1. Nu te teme
Orice bărbat trebuie să fie gata să moară. Puterea de a sta neclintit în fața morții ne face bărbați. Bărbatul fricos nu este bun la nimic. Nimic din ce trebuie îndeplinit nu poate fi făcut de bărbatul fricos. Nici iubirea, nici credința, nici o altă virtute nu poate fi înfăptuită de bărbatul fricos.
A nu te teme nu este o virtute, ci o condiție. Dacă a iubi înseamnă a ne pune sufletul pentru aproapele nostru (Ioan 15, 13), atunci omul fricos nu poate iubi.
A te teme înseamnă a nu avea încredere în propriile puteri, a nu te teme înseamnă a avea încredere în puterea lui Dumnezeu. [...]
Sufletul mândru care se bizuie numai pe sine este sclavul fricii, el se teme și fuge la cel mai mic zgomot sau umbre.
Omul fricos suferă de două boli: de puținătatea credinței și de iubirea de trup (Scara Sf. Ioan Scărarul)[...]
Bărbatul neînfricat este bucurie și liniște pentru toți ai săi. El este un prieten bun care nu te va trăda pentru nimic. Nu poate fi nici cumpărat, nici vândut, și oricine dorește să-l aibă de partea sa.
Foarte multe fapte rele se fac din frică. Acolo unde a pătruns frica, nu se mai poate vorbi de iubire și jertfă, căci până și oamenii aparent buni ajung să trădeze și să ucidă din frică.
"În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frică are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârșit în iubire" (I Ioan 4, 18)
2. Nu profita
A rămâne tu însuti în preajma împăratului este un lucru de mare bărbăție, pentru că ai nevoie de multe calități rar întâlnite.
Trebuie să fii liber și să slujești în același timp; să te păzești de onoruri fără să fii arogant; să fii bogat în afară, dar sărac cu duhul; să fii blând, deși ai primit putere; să pedepsești fără să te răzbuni; să fii temut fără să faci rău; să fii ocărât pentru ce nu ai făcut; să fii imun la lingușeli; să nu furi din averea de obște; să nu dorești scaunul celui de lângă tine; iar, la urmă de tot, ca o sabie care stă deasupra capului tău, să nu ajungi să te crezi și tu împărat.
Împăratul poate fi oricine. Este băiatul mai mare priceput la toate, după care aleargă droaia de băieți, cerșindu-i atenția. Împărat este profesorul bun în gratiile căruia ajungi să intri. Apoi șeful tău, bogatul cu care ai băut un whisky la un eveniment de caritate, polițistul, preotul sau un mare patron care ți-a fost cândva coleg de clasă.
În toate împrejurările pe care ți le oferă viața păstrează-te pe tine și nu uita cine ești. Măsoară-te cu cei deopotrivă cu tine și să nu ai obiceiul să numeri banii altora. Nimic să nu-ți pară ușor de dobândit, pentru că unul Dumnezeu știe de ce unuia îi dă, iar de la altul ia.
Fii atent să nu disprețuiești pe cel pe care mai ieri îl adulai: atunci când așteptările profitorului nu se împlinesc, profitorul își bârfește binefăcătorul. [...]
3. Nu-l lovi pe cel mai slab
Viața este o luptă continuă și, ca în orice luptă, suntem loviți și lovim. Loviturile pot fi fizice sau spirituale. Dacă loviturile fizice sunt rare sau pot să lipsească total, războiul nevăzut nu încetează niciodată. Dincolo de oroarea față de violența fizică imprimată prin campanii la toate nivelurile, lumea de astăzi practică și desăvârșește cele mai odioase forme de război psihologic.
Violența este o pornire masculină, dat fiind forța fizică naturală care este mult peste forța fizică a femeii. Femeile recurg la răzbunarea psihologică, având o sensibilitate emoțională sporită. Bărbații folosesc teroarea psihologică atunci când nu pot aplica forța fizică. [...]
Cu cât un om este mai slab, cu atât setea lui de a lovi este mai mare. Oamenii slabi lovesc pentru a se apăra. Primul indiciu al omului slab este starea de revoltă permanentă. Să denumim aceasta "sindromul câinelui bătut". Un câine bătut se caracterizează prin faptul că latră când nu e nevoie și mușcă fără a fi atacat. Viața în corporații, teroarea fiscală, precum și corectitudinea politică impuse în noua societate fac ca tot mai mulți oameni să sufere de acest sindrom.
Există trei feluri de lovituri. Două dintre ele sunt naturale: lovim pentru a domina sau pentru a ne apăra, însă omul spiritual se ridică deasupra acestor porniri. Există și o a treia lovitură, pe care o vom numi "împotriva firii" - aceasta este lovitura din răzbunare. Răzbunarea nu aduce nici dominație și nici nu apără - este forma irațională și distrugătoare prin care se manifestă răul din noi. [...] Răzbunarea și invidia merg mână în mână și întunecă mintea în aceeași măsură.
"Nu răspunde cu rău la rău" (Romani 12, 17)
4. Nu-l lovi pe cel mai puternic
Îndemnul de a nu-l lovi pe cel mai puternic nu este deloc un paradox. În viață suntem puși să lovim în cel puternic, pentru că cei egali arareori se lovesc între ei. Dintotdeauna cel mai slab lovește în cel mai puternic. Mulți dintre cei care se credeau puternici au sfârșit lovind în cel pe care îl credeau mai slab, dar care s-a dovedit a fi mai puternic și a învins. Așadar, cel puternic se poate ascunde în cel slab și invers.
Atunci când cel puternic cade, oamenii, de nimic aleargă să-l lovească. Cei care până ieri tremurau de frică și se purtau cu slugărnicie ajung cei mai crânceni călăi. Mulți conducători au sfârșit uciși de slugi, iar cruzimea slugilor întrece cruzimea oricărui soldat.
Nu te bucura când îl vezi lovit pe cel mai puternic, pentru că această putere îți slăbănogește sufletul. Dacă el a căzut, poți cădea și tu.
A te bucura de căderea celuilalt este o faptă urâtă înaintea lui Dumnezeu și este condamnată în toată Scriptura. "Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina" (Ps. 12, 5), zice marele împărat David. "Pândi-va păcătosul pe cel drept și va scrâșni asupra lui cu dinții săi" (Ps. 36, 12). Dar răsplata lor este o moarte cumplită : "Moartea păcătoșilor este cumplită și cei ce urăsc pe cel drept vor greși" (Ps. 33, 20)[...]
"Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă" (I Cor. 10, 12)
5. Nu lovi sub centură
Nu fi biruitor cu orice preț. Focul se stinge cu apă, lemnul se arde cu foc, un cerb îngropat în zăpadă poate fi ucis cu un băț.
Nu tăia copacul pentru a-i culege fructele. Dacă cineva îți oferă ajutorul ori muncește pentru tine, pune o măsură care să poată fi dusă și mâine, și poimâine, altfel se va rupe și se vor pierde și roadele lui. [...]
Nu tăia din plata celui nevoiaș, doar pentru că nu are unde să muncească azi. Nu mări plata călătorului rătăcit în oraș străin. Nu profita de nici o împrejurare nefastă pentru a te îmbogăți de pe nevoia altuia.
De femeia ajunsă la strâmtoare să nu profiți, ca să nu fii un gunoi în restul zilelor tale. [...]
Nu folosi armă împotriva celui neînarmat. Cine scoate sabia, de sabie va muri. [...]
Pe cel bătut de soartă să nu-l lovești, să nu adaugi răni la rănile făcute de alții, ca să nu atragi urgia lui Dumnezeu asupra ta: "Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit și au înmulțit durerea rănilor lui. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor și să nu intre întru dreptatea Ta; șterși să fie din cartea celor vii și cu cei drepți să nu se scrie" (Ps. 68, 30-32)
6. Luptă până la capăt
Nu te băga ușor în luptă, ca să nu te trezești că lupți într-o luptă străină.
Lumea toată dacă s-ar ridica împotriva cuiva, nu te alătura ei. Îți este de ajuns să ieși învingător în luptele care se pornesc împotriva ta, nu mai porni și tu altele noi.
Nu fi ușor de aprins, ca să nu fii batjocura celor care dau foc. [...]
Nu lovi sub centură. A doborî pe cineva cu o lovitură interzisă nu este o victorie. Luptă după reguli, căci "când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului" (II Tim. 2, 5)
Dacă te temi, nu intra în luptă; dacă ai intrat în luptă, nu te teme. (Proverb japonez)[...]
Dreptatea și nu mânia este ceea ce ar trebui să te împingă la luptă. [...]
"Cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui" (Marcu 13, 13)
7. Nu te vinde
Orice muncă are demnitatea ei și a sluji pe cineva nu este o rușine. Fiecare slujire are prețul ei și fiecare slujitor e vrednic de plata sa (Luca 10, 7). [...]
A fi plătit pentru munca ta nu înseamnă a te vinde, pentru că a munci face parte din ordinea lucrurilor. Te vinzi atunci când faci pentru bani lucruri care contravin credinței, convingerilor și aranjamentelor tale.
Să nu faci lucrurile în care nu crezi, nici pentru bani, nici de dragul unui prieten, căci în ele se află începutul trădării.
Nu lua bani pentru ceea ce poți face fără bani. Nu măsura în bani înțelepciunea și priceperea ta, știind că le-ai primit în dar de la Cel Care te-a făcut asa cum ești.
Cu omul care a încercat să te cumpere să nu mai stai. Cineva care te cumpără este la fel cu cineva care te vinde.
Ferește-te de oamenii care fac jocuri și de cei care își alungă ușor angajații când apare unul care li se pare mai bun. Dacă încă ești încă anturajul lor, este pentru că au văzut în tine o sursă de profit. Mâine s-ar putea să nu o mai vadă și vei pleca în necinste.
Fii milostiv din ceea ce câștigi prin munca ta, ca Domnul să-Și înmulțească darurile Sale către tine.[...]
"Tânăr am fost și am îmbătrânit și n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminția lui cerând pâine" (Ps. 36, 25)
8. Apără cu tot ce ești pe cei de lângă tine
Dragostea se arată prin grijă și protecție. Îi ocrotim pe cei pe care îi iubim.
Celor de lângă noi li se pot aduce atacuri fizice sau psihice care le provoacă suferință. A-i proteja de suferință pe cei pe care îi iubim este o chemare firească. Dacă atacurile fizice sunt tot mai rare în lumea de astăzi, suferința psihică este în creștere. Asta arată că ura și dorința de a face rău nu au dispărut niciodată dintre oameni, ci doar și-au schimbat armele.
Cuvintele rele care se spun despre om sunt cea mai perversă sursă de suferință, pentru că sunt la îndemâna oricui. Bârfa trebuie oprită înainte de a te face și pe tine părtaș la ea. Bârfa înseamnă bucuria pe care o exprimi în cuvinte atunci când afli că un om pe care îl disprețuiești sau invidiezi a pățit ceva rău sau a căzut în vreun păcat. Așa cum nu e bine să bârfești pe cineva, nu e bine nici să dai în vileag o bârfă care s-a zis despre cineva apropiat. Aparent arăți că vrei să faci un bine apărându-l de cel care l-a bârfit, dar în fapt îi faci un rău. E ca și cum ai ridica de jos o piatră care nu l-a nimerit pe aproapele tău și l-ai lovi cu ea în cap. [...]
Un cuvânt rău are în el dorința de răzbunare și ucidere, de aceea amărăciunea și suferința pe care le provoacă sunt o pregustare a morții. "Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni" (I Ioan 3, 15), spune Evanghelistul Ioan.
Vorbitorul de rău este întotdeauna și mincinos, pentru că orice rău începe cu o minciună.
Ne despărțim de oameni pentru că am auzit ceva rău despre ei sau i-am auzit pe ei înșiși spunând ceva rău despre noi. Vorbele sunt principala sursă de bucurie sau de tristețe. Ne încântăm la vorbe frumoase și suferim de pe urma vorbelor urâte. A putea fi mai presus de vorbe este o lucrare plină de demnitate și presupune un exercițiu interior continuu. [...]
A fi alături de cineva înseamnă a nu-l părăsi atunci când ajunge în dizgrație. Avem de ales între a fi lepădați împreună cu el sau a ne salva reputația prin a-l exclude din cercul nostru de prieteni. Această formă de șantaj are o istorie de mii de ani și o regăsim și în Biblie. Fariseii și cărturarii îi amenințau cu excluderea din comunitate pe cei care credeau în Hristos. Astăzi îți poți pierde locul de muncă sau poți pierde un segment de piață dacă nu te lepezi de anumiți oameni sau principii.
 |
| Nikolai Leonov |
Orice om care a ajuns în anturajul tău merită aceeași purtare de grijă ca și toți prietenii sau casnicii tăi. Mâncarea ta, osteneala muncii tale să o pui înaintea celui care este lângă tine. Dacă ții, alături oameni pe care nu îi tratezi ca pe frații tăi, nu ai înțeles nimic în viață. Dacă Hristos, Care este Dumnezeu, îi numea pe cei de lângă El "frați", cu cât mai mult noi, care suntem oameni păcătoși, trebuie să dăm cinste de frate celor care ne urmează și ne ajută. "Și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei" (Luca 6, 32)
9. Iartă
În nimic nu se arată mai bine un bărbat decât în puterea de a ierta. Iertarea este o poruncă și o lucrare dumnezeiască și tot cel ce iartă se aseamănă cu Dumnezeu.
Oamenii nu își puteau ierta unii altora păcatele, căci legea era cea după care se judecau faptele fiecăruia. Oricât de mult am fi iubit pe cineva, nu îl puteam ierta, pentru că legea era cea care îl condamna la pedeapsă și moarte.
Hristos, prin întruparea Sa, ne-a dăruit iertarea în schimbul iertării pe care noi o dăruim celor ce ne greșesc. Atunci când iertăm suntem și dumnezei și împărați.
Iertarea este începutul și sfârâitul iubirii.
Eliberarea din iadul geloziei.
Cel care nu iartă nu poate să facă nimic bun nici pentru sine, nici pentru alții; singurătatea și minciuna sunt răsplata mândriei lui.
Nu spune niciodată unui prieten că știi că te-a trădat sau că te-a vorbit de rău. Fii în preajma lui ca și cum nu ai ști nimic. Dacă fapta lui nu se va repeta, ai câștigat un prieten, dacă se va repeta, te-ai câștigat pe tine. [...]
Înconjoară-te de oameni drepți, iar mincinoșii și trădătorii nu vor putea ajunge la tine.
"Iertați și vi se va ierta" (Luca 6, 37), căci "cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura și vouă" (Marcu 4, 24).
10. Așteaptă să-ți treacă
Nu acționa la mânie. Așteaptă să-ți treacă. [...]
Mânia este o forță naturală pe care trebuie să o folosim pentru a face bine. În situații-limită, când suntem puși să salvăm pe cineva sau chiar pe noi înșine, mânia ne dă forța pe care nu o avem în mod normal. Gestionată corect, mânia este o energie care ne ajută să traversăm un deșert, să înotăm în apa învolburată, să atingem un scop care necesită multă putere și timp.
Bărbatul care își înfrânează limba este bărbat desăvârșit. "Dacă nu greșește cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârșit, în stare să înfrâneze și tot trupul" (Iacov 3, 2) [...]
Un psihic epuizat nu este un psihic calm, este doar epuizat.[...]
Dacă am ajuns să ne mâniem, înseamnă că am răspuns răutății. Bărbatul mânios este ca un urs scos din bârlog pentru a fi omorât. Mânia îl scoate pe urs afară, și acolo își găsește sfârșitul.[...]
Bărbatul mânios trebuie să se păzească de oamenii flecari și scandalagii. Nu intra în vorbă cu omul prost și răutăcios, ca să nu îți tulburi sufletul. Dacă cineva te-a mâniat, așteaptă să-ți treacă. Mâine este o zi mai bună pentru a spune ceea ce crezi astăzi. [...]
Orice cuvânt rău, de jignire sau punere la punct pe care îl rostim este un cuvânt zis la mânie. Toate certurile încep de la acest prim cuvânt pe care îl zicem pe un ton aparent calm, dar care deschide ușa mâniei și ne face să ne purtăm într-un mod nepotrivit.
11. Nu fi bănuitor
Bărbatul bănuitor este ca un iepure care tremură la orice zgomot. Mintea lui clocotește de minciuni și chiar și atunci când se află între prieteni se simte amenințat. Dacă bănuiala lui se adeverește, se bucură ca un prost, de parcă pierderea ar fi câștig. Dacă bănuiala nu se adeverește, nu-și cere iertare, ci caută o nouă pricină de supărare.
Bănuiala este o formă de minciună care își schimbă fețele după mintea stricată a bănuitorului. Este sămânța diavolului aruncată în inima lipsită de iubire. Dacă cel bănuit tace, bănuitorul gândește : tace pentru că e adevărat că m-a trădat. Dacă cel bănuit râde, bănuitorul gândește: râde și se preface ca să nu îmi dau seama că m-a trădat. Orice ar face cel bănuit, fie că tace, fie că vorbește, fie că stă, fie că pleacă, bănuitorul vede în purtările acestuia o confirmare a bănuielii lui.
Omul bănuitor nu poate fi un bun prieten și tot ce face, face din interes. Bănuitorul este lingușitor și îi place să-și cumpere prietenii cu daruri. Este obsedat de ideea de a avea succes și toate faptele sale, chiar și cele proaste, le prezintă ca pe o mare ispravă. [...]
Fii mărinimos, și Dumnezeu te va feri de tot răul.
La Cina cea de Taină Hristos știa că Iuda Îl va vinde, dar l-a servit pe el întâi, pentru a-i arăta că are drum de întoarcere.
Ferește-te de clevetitor și să nu te încrezi în cel care îți descoperă tainele dușmanului tău.
12. Fii blând
Nimic nu împodobește pe bărbat mai mult decât blândețea.
Blândețea este în strânsă legătură cu credința și curajul, de aceea este proprie doar celor puternici. A nu te răzbuna atunci când ești atacat este o faptă de curaj, pentru că cel lovit se expune prin libera alegere unui pericol evident. Credința într-un Dumnezeu bun și atotputernic îl face să stea neclintit.[...]
Blândețea nu este doar puterea de a nu răspunde atacurilor, ci și înțelepciunea de a nu te lăsa copleșit de lingușeli și laude. Blând poate fi numit omul care rămâne neclintit atât în fața ocărilor, cât și a laudelor, spune Sfântul Ioan Scărarul.
Blândețea este liniștea inimii celor puternici, vederea curată izvorâtă din dragoste, credința și înțelepciunea agonisite prin experienta faptelor bune.
"Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre" (Matei 11, 29)
13. Fii bucuros
[...] Adevărata bucurie este de origine cerească. Bucuria este starea îngerilor și numai cei care nu își lipesc inima de lucruri trecătoare ajung să o trăiască. Bucuria este cerul din noi tras în piept prin rugăciune smerită. Acolo unde este Dumnezeu este și bucurie.
"Bucurați-vă pururea, rugați-vă neîncetat, pentru toate mulțumiți" (I Tes. 5, 16-18)
14. Nu cere despăgubiri
[...] Inima mare se dobândește prin educație. Învață să nu te lipești de lucruri, ca să poți vedea mai bine oamenii. [...]
Bărbatul care numără pagubele mărunte își pierde puterea și așezarea. Mintea trebuie să fie îndreptată spre ceea ce se face, nu spre ceea ce nu se face. Lucrul păgubos se va opri de la sine, iar lucrul care merge bine va merge și mai bine. Dacă ai un prieten cu care lucrezi, prețuiește-l mai mult decât lucrurile - orice se poate pune la loc, dar o prietenie pierdută e "pagubă totală".
"Celui ce are i se va mai da, iar celui ce n-are i se va lua și puținul pe care i se pare că-l are" (Marcu 4, 25). Aceste cuvinte au fost spuse de Însuși Hristos și sunt o lege care nu se încalcă nicăieri în lume. Oricine ține la puținul său ajunge să-l piardă, iar cel care dă din ce are ajunge să aibă și mai mult. Cine investește puțin scoate puțin; cine investește mult câștigă mult. Dacă ceri despăgubiri pentru puținul pe care l-ai pierdut, vei primi puținul din puținul tău, până când el se va împuțina cu totul. Dacă ierți din preamultul tău, vei rămâne cu mult, căci Însuși Dumnezeu îl va înmulți, după cum a vorbit sfânta gura Sa.
Dacă cineva te-a nedreptățit într-o afacere, desparte-te de el și nu căuta despăgubiri. Un om care te-a nedreptățiți e mai bine să iasă cu partea lui de nedreptate din viața ta, ca tu însuți să rămâi drept, altfel tu te vei asemăna cu el și vei lua din nedreptatea lui.
Învață să vezi oamenii care te pot nedreptății înainte ca ei să o facă. [...]
Nu ține lângă tine pe omul care îți nesocotește munca și nu învăța meserie pe cel care crede că ceea ce faci tu e un lucru ușor. Omul care îți nesocotește lucrul te nesocotește pe tine. [...]
15. Desparte-te fără vorbe
Dacă lucrurile merg spre despărțire, nu cere explicații și lămuriri - ia lucrurile așa cum sunt. Cel care se desparte nu poate și nu trebuie convins să rămână. Despărțirea se produce în inimă cu mult înainte de a fi anunțată, de aceea momentul în care ni se aduce la cunoștință este de acum prea târziu.
Observăm semnele despărțirii sufletești înainte ca ele să producă despărțirea fizică. Atunci când căldura și bucuria dintre doi oameni dispar, încep să-și facă loc stările potrivnice. Ceea ce înainte era prilej de admirație ajunge să fie pricină de poticnire : frumusețea naște gelozie, iar talentele, invidie.
Nu lăsa inima să se stingă, pentru că în cenușa rămasă de la focul iubirii se nasc tote gândurile rele.[...]
În orice despărțire rămân lucruri nespuse. Totul se întâmplă pentru că, în durerea despărțirii, oamenii se grăbesc să spună prea multe și nu mai apucă să spună acel puțin pe care, mulți ani mai târziu, își doresc să-l fi spus. De aceea e mai bine să nu spui nimic, pentru a lăsa loc acelui puțin să se nască în inima celuilalt atunci când noi vom fi departe.
Cine este omul care a știut să spună cuvântul potrivit la despărțire? Cine nu a regretat vreodată cuvintele spuse în grabă și la supărare? În ceasul despărțirii inima trebuie să fie tăcută ca în fața morții. Pentru că orice despărțire este o moarte. Trebuie să știi să mori într-o poziție frumoasă.
Dacă ești vinovat, cere iertare, dacă ai fost nedreptățit, taci și păstrează dreptul la ultimul cuvânt. Dacă cineva a ajuns să se despartă de tine pentru cuvintele altora, orice îndreptățire este de prisos, căci, dacă te-ari fi putut asculta pe tine, nu ar fi ascultat pe alții.
Dacă aflarea ta într-un loc nu mai aduce bucurie, pleacă. Nu sta în locul în care ești invidiat, căci nu sporești. Învață să pleci întotdeauna puțin mai devreme de a fi alungat. "Și dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieșind de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor". (Marcu 6, 11)
16. Gândește departe
Nu e destul să gândești, trebuie să înveți să gândești departe. Orice lucru se verifică în timp și numai cel care poate vedea sfârșitul lucrului vede cu adevărat.
A gândi înseamnă a vedea. Nu articularea logică a gândurilor descoperă esența lucrurilor, ci vederea în viitor a celor ce se petrec acum. Mulți s-au amăgit prin a da crezare felului în care se arată lucrurile a fi, pentru că nu au putut vedea ceea ce vor deveni acele lucruri.
Totul are un început și un sfârșit, și dacă începutul și sfârșitul nu ar fi diferite nu am putea vorbi despre ele. Dar și începutul, și sfârșitul fac ca lucrurile să fie. Cel care judecă lucrul doar după început nu poate veda lucrul în esența sa. Cine nu vede sfârșitul lucrului nu vede bine nici începutul, căci începutul este preschimbat de sfârâit și cele de acum vor fi nimicite de cele viitoare. [...]
A vedea viitorul și sfârșitul lucrurilor înseamnă a fi într-o măsură proroc. Pentru că nu suntem proroci, ascultăm de proroci ca să învățăm de la ei rostul lucrurilor. [...]
Viața noastră este alcătuită din două părți la fel de importante: partea pe care o construim noi înșine si partea construită de alții, din care ajungem să facem parte și noi. În ce măsură cele două aspecte se intersectează și se amestecă este un lucru aproape neștiut. Partea necunoscută a planurilor noastre este chiar parte în care intervine Dumnezeu sau alți oameni cu planurile lor. La fel și planurile altora, la nivel mic sau mare, au partea lor de necunoscut. Schimbările istorice la scară mondială ar trebui să fie un argument suficient că și planurile noastre personale, oricât de bine ar fi organizate și asigurate, se pot anula sau deturna. A ține cont de asta înseamnă a gândi departe, departele fiind necunoscutul pe care Dumnezeu ni l-a pregătit.
Bărbatul înțelept lasă întotdeauna loc lui Dumnezeu în planurile sale.
17. Nu face tot ce poți, nu spune tot ce știi
[...] Trebuie să știi să-ți dozezi puterile pentru a fi din ce în ce mai bun. Cel care a dat totul nu mai are nimic de oferit, și astfel începe apusul lui. [...]
Dacă a face are limite, a cunoaște nu are limite. Cunoașterea ta să fie dăruită celorlalți în măsura în care aduce vreun folos. Să nu spui mai mult decât poate înțelege ascultătorul tău. [...]
Să nu spui tot ce știi despre cineva, nici despre ceva, ca să nu-ți atragi dușmani fără nici un rost. Între a mărturisi adevărul și a vorbi în plus, de multe ori nu este nici o diferență formală, dar este o mare diferență de urmări. "Sfătuiește-l pe cel înțelept și mai înțelept va fi, dar nu da sfat celui batjocoritor, că ți-l faci dușman" (Pilde 9, 8)
18. Cinstește pe cel mai bun
[...] Când cineva îți arată ceva din meseria sa, ascultă-l cu atenție, pentru că atunci el îți dă o parte din sufletul său, din viața și dragostea lui. Orice domeniu este interesant când este predat de un om plin de iubire. Ascultă și minunează-te de cunoștințele și priceperea lui, ca să se nască în tine puterea de a cunoaște prin contemplație.
Nimeni nu poate excela și crește singur într-un domeniu. Până și pustnicii sunt într-o legătură de rugăciune cu sfinții și îngerii și au descoperiri care le arată unde greșesc atunci când greșesc. Creșterea noastră spre desăvârșire se face printr-o necontenită împărtășire a experiențelor în duhul iubirii.
19, Cinstește pe tatăl și pe mama ta
[...] Dragostea cu care ne iubim părinții este aceeași cu care ne iubim frații. Cel care zice că își iubește părinții, dar ține supărare pe frate sau pe soră - minte. Ce poate întrista mai mult pe un părinte decât ura dintre copiii săi? Acolo unde este dragoste de părinți, este și dragoste de frați. [...]
20. Nu fi fără Dumnezeu
În lume există mulți munți înalți și frumoși, dar nu pe cel mai înalt s-a arătat Dumnezeu. Pe Sinai a vorbit Dumnezei cu Moise și pe Tabor S-a schimbat la Față, arătând ucenicilor Săi slava Sa.
În lume există multe râuri mari, cu ape curate, dar nu în ele a intrat Dumnezeu. Într-un râu mic și tulbure S-a botezat Hristos.
În lume au fost și vor fi mulți cai frumoși, de rasă aleasă, dar nu pe ei a încălecat Hristos. Pe un mânz de măgar a șezut Dumnezeu.
Și dintre oameni Dumnezeu a ales nu pe cei mai vestiți, învățați sau de neam bun. Niște pescari a ales și prin ei S-a arătat lumii întregi.
Pe Dumnezeu poți să nu-L vezi, poți să nu-L chemi, poți să nu-L auzi. Pe Dumnezeu poți să-L uiți, poți să-L lovești, poți să-L scuipi. Pe Dumnezeu poți să-L omori, să-L îngropi și să pleci departe. Însă acolo departe, în una din clipele tale de tristețe, El poate să Se scoale din tine, rupând după Sine tot întunericul care te-a orbit.
Sursa: P. Savatie Baștovoi, Carte pentru bărbați
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu