... Si atunci au apărut oameni ca Sfântul Gheorghe care au lăsat totul, au luat crucea, au urcat pe ea, ca să dăruiască din nou oamenilor direcția cea clară care duce către Împărăția Cerurilor. (IPS TEOFAN)
Cu prilejul canonizării locale a Sf. Gheorghe Pelerinul,
sâmbătă, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan l-a numit pe acest mare
nevoitor român din secolul XX drept un „om al rugăciunii curate, diamant
strălucitor şi om de esenţă pură”.
Ierarhul şi-a
argumentat cuvintele prin faptul că Moş Ghorghe Lazăr „ajunsese la ceea
ce ar trebui să ajungă tot creştinul: la despătimire”.
Acest „geniu al sfinţeniei”, după cum l-a numit Mitropolitul Teofan a trăit încă de pe pământ „în ambianţa cea sfântă a Împărăţiei Cerurilor” adică a „coborât cerul pe pământ sau a ridicat pământul la cer”.
Înaltpreasfinţia Sa a spus despre Sfântul Gheorghe Pelerinul, dar şi despre alţii asemenea lui, că „au fost trimişi pe pământ deoarece noi oamenii, de cele mai multe ori, am pierdut calea autentică a Evangheliei”.
Proclamarea locală a canonizării a avut loc la Biserica Sfântul Ioan Domnesc din Piatra Neamţ, acolo unde, în turnul clopotniţă al lăcaşului de cult a vieţuit în nevoinţă Moş Gheorghe din 1895 până la sfârşitul vieţii sale în 1916.
Ceremonia a avut loc după Vecernia unită cu Litia oficiată pe o scenă amenajată în apropierea bisericii ctitorită de Sfântul Ştefan cel Mare.
Mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei, Arhiepiscopii Teodosie al Tomisului şi Ioachim al Romanului şi Bacăului, Episcopii Ignatie al Huşilor şi Macarie al Europei de Nord au oficiat slujbele de seară şi ceremonia de proclamare a canonizării.
Mitropolitul Teofan a oferit parohiei din Piatra Neamţ o raclă cu un fragment din moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul.
Tomosul sinodal a fost citit, imediat după Vecernie, de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor. Apoi a fost intonat troparul Sfântului Gheorghe Pelerinul.
După cuvântul rostit de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul au fost purtate în procesiune pe următorul traseu: Biserica „Sfântul Ioan Domnesc” – Teatrul Tineretului – Casa de Cultură – Muzeul de Istorie – Hotel Ceahlău – Consiliul Județean Neamț – Biserica „Sfântul Ioan Domnesc”.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe nevoitorul Gheorghe Lazăr în data de 5 octombrie 2017.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezidat la Iași ceremonia de proclamare a sfințeniei nevoitorului Gheorghe Lazăr, originar din Ardeal și a Mitropolitului Iosif Naniescu originar din Basarabia, în 25 martie 2018, în contextul aniversării a 100 ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul României (27 martie 1918).
Sfântul Gheorghe Pelerinul a vieţuit în smerenie şi osteneală, fiind propovăduitor, prin viaţă şi prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârşit minuni şi vindecări, atât în vremea vieţii pământeşti, cât şi după moarte, fiind cinstit de credincioşi.
După cuvântul așezat în Tomosul Sinodal, în legătură cu așezarea sfinților, a Sfântului Gheorghe Pelerinul, ce mai pot adăuga eu, decât a da, împreună cu dumneavoastră, slava lui Dumnezeu, Celui în Treime lăudat, că a binecuvântat această parte de țară cu un geniu al sfințeniei întruchipat în persoana Sfântului Gheorghe Pelerinul.
Cine a fost acesta, cum s-a nevoit, de ce îl cinstim, am aflat din decizia Sfântului Sinod, al nostru. Pot doar atât să spun, că Sfântul Gheorghe și oameni ca el au fost trimiși pe pământ tocmai pentru că noi, oamenii, am pierdut calea cea autentică a Evangheliei. De multe ori viața creștină s-a îndepărtat de adevărata ei direcție și țintă și atunci au apărut oameni ca Sfântul Gheorghe care au lăsat totul, au luat crucea, au urcat pe ea, ca să dăruiască din nou oamenilor direcția cea clară care duce către Împărăția Cerurilor.
Rostim de multe ori pe zi rugăciunea "Tatăl nostru" și spunem: "precum în Cer așa și pe pământ", dar numai oameni ca el au trăit aici, pe pământ, deja în ambianța cea sfântă a Împărăției Cerurilor, adică au coborât Cerul pe pământ sau prin ei au ridicat pământul la Cer.
Il putem numi ca pe un alt Ilie care a primit prin post și rugăciune atâta putere de la Dumnezeu încât poruncea norilor să plouă și ploua, poruncea cerului să înceteze ploaia și înceta. Sfântul Gheorghe poruncea trenului să pornească, sau poruncea trenului să oprească. Cei care ați citit viața Sfântului și mărturiile contemporanilor săi, știți foarte bine despre ce este vorba.
L-am putea numi pe Sfântul Gheorghe ca om al rugăciunii curate, diamant strălucitor sau, poate, preluând un limbaj mai modern, omul de esență pură.
Rugăciune curată pentru că s-a adâncit atât de mult în Dumnezeu tot atât cât Dumnezeu își făcea lucrarea într-însul, încât putem spune despre el că nu trăia el ci Hristos trăia într-însul. Mărturiile, în mod special a celor din Piatra Neamț, fie că erau ortodocși, catolici, evrei, unii chiar atei, adeveresc că acest om a fost stâlp și prezență a lui Dumnezeu în viața cetății de atunci. Diamant strălucitor pentru că s-a format în adâncimi de smerenie, de rugăciune și de Psaltire. Si esență pură pentru că ajunsese la ceea ce ar trebui să ajungă în cele din urmă tot creștinul: inimă curățită de tot păcatul, minte luminată cu puterea Duhului Sfânt, trup și suflet despătimite - cum rar se întâmplă chiar și în viața monahală, să se împlinească în cele din urmă.
A ajuns la starea bărbatului desăvârșit, la vârsta deplinătății în Hristos. Si, îi dăm slavă lui Dumnezeu că că s-a împlinit și această lucrare, astfel încât ceea ce era în mintea și evlavia multor credincioși, a măicuțelor de la Mănăstirea Văratic și a multor oameni mai în vârstă, să se împlinească, anume ca Moșul Gheorghe Lazăr, așa cum îl știau toți, să devină Sfântul Gheorghe Pelerinul și să fie cinstit de toți credincioșii. Pentru aceasta dăm slavă lui Dumnezeu, mulțumim Părintelui Patriarh și tuturor membrilor Sfântului Sinod că s-au deschis la solicitarea Sinodului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei pentru a rândui cele de cuviință pentru ca astăzi noi să ne bucurăm de prezența sfintelor sale moaște, aflate la Mănăstirea Văratec, de icoana sa binecuvântată care, puțin câte puțin, se va răspândi în popor.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate, și îi adresăm o rugăciune stăruitoare Sfântului Gheorghe să ne poarte în rugăciunile sale, să ne ierte că nu mergem pe aceiași cale atât de adânc și puternic ca el, care împlinea exigentele Sfintei Evanghelii până la ultimele ei consecințe. Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Acest „geniu al sfinţeniei”, după cum l-a numit Mitropolitul Teofan a trăit încă de pe pământ „în ambianţa cea sfântă a Împărăţiei Cerurilor” adică a „coborât cerul pe pământ sau a ridicat pământul la cer”.
Înaltpreasfinţia Sa a spus despre Sfântul Gheorghe Pelerinul, dar şi despre alţii asemenea lui, că „au fost trimişi pe pământ deoarece noi oamenii, de cele mai multe ori, am pierdut calea autentică a Evangheliei”.
Proclamarea locală a canonizării
Proclamarea locală a canonizării a avut loc la Biserica Sfântul Ioan Domnesc din Piatra Neamţ, acolo unde, în turnul clopotniţă al lăcaşului de cult a vieţuit în nevoinţă Moş Gheorghe din 1895 până la sfârşitul vieţii sale în 1916.
Ceremonia a avut loc după Vecernia unită cu Litia oficiată pe o scenă amenajată în apropierea bisericii ctitorită de Sfântul Ştefan cel Mare.
Mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei, Arhiepiscopii Teodosie al Tomisului şi Ioachim al Romanului şi Bacăului, Episcopii Ignatie al Huşilor şi Macarie al Europei de Nord au oficiat slujbele de seară şi ceremonia de proclamare a canonizării.
Tomosul sinodal a fost citit, imediat după Vecernie, de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor. Apoi a fost intonat troparul Sfântului Gheorghe Pelerinul.
După cuvântul rostit de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul au fost purtate în procesiune pe următorul traseu: Biserica „Sfântul Ioan Domnesc” – Teatrul Tineretului – Casa de Cultură – Muzeul de Istorie – Hotel Ceahlău – Consiliul Județean Neamț – Biserica „Sfântul Ioan Domnesc”.
Sfântul Gheorghe Pelerinul
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe nevoitorul Gheorghe Lazăr în data de 5 octombrie 2017.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezidat la Iași ceremonia de proclamare a sfințeniei nevoitorului Gheorghe Lazăr, originar din Ardeal și a Mitropolitului Iosif Naniescu originar din Basarabia, în 25 martie 2018, în contextul aniversării a 100 ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul României (27 martie 1918).
Sfântul Gheorghe Pelerinul a vieţuit în smerenie şi osteneală, fiind propovăduitor, prin viaţă şi prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârşit minuni şi vindecări, atât în vremea vieţii pământeşti, cât şi după moarte, fiind cinstit de credincioşi.
***
Cuvântul IPS Teofan la proclamarea canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul, la Piatra Neamț
După cuvântul așezat în Tomosul Sinodal, în legătură cu așezarea sfinților, a Sfântului Gheorghe Pelerinul, ce mai pot adăuga eu, decât a da, împreună cu dumneavoastră, slava lui Dumnezeu, Celui în Treime lăudat, că a binecuvântat această parte de țară cu un geniu al sfințeniei întruchipat în persoana Sfântului Gheorghe Pelerinul.
Cine a fost acesta, cum s-a nevoit, de ce îl cinstim, am aflat din decizia Sfântului Sinod, al nostru. Pot doar atât să spun, că Sfântul Gheorghe și oameni ca el au fost trimiși pe pământ tocmai pentru că noi, oamenii, am pierdut calea cea autentică a Evangheliei. De multe ori viața creștină s-a îndepărtat de adevărata ei direcție și țintă și atunci au apărut oameni ca Sfântul Gheorghe care au lăsat totul, au luat crucea, au urcat pe ea, ca să dăruiască din nou oamenilor direcția cea clară care duce către Împărăția Cerurilor.
Rostim de multe ori pe zi rugăciunea "Tatăl nostru" și spunem: "precum în Cer așa și pe pământ", dar numai oameni ca el au trăit aici, pe pământ, deja în ambianța cea sfântă a Împărăției Cerurilor, adică au coborât Cerul pe pământ sau prin ei au ridicat pământul la Cer.
Il putem numi ca pe un alt Ilie care a primit prin post și rugăciune atâta putere de la Dumnezeu încât poruncea norilor să plouă și ploua, poruncea cerului să înceteze ploaia și înceta. Sfântul Gheorghe poruncea trenului să pornească, sau poruncea trenului să oprească. Cei care ați citit viața Sfântului și mărturiile contemporanilor săi, știți foarte bine despre ce este vorba.
L-am putea numi pe Sfântul Gheorghe ca om al rugăciunii curate, diamant strălucitor sau, poate, preluând un limbaj mai modern, omul de esență pură.
Rugăciune curată pentru că s-a adâncit atât de mult în Dumnezeu tot atât cât Dumnezeu își făcea lucrarea într-însul, încât putem spune despre el că nu trăia el ci Hristos trăia într-însul. Mărturiile, în mod special a celor din Piatra Neamț, fie că erau ortodocși, catolici, evrei, unii chiar atei, adeveresc că acest om a fost stâlp și prezență a lui Dumnezeu în viața cetății de atunci. Diamant strălucitor pentru că s-a format în adâncimi de smerenie, de rugăciune și de Psaltire. Si esență pură pentru că ajunsese la ceea ce ar trebui să ajungă în cele din urmă tot creștinul: inimă curățită de tot păcatul, minte luminată cu puterea Duhului Sfânt, trup și suflet despătimite - cum rar se întâmplă chiar și în viața monahală, să se împlinească în cele din urmă.
A ajuns la starea bărbatului desăvârșit, la vârsta deplinătății în Hristos. Si, îi dăm slavă lui Dumnezeu că că s-a împlinit și această lucrare, astfel încât ceea ce era în mintea și evlavia multor credincioși, a măicuțelor de la Mănăstirea Văratic și a multor oameni mai în vârstă, să se împlinească, anume ca Moșul Gheorghe Lazăr, așa cum îl știau toți, să devină Sfântul Gheorghe Pelerinul și să fie cinstit de toți credincioșii. Pentru aceasta dăm slavă lui Dumnezeu, mulțumim Părintelui Patriarh și tuturor membrilor Sfântului Sinod că s-au deschis la solicitarea Sinodului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei pentru a rândui cele de cuviință pentru ca astăzi noi să ne bucurăm de prezența sfintelor sale moaște, aflate la Mănăstirea Văratec, de icoana sa binecuvântată care, puțin câte puțin, se va răspândi în popor.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate, și îi adresăm o rugăciune stăruitoare Sfântului Gheorghe să ne poarte în rugăciunile sale, să ne ierte că nu mergem pe aceiași cale atât de adânc și puternic ca el, care împlinea exigentele Sfintei Evanghelii până la ultimele ei consecințe. Slava lui Dumnezeu pentru toate!
***
Dragostea în care cred: scrisoare către Moș Gheorghe
de Marius Iordăchioaia
Clopotnița în care ai locuit
este locomotiva orașului...
de când ai coborât din ea
și ai plecat pe jos în Cer
a rămas încremenită
între timp și veșnicie
devenind
o piesă de muzeu. Și noi
asemenea ei.
Căci de atunci
trăim Ortodoxia
tot mai mult ca niște custozi de muzeu
sau figuri de ceară
sau figuri de ceară
și tot mai puțin ca niște
copii vii ai lui Dumnezeu....
De aceea Moș Gheorghe azi
făcând procesiune cu moaștele tale
încercăm să plecăm din starea de
figuri de ceară ale Ortodoxiei
la cea de oameni vii
figuri de ceară ale Ortodoxiei
la cea de oameni vii
iar pentru asta
avem nevoie
de tine:
să te întorci în clopotniță
și s-o faci cu rugăciunea ta
să pornească și să tragă
să pornească și să tragă
iarăși
orașul nostru în Cer.....
UPDATE (24 iulie 2018):
LEGATURI:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu