Si vine o dimineață când printre cețurile sufletului se vede celălalt țărm...

Dragostea în care cred: singura dimineață adevărată

și vine o dimineață când
printre cețurile sufletului se vede
celălalt țărm...

e dimineața în care
tot ce era o casă devine
un pod...

e dimineața când sufletul
nu mai spune nici un cuvânt
ci începe să le scoată nerostite din sine
ca
pietrele dintr-un zid....

singura dimineață adevărată
e
celălalt țărm...

Dragostea în care cred: steaua de dimineață

sufletul nu mai vede această lume
chiar ochii de carne abia o zăresc
pâlpâie doar steaua Sfântului Nume
în bezna ce sunt și-n care trăiesc...

și-s fericit de-această orbire...
e singura odihnă pe pământ....
cu pasul inimii străbat prin rostire
lumea pustie prin pustiul ce sunt...  

Dragostea în care cred: în tăcere

stau nemișcat în liniștea ce plânge
ca pe o cruce în lăuntru ridicată
ascult cum moare zgomotul din sânge
și se întoarce-n iad prin coasta spartă.