Părintele mărturisitor Mina Dobzeu a primit „sărutarea cea mai de pe urmă“

Episcopia Hușilor: Sfânta Liturghie arhierească în ziua înmormântării Arhimandritului Mina Dobzeu

Slujba înmormântării Părintelui Mina Dobzeu a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor. În timpul slujbei arhiereşti, încet-încet, locaşul de cult a început să se umple de ucenicii părintelui, dar şi de credincioşi veniţi din mai multe judeţe ale ţării, care au dorit să-şi ia rămas bun de la cel care le-a fost duhovnic, sfătuitor şi rugător înaintea lui Dumnezeu.

„Mulțumim lui Dumnezeu pentru Liturghia pe care am săvârșit-o, având fiecare dintre noi în adâncul ființei noastre pe Părintele Mina, cel care toată viața s-a dovedit a fi un vrednic slujitor al lui Dumnezeu, un autentic mărturisitor în vremuri de prigoană, în vremuri ostile pentru Biserica noastră, un mare rugător.

Am săvârșit Liturghia aceasta cu gândul la Părintele Mina, care a fost un far călăuzitor pentru mulți dintre dumneavoastră care l-ați cunoscut, care ați venit să luați de la el cuvânt de zidire și să vă întremați sufletește.

Dăm slavă lui Dumnezeu și-l rugăm să-l odihnească pe Părintele în lumina cea necreată pe care el a iubit-o foarte, foarte mult”, 

a spus Preasfinţitul Părinte Ignatie la finalul Sfintei Liturghii.

A urmat apoi slujba de înmormântare, oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, înconjuraţi de zeci de stareți și preoţi şi sute de monahi şi credincioşi.

***

Episcopia Hușilor: Părintele mărturisitor Mina Dobzeu a primit „sărutarea cea mai de pe urmă“

Începând de astăzi, 9 iunie 2018, de sub streaşina Catedralei Episcopale din Huși veghează mormântul părintelui arhimandrit Mina Dobzeu, statornic mărturisitor al credinței în perioada comunistă și cel care l-a botezat în închisoare pe marele cărturar Nicolae Steinhardt. Slujba înmormântării a fost oficiată de cinci ierarhi ai Bisericii noastre, înconjuraţi de zeci de stareți și preoţi şi sute de monahi şi credincioşi.

Părintele arhimandrit Mina Dobzeu, mărturisitor al credinței în perioada comunistă și cel care l-a botezat pe scriitorul și monahul Nicolae Steinhardt, a fost înmormântat astăzi la Catedrala Episcopală din Huși. Printre cei care au dat Cuviosului Părinte Mina „sărutarea cea mai de pe urmă“ s-au numărat Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

Slujba înmormântării a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, în Catedrala Episcopală. 

„Mărturisitor al credinţei în vreme de prigoană şi dascăl al rugăciunii - Arhim. Mina Dobzeu”

După prima parte a slujbei prohodirii, înainte de înconjurarea bisericii cu sicriul şi de înhumare, au avut loc cuvântările şi prezentarea mesajelor de condoleanţe. Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a dat la început citire mesajului transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

„În închisorile comuniste, Părintele Mina Dobzeu, în pofida interdicţiilor, a căutat să menţină aprinsă flacăra credinţei, fără teama de riscuri. Pe când se afla la închisoarea Jilava, în data de 15 martie 1960, Părintele Mina l-a botezat în credința creştină ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt, devenit ulterior monahul Nicolae Delarohia, autorul celebrului Jurnal al fericirii”. 

În lucrarea sa Pentru o Biserică dinamică, Părintele Mina Dobzeu mărturisea următoarele: 

În celulele prin care ne-am perindat, printre cei încarcerați, erau preoți de diferite confesiuni: romano-catolici, pastori calvini, evangheliști, unitarieni, baptiști, adventiști, Martori ai lui Iehova. Însă de niciunul dintre aceștia nu s-a atașat așa de mult. La dorința lui, fără zăbavă, i-am administrat Botezul. 

De asemenea, el afirma: 

„De câte ori mi se dă posibilitatea să evoc botezul părintelui Nicolae Steinhardt, mi se oferă prilejul de a evoca Providența, prin aceea că eu am fost o mâna întinsă din partea Bisericii Ortodoxe, în numele Sfintei Treimi, iar fostul evreu, părintele Nicolae, a fost o mână întinsă către intelectuali și tineret, să le spună: «Iată, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfântului Botez, ca Pavel pe Drumul Damascului». (...) 

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să așeze sufletul slujitorului Său Arhimandritul Mina în ceata cuvioşilor mărturisitori, iar Preasfinţitului Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, obştii Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi, precum şi tuturor celor care l-au cunoscut și iubit, le adresăm cuvânt de compasiune și binecuvântare întru nădejdea neclintită a Învierii de obşte, a luminii şi păcii din Împărăţia Preasfintei Treimi. Veșnica lui pomenire din neam în neam!”, 

s-a arătat în cuvântul transmis de Preafericirea Sa, intitulat „Mărturisitor al credinţei în vreme de prigoană şi dascăl al rugăciunii - Arhim. Mina Dobzeu”.

*

În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a conturat personalitatea mărturisitoare a arhimandritului Mina Dobzeu:

„A fost un neastâmpărat mărturisitor. Când a văzut că orele de Religie erau îndepărtate din școli, nu a stat liniștit în obștea mănăstirii, ci s-a plasat pe sine împotriva curentului și a avut parte de prima sa întemnițare. Când a văzut că inima Bisericii, adică călugării și călugărițele sunt alungați din sfintele mănăstiri prin ordin crud venit de la Moscova și implementat de cei din țară, a cerut ca sfintele mănăstiri să nu se închidă. Știa că o Biserică fără mănăstiri este o Biserică prea săracă pentru a putea trăi în vremuri bune sau de restriște. Alți 5-6 ani, pentru această îndrăzneață mărturisire, i-a petrecut în diferite închisori ale țării. Același neastâmpăr misionar l-a făcut să nu tacă într-o vreme în care cam toată lumea tăcea. La un an înainte de Revoluție, iarăși merge la închisoare pentru că cerea conducerii statului de atunci să oprească valul îndoctrinării ateiste din țară. S-a bucurat apoi de vremea de libertate și s-a folosit de ea pentru a mărturisi în continuare, în timpuri mai bune pe de o parte, dar cu greutatea lor pe de altă parte. Mărturisirea Părintelui Mina, înainte de 1989 și după, nu s-a înscris însă într-un demers exclusiv exterior, într-un fel de activism pastoral în care adesea cădem noi, oamenii și slujitorii Bisericii, ci și-a dat seama că dacă lucrarea pastorală nu are o dimensiune lăuntrică, nu are taina rugăciunii ca fundament, totul rămâne o mărturisire de suprafață care nu are consistență și durabilitate. De aceea, după anii 90, părintele mergea la diferite centre eparhiale din Moldova, din Muntenia, din Oltenia, pentru a vorbi cu arhiereii din acele zone, spunându-le lor și stareților de mănăstiri că nu avem decât o singură scăpare, anume întoarcerea noastră la rugăciunea lui Iisus, care să pătrundă ca un val, ca o cascadă a Cerului, revărsate în adâncimile ființei umane”.

*

„Dacă vrei să fii desăvârșit, fă-te flacără”

A urmat apoi cuvântul Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, care l-a comparat pe Părintele Mina cu o flacără a credinței și mărturisirii:

„Pe tot parcursul slujbei de prohodire, am avut în minte câteva cuvinte minunate desprinse dintr-o carte de înțelepciune a Bisericii noastre - Patericul. Un bătrân cu viață sfântă ne dă îndemnul acesta: Dacă vrei să fii desăvârșit, fă-te flacără. Cuvântul acesta cred că i se potrivește foarte bine Părintelui Mina. A căutat desăvârșirea și întregul traiect al vieții sale a fost o flacără. Flacără, entuziasm, fervoare, pentru Dumnezeu. De ce? Pentru că credința Părintelui Mina a fost una altitudinală, fără sincope, fără intermitențe. În muzică sincopele sunt frumoase, însă în credință ele pot fi fatale. Părintele Mina este aidoma Prorocului Ilie; dacă-l întreabă Dumnezeu acum în Ceruri: Ce-ai făcut, Părinte Mina, pe pământ?, răspunsul lui ar fi Cu râvnă am râvnit pentru Tine, Doamne, am crezut în Tine, Te-am mărturisit fără să mă gândesc la pericolul că pot să-mi pierd și viața. Te-am mărturisit, Doamne, în lumea aceasta care îți este ostilă, în lumea aceasta în care ar fi vrut meșterii ideologiei ateiste să impună secera și ciocanul, dar eu am vrut să arăt lumii Crucea dragostei Tale”. 

La final, sicriul cu trupul celui adormit a fost purtat de părinți în sunet de clopot în jurul Catedralei, după care a fost depus în mormântul săpat în dreptul absidei Sfântului Altar, întru nădejdea învierii şi a vieţii de veci.

Episcopia Hușilor: Mărturisitor al credinţei în vreme de prigoană şi dascăl al rugăciunii - Arhimandritul Mina Dobzeu (1921-2018)

Mesajul de condoleanțe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Părintelui Arhimandrit Mina Dobzeu, sâmbătă, 9 iunie 2018.

Cu tristețe, am aflat de trecerea din această lume a Părintelui Arhimandrit Mina Dobzeu, unul dintre duhovnicii cunoscuţi ai Bisericii noastre, monah cărturar, rugător şi mărturisitor al credinţei creştine în timpul regimului comunist.

Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu s-a născut la data de 5 noiembrie 1921, în satul Grozeşti, judeţul Lăpuşna din Basarabia. La fragedă vârstă a intrat ca frate în obştea Mănăstirii Hâncu, rămânând aici până în anul 1938, când a mers la Mănăstirea Căldărușani de lângă Bucureşti, unde a învăţat sculptura bisericească. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial a fost pe front, la Timișoara şi în Ungaria, devenind astfel veteran de război al Armatei Române.

După război, a urmat cursurile Şcolii de Cântăreți de la Constanța şi ale Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț. În anul 1946 a fost tuns în monahism la Schitul Brădicești, aflat atunci în Episcopia Huşilor, fiind hirotonit ierodiacon în anul 1948 şi ieromonah în anul 1955. A slujit apoi la Mănăstirea Nicula, şi în Parohia Jimbor din judeţul Cluj, vreme de 5 ani.

Între 1948-1949, a fost arestat timp de 11 luni, pentru proteste împotriva scoaterii învățământului religios din școală. Ca urmare a atitudinii sale şi a protestelor împotriva Decretului 410 din anul 1959, care prevedea desființarea mănăstirilor şi reducerea personalului monahal, pe când urma cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, a fost exmatriculat din anul al II-lea de studii, a fost exclus din monahism și condamnat la închisoare. A fost deţinut la Galați, Jilava, Gherla și în colonia de muncă din Delta Dunării, în perioada 1959-1964.

În închisorile comuniste, Părintele Mina Dobzeu, în pofida interdicţiilor, a căutat să menţină aprinsă flacăra credinţei, fără teama de riscuri. Pe când se afla la închisoarea Jilava, în data de 15 martie 1960, Părintele Mina l-a botezat în credința creştină ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt, devenit ulterior monahul Nicolae Delarohia, autorul celebrului „Jurnal al fericirii”.

În lucrarea sa „Pentru o Biserică dinamică”, Părintele Mina Dobzeu mărturisea următoarele: „În celulele prin care ne-am perindat, printre cei încarcerați, erau preoți de diferite confesiuni: romano-catolici, pastori calvini, evangheliști, unitarieni, baptiști, adventiști, Martori ai lui Iehova. Însă de niciunul dintre aceștia nu s-a atașat așa de mult. La dorinta lui, fară zăbavă, i-am administrat Botezul”.

De asemenea, el afirma: „De câte ori mi se dă posibilitatea să evoc botezul părintelui Nicolae Steinhardt, mi se oferă prilejul de a evoca Providența, prin aceea că eu am fost o mâna întinsă din partea Bisericii Ortodoxe, în numele Sfintei Treimi, iar fostul evreu, părintele Nicolae, a fost o mână întinsă către intelectuali și tineret, să le spună: «Iată, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfântului Botez, ca Pavel pe Drumul Damascului»”.

Părintele Mina a fost eliberat din închisoare în anul 1964, iar în anul 1969 a intrat în obştea Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” din Huși, îndeplinind aici ascultarea de stareţ, între anii 1978-1988.

Studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti le-a absolvit în anul 1971.

În anul 1988 a fost arestat din nou, timp de 8 luni, pentru „răzvrătire” și „uneltire împotriva siguranței statului”. Motivul l-au constituit 7 scrisori adresate lui Nicolae Ceaușescu în care protesta direct împotriva doctrinei atee pe care comunismul voia să o impună.

După reînființarea Episcopiei Hușilor, în anul 1996, a îndeplinit funcția de consilier cultural-misionar la Centrul Eparhial Huși, până în anul 2002. De-a lungul timpului, Părintele Mina Dobzeu a scris 12 cărţi despre credința creștină și rugăciunea inimii.

Ca semn de preţuire şi recunoştinţă pentru atitudinea sa de mărturisitor statornic al credinţei ortodoxe, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, i-a oferit Părintelui Mina Dobzeu „Crucea Moldavă”, cu prilejul sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva din anul 2017, an dedicat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Purtând cu multă demnitate şi răbdare crucea suferinței în ultimii ani ai vieții sale, ca urmare a bolii şi a vârstei înaintate, venerabilul Arhimandrit Mina Dobzeu a trecut la cele veşnice în data 07 iunie 2018, în chilia sa de la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” – Catedrala Episcopală din Huşi, în vârstă de 97 [96 n.n.] ani.

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să așeze sufletul slujitorului Său Arhimandritul Mina în ceata cuvioşilor mărturisitori, iar Preasfinţitului Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, obştii Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi, precum şi tuturor celor care l-au cunoscut și iubit, le adresăm cuvânt de compasiune și binecuvântare întru nădejdea neclintită a Învierii de obşte, a luminii şi păcii din Împărăţia Preasfintei Treimi.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Vremea noua: Pãrintele Mina Dobzeu înmormântat la streasina Catedralei!

[...] Si-a sculptat singur crucea de pe piept

Pãrintele Mina era pregãtit sã plece la Domnul de multã vreme. Apropiatii sãi stiu bine cã, de cel putin 12 – 13 ani, îsi sculptase singur crucea pe care sã o aibã pe piept. Nãdejdea este ca urmasii sã fi tinut seama de dorinta lui si anume aceea sã fie crucea cea care odihneste azi peste mâinile si pieptului Duhovnicului. Îsi fãcuse chiar si un sicriu, pe care l-a arãta apropiatilor. Când l-au vãzut, acestia s-au speriat, însã el, zâmbind, le-a spus cã nu se teme de moarte, ba o asteaptã, cu toate rânduielile pregãtite. „Am fãcut pe pãmânt totul, asa încât sã fiu multumit si eu, si toti cei care au avut nevoie de mine”, a fost rãspunsul pãrintelui Mine, când a fost întrebat de ce ar vrea sã plece.

Mitropolitul Teofan detine cartea secretã a lui Mina Dobzeu!

Poate putini sunt cei care stiu cã pãrintele Mina, pe lângã cãrtile publicate deja, a scris o carte secretã, pe care, în manuscris, a încredintat-o Mitropolitului Teofan, ierarhul în care avea multã nãdejde si care îi întorcea respectul si sentimentul curat de admiratie. Unii sperã cã acolo pãrintele Mina sã fi fãcut dezvãluiri spectaculoase, altii cred cã a lãsat îndemnuri importante, pentru atunci când nu va mai fi, iar cârmuitorii Bisericii si oamenii simpli vor avea nevoie de rãspunsuri. „Am fãcut un fel de studiu, în manuscris, care contine lucruri pe care le-am destãinuit, într-un circuit pe care l-am fãcut prin tarã, mai multor ierarhi de-ai nostri. Când am ajuns la Craiova i-am dat Mitropolitului Teofan o carte, în manuscris, cu menirea ca el s-o publice numai dupã moartea mea. Numai dupã moartea mea, atât”, a declarat, într-unul din ultimele interviuri date pentru lumeacredintei.ro, pãrintele Mina, înainte de a se stinge.

Mina Dobzeu: “esenta poporului român este credinta strãmosilor”

În ultimele luni de viatã, pãrintele Mina avea o sãnãtate din ce în ce mai subredã, dar încã mai putea fi vãzut într-un cãrucior cu rotile, în curtea Catedralei Episcopale sau, înãuntru, la slujbã. Orbise, dar era îndeajuns sã îsi atingã mâinile firave de oamenii din jur, ca sã stie cine sunt si ce vor. În urmã cu câteva zile doar, de 1 Iunie, bãtrânul monah a fost scos afarã, între oaspeti, ca sã simtã bucuria micutilor si sã le audã glasurile vesele. A fost înconjurat de oamenii prezenti, care le-au spus copiilor cã acesta este “un preot cum nu a mai fost altul, bun si blând, dar si curajos”. Astãzi, în dimineata zilei de 9 iunie, pãrintele Mina Dobzeu va fi înmormântat, încheindu-se astfel partea pãmânteascã a destinului unui erou al Bisericii Ortodoxe Române. Botezãtorul lui Nicolae Steihardt va rãmâne astfel în istoria ortodoxiei neamului, drept “Duhovnicul lui Ceausescu”, cel care i-a scris fãrã teamã dictatorului 7 scrisori, prin care i-a cerut sã lase poporului român esenta fiintei sale: credinta strãmoseascã!

Preasfintitul Ignatie: „Pãrintele a vrut sã trãiascã în aceastã simplitate, caracteristicã monahului care se multumeste cu un pat, cãrti si timp de rugãciune”

„Dacã ar fi sã concentrez în câteva cuvinte biografia acestui om minunat si reprezentativ pentru biserica noastrã as spune fervoare si multã, multã, mãrturisire. Fervoare pentru cã avea un impuls natural în a vorbi despre Dumnezeu si nu oricum, cu foarte multã implicare si patos, ca unul care era foarte convins, era strãbãtut de tot ce le împãrtãsea oamenilor despre Dumnezeu. Mãrturisire, pentru cã, cei care s-au aplecat putin asupra bibliografiei printelui Mina Dobzeu, au vãzut cã a avut un curaj teribil, extraordinar, chiar si în perioada detentiei la Galati, la Jilava sau în *88 atunci când a trimis cele sapte scrisori lui Ceausescu pe care efectiv îl numeste pãcãtos. 

Toate acestea nu puteau sã iasã, sã strãbatã din acea albie a lui Dumnezeu, decât, numai dacã era convins de tot ceea ce propovãduia. Pentru cei din Husi am constatat cã pãrintele a fost duhovnicul lor, s-a aplecat cu foarte multã rãbdare si minutiozitate, asupra frãmântãrii lãuntrice a fiecãruia care a venit aici în Episcopia Husilor, la mãnãstirea unde pãrintele a fost si staret o vreme iar apoi povãtuitor pentru oricine avea nevoie de o hranã pentru suflet. 

Cel mai mult mã impresiona smerenia pãrintelui. De câte ori îl cãutam la chilie, si o fãceam cu regularitate, avea tendinta, sigur cã fireascã din partea unui monah fatã de un episcop, de a-mi sãruta mâna, dar eu simteam cã ar trebui sã fie invers, chiar dacã sunt episcop si din punct de vedere ierarhic, cum se spune în Scripturã, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare. Era un firesc al dânsului de a-mi sãruta mâna.

Si a mai fost un lucru care m-a impresionat foarte mult, simplitatea în care a trãit. Vã mãrturisesc sincer, am vrut sã fac niste conditii putin mai bune acolo, mai bune dupã mintea noastrã, modernã, dar dânsul a vrut sã trãiascã în aceastã simplitate, caracteristicã monahului care se multumeste cu un pat, cãrti si timp de rugãciune. Îl vom înmormânta la streasina Catedralei, la altarul unde a slujit. Crucea a fost sculptatã de el, noi nu am fãcut decât sã adãugãm ziua mortii, o cruce simplã frumoasã care este la cãpãtâiul pãrintelui”.

LEGATURI:

• ROF: Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu a trecut la Domnul. IN MEMORIAM (update)

• Stiri Est: VIDEO A fost inmormantat parintele Mina Dobzeu, un sfant al inchisorilor comuniste

• Stiri Est: Cine l-a vizitat pe Mina Dobzeu cu o zi inainte de a muri