Român Ortodox în Franța: In memoriam : Ion și Doina Aldea Teodorovici, doua inimi gemene și un cânt de dor

joi, 30 octombrie 2025

In memoriam : Ion și Doina Aldea Teodorovici, doua inimi gemene și un cânt de dor

Ion Aldea-Teodorovici s-a născut de sărbătoarea Bunei Vestiri, pe 7 aprilie 1954, în orașul Leova, din Republica Moldova de azi, Basarabia de ieri. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, nevoit în perioada ocupației sovietice să se retragă din biserică. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Mama sa, Maria Aldea, a fost moașă.

Doina Marin, numele de fată, s-a născut pe 15 noiembrie 1958, în orașul Chișinău, în familia intelectualilor Eugenia și Gheorghe Marin. Tatăl său a fost scriitor și jurnalist, iar mama – profesoară de Limbă și Literatură Română.

Ion Aldea Teodorovici cântăreț și compozitor din Republica Moldova a cântat în duet cu soția sa, Doina, fiind lansați la o seară de creație a marelui poet Grigore Vieru.

Ion Aldea Teodorovici a activat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. A fost solist și saxofonist în Ansamblul vocal-instrumental „Contemporanul” al Filarmonicii din Chișinău (1975-1977). În 1989 i s-a conferit titlul onorific de Artist Emerit al Republicii Moldova și în 2010, post-mortem, Ordinul Republicii post-mortem, „Cetățean de onoare al orașului Chișinău”.

Doina Aldea-Teodorovici a fost dansatoare în ansamblul „Moldoveneasca” și Profesoară de literatură universală la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” (1979-1982). În 1992 i se conferă titlul onorific de Artistă Emerită a Republicii Moldova și în 2010, post-mortem, Ordinul Republicii post-mortem, „Cetățean de onoare al orașului Chișinău”.

Doina și Ion Aldea Teodorovici au fost primii care în anul 1990 au avut curajul să cânte despre limba română și Eminescu.

Soții Teodorovici au militat cu înflăcărare pentru unirea Basarabiei cu România. Dacă astăzi se învaţă în limba română şi dacă alfabetul latin a fost reintrodus în Basarabia este în parte meritul lor. Ei şi-au dedicat viaţa şi activitatea unui ideal înălţător: păstrarea spiritualităţii româneşti într-un spaţiu geografic neprielnic şi într-un climat ideologic şi politic ostil dezideratului său.

La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună:

"Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre".

În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor.

Vedeți mai jos, de la 1 h. 55 min., imagini fabuloase cu cei doi artiști și poeții Adrian Păunescu și Grigore Vieru (la rândul lui mort într-un accident de mașină), pe frontul din Transnistria, la 29 mai 1992 (concertul continuă de la 2 h. 43 min.):

Ion Aldea-Teodorovici a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice, și pentru copii.

Cele mai cunoscute piese a marilor artiști până în ziua de astăzi sunt: „Maluri de Prut”, „Suveranitate”, „Eminescu”, „Trei Culori”, „Limba română”, „Pentru ea”, „Reaprindeți candela”.

În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2.30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București, România. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Doina era însărcinată și aștepta o fetiță.

Andrei Păunescu, fiul regretatului poet Adrian Păunescu – bun prieten cu soții Teodorovici – a fost cel care le-a spus un ultim rămas bun Doinei şi lui Ion în noaptea ce avea să le aducă moartea.

Andrei Păunescu:

„In acea seară, Ion și Doina se aflau în casa în care locuiam pe atunci cu tatăl meu din București. Ne uitasem toată seara la televizor, fusese prima ședință a Parlamentului din 1992, când Ion a primit telefonul prin care era chemat cu treburi la Chișinău. Atunci Doina, într-o sumbră premoniție, a refuzat să plece la drum spunând speriată că va muri. Incercările sale de a-și îndupleca soțul să amâne plecarea au fost zadarnice.”

Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Cu toate acestea autoritățile nu au investigat cazul, catalogându-l drept un nefericit accident, în ciuda faptului că cele mai multe indicii duceau către crimă.

Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central din Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței, scria presa atunci. Doina și Ion Aldea-Teodorovici, în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului.

Dumnezeu să-i aibă în rând cu Drepții Săi și ai Neamului Românesc!

Eugenia Marin, mama regretatei Doina Aldea Teodorovici :

BIBLIOGRAFIE SI ALTE LEGATURI:

CANTECE ALE CELOR DOI MARI ARTISTI

Doina și Ion Aldea Teodorovici, Adrian Păunescu -
Când s-o-mpărțit norocul (Transnistria, 1992)

Doina Aldea Teodorovici - Răsai

Versuri: Grigore Vieru

Muzică: Ion Aldea Teodorovici

Dragu-mii a te cânta,

Scrisule venit din stele.

Orice literă a ta

Ca pe ochii maicii mele

Dornic o sărut.

Bucură-te, scris latin,

Că pe valea dulce-amară

N-ai venit ca un strain,

Ai venit la tine-n ţară

Şi la fraţii tăi.

Refren:

Răsai, răsai, răsai

Ca grâul cel verde,

Ca lacrima

Răsai, răsai, răsai

Şi nu te mai pierde,

Iubirea mea. (x2)

Mere purpurii pe ram,

Văi cu spic de aur pline.

Totuşi ce săraci eram

Ne avându-te pe tine,

Scrisule cel scump.

Bucură-te, scris latin,

Că pe valea dulce-amară

N-ai venit ca un strain,

Ai venit la tine-n ţară

Şi la fraţii tăi.

Ion Aldea Teodorovici - Bucurați-vă prieteni

Muzica și interpretare: Ion Aldea Teodorovici

Versuri: Dumitru Matcovschi

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.

Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.

Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste

Simplă de tot, scurtă de tot viaţa ne este.

Uite-o din nou, trece pe drum fata zglobie.

Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie

Uite un prunc, râde în prag, ai, năzdrăvanul!

Uite-un moşneag, tace-n toiag, alb ca troianul.

Refren:

Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,

Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,

Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,

Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.

Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.

S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?

Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dânsul?

Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul.

Zilele trec, zilele vin ce va rămâne?

Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?

Toamnele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte,

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.

Ion Aldea Teodorovici - Te iubesc

Printre marii fericiți mă număr,
Mierla dragostei mi-a stat pe umăr,
Datu-mi-s-a mare stăpânire
Amintirea ta e foc, iubire...

Refren:
Te iubesc, te iubesc, te iubesc,
In zadar nu trăiesc, te iubesc
De-as trăi vecia-ntreagă
O vecie mi-ai fi drag?,
Dulce dar nepământesc,
Te iubesc...

Am citit făptura-ți de lumină
Cartea cea mai de mistere plină,
Tulburat citesc a tale urme,
Cartea cea mai făr' de preț în lume.

Refren...

Sărut, femeie, mâna ta

Sărut, femeie, mâna ta

Întotdeauna muncitoare,

Atât de mică şi de floare,

Sărut, femeie, mâna ta.

Ca o aripă ce-a zburat

Şi-a obosit neobosită,

Să odihnească liniştită

Ca o aripă ce-a zburat.

Copiii dorm în cuibul lor,

Nevinovat li-i somnul, mamă,

Tot fără griji şi fără teamă

Copiii dorm în cuibul lor.

Şi-alături mâna ta aici,

La căpătâi ca o lumină,

Alintătoare şi blajină,

Şi-alături mâna ta aici.

Refren:

Sfântă ni-i casa cu focul ei veşnic din vatră,

Sfântă ni-i casa cu pragul ei tare de piatră,

Sfântă ni-i casa din leagăn de dor ce coboară,

Sfântă ni-i casa ce creşte feciori şi fecioare.

Sărut, femeie, ochii tăi

De lacrimă şi de scânteie,

De împărată şi de zeie,

Sărut, femeie, ochii tăi.

Sărut cuminte vorba ta

Cu limpezime de izvoare,

Cu vraja soarele-i răsare,

Sărut cuminte vorba ta.

Sărut şi părul tău frumos,

Îmbătător ca o secară

Când o-nfioară vânt de seară,

Sărut şi părul tău frumos.

Şi cad, iubito, în genunchi,

Şi îţi sărut piciorul care

De suferinţă e şi doare,

Şi cad, iubito, în genunchi.

Refren...

Pagini

joi, 30 octombrie 2025

In memoriam : Ion și Doina Aldea Teodorovici, doua inimi gemene și un cânt de dor