Lansarea cărţii "Preţul iubirii". Părintele Savatie Baștovoi: "dragostea moare pentru sine pentru a trăi în celălalt"."Dacă nu avem sobornicitatea și mai ales dacă nu avem în noi smerenie și pe Duhul Sfânt, o să ne fie din ce în ce mai greu!"

Creștin Ortodox: Preţul iubirii

In această lume totul are un preţ. Oamenii plătesc pentru mîncare, pentru somn, pentru călătorii, pentru muzică, pentru sănătate. Însă cel mai de preţ şi mai căutat lucru este iubirea. De aceea este firesc ca cel mai rîvnit lucru să fie şi cel mai de preţ.

In lume nu există nimic care să poată plăti iubirea. De aceea preţul iubirii este mai presus şi dincolo de lume. Preţul iubirii este moartea. „Adevărat vă zic că nu este iubire mai mare decît să-şi pună cineva viaţa pentru aproapele său", a spus Hristos.

In iubire, noi ne pierdem identitatea, murind în chip mistic pentru celălalt. Renunţăm la tot ce sîntem, la orgoliu, la dorinţe personale, la odihnă, la bucurii, la locul nostru, doar pentru a ne afla lingă cel iubit şi a fi pe placul lui. Apostolul Pavel descrie şi el iubirea în acelaşi chip: „dragostea nu caută ale sale, ci ale aproapelui". Cu alte cuvinte, dragostea moare pentru sine pentru a trăi în celălalt.

Oamenii se îndrăgostesc şi lumea spune că orbesc, că nu mai văd aşa cum vedeau mai înainte. Indrăgostitul umblă ca un strigoi, nemaiţinînd cont de pericole, de faptul că cei apropiaţi rîd de el. Se desparte de tot ce a fost el. Cu alte cuvinte, moare în chip tainic pentru a se naşte într-o altă realitate, realitatea fiinţei iubite.

Această orbire şi uitare de sine nu este neapărat un lucru suprem, capabil să dobîndească iubirea, ci este o preînchipuire a morţii mistice prin care trece sufletul transfigurat prin iubire. Moartea spirituală care însoţeşte iubirea este un lucru atît de evident, încît pînă şi în limbajul de rînd avem expresii precum „este mort după cutare", sau „se prăpădeşte, se usucă, moare de dor" etc.

Chiar dacă starea de îndrăgosteală şi orbire vremelnică este ceva ce se întîmplă orişicui, fără a însemna ceva spiritual, ba, dimpotrivă, de multe ori e chiar o cădere, totuşi Dumnezeu a lăsat în aşa fel lucrurile, ca prin această orbire pătimaşă noi să putem explica şi înţelege iubirea adevărată, curată şi veşnică. Prin orbirea şi renunţarea la sine de care dă dovadă tînărul îndrăgostit, Hristos a ilustrat iubirea faţă de Dumnezeu, de Biserică, iubirea tainică prin care se ţine lumea. De aceea comparaţia cu bucuria mirelui şi a miresei, cu nunta şi nerăbdarea fecioarelor care îşi aşteaptă mirele este folosită de mai multe ori de Hristos.

Insă moartea ca preţ al iubirii nu este doar o metaforă. Hristos a plătit pentru iubirea noastră preţul vieţii Sale. La fel şi sfinţii proroci şi mucenici şi-au pus sufletul pentru iubirea lui Hristos. Deşi a muri pentru celălalt nu este o poruncă, pentru că altfel, pentru a ne împlini în iubire, ar fi trebuit să murim, şi oamenii ar fi căutat prilejuri nesfîrşite pentru moarte, totuşi moartea mistică ce se produce prin lepădarea de sine este o condiţie obligatorie a iubirii. Nu putem iubi fiind plini de noi.

Cu cît omul e mai plin de sine, cu atît iubirea lui este mai slabă. Cu cît atenţia şi interesul pentru propria mea persoană sînt mai vii, cu atît este mai searbădă şi mai muribundă iubirea mea pentru celălalt. Toate se învîrt în jurul meu, iar celălalt este încă un pretext de a mă împlini pe mine însumi.

Murind unul pentru celălalt, ne naştem în chip tainic în Împărăţia iubirii. Eu mor ca să renasc în tine, pentru că mai înainte de asta te-am simţit pe tine trăind în mine. Această iubire supremă o descrie Apostolul Pavel în aceleaşi cuvinte: „căci nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine".

De aceea şi lumea observă că cei ce se iubesc încep să semene între ei. Indrăgostitul începe să vorbească cu cuvintele celui iubit, începe să asculte muzica pe care o ascultă el, să citească aceleaşi cărţi, să iubească aceleaşi locuri, aceeaşi mîncare, să aibă aceeaşi credinţă şi să împărtăşească aceleaşi bucurii. Cel ce iubeşte devine întru totul ca cel iubit, vorbind aceleaşi lucruri şi mărturisind acelaşi crez. Bucuria lui este bucuria celuilalt şi tristeţea lor este comună. Pentru că sînt uniţi în chip desăvîrşit prin iubire, murind pentru sine şi trăind în celălalt, fiecare purtînd în sine chipul şi glasul celui iubit, avînd acelaşi cuget şi aceeaşi dorinţă.

In acest chip moartea sinelui este viaţa iubirii.

Parintele Savatie Bastovoi

Fragment din cartea "Preţul iubirii", Editura Cathisma

Fragment din cartea "Preţul iubirii"

"Există gesturi ale iubirii care pot fi învățate. Veți vedea că există gesturi ale iubirii care devin caricaturi ale iubirii, care devin mai respingătoare decât o ocară. Uneori o îmbrățișare falsă este mai jignitoare, mai amară și mai apăsătoare decât o ocară. Niciodată nu îmbrățișați dacă nu simțiți asta, niciodată nu spuneți cuvinte de iubire dacă nu arde sufletul vostru! Este cea mai sinceră și frumoasă formă de a vă arăta iubirea. Dacă nu sînteți plini, nu păcăliți și nu compensați prin gesturi false, pentru că ele vor jigni, vor amărî, ca niște lemne ude aruncate pe foc, nu vor aprinde focul, ci îl vor stinge."

***

 Moldova Ortodoxa: Timpul este ceea ce ne măsoară singurătatea

Timpul este ceea ce a intrat în Univers prin căderea lui Adam. Până atunci timp nu era. Timpul este ceea ce ne măsoară singurătatea. În iubire nu există timp. Numai dorul are timp. Îmbrățișarea trece ca o veșnicie. Nu se termină niciodată. Niciodată.

***

Sursa foto

 Moldova Ortodoxa: Este un mare dar să știi să te faci înțeles

Este un mare dar să știi să te faci înțeles, căci lumea e făcută din înțelesuri și înțelegerea e singurul prilej de bucurie adevărată.

Darul de a pune în cuvinte ceea ce ești și ceea ce vezi este un prinos adus omenirii, căci în fiecare din noi trăiește umanitatea întreagă și orice exprimăm despre noi înșine zicem de fapt despre oameni – bucuria lecturii se datorează tocmai acestui fapt al regăsirii noastre în cel care scrie.

Dionisie Areopagitul spunea că nu doar oamenii învață unul de la altul, ci pînă și îngerii învață de la oameni experiența cunoașterii omenești, în timp ce ei ne comunică, prin gînduri, experiența cunoașterii îngerești. Dar cu toate acestea, nici toate darurile din lume nu te ajută să te faci înțeles dacă la capătul celălalt se află o inimă împietrită, închisă în sine din pricina egoismului și a îmbătării de propria persoană.

Bucuria este cunoaștere, iar cunoașterea este dragoste. Toate celelalte sînt doar umbre ale bucuriei, hrănite din extazul egoist al micilor succese, incapabil de cunoaștere pentru că nu este luminat de iubire.

 ***

Prezentarea cărții - Savatie Baștovoi

PREȚUL IUBIRII este o carte despre căutările eterne ale oamenilor și prețul pe care sînt nevoiți să‑l plătească pentru a le avea. Uneori oamenii plătesc cu viața lor prețul fericirii și al iubirii, fără ca măcar să ajungă să le trăiască. Porniți în căutarea fericirii, românii au ajuns să viețuiască peste tot în lume.

În această carte sînt cuprinse cele cinci conferințe din Germania, susținute la invitația Mitropolitului Serafim al Germaniei și al Europei Centrale și de Nord în orașele Nürnberg, München, Frankfurt și Trier, precum și o conferință din Chișinău și una din Iași. Varianta scrisă a discuțiilor purtate în mijlocul românilor din Germania și de acasă prezintă un text viu, ușor de urmărit, care a selectat și a disciplinat principalele teme de interes, cum ar fi Unitatea, Educația, Fericirea, Cultura, Generația nouă vs Generația veche, Iubirea.

***

Lansarea cărții "Prețul iubirii"

 Cronicărescu: Preţul iubirii, carte nouă de la Pr.Savatie Baştovoi

Libraria Sophia din București s-a dovedit încă o dată neîncăpătoare cu ocazia lansării celei mai recente cărți semnată de Părintele Ieromonah Savatie Baștovoi. Este vorba, evident, de Prețul Iubirii, un volum anunțat din 20 noiembrie.

La aproape o lună distanță cartea lansată la Editura Cathisma a primit lumina tiparului, iar Părintele Savatie și-a bucurat cititorii cu prezența în preajma sărbătorilor prilejuite de Nașterea Mântuitorului Hristos.

Întrebat care este prețul iubirii, Părintele Savatie a oferit un răspuns pe cât de scurt, pe atât de cuprinzător.

“Prețul iubirii l-a arătat Hristos când s-a suit pe cruce. Acela este prețul iubirii!”

Încă de la începutul prezenței sale în rândul cititorilor, Părintele Savatie a ținut să precizeze ca evenimentul nu va fi unul transmis LIVE pe Facebook sau pe celelalte platforme sociale. Si pornind de aici și-a argumentat prezentarea pe nevoia de a fi cât mai mult împreună unii cu alții, de a reînvață să trăim real împreună într-o lume din ce în ce mai tehnologizată.

Idee pe care de altfel o regăsim și în cartea Prețul Iubirii, unde autorul spune la un moment dat că “suntem atâți cât suntem și suntem atât cât ne vedem, cât ne rugam unii pentru alții”, cuvinte în jurul cărora am scris câteva rânduri cu ocazia Crăciunului din acest an.

Așteptarea e cea mai cumplită, a mai spus Pr.Savatie Baștovoi, iar timpul reprezintă o condiție a căderii. In acest sens, tehnologia zilelor noastre creează iluzia depășirii timpului, iar într-un discurs premonitor autorul Prețului iubirii anticipează că “în timp întâlnirile dintre oameni vor dispărea” și că “vom plăti foarte scump pentru a ne vedea unii cu alții”. Vom fi toți numai butoane, vom fi numai holograme!

Întrebat despre dragoste, părintele a spus că aceasta nu poate rămâne nemărturisită, pentru că Dragostea este Lumină și lumina nu poate rămâne sub obroc. “Iubirea este întotdeauna mărturisire”.

***

Moldova Ortodoxa: FOTO | VIDEO Părintele Savatie Baștovoi a conferențiat la biserica USM

În seara zilei de miercuri, 26 decembrie [2018], la biserica USM s-a săvârșit Acatistul Sf. Duh. Slujba a fost oficiată de către invitatul serii duhovnicești părintele Savatie Baștovoi.

După rugăciune a avut loc lansarea ultimei sale cărți ”Puterea iubirii”, care include gânduri ziditoare de suflet expuse în cadrul a cinci conferințe susținute anul curent de către părintele în Germania, România și Republica Moldova.

Părintele Savatie s-a referit la unitatea Bisericii, care tot mai mult este zdruncinată, precum și la dragostea jertfitoare, ce-i lipsește omului de astăzi.

Au urmat răspunsuri la diverse întrebări, la care părintele a răspuns cu multă amabilitate și dragoste.

Fragment de la lansarea cărții:

Nouă ne revine acum marea povară și sarcină ca să trecem prin timpul acesta foarte, foarte tulbure, în care foarte curând nu o să mai deosebim dreapta de stânga. Dar numai cei care se vor ruga, vor fi smeriți, vor fi cu iubire unii față către alții, vor înțelege cum stau lucrurile.

Pentru că formal ele vor arata bine și așa și așa. Formal și unul și altul are dreptate. Poți să o tâlcuiești luând experiența istorică - și așa poți și pe unii și pe alții să-i îndreptățești. Dar adevărul e numai unul. Formal pot fi multe, cu argumente, cu canoane, cu exemple din viețile sfinților, cu situații similare care au fost hotărâte sau așa sau așa.

Vă spun, dreptatea, omenește vorbind, formal, e și acolo și acolo. Dar nu este nici acolo, nici acolo în aceeași măsură. Si numai în Duhul Sfânt și în iubire ea devine dreptate. Pentru că numai Duhul lui Dumnezeu când vine pecetluiește ca fiind bun un lucru. În rest, lucrurile bune, în sine, nu-s! Ele sunt neutre, ele pur și simplu sunt! Numai Duhul lui Dumnezeu îi dă certitudine, îi dă încredințare că este bun. Atunci el devine bun, el prinde viață, el devine lucrător.

Pentru că așa, e bine să se roage și ăștia, e bine să se roage și ăștia... Dar unde-i Duhul lui Dumnezeu? Unde-i lucrarea, unde e Viața? În rest rămâne o formă, o formă care de altfel arată la fel, dar nu e adevărată! Si cum să o recunoști dacă nu cunoști limba Duhului Sfânt? Si cine este învățătorul care te va călăuzi și pe care tu să-l asculți? Pentru că nimeni din cei care nu-L au pe Duhul Sfânt nu pot să înțeleagă ce vorbește Duhul Sfânt. 

Că o spune un om, că e mai bărbos, că-i mai alb, că-i mai slab... nu știm care dintre ei vorbește bine. Câți dintre noi nu s-au înșelat?! Si cu pustnici, și cu de toate felurile! Am văzut de toate! Erezia are mari asceți, mari învățători plini de toate cunoștințele. Așa că, dacă nu avem sobornicitatea și mai ales dacă nu avem în noi smerenie și pe Duhul Sfânt, o să ne fie din ce în ce mai greu!        

LEGATURI:

• ROF: Părintele Savatie Baștovoi despre fericire. "Fiecare dintre noi este dator pentru cei de aproape, pentru fiecare, sa devina o temelie buna pe care sa se poata construi fara a o darama"

• ROF: Părintele Savatie Baștovoi la Nurnberg despre ce ne lipsește nouă pentru a fi uniţi