Duminica trecută am sărbătorit Cincizecimea, adică Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli și peste lume, la 50 de zile după taina Învierii. Astăzi Biserica a rânduit să fie cinstiți toți aceia care, de-a lungul vremii, au simțit pogorârea Sfântului Duh asupra lor și și-au schimbat viața, L-au căutat pe Domnul Hristos, L-au găsit pe Dânsul, și-au mântuit sufletele în veșnicie, iar aici, pe pământ, au ajuns la cunoașterea adevărului.
Sfinții pe care îi prăznuim astăzi, adică toți cei din veac, sunt cei care ploaia Duhului Sfânt i-a făcut să rodească - aici, la noi, și de-a lungul și de-a latul întregului pământ.
Întrebarea pe care ne-o punem astăzi și la care încercăm, prin spusele Sfinților Părinți să dam un răspuns este: cine sunt sfinții? Ce viață au avut ei? De ce astăzi noi îi prăznuim pe toți.
Sfinții, iubiți credincioși, sunt cei care au ascultat chemarea Domnului zicând: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11, 28).
Sfinții sunt acele persoane, bărbați sau femei, care au înțeles sensul vieții lor și l-au descoperit pe acesta în legătură cu Domnul Hristos. Au înțeles cuvântul lui: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14, 6) și s-au înscris ei însuși pe această cale, au trăit adevărul și au viețuit în ritmul vieții Domnului Hristos.
Sfinții sunt cei care au împlinit în viața lor, ceea ce Sf. Ap. Pavel a zis despre sine: "nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine" (Galateni 2, 20) căci în El viez, mă mișc și sunt.
Sfinții pe care îi prăznuim astăzi sunt acele persoane care și-au întipărit în inima și-n mintea lor pe Domnul Hristos. Dumnezeiasca Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt Și-au pus pecetea pe inima și pe mintea lor. Mintea lor a devenit luminată, inima lor a devenit curățită și au judecat și au simțit nu omenește, ci dumnezeiește. La ei s-a împlinit desăvârșit cuvântul din rugăciunea "Tatăl nostru": "precum în cer așa și pre pământ", pentru că dorit-au să fie prelungirea vieții din cer în viața lor, aici, pe pământ.
Sfinții pe care îi prăznuim astăzi au fost și sunt acele persoane care au ajuns la convingea de nestrămutat că ceea ce nu are valoare veșnică, nu are nicio valoare. Si au încercat, și prin mila Domnului au reușit, să depășească tot ceea ce este aproximativ, relativ, de scurtă durată, aflat la suprafața lucrurilor, insistând și așezându-se în viața lor, numai ceea ce are valoare veșnică.
Sfinții pe care îi prăznuim astăzi sunt cei care au dobândit marea taină a smereniei, căci noi, oamenii, ne putem împărți în două: oameni mândri și sfinții lui Dumnezeu, care sunt oameni smeriți. Sfinții sunt cei care prin taina smereniei lor nu doresc să-l domine pe celalalt. Pentru ei, celălalt este raiul. Oamenii mândri dorim să-i dominăm pe ceilalți, pentru că celălalt în perspectiva omului mândru este iadul.
Sfinții, pe care îi prăznuim astăzi, sunt cei care au devenit oameni liberi, căci liber este omul care nu e dominat de păcat și prin pocăință îndepărtează sclavia păcatului dintr-însul și-și domină pornirile păcătoase.
Sfântul este acel om smerit care are puterea să ierte, inclusiv pe vrăjmaș și nu se lasă dominat de dorința răzbunării.
Sfântul este acel om liber care nu este dominat de trup ci reușește să-l domine pe acesta.
Sfinții sunt acei oameni liberi care s-au adâncit în sensul adevărat al lucrurilor și nu sunt dominați de robia formelor exterioare, a celor de suprafață, de scurtă durată și care nu duc nicăieri.
Sfinții pe care îi prăznuim astăzi au fost și sunt acele persoane - bărbați sau femei, oameni mari, împărați sau dregători, sau oameni simpli-, care au fost binecuvântați de Dumnezeu și ei s-au deschis prin asceză spre această binecuvântare a lui Dumnezeu, trecând de la ceea ce numim noi chipul lui Dumnezeu, care se află în orice om, la asemănarea cu Dumnezeu [...].
Sfinții sunt cei care primit-au ca toți oamenii un talant de la Dumnezeu, dar au știut să-l multiplice, din unu să facă doi, din unu să facă cinci sau din unu să facă zece.
Sfinții sunt aceia care, născuți după trup, din bărbat și femeie, ca noi toți, din oameni trupești au devenit oameni duhovnicești. Născuți după trup au adăugat și o altă naștere, nașterea cea după Dumnezeu, nașterea cea de sus, de care amintește Domnul Hristos în dialogul Său cu Nicodim.
Drepții, sfinții lui Dumnezeu, sunt, au fost și vor fi acele persoane care au pornit de la starea de rob și au ajuns la starea de fiu, de casnic, de moștenitor al Împărăție lui Dumnezeu, căci Tatăl ceresc, oamenilor, prin Hristos, în Duhul Sfânt, le oferă tot ceea ce are El după har, dorind ca oamenii să devină cu toții sfinți, adică sa moștenească tot ceea ce are Dumnezeu după har.
De aceea, iubiți credincioși, fiind în această sfântă zi, închinată Tuturor Sfinților lui Dumnezeu și îndrăznind a încerca, cu toată neputința, a răspunde la întrebarea: "ce sunt sfinții lui Dumnezeu?", aflăm prin spusele Sfinților Părinti, prin ceea ce se află în Scriptură, prin ceea ce ne spun Părintii din vremea noastră - mai ales referindu-mă eu, astăzi, la cele mărturisite de ucenicul Sfântului Siluan, Părintele Sofronie-, și înțelegem ce suntem noi și ce ar trebui să fim, cu ce ne-a înzestrat Dumnezeu pe toți și cum ar trebui să lucrăm, cu moștenirea pe care am primit-o prin naștere și prin Botez, și unde ar trebui să ajungem.
De aceea Biserica, în grija ei pentru mântuirea noastră, ne așează în fiecare zi în calendar cel puțin pomenirea unui sfânt. Si știu că sunt călugări și călugărițe, sunt preoți de mir și, de asemenea și mulți creștini, care încearcă să nu le treacă ziua fără să citească viața sfântului din ziua respectivă, ca să afle creștinul unde se află el și unde s-a ridicat sfântul lui Dumnezeu, pomenit în acea zi. Si poate să încerce și el să mai facă un pas, să se lase inspirat de viața sfinților, pentru că un creștin adevărat este conștient că dacă nu trăiește, chiar dacă în parte taina sfinților lui Dumnezeu, în această viată, nu o poate dobândi nici în cea viitoare.
Iar Sfânta și dumnezeiască Liturghie, în interiorul căreia suntem acum, este taina sfințeniei, este izvorul de apă vie, care curge, curge, pentru a împlini setea și foamea după Împărăția lui Dumnezeu a tuturor celor care participă la ea. Sfânta Liturghie, este locul și timpul în care noi, creștinii, putem să simțim o fărâmă din sfințenia sfinților, rugându-L pe Dumnezeu ca acea picătură de har, acea fărâmă din "Pâinea cea spre ființă" să nu dispară din viața noastră, să crească precum aluatul din frământătură și să ne ofere aici, pe pământ, pâinea lui Dumnezeu, ca să o dobândim pe deplin în taina Împărăției, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!
Drepții, sfinții lui Dumnezeu, sunt, au fost și vor fi acele persoane care au pornit de la starea de rob și au ajuns la starea de fiu, de casnic, de moștenitor al Împărăție lui Dumnezeu, căci Tatăl ceresc, oamenilor, prin Hristos, în Duhul Sfânt, le oferă tot ceea ce are El după har, dorind ca oamenii să devină cu toții sfinți, adică sa moștenească tot ceea ce are Dumnezeu după har.
De aceea, iubiți credincioși, fiind în această sfântă zi, închinată Tuturor Sfinților lui Dumnezeu și îndrăznind a încerca, cu toată neputința, a răspunde la întrebarea: "ce sunt sfinții lui Dumnezeu?", aflăm prin spusele Sfinților Părinti, prin ceea ce se află în Scriptură, prin ceea ce ne spun Părintii din vremea noastră - mai ales referindu-mă eu, astăzi, la cele mărturisite de ucenicul Sfântului Siluan, Părintele Sofronie-, și înțelegem ce suntem noi și ce ar trebui să fim, cu ce ne-a înzestrat Dumnezeu pe toți și cum ar trebui să lucrăm, cu moștenirea pe care am primit-o prin naștere și prin Botez, și unde ar trebui să ajungem.
De aceea Biserica, în grija ei pentru mântuirea noastră, ne așează în fiecare zi în calendar cel puțin pomenirea unui sfânt. Si știu că sunt călugări și călugărițe, sunt preoți de mir și, de asemenea și mulți creștini, care încearcă să nu le treacă ziua fără să citească viața sfântului din ziua respectivă, ca să afle creștinul unde se află el și unde s-a ridicat sfântul lui Dumnezeu, pomenit în acea zi. Si poate să încerce și el să mai facă un pas, să se lase inspirat de viața sfinților, pentru că un creștin adevărat este conștient că dacă nu trăiește, chiar dacă în parte taina sfinților lui Dumnezeu, în această viată, nu o poate dobândi nici în cea viitoare.
Iar Sfânta și dumnezeiască Liturghie, în interiorul căreia suntem acum, este taina sfințeniei, este izvorul de apă vie, care curge, curge, pentru a împlini setea și foamea după Împărăția lui Dumnezeu a tuturor celor care participă la ea. Sfânta Liturghie, este locul și timpul în care noi, creștinii, putem să simțim o fărâmă din sfințenia sfinților, rugându-L pe Dumnezeu ca acea picătură de har, acea fărâmă din "Pâinea cea spre ființă" să nu dispară din viața noastră, să crească precum aluatul din frământătură și să ne ofere aici, pe pământ, pâinea lui Dumnezeu, ca să o dobândim pe deplin în taina Împărăției, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu