luni, 11 noiembrie 2013

Manastirea Pangarati - loc randuit de Dumnezu. Cateva cuvinte catre tineri.


 Manastirea a fost aleasa de Dumnezeu si data in grija Sfantului Mare Mucenic Dimitrie care iata, se arata voievodului Alexandru Lapusneanu, de doua ori inainte de sfintirea bisericii si ii spune sa ridice biserica la Pangarati in cinstea lui. Este o mare binecuvantare sa te afli intr-un asemenea loc, fiindca a fost ales de Dumnezeu. Deci a fost lucrarea lui Dumnezeu si randuiala Lui ca aicea sa fie manastire. Si iata cum a lucrat prin Sfantul Mare Mucenic Dimitrie!

- A avea un patron spiritual este important in viata?

Este foarte important, fiindca sfintii sunt mijlocitori intre noi si Dumnezeu. Si mare ajutor avem de la ei prin rugaciunile lor, prin mijlocirea pe care o fac catre Dumnezeu. De aceea, toti crestinii ortodocsi ar fi bine sa citeasca macar o data pe saptaman Acatistul sfantului ocrotitor, iar poporul nostru, parintii, sa puna copiilor nume de crestini, ca sa aiba un mijlocitor si nadejde inaintea lui Dumnezeu pentru dansii.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, si-a jertfit viata pentru Hristos. A facut jertfa suprema, pe care un om o poate face pentru Dumnezeu. Jertfa, care a izvorat din iubirea lui sincera fata de Dumnezeu, acea iubire pe care sfintele porunci ne-o poruncesc, adica sa iubim din toata inima, din tot sufletul si din tot cugetul pe Hristos. Spunea un sfant parinte ca dragostea de Dumnezeu este mai dulce decat viata si bucuria in Hristos, bucuria in Dumnezeu, este mai mare decat bucuria acestei vieti

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie ne arata ca numai prin jertfa, numai prin osteneala putem dobandi har si binecuvantare de la Dumnezeu, asa cum un sfant Parinte, sfantul Cuvios Paisie Aghioritul spunea ca pentru a primi har trebuie sa dam sange.

Reporter TVR: Apa vietii e sangele. El poarta prin canalele trupului toate cele necesare cestuia pentru a exista. Asemeni apelor pamantului tasneste, curge, hraneste si absoarbe toate reziduurile schimburilor la nivel celular. Poluat este un cuvant care poate fi folosit si pentru sangele omului. Poluat si transformat de toate campurile energetic distorsionate de toate starile negative ale fiintei umane pe care o traverseaza. 

Intre toate, iubirea este magica iubirea vietii[? n.n.]. A iubi inseamna a-ti reorganiza fiinta pentru a fi compatibila cu aceea pe care o iubesti. Filozofia antica o exprima clar: oamenii ultimilor secole nu pot intelege nici smerenia, nici iubirea. Un regres, din pacate.

Astazi, calugarii de la Pangarati, isi unesc gandurile in rugaciune la miez de noapte.

Parintele Petroniu, staretul Manastirii Pangarati: 

Daca este o buna randuiala in manastire, daca se face asa cum se cuvine rugaciunea, tinerii acolo vin, acolo sunt atrasi. Daca nu este randuiala, daca nu este rugaciune, atuncea nici ei nu vin. Si atuncea, aicea este si maiestria staretului - ca sa zic asa-, de felul cum povatuieste, de felul cum reuseste sa-i tina pe tineri aproape de el, sa-i formeze, pur si simplu, duhovniceste. Dar in formarea unui om trebuie multa, multa rabdare. Sunt foarte multe probleme, si daca nu ai rabdare poti sa pierzi oamenii.

Datoria staretului este sa-i invete pe tinerii monahi rugaciunea, sa-i invete cum sa se fereasca de ispite, sa-i invete cum sa depaseasca ispitele, cum sa depaseasca deznadejdea,  descurajarea, pentru ca nu este asa usor - este foarte greu, dar si cu mila lui Dumnezeu.
Reporter TVR: Viata dedicata nu a fost inventata de crestinism. Crestinismul a adus numai modelul, prototipul omului, adica pe Iisus Hristos, si prototipul familiei, adica divinitatea, prin Dumnezeu-Tatal, Creatorul lumilor; omenitatea prin Sfanta Fecioara Maria; si Hristosul, Fiul, modelul divin al omului.

Adevarul, binele si frumosul, sunt si ele asezate intr-o treime morala. Este exact lectia predata de Iisus oamenilor, ucenicilor, lectia jertfei si a mortii pentru adevar, bine si frumos. Trebuie sa iubesti mult aceste valori, sa te apropii de omul din tine.
Parintele Petroniu, staretul Manastirii Pangarati:

La noi la Manastire, sunt foarte mult tineri care vin, si ceea ce-i schimba pe ei sunt Sfintele Taine: Spovedania, Impartasania, participarea la slujbele Bisericii. Noi suntem un pic mai deschisi fata de tineri, atat din Piatra Neamt, cat si din orasele apropiate, Bacau, sau chiar Iasi - vin destul de multi.

Si incercam sa lucram cu ei, sa-i apropiem de Dumnezeu, dar ceea ce-i schimba pe ei efectiv este harul pe care il primesc prin Sfintele Taine. Adica se spovedesc si se impartasesc cu Sfintele Taine destul de des. Asta este deschiderea noastra fata de tineri: le dam posibilitatea sa se impartaseasca mai des. Unii se impartasesc la o saptamana, altii la doua, alti la trei - fiecare dupa cum se pregateste. Dar, fara harul lui Dumnezeu nu poti schimba un om. Oricat ne-am stradui noi numai prin cuvinte sa-i explicam, oamenii se schimba, de fapt, atunci cand se intalnesc cu Dumnezeu, prin harul pe care il primesc prin Sfintele Taine.

Atunci cand vezi un monah, imediat te duci cu gandul la Dumnezeu, si atunci, vederea unui monah poate starni in constiinta unui om semne de intrebare. Poate aparea mustrarea, poate aparea...

Reporter TVR: Daca cercetezi invatatura crestina iti dai seama de cuprinderea si complexitatea ei. Un sistem de sisteme ar spune stiintele sociale moderne. Da, individul este ancorat in retelele sociale practice, intr-o infinitate de moduri. Pentru noi Biserica, Biserica Ortodoxa, este acea retea in care centrul este Iisus Hristos, omul si Fiul lui Dumnezeu si modelul nostru. 

Ceea ce ne-a luat societatea este acea libertate de respingerea nonvalorilor. Ne-a luat preotul si ne-a dat psihiatrul, ne-a luat judecata comunitatii, care ne privea in ochi cand ne judeca, si ne-a dat institutii si legi. Pierzand credinta, riscam sa ne pierdem.
Parintele Petroniu, staretul Manastirii Pangarati:

Cred ca nu este o traire autentica, duhovniceasca, crestineasca. E formala - asta este problema. Oamenii daca ar trai cu Dumnezeu, daca s-ar ruga, daca ar participa la viata Bisericii, negresit s-ar schimba. Dar ei sunt botezati cand sunt mici, nu primesc educatie crestineasca, religioasa. Atuncea cresc educati de strada, de ceea ce primesc in anturajele in care se misca ei. Din cauza asta sunt asa mari probleme. Tinerii sunt dezorietati, sunt debusolati, nimeni nu-i invata, si atuncea apuca si iau de la televizor, de pe internet, si nu au cum sa duca o viata echilibrata. Au ajuns sa fie stapaniti de patimi, de droguri, de betie, de desfrau - astea sunt principalele lucruri care stapaneste lumea acum, si o foarte mare instrainarea a oamenilor unul de altul. In familie, daca cei doi soti nu sunt apropiati unul de celalat, copiii traiesc in suferinta, in tot felul de framantari si nelinisti, si nu ajung sa se formeze sanatos, duhovncieste. Nu au de unde invata. Si atuncea Biserica este datoare sa-i apropie pe acesti tineri, pe acesti oameni, si sa-i invete calea catre Dumnezeu.

Reporter TVR: Calea catre Dumnezeu este pusa in fresca pe peretii bisericii, e pusa in vorbe, in carti, este cantata in psalmi si pusa in ritual de mii de ani. 

Aici, la manastire la Pangarati, am vazut cu ochiul intelegerii multimile de generatii de sfinti in permanent dialog cu ierahile divine. O lume miraculos de vie, in care am descoperit oameni, calugari,  pe langa care am trecut, am vorbit, am luat cuvant de invatatura, si ma intreb: ce am facut sa merit asta? Ce facen noi sa meritam oameni sfinti care ne lasa sa-i privim?

Alexandru Voda Lapusneanu, a avut o viziune. I s-a arata intai Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, luptator pentru Hristos, si ca urmare, Lapusneanu, a ridicat in sihastria Pangaratilor o manastire-cetate. Cetate e si astazi cu cerurile, sfintii, cuviosii si calugarii ei. Rigoarea pietrei si asprimea ei, lumina picturilor, dulceata cantarilor, soaptele rugaciunilor si fosnetul frunzelor, si printre ei oameni, calugari - armata lui Hristos - urcand de pe pamant la cer in timp, in veacuri in vesnicie.



Un comentariu: