Cuviosul Porfirie, cinstit in randul sfintilor, va fi canonizat in slujba din 1 decembrie 2013

Sf. Porfirie - fresca realizata de diacon Nicolae Balan

Pe 27 noiembrie 2013 Sfantul Sinod al Patriarhei Ecumenice s-a intrunit si a decis canonizarea Parintelui Porfirie (Bairaktaris) Kavsokalivitul, care va avea loc pe data de 1 decembrie in Biserica Schimbarii la Fata a Mantuitorului "Metamorfosis tou Soteros" din Milesi, Attica, manastire intemeiata de insusi Sfantul Porfirie, impreuna cu cativa dintre fii sai duhovnicesti  in anul 1978. 

Astfel prima paraznuire a Cuviosului va avea loc pe data de 2 decembrie, ziua cand a trecut la Domnul in anul 1991 la varsta de 86 de ani.

***

 Viata Sfantului Porfirie

Nascut in data de 7 februaire 1906 in insula Evia, in satul Sfantul Ioan din Karystia (Evvia), aproape de Aliveri, a primit la botez numele de Evanghelos. El a fost al patrulea din cei cinci copii ai parintilor sai, Leonidas si Eleni Bairaktari. Tatal sau din pricina saraciei a fost silit sa plece in lume, ca sa lucreze la Canalul Panama. El a fost cantaret la biserica din satul sau si ca psalt, l-a insotit adesea pe Sfantul Ierarh Nectarie, fiindu-i ajutor in calatoriile sale.

Tanarul Evanghelos a muncit de mic pentru a putea  face fata saraciei in care se afla, si in urma citirii vietii Sfantului Ioan Kalivitu s-a aprins in el ravna de a avea o viata asemanatoare, plecand astfel la o varsta destul de frageda in Muntele Athos, la Kafsokalivia.

El a fost primit ca ucenic de catre doi frati impreuna nevoitori, evlaviosi si plini de virtuti, pe nume Pantelimon si Ioaniche, ce vietuiau in Chilia Sfantului Gheorghe din Kafsokalivia. A invatat pe de rost Sfintele Evanghelii in timpul rucodeliei si le repeta intruna, ca sa nu-i poata patrunde in minte nici un gand. 

Sf. Porfirie - Arhimandrit

 Cand a sosit clipa, a fost tuns monah si a primit numele de Nichita. Pe cand avea douazeci de ani, s-a imbolnavit de pleurezie si, la porunca Batranilor sai, s-a intors in satul parintesc sa-si trateze boala. Astfel s-a inatlnit cu Arhiepiscopul Sinaiului, Pofirie al III-lea, care i-a intuit de indata ravna si curatenia sufleteasca, dar mai ales, darul vederii inainte. In scurt timp, pe 27 iulie 1927, desi tanarul avea pe atunci doar 21 de ani, Arhiepiscopul l-a hirotonit preot, punandu-i numele de Porfirie. Dupa o vreme, Mitropolitul de Karystia din acea vreme, Pantelimon, l-a facut duhovnic, iar in anul 1938 a fost ridicat la treapta de Arhimandrit. Pana in anul 1940, Batranul Porfirie a fost duhovnic in Evvia.

Paraclisul Policlinicii din Atena

Cand a izbucnit cel de-Al Doilea Razboi Mondial, in octombrie 1940, in urma cererilor sale i s-a implinit dorinta de a-i sluji pe cei bolnavi si a fost numit paroh la Paraclisul Sfantului Gherasim, de la Policlinica din Atena, langa piata Omonia. Timp de 30 de ani cuviosul Batran a infaptuit acesta lucrare pastorala de tamaduire a oamenilor ce sufereau. Era un ascet care, in loc sa se nevoiasca "in pustia de la Sfantul Munte, se nevoia in pustia Omoniei".

In afara pleureziei care l-a chinuit din tinerete, Parintele Porfirie a mai trecut si prin alte nevointe ale trupului aduse fie de imbolnavirea rinichilor, de ruperea unui picior, de hernie, care l-a chinuit pana in ultimii ani ai vietii, si de un infart miocardic facut in anul 1978. A fost operat de cataracta si si-a pierdut vederea ochiului stang si, mai apoi, si pe cea a ochiului drept. Din cauza efectelor secundare ale unei injectii cu cortizon ce i s-a facut in timpul operatiei de cataracta, a suferit mai multe hemoragii intestinale si, de atunci, a indurat dureri cumplite.

Cand si-a revenit, in urma infartului miocardic, a intemeiat in 1978, impreuna cu cativa dintre fiii sai duhovnicesti, Manastirea de maici "Schimbarea la Fata a Mantuitorului". Manastirea trebuia sa se afle in Atena dar, din pricina faptului ca nu era spatiu indeajuns, impreuna cu cativa fii duhovnicesti a cumparat cateva terenuri in Malakasa (Atika), unde au ridicat un metoc al manastirii si o Sfanta Biserica.

Chilia Sf. Gheorghe din Kafsokalivia

La cererea sa, in anul 1984 i s-a dat Chilia Sfantului Gheorghe din Kafsokalivia, unde fusese tuns monah, Chilie care atunci era nelocuita. Acolo a instalat cativa ucenici, dupa ce s-a dus el insusi acolo dar, tot din pricina neputintelor sale, isi petrecea timpul mai mult la Manastirea din Milesi - Oropos. 

Datorită smereniei sale și a ascultării pe care o făcea, a primit din tinerețe darul de a vedea cu ochii duhovnicești - atunci când lucra Harul cel dumnezeiesc - întâmplări și fapte din lumea firii, a sufletului și a duhului, fără opreliști temporale sau din partea firii. Primul semn a fost acela că i-a putut vedea de la mare distanță pe Bătrânii săi, când se întorceau de departe, deși, în locul în care se aflau, nu puteau fi văzuți de nimeni. Au urmat apoi și altele. Simțurile i s-au sensibilizat foarte mult, iar capacitățile sale umane i s-au dezvoltat foarte puternic. Auzea și cunoștea graiul păsărilor și al animalelor, pătrunzându-le înțelesul. Simțea mirosurile de la mari distanțe. Recunoștea miresmele și compoziția lor, distingând de foarte departe parfumul florilor. După ce se ruga cu smerenie, avea capacitatea de „a vedea" până în adâncul pământului și până în înaltul cerului, toate cele aflate acolo: ape, pietre, petrol, radiații, antichități îngropate, morminte ascunse, crăpături în adâncul pământului, izvoare subterane, icoane pierdute, scene petrecute cu secole în urmă, rugăciuni îndreptate spre ceruri, duhuri bune sau viclene, sufletele oamenilor și tot felul de alte lucruri. Putea gusta apa aflată la mari adâncimi și măsura adâncimea la care se găsea. Întreba stâncile, care îi povesteau luptele asceților dinaintea lui. Tămăduia doar privind locul bolnav. Vindeca doar prin atingere. Se ruga și rugăciunea se împlinea. Niciodată nu i-a trecut prin gând să folosească darurile primite de la Dumnezeu pentru folosul său personal și nicicând n-a vrut să câștige ceva de pe urma celor care îi erau descoperite de Harul dumnezeiesc. Ori de câte ori lucra străvederea sa, îi dezvăluia gândurile ascunse ale oamenilor. Cu ajutorul dumnezeiescului Har putea cuprinde în același timp trecutul, prezentul și viitorul, confirmând faptul că Dumnezeu este Atotștiutor și Atotputernic. Știa ce se întâmplă cu toată zidirea, la marginile lumii, în profunzimea sufletului omenesc sau în tainele istoriei. Era un om ce „primea" Harul cel dumnezeiesc ce purcede de la Dumnezeu care, din motive doar de El știute, uneori nu-i dezvăluia chiar totul. În ceea ce ne privește, viața trăită în Har este o mare taină, iar orice vorbă de prisos ar fi o dovadă de prea mare îndrăzneală, dacă ne-am ocupa de subiecte care ne sunt necunoscute. Părintele spunea mereu acest lucru tuturor celor ce socoteau că priceperea sa se datora altor cauze decât dumnezeiescului Har. Repeta adesea: „Aceasta nu e știință și nu e nici artă. Este HAR".

Cand a simtit ca i se apropie sfarsitul, s-a dus si s-a statornicit in Chilia sa de le Muntele Athos, fiindca dorea sa-si dea obstescul sfarsit in manastirea metaniei sale, unde isi petrecuse viata duhovniceasca. El a dictat unuia dintre fiii sai duhovnicesti o scrisoare de bun ramas, in care povatuia si isi cerea iertare de la toti fiii sai duhovnicesti. Aceasta scrisoare, datata 4/7 iunie 1991, a fost gasita in vesmintele sale de ingropaciune, in ziua adormirii sale, dovada a necuprinsei si inaltatoarei sale smerenii. Ea se incheia asa:

Iar acum, ca ma indrept spre cer, cred ca Dumnezeu ma va intreba: "Ce cauti tu aici?". Iar eu Ii voi spune: "Nu sunt vrednic, Doamne, de acest loc, ci, ceea ce iubirea Ta va voi, sa mi se faca mie". Mai departe nu stiu ce va fi. Imi doresc insa sa lucreze iubirea lui Dumnezeu.

Si intotdeauna ma rog ca fiii mei duhovnicesti sa-L iubeasca pe Dumnezeu, Care este totul, ca sa ne invredniceasca sa intram in nezidita Sa Biserica de pe pamant. Fiindca de aici trebuie sa purcedem. Eu intotdeauna m-am straduit sa citesc imnele Bisericii, Sfanta Scriptura si Vietile Sfintilor nostri si ma rog ca si voi sa faceti acelasi lucru. Eu m-am straduit, cu darul lui Dumnezeu, sa ma apropii de Dumnezeu si ma rog ca si voi sa faceti acelasi lucru. Va rog pe toti sa ma iertati pentru toata supararea ce v-am pricinuit. (Ieromonah Porfirie, Kafsokalivia, 4/17 iunie 1991)

Ultimile cuvinte rostite de cuviosul parinte au fost cuvintele rugaciunii imparatesti a lui Iisus Hristos: "Ca toti sa fie una". Dupa acea l-au auzit repetand un singur cuvant aflat la sfarsitul Noului Testament, mai precis la Sfarsitul Apocalipsei Sfantului Ioan Teologul: „Vino!" („Da, vino, Doamne Iisuse Hristoase!").

Urmand poruncii sale, moartea sa a fost anuntata dupa ce a fost inmormantat, tocmai fiindca nu a voit ca fii sai duhovnicesti sa se osteneasca, venind la Muntele Athos pentru a asista la inmormantarea sa.

Mormantul Sf. Porfirie

Parintele Porfirie a adormit in Domnul in Chilia Sfantului Gheorghe, de la Schitul Sfanta Treime, in Kafsokalivia, Sfantul Munte Athos, la ora 04.30 dimineata, in ziua de 2 decembrie 1991, la o varsta de 86 de ani. Sfantul lui trup a fost depus la Kyriakonul din Kafsokalivia, unde toata ziua parintii au citit asa cum cere traditia, toate Evangheliile, iar noaptea au facut priveghere pana la ziua. In zorii zilei de 3 decembrie 1991 pamantul a acoperit cinstitul trup al cuviosului parinte, in prezenta catorva parinti de la Sfantul Schit din Kafsokalivia

Chilia Sf. Porfirie de la Man. Schimbarii la Fata din Milesi

UPDATE - a se vedea si:

Canonizarea Sfantului Porfirie si marturiile Mitropolitilor Meliton, Neofit si Hierotheos Vlachos despre sfintenia lui

PAGINI WEB (si BIBLIOGRAFIE):

# Sfantul Munte Athos: MARE BUCURIE: Părintele Porfirie (Bairaktaris) Kavsokalivitul a fost trecut oficial în rândul Sfinţilor Cuvioşi ai Bisericii de către Patriarhia Ecumenică

# Porfirie (Bairaktari)

# Crestin Ortodox: Parintele Porfirie Bairaktaris din Grecia

# Canonization of Two New Saints by the Ecumenical Patriarchate

# Full of grace and truth: The life of Elder Porphyrios of Kavsokalyvia (+1991)

# Full of grace and truth: Elder Porphyrios canonized by the Ecumenical Patriarchate

The Holy and Sacred Synod of the Ecumenical Patriarchate, during its gathering today, moved to canonize Elder Porphyrios, under the Ecumenical Patriarch Bartholomew.

The canonization of the Elder will take place on December 1st 2013 in the Holy Women's Hesychasterion "Metamorphosis tou Soteros" ("The Transfiguration of the Savior") [Milesi, Attica](source)