varsnica ca femeie varsnica, ci ea vrea sa se realizeze ca obiect sexual, dar nu mai este cautat si este depresiva, si va face foarte multe greseli ca sa-si impuna acest lucru. Cu alte cuvinte mi se par dure si socante.
Din pacate asta este realitatea. Atat barbatii cat si femeile astazi sunt victimile unor strategii, unor inginerii sociale si psihologice care ne fac sa traim tot mai putin barbateste si sa ne realizam tot mai putin barbateste si tot mai putin ca o femeie.
Va dau un exemplu referitor la femeie si familie. Din studiille pe care le-am facut timpul proportional petrecut de femeie in cariera scade succesul vietii de familie. Nu-i compatibil foarte mult cariera cu familia. O femeie poate sa-si faca cariera, dar daca cariera devine o obsesie, daca cariera devine principalul ei scop in viata nu mai poate sa-si faca familie. Femeia care castiga mai multi bani decat barbatul, inevitabil, in studii se arata ca e o rata mult mai mare de divort. Barbatul nu poate accepta, si nici ea nu poate accepta ca ea sa castige mai mult decat barbatul. Il va umili, si-i va reposa, si barbatul nu va accepta acesta situatie, si va divorta.
In general astazi, mentalitatile din care ne impartasim nu favorizeaza familia, aceasta este problema. Cred ca o intoarcerea a fiecaruia dintre noi catre firea noastra, asa cum a fost ea, e si greu, ca nu mai ai modele, unde te intorci nu mai gasesti, greu gasesti barbati barbati si femei femei. Cine poate? Dumnezeu poate sa schimbe firea noasta si sa poata sa ne faca sa traim, insa asa cum suntem in familie, daca intelegem ca avem aceasta neputinta, macar sa facem rabdare, macar sa punem gandul bun inainte.
Ascultam zilele trecute o conferitna a P. Constantin Coman din Bucuresti si spunea acolo ca a intrebat-o pe o femeie care i-a spus: "Parinte, nu mai merge, divortez", si Parintele i-a spus: "mai dar tu-l iubesti? Tu vrei sa-l iubesti?". "Parinte, daca se schimba vreau". Deci pana la urma, nici macar nu vroia sa-l iubeasca. Deci vedeti cat suntem de departe, ca noi insine suntem victimele acestor mentalitati bolnave in care ne justificam permanent si cautam sa se implineasca si sa se realizeze numai propiul egoism, cand de fapt toata bucuria si toata satisfactia omului vine tocmai din puterea de a se darui. Sa stiti ca intotdeauna omul care se daruieste, se bucura mai mult si se implineste mai mult decat cel care primeste. Iar intre barbat si femeie, cand unul primeste, si altul da, asta nu inseamna ca se strica rapotul de egalitate. Chiar Parintele spunea cand un barbat daruieste flori unei femei si femeia le primeste asta, nu inseamna ca femeia este inegala cu barbatul. Adica asta este darul femeii de a primi si de a stii sa primeasca si al barbatului de a darui, de a sti sa daruiasca, de a stii sa-si asume femeia, de a se jertfi pentru ea.
Multumesc astept intrebarile [Min. 1:02:11]
Familia Ortodoxa:
#O fantomă bântuie lumea: ideologia „genului” (I)
#O fantomă bântuie lumea: ideologia „genului” (II)
In fond, ce este omul si cum se identifica el? Pana la urma in procesul de creere a identitatii este vorba si de imagini, imagini pe care noi le formam si la care aderam psihic cu toata viata noastra, si aceasta se face prin modelare. Adica copilul inainte isi vedea parintii, si urmarind parintii, modul lor de a merge prin viata, asa isi creea modelul identintar si potrivit lui incerca si el sa fie asa. De aceea cand se casatoreau sotia vroia sa fie precum mama sau sotul sa fie precum tatal, pentru ca acel model era. Modelul era experimentat in viata copilului pe parcursul intregii lui vieti. Pe urma erau modelele comunitare, in care tot asa, situatiile identitare erau foarte stabile, clare, era o structura, o ierarhie de valori. Si apoi era Biserica, care fixeaza undeva foarte, foarte bine rolul barbatului, si al femeii, si al fiecaruia in lume.
George Gerbner constata ca in societatea moderna, aceasta imagine a omului despre lume, si modul in care isi defineste identiatea nu mai se reflecata in viata de familie, in comunitate si in viata Biserica ci eminamente in mass-media. John Thompson, profesor in Anglia de teoria comunicarii spune ca marea problema, drama omului modern, este ca isi construieste identiatea pe baza modelelor mediatice care sunt fluide, identitati care nu sunt fixe, nu au stabilitate in timp. Adica Madonna si-a schimbat identitatea de "n" ori pe parcursul vietii ei, identitatea cu care se prezenta lumii. De la femeie vampa pana la mama iubitoare, de la lesbiana pana la... toate a avut 9 identitati. De ce schimba identiatile? Ea lucra direct cu creatorii de moda. Ca sa vanda alte si alte imbracaminti, alte si alte registre de vestimntatie, sa spnem. Problema care era? Atunci cand o fetita cresta cu modelul Madonna si isi insusea acel model, se trezea peste cativa ani ca acel model nu mai exista, nu mai era la moda. Si ce faci cand modelul tau de identiate nu mai e la moda? Deci tu ai invesit, tu ai devenit ceva asemanator. Esti in aer. Si apareau probleme de identitate, in care tinerii nu mai stiu ce sunt si cine sunt. In genereal consumatorii mari de mass-media ajunga sa aibe probleme de identificare cu un model sau cu un alt model. Ei nu stiu exact cine sunt. Eu cand ma prezint cuiva, ma prezint cu persoana mea, ma prezint cu o anumita identiate. Necazul este ca tot mai multi din tinerii de astazi nu reusesc sa-si defineasca aceasta identitate.
 |
Sa va dau un exemplu de studiu in care copiii si tinerii isi creeaza identitatea in raport cu media, si nu este niciunul dintre noi exclus de la fenomene de tipul acesta. Deci este un studiu din '63 despre fenomenul formarii identitatii prin modele, care arata ca "un membru al publicului observa prin vizionare comportamentul unei persoane model in primul rand, pe urma se identifica cu modelul, sau considra ca modelul este atractiv si demn de imitat, pe urma constient sau nu ajunge la concluzia ca acel comportament este functional, adica poate sa aduca rezultatul dorit daca este imitat daca este pus intr-o situatie asemanatoare. Pe urma isi aminteste actiunile modelului atunci cand se gaseste intr-o imprejurare similara relevanta si reproduce comportamentul respectiv ca reactie la respectiva situatie. Executarea actiunii va aduce individului usurare consolidandu-i legatura intre stimul si reactie, adica intre relatia lui cu comportamentul. Consolidarea mareste probabilitatea ca individul sa foloseasca in mod repetat activiatatea de imitare ca mijloc de a reactiona la situatii similare."
Deci in mod cert cei care modeleaza eroii identitari de pe micul ecran stiu, conform acestui presupus de psihologie sociala, ca pot sa modeleze identiatea populatiei in ansamblul ei. Pentru ca, la ora aceasta, mass-media detine hegemonic controlul imaginii. Copiii nu mai au perspectiva nici a familiei puternica - o familie care traieste mai mult in afara casei, si in care relatiile nu sunt nici ele bine definite - nici a comunitatii care aproape ca a disparut in spatele ecranelor, comunitatea nu mai exista pentru copil, poate in povesti de la scoala in care toti se impartasesc din aceleasi modele, si Biserica, pana la urma are o relatie foarte slaba cu copilul atata timp cat intalnirea este episodica si de scurta durata. Deci copiii saracii, si tinerii sunt prada fenomenului mediatic si tuturor celor care manipuleaza aceste modele identitare.
Cam asta se intampla cu tinerii care privesc la televizor, si care de mici cresc cu un model mediatic, fetite si baieti. Si atuncea fata asteapta ca baiatul sa fie foart atractiv, foarte puternic, foarte tandru samd. Si baiatul asteapta ca fata sa fie frumoasa, slabuta, permanent zambitoare si femeia nu poate sa fie asa, pentru ca un om normal trece prin greutatile inerente vietii cotidiene si inevitabil se va intampla ceva incat sa fie obosita, stressata, nervoasa, se ingrasa din varii motive: hormonale, stresul s.a.m.d. Barbatul vine nervos si el. Sigur, ca daca ar fi intelegere unul si altul ar gasi mai mult. Problema este ca nu mai este nici dispozitia, si ei sunt deziluzionati, apar conflictele si conflictele sunt chiar rodul acestor asteptari falese. Ca daca ne-am asteptat ca sotia noastra sa fie asa cum este mama nostra si cum a fost o femeie reala normala totul ar fi bine, si ca sotul nostru sa fie un om precum tatal. Ce spune Reich? Sa-i impingem la divort, sa-i impingem pe copii sa traiasca fara unii din parinti, pentru ca, constata, zice el, ca copii care traiesc fara unul dintre parinti au tendinte mai mari la divort si la poligamie. De ce? Pentru ca tocmai asta, ei n-au avut modelul acesta familial coerent si armonios pe baza careia sa-si construiasca viziunea privind familia, si mai tarziu nu si-o pot cosntrui.Ce ar fi daca am intelege ca familia este in criza datorita acestor modele?!
Problema este ca atunci cand ea, femeia nu mai doreste, si se constata din studii lucrul acesta, familia nu se mai realizeaza. Ea este principalul motor al realizarii. Dar nici barbatul nu mai doreste. Si unele studii spun asa, ca inainte cand o femeie traia cu un barbat fara sa-i fie sotie se considera ca e proasta, acuma se considera ca e educata si profesata. Iar barbatul nu are de ce sa nu profite de acest aceasta situatie. Problema concubinajului este ca nici unul, nici celalalt, nu-si asuma in mod responsabil casnicia. Adica: "stam impreuna, convietuim, tu faci menajul pentru o vreme, si cand nu-ti mai place ne despartim". Necazul care este? Necazul este ca creierul uman se obisnuieste cu aceasta situatie. Omul se obisnuieste cu situatia aceasta si cand trebuie sa se casatoreasca i se pare mult prea greu sa il asume pe celalalt, pentru ca abia in casatorie incepe sa se nasca familia, in sensul ca atunci omul intelege ca trebuie sa si-l asume pe celalat pana la capat.
Deci problema pe care o pun specialistii in discutii este aceea a responsabilitatii. Mai cu seama barbatii nu mai doresc sa-si asume o responsabilitate, deci sa fie barbati. Acuma, daca e sa ne oprim putin asupra definitiei barbatului, si asupra faptului ca exista o natura barbateasca si una femeiasca, si nu cred ca exista in sala acuma cineva care sa conteste acest lucru, crezand precum in ideile feministe ca trebuie sa fim egali si la fel. In timp ce din punct de vedere al cromozomilor, al activitatii hormonale, al naturii organelor, al modului de functionare al creierului, al perceptiilor atitudinilor s.a.m.d. barbatul este diferit de femeie, exista o presiune mediatica a negarii lor. Si astfel ca barbatii sunt tot mai mult mai feminini. Ei asteapta o noua initiativa si responsabilitate, insa multi cercetatori spun ca ceea ce defineste in primul rand barbatia este stapanirea de sine si responsabilitatea. Cand un barbat nu mai este stapan de sine si responsabil nu poate sa-si asume o familie si nu poate fi recunoscut de femeie ca propiul barbat.
Necazul este ca sub presiunea ideilor feminsite, se intampla astazi ca femeia se casatoreste cu un barbat puternic si destept, intotdeauna mai destept ca ea, pentru ca intotdeauna asa cauta ea un barbat mai puternc, dupa care uita lucrul acesta, si vrea sa-l domine si sa-l stapaneasca. Daca-l domina si-l stapaneste e dramatic, e total nefericit. Daca nu-i reuseste mai are o sansa, insa oricum presiunea ideologica o convinge de faptul ca trebuie sa se impuna. Asa se intampla cu noua generatie si cu multe din fete, si mamicile moderne le-au crescut asa: sa faca cariera, sa puna piciorul in prag, sa nu fie sluga barbatului, sa nu puna masa s.a.m.d. Am o prietena in Biserica, si i-am explicat niste lucruri privind ascultarea si mi-a zis: "Mai Virgile inteleg, dar mama l-a dominat pe tata intotdeauna si a facut ce a vrut ea si eu nu pot face altfel". In conditiile astea discutia s-a inchis. Deci practic, daca modelul ei i-a fost o mama dominatoare si impulsiva, cu un caracter barbatesc, ea nu poate sa-si asume caracterul asta, chiar daca mintea ei intelege ca ceea ce cauta asa trebuie. Asa este din fire ca barbatul isi doreste o femeie sfioasa, si care sa asculte, si care sa intre intr-o relatie de sfat, nu o femeie dominatoare, iar femeia cauta un barbat care sa aibe o autoritate si care sa-si asume cu responsabilite si jertfa pana la capat. Din pacate lucrurile acestea se intampla tot mai putin. Se intampla datorita mutatiilor produse in mentalitatile noastre, ale tuturora, luate din mass-media.
Vestimentatia, comportamentele, stereotipiile verbale, aproape totul este dominat de o viziune reiesita privind barbatia si feminiatea. Nu se va putea, nu mai poate rezista familia atata timp cat nu-si mai intelege fiecare rostul si locul in familie. Familia este o unitate teribil de, ce sa spun, care transcede orice capacitate de intelegere a mintii umane, pentru ca ei se unesc, fiecare avand un lucru complementar, si se unesc armonios. Nu pot sa se uneasca ca doua monade, ci altfel, fiecare aduce altceva in relatia dintre ei. In momentul in care se creaza aceasta dimensiune la nivelul simtirii ei, viata de familie devine tot mai grea, pana la a ajunge un calvar.
Voi prezenta in continuare doua-trei fenomene care spun cum afecteaza astazi copiii si tinerii inca din primii ani de viata. Este vorba in primul rand de o declarate a fostului presedinete, al unei asociatii din SUA, Paul Zimbardo, care spune ca baietii au sanse cu 30% mai mari ca sa-si abandoneze studiile, in Canada raportul e de 5 baieti la 3 fete. Fetele sunt mai bune la orice nivel decat baietii, de la scoala primara pana la facultate. Cu 10% mai multe fete isi iau licenta si termina alte studii. Doua treimi din cei care au nevoie de asistenta scolara sunt baietii. Baietii au de 5 ori mai mari sanse sa faca ADHD - deficienta a atentiei sau hiperactivitate-, le e frica de relatii intime, care presupune o relatie emotionala. Baietii sunt continuu mai timizi, stangaci social, nu stiu ce sa spuna si ce sa faca, nu cunosc limbajul fata catre fata, regulile verbale si nonverbale. Asta in America, nu stiu daca se aplica si in Romania.
In orice comunicare interpersonala noi comunicam 7% pe baza cuvintelor, 38% pe baza tonalitatii si 55% pe baza limbajului trupului. Ganditi-va ca atunci cand noi suntem pe internet noi nu comunicam decat cu cei 7%. Aceasta este o comunicare incompleta si frustranta pentru creier si fiinta umana, si atuncea omul are tendinta sa completeze ceilalti 93% din imaginatie. Si aicea este problema caci cunoasterea si comunicarea devine una imaginativa si nu se bazeaza pe realitateacelui din fata ta. Si daca astazi facem asa, maine la fel, la un moment dat nu mai stim sa comunicam inter-personal si intram foarte mult in imaginatie. Sunt situatii in care unii umbla cu ochii deschisi si care au alta lume in fata ochilor, forme de schizofrenie, cel putin la nivel psihologic. Nu vorbim de patologie, ci vorbim de mutatii mai fine nuantate, in psihologia omului modern. De aceea copii acestia nu raspund la stimuli normali sociali, de aceea nu mai pot comunica normal.
Cum este astazi? Lucrurile stau total diferit fata de trecut. Prinsi intre adolescenta si maturitate, ca intr-o menghina, oamenii acestia nu se grabesc sa se maturizeze. Viitorul nu ii intereseaza si aceasta tocmai pentru ca modelele identitare pe care le promoveaza mass-media nu privesc evolutia omului. Mass-media se opreste doar la individul tanar care traieste pentru placeri, pentru divertisment. Si dovada ca tinerii care au acest model, nu mai doresc sa depaseasca aceasta si nu mai pot pana la urma. Vor sa opreasca timpul, sa savureze la nesfarsit viata fara griji in universitate, la care nu sunt buni. Avem acuma universitate pentru ca asta este la moda sau pentru ca-i imping parintii din spate. Trec prin studiile universitatilor ca pestele prin apa fara ca sa se prinda mai nimic de ei. Dispretuiesc studentii sarguinciosi. Dupa ce absolvesc universitatea sar dintr-un loc de munca la altul si fara scop fara intentiea de a prinde radacini niciunde. Fara ambitii profesionale petrec mai mult timp jucandu-se jocuri copilaresti la computere, fiind obositi la locurile de munca. Pierd serile, noptile si WE, le petrec in baruri, beau, fumeaza, joaca biliard, inventeaza sau spun bancuri despre cei care lucreaza din greu si sunt flegmatici. La ziua de maine nici nu se gandesc nici la semenii lor, le place sportul si isi cheltuiesc banii si energia participand la evenimente sportive. Castiga bani putini pe care insa ii cheltuiesc aiurea. Putini dintre ei se gandesc la viitor, viseaza la ambitii grandioase dar nu fac planuri serioase pentru a le realiza. Constituie un grup conpact, un fel de haita in care intra decat cei care gandesc sau se comporta ca ei. Se duc pe strada in grupuri ca si lupii in haita pentru ca le lipseste confidenta de sine sau autostima de sine. Desi incep facultatea imaturitatea acestor tineri persista multi ani. Copilaria si adolescenta persista dupa anii 20 ai vietii, sau derutati dupa 30 de ani. Sufera de o agonie, o activiate cronica de a lua decizii. Si intr-adevar Thomson observa ca una din problemele tinerilor de astazi care nu isi definesc identitatea este agonia, pentru ca orice decizie, si orice lucru pe care-l face omul il face intr-un raport identiatar, adica stie cine este, se raprorteaza intr-un fel la oamenii din afara. Totodata intr-un studiu realizat de acest psiholog american in randul acestor 50 de tineri din invatamantul superior din mai multe universitati americane a constata ca studentii sunt preocupati de propia persoana, nesiguri in privinta viitorului si mult mai optimisti dect orice alta categore de varsta analizata. Potrivit concluziilor psihologului, se arata ca tinerii de 20 de ani experimenteaza un sens al posibilitatilor, adica cred ei ca se poate, intrucat niciunul dintre cei care a participat la studiu nu si-au putut imagina ca viitorul ar putea sa le aduca un job istovitor, un divort, sau copii pe care ii vor trata cu dispret sau ii vor dezamagi. Totusi Arnet a observat ca majoritatea se confrunta in acelasi timp cu sentimente de nesiguranta, cu tristete dar si frustrare, dar si cu impresia ca nu inteleg foarte bine regulile jocului. Si bineinteles ca nu inteleg regulule jocului pentru ca acesta sunt facute de altii si sunt facute ca ei sa nu mai ajunga niciodata barbati.
Pana la urma acesta este modelul cultural in care suntem scufundati, acesta este mediul in care sunt scufundati tinerii astazi. Mass-media nu face altceva decat sa le cultive, si tinerii pornesc pe acest drum. Nu este simplu sa afli lucrurile acestea si sa vrei sa fi altfel, pentru ca toate mesajele pe care noi le primim vizual le decodificam vrem - nu vrem in mod automat, si mintea noastra si le insuseste. De aceea tot spun pe peste tot: feriti-va de a vedea, feriti-va de a intra in incidenta cu mesajele mediatice, pentru ca vazul manipuleaza. Eu nu pot sa ma detasez, sa ma departez foarte mult de cele pe care le vad. Deci ochiul are o capacitate automata de a-si insusi modelele vazute. El decodeaza imediat, si stie mai bine decat mine, creierul, ce se spune acolo, chiar daca nu stie care sunt perspectiviele, el stie cum si mintea, ce comportament [sa aibe]. Cand am fost anul trecut am aratat care este fundamentul neurologic al acestui fenomen. E vorba de neuronul-oglinda din neocortex care poate sa imite foarte bine orice comportament vazut si lucrul acesta nu se intampla prin controlul nostru constient. In general neurostiinta si marea parte a stiintelor sociale astazi nu lucreaza pentru om, din pacate, ci lucreaza pentru cei care platesc mai mult. Si platesc mai mult companiile. Chiar observam azi dimineata ca inainte spunea compania cutare, compania a doua, compania a treia, erau cele care actionau intr-o armata, sau in alta armata. Acuma companiile astea transnationale au si ele armatele lor si actioneaza intr-o tara sau alta si isi impun propiile lor interese.
Nici fetele nu scapa foarte bine in aceasta stransoare sau din problema asta mediatica. Problema lor este una bazata pe atractia lor. Vedeti, baietii petrec foarte mult timp cu jocuri pe calculator, pentru ca baiatul, barbatul, este atras prin firea lui de lupta. El ar fi vrut sa fie un luptator, el trebuie sa-si apere familia, si are acest lucru in el. Femeia nu este atrasa de fotbal, nu este atrasa de jocuri pe calculator. De aceea fetitele scape de ADHD, ele nu consuma jocuri pe calculator, [decat poate] foarte putin. Barbatii, baietii sunt atrasi mai ales de jocuri violente, tocmai pentru ca acolo ei isi epuizeaza, in spatiul virtual, dorinta de a se realiza ca barbati, dar pe masura ce si-o epuizeaza acolo, in lumea reala nu mai sunt capabili de sa faca lucrul acesta, devin infirmi.
Fetita este si ea prinsa intr-un model. Cei care controleaza aceste mesaje stiu foarte bine cum arata barbatul, ce e barbatul, cum arta femeia, ce trebuie sa fie femeia, si atuncea ne iau de acolo de unde suntem, de unde suntem si ne duc unde vor ei. Femeia este interesanta in excelenta de relatia afectiva. Ea constituie, am mai zis-o si o s-o zic, fondul, inima familiei. Femeia costituie inima familiei, ea este cea care tine familia, sa stiti. De aceea, marea parte a divorturilor se datoreaza in primul rand femeii. Si am constatat ca sunt foarte multe femei care au divortat, si au spus: "am gresit". Unele au ajuns la a doua casatorie si mi-au spus: "nu era mai bine ca prima oara", desi ele credeau ca o sa fie mai bine. Nu pentru ca era usor la prima casatorie, ci pentru ca n-au putut sa mearga mai departe, n-au avut rabdarea si forta sa treaca peste unele conflicte pe care Dumnezeu, sau pana la urma pentru rabdarea noastra se rezolva. Chiar vorbeam cu P. Ioan astazi, unul din sensul unirii in familie este transgresarea, depasirea egoismului. Eu asa cred ca este, si dragostea acest lucru face. Si chair acolo unde indragostirea aceea s-a dus, omul trebuie sa faca efortul de a-si depasi egoismul. Numai asa pot sa devina din doi una, si numai asa poate supravietui familia in timp. Daca e un egou nu poate supravietui in timp, daca raman doua egouri nu pot supravietui in timp.
Deci oamenii au facut revolutie sexuala si modul in care intervine ea, chiar in acest fenomen al demasculinizarii barbatilor si al defeminizarii femeilor, este aceasta reducere a perceptiei lor la viata sexuala. Sexualitatea nu stiu daca este 10-20% - va spun din tot ce am citit pana acum, sute, mii de studii pe tema familiei-, din relatia dintre un barbat si o femeie. Ceea ce constituie 78% este afectivitatea. Unde este afectivitate creste nivelul de oxitocina, se consolideaza relatia, pe barbat nu-l mai intereseaza alta femeie si pe femeie alt barbat. Insa afectivitatea aceasta se cultiva in timp si se bazeaza pe respect. Unde mai incape respectul cand pe tine nu te intereseaza decat trupul celuilalt, sau mai grav, cand incepi sa introduci in viata intima perversiunile? Se duce si respectul celuilalti, si respectul de sine si atunci individul saracu' devine prada fantasmelor si bolilor psihice.
In 1997 s-a descoperit acest fenomen, se numeste "obiectificarea sexuala a trupului", adica proportional cu gradul in care o femeie isi asuma acest model sexual din mass-media, ea incepe sa sufere de un sindrom. Pur si simplu isi vede trupul, infatisarea, cu un ochi exterior si o evalueaza, si o obiectiveaza si doreste sa provoace si sa fie tratata ca un obiect sexual. Este aproape din punctul de vedere al unui om normal, este aproape o constiinta sinucigasa la femeie. Insa vreau sa va spun, iertati-ma ca vi-o spun, aceasta mentalitate a patruns foarte, foarte mult, a patruns foarte mult in mentalitatea femeilor si le afecteaza.
Am un prieten preot si-mi spunea: "mai a venit la mine o femeie si-mi spunea Parinte am trei copii, am casa dar tot imi place sa ies (semi)dezbracata pe strada ca sa se uite barbatii la mine. Nu stiu ce sa fac." Deci asta, saraca, chiar vroia sa nu aibe comportamentul acesta dar daca ea de mica traiese hranindu-se din reviste la moda... Si chiar o spun si colelgele lor: eu cand eram mica citeam Bravo si alte reviste. Ele au facut aceasta experienta, si in general revistele se adreseaza in primul rand femeilor, si ele sunt principalele consumatoare de reviste la moda. Iata ca revistele fac parte din istoria ei, din naratiunea ei.
Iata, de curand am plecat intr-o tara straina si timp de o ora, o ora si ceva, o femeie a consultat o revista. Bineinteles ca fiind interesat de fenomene sociale si de comportamente sociale o urmaream. M-am uitat sa vad ce e in revista aia, asa, o ora si ceva se uita pe niste pagini. Nu era mai nimic. Pur si simplu era o revista de moda, de prezentare, cu texte foarte putine. Pur si simplu era asimilarea imaginei, iar acele imagini din pacate le asimilam. Si asimilam nu numai faptul ca ne plac, ca ne produc o placere estetica sau ca dorim sa fim ca ele, ci ca se inscriu in subconstientul nostru si vrem-nu vrem mai tarziu e ca un program, ca un soft mic. Cine lucreaza la calculator isi instaleaza un soft mic, asa, si [functioneaza] cu acea aplicatie.
Ei bine problema aceasta a obiectificarii sexuale a trupului este foarte, foarte grava. Sunt deja cateva zeci de studii despre asta spunand ca femeile care au dobandit acest sindrom intr-o masura mai mare, se sesizaza ca proportional cu gradul in care sufera de acest sindrom, scade nivelul de inteleigenta, adica performantele, scorurile la teste. Se constata ca femeia aceasta care este preocupata de imaginea aceasta sexulala a trupului da rezultate tot mai proaste la teste. Cred eu ca aceast lucru explica de ce sunt foarte multe blonde. Si va spun de ce. Blondele nu sunt mai proste ca brunetele, ar fi o prostie se credem lucrul acesta, ca blondele au mai putina materie cenusie. Din potriva, nu este nici o dovada in sensul asta, si totusi blondele sunt enorm de multe si sunt la moda. Problema este care? Multe din vedetele hollywoodiene erau blonde, si erau si femei care nu puneau foarte mult accent pe inteleigenta. Si a inceput sa se promoveze ideea de blonda care vrea sa promoveaza o imagine sexy si nu are nimic in cap. Cred ca aceasta este una din principalele cauze a bancurilor cu blonde. Alta nu vad.
Noi avem impresia ca problema aceasta e de cand lumea, ca femeia slaba e frumoasa. Nu este asa. In trecut cu totul alta era mentalitatea. Ganditi-va la toate tablourile lui Rembrand, lui Renoir s.a.m.d. toata arta veche, si pictura, arata cum erau [femeile], si arata ca nu erau slabe, erau grasute. Eu nu cred ca acum 50-70 de ani femeia era atat de preocupata de a slabi. Acuma in marea parte a discutiilor, o sa vedeti ca este cum sa slabim, ce-am mai gasit, ce miscare sa mai facem, ce medicamente sa luam ca sa slabim. Asta arata ca exista o anumita presiune care se face asupra femeii ca femeia sa fie slaba. Or femeia, prin firea lucrurilor, mai ales dupa ce naste se ingrasa, pentru ca se schimba metabolismul hormonal, si deja decat foarte greu pot fi controlate si numai in anumite cazuri, cand genetic asa este. Insa aceste modele, fiind peste relaitatea, sa zic datul genetic al firii umane, impun femeii un regim de slabire. Ceea ce face ca in SUA sa fie zeci de mii, nu mai stiu daca sute de mii de cand am citit eu statisticile, erau dramatice, si care sufera de anorexie. Si stiti ce e anorexia: nu mai mananca, nu mai mananca cu lunile, pana slabesc.
De curnad mi-a fost dat sa merg undeva, sa merg la cineva sa vad o fata, sa discut cu ea, avea anorexie. Adica avea 33Kg si 1.70m. N-a vrut sa stea de vorba cu mine, nu vorbea cu nimeni de altfel. Si saracuta nu mai manaca deloc din martie. Putin acuma mai ciugulea cate ceva, mai ii dau cate ceva dar e hranita cu perfuzii. Si saptamana trecuta au bagat-o la spitalul de boli psihice, ca sa poata sa-i da ceva ca sa nu moara. Ei ganditi-va ca au murit multe vedete in conditiile astea. Pentru ca organismul rezista cu perfuzii o vreme, dar cand isi consuma complet resursele omul se stinge.
Ce s-a intmplat? S-a stricat ceva la baza lucrurilor. Asta nu s-a intamplat niciodata in istorie si este un fenomen tipic mediatic. 100% mediatic. Nu o sa auziti de vre-o scriere veche in care sa vedem o femeie grasa care n-a mai mancat, n-a mai mancat, pana cand moare de inanitie. Dimpotriva, e instinctul de supravietuire, care nu-l poate nega omul obisnuit, dar astazi vedeti, ca aceste softuri, acesti virusi care sunt implantati in mintea oamenilor, ii determina saracii sa ia niste hotarari anume, dar nici macar nu le iau ei, ci pur si simplu vin de undeva din launtrul lor ca niste blocaje psihologice. Omul isi da seamaca moare, dar nu se poate opri din treaba aceasta.
M-am tot gandit de ce se promoveaza femeia aceasta anorexica prin prezentatoarele de moda. Cred ca alta cauza nu este, cred ca acesta femeie nu poate sa faca copii. Aceste femei au un nivel de testosteron foarte ridicat si un nivel scazut de estrogeni, si oricum o dereglare hormonala prin alimentatia pe care o are, pentru ca e o alimentatie foarte speciala, sunt tratate cu tot felul de chestii ca sa-si mentina greutatea. Si atuncea cand promovezi un asemenea model la nivel global, la sute de milioane de femei, vei avea niste efecte. Si efectele vor fi masurabile.
O alta problema a obiectificarii sexuale a trupului este ca femeia va vrea sa-si confirme, ca intr-adevar functioneaza ca un obiect sexual, deci va accepta mult mai usor relatii cu barbatii, intamplatoare, pentru a-si linisti constiinta. Se creaza niste conflicte de constiinta, ca intr-adevar nu sunt, ca intr-adevar nu este. Si aud fetite peste tot ca-s stressate, ca ele nu-s placute. Se vorbeste in scoli, si-n licee despre baieti, cum le vad, si apar problemele astea. Si nu stiu acum 20-30 de ani, nici nu existau problemele astea. Acuma exista problemele aceasta, pentru ca ele sunt de mici bombardate cu aceste modele. Si pana la urma ajung sa se si uneasca trupeste cu baietii la 12-13-14 ani si sa-si distruga viata.
O alta problemea este ca-si cumpara tot felul de lucruri pentru a se infrumuseta. Publicitatea spune urmatorul lucru: femeie nu este frumoasa in sine, si frumusetea se creeaza, si pentru asta suntem noi si va oferim produsele noastre. Si atuncea investeste, investeste in implanturi. Au ajuns sa faca implanturi peste tot si sunt foarte multe femei care au ajuns sa-si faca implanturi. Ajung mult mai urate, dar asta e in capul lor.
Si ultima problema este depresia pentru ca in cele din urma batalia aceasta nu poate fi castigata, nu poti sa castigi batalia cu modelele virtuale impuse mediatic, si vei pierde. Cu cat inainteaza omul in varsta devine mai depresiv, pentru ca el nu se mai realizeaza ca om, batranul ca batran sau femeia varsnica ca femeie varsnica, ci ea vrea sa se realizeze ca obiect sexual, dar nu mai este cautat si este depresiva, si va face foarte multe greseli ca sa-si impuna acest lucru. Cu alte cuvinte mi se par dure si socante.
Din pacate asta este realitatea. Atat barbatii cat si femeile astazi sunt victimile unor strategii, unor inginerii sociale si psihologice care ne fac sa traim tot mai putin barbateste si sa ne realizam tot mai putin barbateste si tot mai putin ca o femeie.
Va dau un exemplu referitor la femeie si familie. Din studiille pe care le-am facut timpul proportional petrecut de femeie in cariera scade succesul vietii de familie. Nu-i compatibil foarte mult cariera cu familia. O femeie poate sa-si faca cariera, dar daca cariera devine o obsesie, daca cariera devine principalul ei scop in viata nu mai poate sa-si faca familie. Femeia care castiga mai multi bani decat barbatul, inevitabil, in studii se arata ca e o rata mult mai mare de divort. Barbatul nu poate accepta, si nici ea nu poate accepta ca ea sa castige mai mult decat barbatul. Il va umili, si-i va reposa, si barbatul nu va accepta acesta situatie, si va divorta.
In general astazi, mentalitatile din care ne impartasim nu favorizeaza familia, aceasta este problema. Cred ca o intoarcerea a fiecaruia dintre noi catre firea noastra, asa cum a fost ea, e si greu, ca nu mai ai modele, unde te intorci nu mai gasesti, greu gasesti barbati barbati si femei femei. Cine poate? Dumnezeu poate sa schimbe firea noasta si sa poata sa ne faca sa traim, insa asa cum suntem in familie, daca intelegem ca avem aceasta neputinta, macar sa facem rabdare, macar sa punem gandul bun inainte.
Ascultam zilele trecute o conferitna a P. Constantin Coman din Bucuresti si spunea acolo ca a intrebat-o pe o femeie care i-a spus: "Parinte, nu mai merge, divortez", si Parintele i-a spus: "mai dar tu-l iubesti? Tu vrei sa-l iubesti?". "Parinte, daca se schimba vreau". Deci pana la urma, nici macar nu vroia sa-l iubeasca. Deci vedeti cat suntem de departe, ca noi insine suntem victimele acestor mentalitati bolnave in care ne justificam permanent si cautam sa se implineasca si sa se realizeze numai propiul egoism, cand de fapt toata bucuria si toata satisfactia omului vine tocmai din puterea de a se darui. Sa stiti ca intotdeauna omul care se daruieste, se bucura mai mult si se implineste mai mult decat cel care primeste. Iar intre barbat si femeie, cand unul primeste, si altul da, asta nu inseamna ca se strica rapotul de egalitate. Chiar Parintele spunea cand un barbat daruieste flori unei femei si femeia le primeste asta, nu inseamna ca femeia este inegala cu barbatul. Adica asta este darul femeii de a primi si de a stii sa primeasca si al barbatului de a darui, de a sti sa daruiasca, de a stii sa-si asume femeia, de a se jertfi pentru ea.
Multumesc astept intrebarile [Min. 1:02:11]
PAGINI WEB:
A se vedea si Razboi intru Cuvant:
“CAND BARBATII NU MAI SUNT BARBATI SI FEMEILE FEMEI” – Conferinta lui Virgiliu Gheorghe de la Suceava (video, audio)Familia Ortodoxa:
#O fantomă bântuie lumea: ideologia „genului” (I)
#O fantomă bântuie lumea: ideologia „genului” (II)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu