luni, 27 octombrie 2025

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Kursk, care l-a tămăduit pe Sf. Serafim de Sarov și în prezența căreia a adormit Sf. Ioan Maximovici

 

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk)
 este prăznuită pe  
  • 21 martie / 8 martie 
  • 21 septembrie / 8 septembrie 
  • 10 decembrie / 27 noiembrie 

Troparul Icoanei (glasul 4)

Dobândindu-te pe tine ca scut nebiruit și izvor de minuni, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, învingem cetele potrivnicilor, noi, robii tăi. Pentru aceea te rugăm: Dăruiește pace cetății tale și mare milă sufletelor noastre.
*
***
*

Icoana Maicii Domnului din Kursk se numără în rândul icoanelor făcătoare de minuni și aparține tipului iconografic "Maica Domnului a Semnului în care Hristos apare în medalion, pe pieptul Maicii Sale, cu fruntea largă, plină de înțelepciune dumnezeiască, făcând gestul binecuvântării. Această icoană înfățișează vedenia lui Isaia, 7, 14:
"Pentru aceasta Domnul meu va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele Lui Emanuel". 
Istoria cunoscută a acestei icoane făcătoare de minuni, a Maicii Domnului, începe în secolul al XIII-lea, în timpul invaziei tătarilor în Rusia, când provincia Kursk a suferit mari pierderi în rândul populației. În acea vreme, în care orașul Kursk fusese cu totul pustiit, locuitorii orașului Rylsk, care au supraviețuit invaziei, călătoreau adesea în acest loc pentru a vâna animale sălbatice.  Pe 8 septembrie 1295, unul dintre vânători, mergând de-a lungul malului râului Tuskora, aflat în apropiere de Kursk, a observat o icoana așezată cu fața spre pământ, chiar lângă rădăcina unui copac. De îndată ce a ridicat icoana, un izvor cu apă limpede a țâșnit din pământ, iar în prezent acesta încă se mai află acolo.

Vânătorul a construit un paraclis mic de lemn, în cinstea icoanei descoperite. Din acel moment, oamenii au venit pentru a cinsti Icoana Maicii Domnului „a Semnului”, numită și „a Rădăcinii din Kursk” - datorată locului unde a fost descoperită

În 1383, preotul Bogoliub, care trăia aproape și slujea în paraclis, a fost capturat de către tătarii care invadaseră Rusia. Tătarii au incendiat paraclisul și au rupt icoana Maicii Domnului în două bucăți pe care le-au aruncat în locuri diferite. Când preotul Bogoliub s-a întors din captivitate, a postit și s-a rugat îndelung ca să descopere icoana și, în final, a găsit cele două bucăți. A încercat să le pună împreună, iar ele s-au alăturat fără a lăsa vreo urmă a ruperii.

În 1613, oamenii din orașul Kursk au întemeiat o mănăstire a Semnului închinată Icoanei Maicii Domnului, ca mulțumire pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu deoarece i-a scăpat de invadatorii polonezi. Icoana a fost așezată acolo.

În 1676, această icoană a călătorit până la râul Don, pentru a binecuvânta trupele cazacilor din Don. În 1684, țarii Ivan și Petru Alexeevici au trimis o copie a icoanei, poruncind ca aceasta să însoțească trupele ortodoxe în luptă. În 1687 icoana a fost trimisă la „Armata Mare”. Icoana făcătoare de minuni a ajutat luptătorii să elibereze pământurile lor de mai multe ori. Mai multe copii ale icoanei au fost pictate mai târziu, pentru a fi date armatelor în campania din Crimeea și multor generali ruși, printre care și cneazului Kutuzov. 

În anul 1769, pe când era copil de 10 ani, Sfântul Serafim de Sarov s-a îmbolnăvit grav.
Într-o noapte, a văzut-o pe Maica Domnului într-o vedenie, iar după câteva zile
Icoana din Kursk a ajuns cu o procesiune mare în satul lui și a trecut chiar pe lângă casa lui. Mama sfântului l-a ridicat și l-a adus înaintea Icoanei ca să se închine, după care s-a însănătoșit neașteptat de repede. Ca urmare, Sfântul Serafim a purtat o dragoste mare față de Maica Domnului toată viața sa și s-a învrednicit s-o vadă de multe ori în vedenii.

Pe 3 martie 1898 un grup de socialiști revoluționari, precursori ai bolșevicilor, printre care și Maxim Gorki, au decis să distrugă icoana pentru a surpa credința poporului în minunile care se lucrau prin aceasta. Astfel, în Duminica Sfintei Cruci, au plasat o bombă cu aprindere cu întârziere chiar sub icoană. Dar, în mod miraculos, mecanismul bombei s-a declanșat mult mai târziu decât au prevăzut, când biserica era goală. Puterea exploziei a distrus întregul baldachin din fontă aurită de deasupra icoanei, a deplasat și a sfâșiat soclul său din marmură format din mai multe dale grele. Un candelabru mare și masiv, care se afla în fața icoanei, a fost aruncat departe, în timp ce o ușă de fier de lângă icoană a fost complet distrusă și aruncată spre exterior. Chiar și peretele a fost avariat și crăpat. Toate geamurile catedralei, inclusiv cele ale cupolei, au fost spulberate. Dar, în mijlocul acestui tablou dezolant, icoana Semnului a rămas în mod miraculos intactă - inclusiv sticla care o acoperea. Astfel, autorii faptei, dorind să distrugă sfânta icoană, nu au reușit decât să întărească și mai mult slăvirea ei. Când vestea acestui minuni s-a răspândit în tot orașul, ecoul ei a fost extraordinar. Toată lumea s-a grăbit spre catedrala Semnului pentru a vedea cu ochii proprii acest semn al buneivoinței milostive a Maicii Domnului și pentru a se închina în fața chipului ei minunat.

După revoluția bolșevică, pe 12 aprilie 1918, icoana a fost furată din Catedrala Mănăstirii Semnului Maicii Domnului și prădată de îmbrăcămintea și ornamentele de aur. Pe 3 mai a fost găsită de o tânără care locuia împreuna cu mama ei nu departe de mănăstire, și care de trei zile nu mai mâncaseră nimic din cauza controlului pe care îl exercitau bolșevicii. Când tânăra s-a dus să cumpere pâine, lângă o fântănă săpată de Sf. Teodosie al Lavrei Peșterilor a găsit icoana într-un sac. 

În octombire 1919, în timpul evacuării orașului Kursk de către Armata Albă, Episcopul Teofan din Kursk împreună cu doisprezece călugări din Mănăstirea Semnului au traversat cu icoana granița Rusiei, trecând prin Salonic și ajungând în Serbia, în orașul Pec, unde a stat 4 luni. În 1920, la cererea generalului Wrangel, icoana a fost trimisă în Crimeea, și a rămas acolo până în noiembrie 1920, când s-a evacuat Armata Albă și rușii care refuzau să se supună regimului bolșevic. Astfel, icoana a revenit în Serbia, unde a rămas până în 1944, când, cu binecuvântarea Sinodul Episcopilor, Episcopul Teofan a transportat icoana în diverse locuri unde trăiau rușii în diasporă, fiind o consolare pentru mii de oameni care au trăit toate încercările și necazurile din ultimii ani ai celui De-al Doilea Război Mondial. În primavara anului 1945 ea ajunge la München (Bavaria), de unde călătorește în Elveția, Franța, Belgia, Anglia, Austria, Germania. 

Pe 23 ianuarie 1951, icoana a fost transferată în America, mai întâi la Noua Mănăstire Kursk din Mahopac (New York). În 1957, icoana Maicii Domnului din Kursk a fost așezată în Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului din New York, reședința Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, unde este păstrată și în prezent. Ea este dusă în mod constant în toate episcopiile din America și din lume. Aduce bucurie și mângâiere multor credincioși, care o așteaptă cu multă evlavie și duioșie.

Icoana are o legătură deosebită și cu Sfântul Ioan Maximovici.
În ziua de 2 iulie 1966, Sfântul Ioan însoțea icoana într-un pelerinaj la Seattle. După ce a săvârșit Sfânta Liturghie, sfântul a rămas în altar rugându-se lui Dumnezeu aproape trei ore. După aceea, s-a întors cu Icoana în camera sa de oaspeți din casa parohială, iar după aproximativ o oră, s-a auzit un zgomot. Cei din casă au alergat sus, l-au găsit pe sfântul căzut pe podea și ridicându-l, l-au așezat într-un fotoliu, unde, în prezența Icoanei, și-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului.

*
***
*
*
***
*

*
***
*



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu