Virgiliu Gheorghe prezent la lansarea unui "jurnal de front", in razboiul pe care il aduce erotismul

Lanasrea cartii:
Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie

 in data de 10 octombrie 2013, la Libraria Sophia,
unde au fost invitati:

Virgiliu Gheorghe, biofizician

Claudiu Bălan, preşedintele Asociaţiei "Ortodoxia tinerilor"

[...]

- Citind cartea am fost foarte impresionata de partea cu articole, si de partea cu declaratiile, si, as vrea sa-l rog pe domnul Balan sa-mi explice ceva care ar putea sa turbure cumva pe un cititor. Spuneti la un moment dat aici: "barbatul se apropie si-L cunoaste pe Dumnezeu invatand iubirea din relatia pe care o are cu femeia sa". Mie imi place foarte mult ce ati spus, dar, ar putea fi o piatra de poticnire pentru foarte multi. Daca ati putea sa ne explicati mai mult ceea ce ati vrut sa ne transmiteti cu asta.

Claudiu Balan:

Sigur! In Biserica noastra Ortodoxa, Sfintii Parinti, vorbesc despre casatorie ca fiind o modalitate prin care omul merge pe calea mantuirii impreuna cu sotul sau sotia lui, si se apropie de Dumnezeu.  De fapt reface relatia stricata de pacatul care l-a departat de Dumnezeu si, prin Taina Casatoriei, prin unirea cu sotia lui, merg pe un drum in care refac aceasta relatie cu Dumnezeu. 

Acuma ce se intampla? Un tanar care, sa spunem, a fost singur la parinti, cand va intra in viata de familie se va lovi de lucruri pe care nu le-a trait pana la acel moment. Va trebui sa imparta foarte multe lucruri, va trebui sa fie de acord cu sotia, va trebui sa o consulte in anumite situatii, va trebui sa tina cont de parerea ei si, in felul asta, va trebui sa renunte putin la el insusi. Cand va aparea un copil, va observa ca iarasi, va trebui sa ofere foarte mult timp, din timpul lui zilnic, pentru a avea grija de copil si, la fel, va trebui sa ofere fata de copil un plus de jertfa, fata de cel care il oferea sotiei. La fel cand apare si al doilea copil, si al treilea copil. 

Incet, incet, cu cat sotii inainteaza in viata de familie, cu atat indatoririle sunt din ce in ce mai mari, responsabilitatile sunt din ce in ce mai mari, familia te obliga sa fi din ce in ce mai prezent, mai ancorat, si sa tii lucrurile sub control din ce in ce mai bine. Si, in felul asta incepi sa iubesti, inveti sa renunti la tine, inveti sa nu-ti mai urmezi numai idealurile tale egoiste, ci sa ai grija si de sotie, si de copiii tai, si sa-i ajuti si pe ei in idealurile lor. Si usor, usor, invatand sa-i iubesti pe ei, invatand sa renunti la tine pentru sotia ta, la tine pentru copiii tai, inveti sa iubesti si pe altii. Si, cand ai sa iesi in societate, ai sa poti sa-ti iubesti si aproapele, si colegul, si vecinul, si prietenul, si omul de la coltul blocului, si un strain. 

De fapt, iubirea pe care o aveti in sanul familiei incet, incet, o aplici in societate. Si de fapt ce se intampla? Ajungem la iubirea lui Dumnezeu. Mantuitorul ne spune: "iubeste pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul tau, din toata inima ta, si din tot cugetul tau", si "pe aproapele tau ca pe tine insuti". Invatand sa-ti iubesti aproapele il cunosti pe Dumnezeu. Apropiindu-te de Dumnezeu iti iubesti aproapele. Si in felul acesta....

- Da, dar  ce ne facem cu persoanele care vin cu patimi in casatorie? La un moment dat spuneti: "nu va casatoriti cu baieti care au patimi grele". Ce inseamna patimi grele? Si ce ne facem cu baietii care au patimi grele? Ei nu se mai mantuiesc?

Claudiu Balan:

Noi am vorbit despre acest lucru si le-am recomandat fetelor, in primul rand, sa nu intre in casatorie cu tinerii care au patimi grele, dar nu in sensul sa nu intre deloc, ci in sensul sa nu intre cu ei pana nu se vindeca, sau pana nu constentizeaza ei lucrul asta, pana cand nu-si cer iertare, pana cand nu se spovedesc, pana cand nu merg la un duhovnic, pana cand ei doi, ca viitori tineri casatoriti, nu trateaza problema foarte constient. 

Virgiliu Gheorghe:

Doua observatii cu privire la intrebarile pe care le-ati pus mai inainte. Spunea o prietena, acum vreo cateva luni de zile, ca a vrut sa se casatoreasca. I s-a facut cunostinta cu un baiat si, la inceputul relatie lor, ea i-a povestit ca este in Biserica si ca ea nu intelege viata altfel. La care, tanarul i-a zis: "pai atunci, sincer iti spun, nu cred ca o sa putem face o familie, nu cred ca putem sa fim prieteni". Si ea a fost foarte uimita, si a spus: "de ce?". "Pentru ca - i-a zis el-, tu n-ai sa poti sa faci ceea ce ti-as cere eu sa faci". Si ea, saraca, asa, a ramas nu numai uimita. Si i-am zis: "mai, asta este cea mai buna metoda, cel mai bun filtru pentru a ajunge sa ai o sansa in viata de familie, caci daca el nici macar peste lucrul asta n-a putut sa treaca, tinand de patima lui, cu siguranta n-o sa poata face mai mult, nici un pas n-o sa faca mai mult". 

Din discutiile privind incheierea unei familii, din cercetarile din occident - caci in Romania aproape nu exista, chiar nu exista deloc-, este vorba de o negociere. In perioada aceasta a "curtii", cand se face curte, cand fiecare isi promoveaza ce are el mai bun, e nevoie si de putin mai multa sinceritate. De ce? Ca celalalt sa nu se considere ulterior inselat. Si este nevoie de a face un fel de negociere a relatiei, pentru ca asa cum incepi relatia, asa o vei continua. In momentul in care, in discutiile purtate pe parcursul a cateva luni de zile, sase luni, noua luni - si e bine sa nu fie multi ani, dar nici mai putin de sase luni, pentru ca trebuie sa se cunoasca cei doi -, e bine ca fiecare sa spuna cam cum ar vedea el viata, si, daca intr-adevar dragoste exista - acea minima dragoste la care ne gandim cei mai multi -, atuncea fiecare va lasa putin de la el. Deci, e foarte important sa negociem, sa nu ne aruncam inainte, ca "l-am pacalit pe alalalt daca l-am luat", ca ne trezim ca ne pacalim pe noi insine. De ce? Pentru ca mai tarziu celalalt n-o sa vrea sa accepte, si o sa inceapa razboiul.  

- Nu ma refeream neaparat la persoanele care nu sunt in Biserica, si este clar, de la inceput, ca nu vor o asemenea uniune[unire], ci ma refeream la cei din Biserica, care au patimi grele, si care, poate nu stiu nici ei, sau nu si le declara. Ce faci in aceste conditi? Te trezesti casatorita si ce faci atunci?

Virgiliu Gheorghe:

Bine, una este sa stii dinainte ca le au, si eu cred ca si lucrul asta poate fi determinat. Adica, mai ales femeia are modalitatile ei prin care poate sa afle mai multe decat afla barbatul - daca intr-adevar vrea sa afle. Deci il probeaza intr-un fel sau altul si i se vad patimile, i se recunosc. Deci, o patima mare nu modifica omul doar pe o linie. Patima este un defect psihologic, sa spunem, major, care da o dependenta. Nu modifica omul doar pe o line a comportamentului ci intreaga sfera, suma comportamentului lui este afectata de o patima. Si daca este mare este foarte vizibil. 

Problema este daca el este in Biserica, insa si termenul acesta este foarte fragil, este relativ. Ca, te duci duminca la biserica si asta inseamna ca esti in Biserica. Nu esti in Biserica daca te duci duminica la Biserica, neaparat, ci daca te spovedesti cu regularitate atunci cand ai facut un pacat. Eu recomand tuturor celor care au o cadere, orice cadere, sa se spovedeasca foarte repede. Sa nu lase 24h, 48h, pentru ca orice samanta daca o arunci si sta putin, prinde radacina. Si cu cat sta mai mult, cu atata este mai greu de scos, pentru ca radacinile [cresc], mai ales la patimi - si cand exista prilejul patimilor, este ca focul. Atuncea problema este ca ele au ajuns patimi pentru ca nu au fost taiate de la inceput. Si, cu cat vor fi lasate mai mult, cu atata apare o stare de vinovatie, de colaborare, de colaborationism - si cartea scoate foarte bine in evidenta complicitatea aceasta a tanarului sau a tinerei cu pacatul, cu cel rau -, si incet, incet el incepe sa te lege putin cate putin.  

As vrea sa spun cateva cuvinte despre carte dar si despre fenomenul erotismului in zilele noastre.

Despre prima problema, si anume despre dragostea care se lucreaza in familie. Si aicea este o problema foarte delicata, foarte nuantata, si cu o profunzime neobisnuita pentru aproape orice discutie, pentru ca dragostea este un lucru foarte greu de cuprins.

In psihologie noi, putem sa zicem acuma, ca vorbim despre lucruri obiective, in sensul ca au fost observate de unii, au fost experimentate de altii, constatat ca un fel de repetitie. Ei bine, dragostea aceasta este de mai multe feluri. Si sunt cel putin sase feluri de iubire, sa spunem asa, intr-o anume clasificare, de la erotism, de la dragostea asta care are o componenta sexuala mai puternica; urmeaza dragostea ca ludic, ludusul, care inseamna joc; urmatorul este storge, care inseamna tandrete, dragostea tandra; pe urma avem pragma, dragostea pragmatica; mania, dragostea maniaca; si ultima agape, sau dragostea prieteneasca. Sunt feluri diferite de ai iubi. Vedeti, este o confuzie in terminologie si in intreaga istorie, in cultura s.a.m.d. si unii se refera la ceva, altii se refera la altceva.

Acuma se fac studii care demonstreaza ca dragostea nu dureaza mai mult de trei ani - asta era acum vreo sase ani. Acuma am ajuns la studii care arata ca dragostea nu dureaza mai mult de doi ani, si sunt convins ca peste cativa ani, or sa constate ca nu dureaza mai mult decat un an si, pe urma, sa constate ca de fapt nu exista dragostea. Ei, este adevarat in ce sens? Cum fac ca cercetarea sa fie adevarata? Pentru ca totusi ei pun niste intrebari. Ei bine, se refera la dragostea erotica care are un continut carnal foarte puternic, si asta, intr-adevar, nu dureaza mai mult de doi ani. Problema este ca tinerii astazi, oamenii, nu mai iubesc ca inainte. 

Si, ca sa termin cu cele sase manifestari ale iubirii, barbatii au tendinta catre unele, femeile catre altele. Deci este o chestie foarte interesanta, ca daca te astepti la unii sa o aibe... Deci, daca luam erosul, la cine te astepti sa fie mai mult, dragostea erotica? La barbati, da! Daca luam ludusul, jocul, cine se joaca mai mult in relatie? Barbatul, asa spun studiile. Pe urma vine storge, tandretea... Femeia! Nici nu mai stam sa intrebam, pentru ca lucrurile sunt clare. Pragma, cine e mai pragmatic in relatie, femeia sau barbatul? Eu, prima data cand am gasit o cercetare din anii '50 pe tema asta, si am gasit ca femeia e mai pragmatica, am inceput sa caut cercetari, si sa clarific mai mult lucrul asta, si am constatat ca e clarificat, e consacrat ca femeia este mai pragmatica. Adica, daca vrea sa se distreze, sa se joace, ceea ce nu se intampla inainte, ci astazi se intampla, accepta o poveste. Daca vrea sa-si faca o familie, atuncea este foarte pragmatica, cauta un barbat cu care sa-si poata creste copiii, sa poata avea o stabilitate maritala s.am.d. Pe urma, maniac, cine este mai maniac? Femeia, asa este! Se si implica, de la tandrete ajunge la manie. Si prietenia la cine este mai mult? La amandoi este in aceeasi masura. Asa arata statistica, asa arata studiile. Deci, vedeti, aceasta reprezentare.

Acuma exista o alta impartire. Dragostea carnala, care are un continut erotic, sexuala; dragostea de compasiune, cum ar fi altruista; si ultima, atasamentul. Sunt trei lucruri aproape diferite. In prima faza este indragostirea despre care vorbesc cartile si studiile. Dragostea romantica este combinatie de altruism si dragoste carnala. Atasamentul se naste in timp. Insa, ce se constata? Intr-o societate traditionala, acum cateva decenii bune, cel putin in Romania - in America, acum vre-o jumatate de veac-, dragosta predominata era cea altruista. Adica intalnesti pe cineva, te indragostesti de el, si te bucuri de prezenta lui, te bucuri de viata lui, te bucuri de bucuriile lui. Ceea ce inseamna ca daca el maine te paraseste, si isi cauta, si isi gaseste o alta persoana, sau un alt mod prin care sa fie fericit - daca-i in monahism, sa spunem-, tu te bucuri de binele lui, daca el ajunge bine. Aceasta este dragostea altruista, care era ca o componenta majora in trecut. 

Insa, vine din spate pana astazi, odata cu anii '50, cu revolutia sexuala - despre care as vrea sa va spun doua lucruri, si e important sa stim-,  vine o propaganda care incet, incet, a introdus in continutul mesajului mediatic, si in continutul mediei, in general, un mesaj insidios, subteran, anume ca totusi dragostea este sexul. Si aicea o vedem de la ideea initiala, anume ca dragostea justifica relatia sexuala, dar inainte nu era justificata. Deci asta se intampla de 50 de ani, sa spunem. Daca in anii '70 se spune: "daca oamenii se iubesc, se iubesc, ce poti sa spui?" Bun, trebuie sa fii de acord ca ei pot sa aibe o relatie sexuala, pentru ca ei se iubesc si pana la urma asta e dragostea. Pe urma, vine a doua faza, cand se justifica: dragostea implica relatia sexuala,  adica "daca se iubesc, sigur trebuie sa aibe o relatie sexuala". Deci o nuanta diferita. Pe urma vine a treia faza, ca dragostea este relatie sexuala: "fac sex, fac dragoste", "a face sex este echivalent cu a face dragoste". Si  ultima, in care se schimba complet sensurile, si astazi s-a ajuns la ultimul grad, ultimul nivel, anume ca sexul, cum zic ei, nu implica dragostea. 

Si noua cultura, care macina universitatile si colegiile americane, si vine de acolo ca un flux, ca un val, peste intreaga lume, este ca s-a ajuns aici, in contextul in care fetele sunt amagite de ideea de cariera si amana pana dupa 30 de ani formarea unei familii. Si atunci se pune problema: "pai ce sa faci pana la 30 de ani, poti sa stai asa? Nu poti sa stai asa!" Si o spun psihologii, o spun psihiatri: trebuie sa-ti construiesti o relatie dar sa nu ai o implicare emotionala, pentru ca daca ai, te vei simti ranita cand vei fi parasita, si atuncea apare idea ca sexul nu implica dragostea. Deci vedeti ca, de la ideea care era intru inceput, ca relatia sexuala nu poate sa apara, sa se implineasca, sa se realizeze decat in cadrul familiei, cand dragostea era confirmata si cuprinsa in familie, si avea in perspectiva nasterea de copii, sau tot ce dadea Dumnezeu familiei respective, s-a ajuns ca sexul sa fie, efectiv, un mijloc de divertisment.   

Eu, citind cartea ziele trecute, am fost uimit foarte placut, si o recomand din inima, si o s-o recomand la toata lumea, pentru ca este o carte care incurajeaza, si este primul demers de tipul acesta in societatea romaneasca, mai cu seam ca vine din partea tinerilor.

Vreau sa va spun ca in SUA exista o cultura a abstinentei, si aceasta este oficializata, si era sustinuta cu 140-180 de mil. de dolari pe an, din partea Congresului American dar, de cand a venit Obama, a taiat-o si pe asta. Si, in contextul in care tinerii de la scoala, liceu, facultate depun juramantul abstinentei, inseamna ca ei raman asa pana la casatorie. Si este o mandrie pentru ei, nu indrazneste nimeni sa spuna ca nu e bine cum procedezi - ceea ce nu se intampla la noi. Imaginea noastra despre lumea americana este cea formata de Hollywood, si acesta nu este cel mai bun reprezentant al Americii profunde, sa spunem asa, a Americii care nu este Las Vegas. Este o alta cultura, este o alta lume. In Virginia, imi spunea un prieten care locuieste acolo, ca e o zona foarte traditionala, foarte conservatoare. In functie de state, in functie de regiuni, lucrurile stau cu totul altfel, ceea ce nu vedem noi. Insa, problema este ca  ceea ce dirijeaza mentalitatile si formeaza comportamentele, atitudinile, in Romania si in tarile acestea mici, nu este in niciun caz realitatea de dincolo, ci  o imagine construita mediatic.

In primul rand senzatia pe care am avut-o citind cartea a fost ca am in fata un jurnal de front, asta in contextul in care stiu ce inseamna pornografia si sexualitatea pentru omul modern. In sensul ca asta este razboiul astazi, al tinerilor, si al tuturor celor care traiesc in societatea actuala, erotismul. El vine de peste tot, el inunda simturile, prin ochi, prin auz, prin tot ce se intampla, chair si prin gust, sa spunem asa, in sensul ca totul este indulcit, totul este hiperstimulat. Atat de stimulati suntem ca nu mai percepem decat stimulii foarte puternici iar stimulul erotic este un stimul puternic.   

Zilele trecute mergeam prin Bucuresti si ma gandeam, venind dinspre Sibiu, ce diferenta este sa stai intr-un oras ca Bucuresti, sau sa mergi mai departe spre marile centre urbane din occident, si sa te intorci intr-un orasel mic romanesc, sau intr-un sat, si ai senzatia ca se opreste timpul in loc. Adica atat de tare sunt simturile noastre bulversate [de stimuli] - nu stiu cati ati urmarit masina aceasta de salvare, sau politie, care a trecut pe aicea - si care incep sa intre pe undeva in subconstient, dar se acumuleaza acolo ca o tensiune, si creaza o stare permanenta de hiperstimulare.

Ei bine, tinerii astazi se plictisesc grozav! In vremea noastra nu exista plictiseala. Eu cel putin nu-mi amintesc sa ma fi plictisit niciodata. Acuma de curand insa, am fost la un doctor si m-a tinut pe un pat sapte ore, si am zis "dom'ne sapte ore sa stau pe un pat sa ma analizeze cineva si sa-mi faca analize, nu cred ca o sa mai stau vre-o data in viata mea!". Deci, noi n-am cunoscut plictiseala. De ce? N-am fost hiperstimulati. In momentul in care esti hiperstimulat creierul tau se obisnuieste cu un ritm. Daca nu-l ai, tu nu te mai stimulezi singur. In momentul in care este liniste, ca sa poti trai, ca sa te poti bucura de ceea ce este in jurul tau trebuie sa te stimulezi singur. Si, asa a pus Dumnezeu in om niste mecanisme si psihologice, si organice, si biologice, incat noi sa putem sa ne autostimulam, sa ne stimuleze lucrurile care nu sunt stimuli puternici. Cine mai sta sa se bucure de un rasarit de soare? Cine mai sta sa ia in brate un copil? Cine mai sta sa vada un porumbel? Oamenii nu mai au timp sa se bucure de lucrurile foarte simple. Si asta inseamna ce? Sa fii foarte putin stimulat si sa te poti integra. 

Bine, pe fondul acestei culturi care ne hiperstimuleaza din toate punctele de vedere, erosul, devine unul din stimulii cei mai vizibili, cei mai atragatori. De ce? Unu: se bazeaza pe ideea de dragoste. Si fiecare om simte, si are in el acest potential - mai mult decat oricare alt potential-, de a iubi. Omul isi da viata pentru persoana iubita, adica poate sa renunte si la mancare si la bautura, poate sa sufere oricate rani si dureri pentru cel care-l iubeste. Deci, este un potential fantastic care-l face pe om sa fie om. Si, in al doilea rand, este aceasta energie sexuala a reproducerii, care este un instinct. 

Vreau sa va spun ca pe creier sunt trei zone diferite. Una este a iubirii romantice, una este a atasamentului si alta este a realtiei sexuale. Deci poti sa ai o relatie sexuala fara sa ai o iubire romantica, si fara sa fii atasat. Poti sa fii atasat si fara sa ai o relatie sexuala, si fara sa existe iubirea romantica. Si poti sa ai iubire romantica fara nici un fel de atasament, si fara nici un fel de iubire sexuala. Deci ele au o independenta una fata de celalata, dar sigur ca se pot intrepatrunde, si se intrepatrund la un moment dat in viata de familie. Insa, indragostirea initiala se stinge usor pentru a lasa loc iubirii altruiste, in cazul in care oamenii chiar exercita aceasta iubire in Biserica, si a atasamentului.

E foarte important, si ma uitam si in carte, unde, majoritatea celor care au marturisit, au reusit sau au dobandit forta aceasta fiind in Biserica. Eu nu-mi amintesc sa fi gasit marturie care sa nu fie legata de puterea, de ajutorul, de ocrotirea lui Dumnezeu, de ceva curat, in care lumina dumnezeiasca sa fie. Si, intr-adevar, constatam ca fara Dumnezeu astazi nu mai poti sa rezisti. Adica, s-a ajuns la limita in care fara sa ai o relatie, si o relatie sincera, serioasa, de profunzime cu Dumnezeu, noi nu mai putem sa stam. De ce nu mai putem sa stam pe picioarele noastre?  De ce am spus "jurnal de front"? Pentru ca din tot ce am vazut in ultimii ani, in cercetarile pe care le-am facut mai ales acuma, de cand ma ocup de problema sexualitatii, sexualitatea este folosita in prezent ca un mijloc de control al mentalitatilor, de manipulare a mentalitatilor, de control a populatiei s.a.m.d. 

M-am intrebat: de ce Statul nu interzice pornografia, sau tot erotismul acesta? Pentru ca pornografia creste esecul familial, distruge familia. 60% din familiile care divorteaza in SUA, potrivit Asociatie Americane a Avocatilor Maritali, divorteaza din cauza consumului de pornografie. Pornografia creste consumul de alcool, pentru ca este legata de erotism, de practicile astea, creste consumul de droguri, este corelata bine cu infractionalitatea, cu violurile, cu uciderile, si, mai mult decat toate, aduce depresie intr-un timp foarte scurt, pentru ca aduce dependenta, si orice dependenta conduce la depresie; conduce la depresie, anxietate si alte probleme psihice. Deci este clar. Si va spun din toate cercetarile pe care le cunoastem la ora actuala, care greu pot fi contrazise, oricat s-ar apuca maine altii se faca alte cercetari care sa arate ce minunat traiesc oamenii care consuma pornografie. Si totusi te gandesti, in conditiile in care Statul cheltuieste [atat de mult] caci sunt niste cheltuieli sociale pentru reintegrare, pentru mentinere [de ce face lucrul acesta?]. Ganditi-va ca numai pentru un infractor Statul roman cheltuieste 7-8 mil. pe luna, insa in strainatate se da mult mai multi bani. Mai mult decat se da unui profesor care incepe slujba, incepe sa lucreze, primeste un infractor ca sa poata fi mentinut in puscarie s.a.m.d. De ce statul modern isi permite acest risc, acest lux? E o intrebare! De ce isi permite violenta aceasta virtuala, la jocuri, in momentul in care se stie ca jocurile creaza violenta? Si violenta este una din cele mai mari probleme. Si in scoala ne plangem peste tot: ce facem cu copiii, ca nu-i mai poti controla? Pai da, dar noi le dam materiale care ii fac violenti. De ce Statul face lucrul acesta? Raspunsul la care am ajuns in baza studiilor este ca se doreste acest lucru. Se doreste pur si simplu!

Iata care este ultimul ghid al Organizatiei Mondiale a Sanatatii pe tema "educatie si sanatate", pentru Europa. Si spune asa: "Educatia sexuala trebuie sa inceapa de la nasterea copilului". Educatia sexuala!

Pana la varsta de patru ani, copilul trebuie sa fie informat despre bucuria si placerea pe care o simte cand isi atinge propiul corp.... Sa spunem ca sunt mai multe feluri prin care poti ajunge copilul unei familii, adica poti fi infiat, poti fi nascut, poti fi crescut de o mama straina in pantecele ei. Deci asta este pana la patru ani. Si sa stim ca exista diverse tipuri de relatii, adica relatii sexuale normale - heterosexuale-, relatii homosexuale,  sau cu ce-o mai fi, cu animale, cu ce o mai merge.

Pentru copii inte 4 si 6 ani. Deci, inca odata, este ghidul pentru educatie si sanatate al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, recomandare, deocamdata, pentru statele europeene. Copii trebuie sa-si consolideze indentitatea de gen, sa fie informati despre diferitele definitii ale familiei - deci aicea nu mai intra familia traditionala, asa cum ne imaginam noi, ci orice forma de familie gandita sau regandita pe viitor - si sa accepte diveristatea - evident ca homosexualitatea, lesbianismul si ce-o mai fi, transsexualitatea, s.a.m.d.

Copii intre 6 si 9 ani. "Copiii trebuie sa fie informati de optiunile pe care le are in momentul in care devine parinte, adica sarcina, infertilitatea, adoptia, idei de baza despre contraceptie, faptul ca este posibil sa planifici si sa decizi asupra familiei tale". Deci 6-9 ani! Ei se asteapta ca la 9 ani copiii sa aibe relatii sexuale, "diverse metode de contraceptie". Sa primeasca informatii despre bucuria si placerea pe care le poti simti atunci cand iti atingi propiul corp: masturbare si  autostimulare". Deci asta e pana la 9 ani! "Sa invete despre drepturile sexuale ale copiilor" - drepturi sexuale!

Pentru copii inte 9 si 12 ani: "trebuie sa inteleaga si sa accepte schimbarile si  diferentele intre corpurile lor, marimea si forma penisului, a sanilor", s.a.m.d. ca nu mai spun! "Sa invete diferitele tipuri de contraceptie, folosirea lor si mituri despre contraceptie" - miturile despre contraceptie este ca acestea iti pot produce niste probleme. Eu vreau sa spun ca contraceptia, potrivit studiilor facute in domeniu, creste cu 400% pana la 800% rata cancerului de san, cancerul cervical, cancerul de sistem nervos, cancerul de ficat, afecteaza circulatia sangelui, afecteaza inima, s.a.m.d. Acestea sunt cercetarile, dar acestea sunt mituri pentru ei, care nu stiu dupa ce stiinta se pot ghida, se pot calauzi. "Sa dobandeasca competenta in folosirea prezervativelor si a contraceptivelor, eficent" -9-12 ani! "Sa fie informati despre prima experienta sexuala, orientarea de gen, comportament sexual al oamenilor tineri, diferenta dintre identitatea de gen si sexul biologic" -adica poti sa fii barbat si sa doresti sa fii fata, sau poti sa fii fetita si sa-ti doresti sa fii barbat, si ca e ok treaba asta. Si "placerea, masturbarea si orgasmul"... "Sa aiba abilitatea sa ia o decizie constienta pentru a avea sau nu a avea o experienta sexuala. Sa accepte sa respecte si sa inteleaga diversitatea dintre sexualitate si orientare sexuala". Ce sa va mai spun, se continua asa, probabil ca o sa ajunga si la animale si la alte lucruri.

De curand am primit un filmulet din America. Era un interviu cu un doctor, si el spunea ca aceasta este una din cele mai bune metode, de spalare a creierului. Si cred ca reeducarea din statele totalitare, din Romania, Rusia, China, este mult depasita astazi. De ce? In cazul reeducarilor traditionale este recunoscut, sau este cunoscut foarte bine agresorul, si tu stii ca esti victima, si atuncea apar niste mecanisme automate de aparare psihologica, prin care tu te opui cat mai poti. Si in momentul in care nu mai poti cedezi, dar cu rezerva ca atunci cand vei putea, te vei opune din nou. In momentul in care patrunde acest dusman invizibil sau greu de perceput, de identificat, in mintea ta, germenul acesta al erotismului, al pornografiei, virusul acesta, el incepe sa-ti creeze ce? O stare de vinovatie, si lucreaza pe vinovatia ta.

Ati vazut, cei mai multi tineri din carte, au un sentiment profund de vinovatie. Bine, sentimentul asta de vinovatie, poate sa aiba o turnura foarte buna dar si una foarte proasta, in sensul ca duce la deznadejde. Si ei asta vor, sa cazi in deznadejde si ei sa poata sa te stapaneasca, pentru ca cu un astfel de om se poate face absolut orice cu el. Sa nu credeti ca un tanar care este cuprins de patima malahiei, de masturbare, ani si ani de zile se mai poate lupta pentru o cauza. El nu mai are putere, pentru ca el are razboiul lui. Nu putem duce mai multe razboaie in acelasi timp. Ai frontul tau, si pe ala mergi. Tinerii care sunt marcati de perversiuni, sau care de-abia asteapta sa deschida singuri calculatorul, sa se autostimuleze, si ei asa recomanda in familii sa se practice masturbarea mutuala... Va dati seama ca este o chestie!

Si vedeam ca, in cercetarile acestea ale psihiatrilor occidentali, in dependenta de sex ai o zona intunecata, care creste, creste, si un gol interior pune tot mai mult stapanire pe tine. Deci cam asta se intampla in conditiile in care tinerii sunt atrasi pe aceasta panta. Nu stiu daca i-as invinovati. Si, de aceea, cred ca este o carte foarte buna, pentru ca ea pleca de la ideea ca sunt victime, si sunt victime! Adica mai mult sunt victime decat agresori. Am vazut si baieti care regreta, sau chiar fete care regreta ca au atras pe un baiat la o relatie, chiar daca ele erau fecioare, pentru ca baiatul respectiv a luato pe o cale proasta. Si am vazut in multi tineri acest simptom, anume ca regreta faptul ca l-au stricat pe celalat, mai mult decat regreta ceea ce au facut ei. Pentru ca tu te indrepti, sa zic ca ai ajuns pe calea lui Dumnezeu, faci pocainta, te lupti cu tine, ai o sansa, dar ce faci cu celalat, ca ala s-a despartit de tine si a luat-o pe o cale care nu-i asa, si ramane ca un fel de plaga a vietii tale faptul ca ai nedreptatit pe cineva la un momet dat. 

Deci, vedeti, sunt lucruri foarte complicate, pe care le introduce acest erotism dezlantuit. Nu este intamplator. Wilhelm Reich, prin anii '50 spunea acest lucru: numai prin revolutia sexuala, numai prin eliberarea energiilor sexuale va putea fi condusa lumea pe viitor. Nu este rational pentru un sistem totalitar, spunea el, precum era URSS, sa controleze sexualitatea. Sexualitatea trebuie liberalizata, copiii trebuie scosi din sanul familie, femeia trebuie despartita de barbat, trebuie distrus patriarhatul si numai asa va putea fi controlata societatea si individul. Lucrul acesta cred ca se intampla astazi! Si nu spunem asa pentru ca ne-am trezit peste noapte, si vedem cercetarile, si vedem ce fac acesti oameni. Deci recomandarile lor nu au nici un temei stiintific, sau poate ca sunt temeiuri stiintific construite, in sensul ca i-a pus pe unii: "demonstrati mai baieti ca masturbarea e..." 

Vreau sa va spun ca atunci, cand am scris cartea despre pornografie, si eu sunt tipul de om care n-a trait [asa ceva]. Lucrurile acestea le-am cunoscut in ultimii zece ani, si am 44 de ani. Deci despre masturbare nu stiam nimic pana la 20 de ani, nici nu stiam ca exista asa ceva. Traiam aici in mijlocul Bucurestiului, si am mers la o scoala de protocol. Nu se discuta, nu existau relatii sexuale intre colegi. La clasa a XII-a la noi, si eu invatam la Spiru Haret, nu se vorbea despre asa ceva. In facultate, si baietii care traiau cu fete, traiau in perspectiva casatoriei, si nu erau foarte multi. Deci noi nu am avut aceste lucruri. Am avut ceva lipsa? Nici nu se punea problema. Cei mai multi din generatia mea si-au facut o familie, deci n-a fost o problema. Sexualitatea nu trebuie sa devina o problema a vietii, nici dragostea nu trebuie sa devina o problema a vietii, ea se naste firesc, traiesti, si pana la urma iti dai seama cum stau lucrurile. D-asta iti dai seama ca in momentul in care s-a nascut un copil, doi, trei, vezi cat de grea este viata, si vezi cat de greu este sa iubesti pe celalat, cum spunea Claudiu mai devreme, neconditionat, in sensul ca sa-l asumi de la un cap la altul. Ca in fond asta este dragostea, este cea care ne pregateste pentru a intra in Imparatie. 

Deci, lucrurile sunt anticipate, sunt gandite, exista politici sociale, exista politici culturale, exista politici religioase, de toate felurile, care sa conduca individul catre acest fel de erotism dezlantuit, si razboiul nostru astazi, cel mai important razboi este razboiul cu sexualitatea, cu acest fenomen. De ce va spun lucrul acesta? Am convingerea ca, atunci cand stii ce te asteapta poti sa lupti putin mai constient. Noi nu suntem constienti de ce se intampla si suntem prinsi foarte usor de curentul care se formeaza. In SUA exista un curent al abstinentei, dar ce te faci in Romania, unde nimeni nu vorbeste despre abstinenta?

S-a realizat un test psihologic unui grup de 100 de persoane, intre care 99 erau vorbiti si unul era strain de experiment. Li s-a dat sa aleaga, sa spuna care dintre liniile desenate pe tabla este cea subtire punctata, din trei linii: una era groasa, una era subtie, si una era subtire si punctata. Si toti au spus ca cea groasa este cea subtire si punctata, cu exceptia, celui de la urma, care vazand ca 99 spun ca cea groasa este cea subtire si punctata, ce credeti ca a spus el?  80% dintre [cei experimentati in felul acesta] au spus ca cea groasa este cea subtire si punctata. Deci chiar daca tu vezi ca albul e alb, si daca toti spun ca este negru, 80% [dintre cei pusi in aceasta situatie] vor spune ca e negru. Asta este legea societatii. Si aia 20% au personalitate foarte puternica. In general cei care au personalitate puternica ii tine ceva, poate credinta, si cu siguranta! Ei bine, s-a repetat experimentul, in care unul din cei vorbiti spune adevarul. Deci, din 99 unul spune ca cea groasa este cea subtire si punctata, iar cel al 99-lea spune, nu, cea subtire si punctata este aceasta. Ce va spune al 100-lea?  80% vor spune adevarul. Adica raman 20% care se vor da cu majoritatea, dar 80% vor spune adevarul. Vedeti cat de mult conteaza marturia unui om intr-o comunitate?!  Un singur om! Si am avut cazul unei prietene bune care, intr-o comunitate, intr-o scoala, a spus: "avortul este o crima". Si a discutat despre treaba asta intr-un context anume, fara sa agreseze pe nimeni. La un moment dat, dupa un an sau doi, o profesoara care a ramas insarcinata i-a zis: "stii, am lasat copilul, dar daca n-ai fi spus lucrul respectiv in momentul acela, l-as fi avortat", pentru ca nici sot n-avea, era facut cu un tanar, un elev, deci nici nu se punea problema sa aibe un tata copilul. Vedeti cat de mult conteaza marturia unui singur om?

De aceea, vedeti ce important este  - in urma acestei carti, cel putin, macar atat-, unde ne aflam sa spunem adevarul, sa marturisim cu curaj. Inseamna foarte mult sa marturisim cu curaj. In primul rand ca te intresti tu in acea directie. Vedeti ca, acuma, in ultima suta de ani, stiintele astea sociale au inaintat foarte mult, prin foarte multe studii, si ele stiu exact cum reactioneaza individul, in orice fel de situatii. Ele vor sti ca daca se va intampla ceva, 80% dintre dumneavoastra veti merge intr-o directie. E totul gandit. Lucrurile astea se petrec intr-o societate, si mass-media favorizeaza acest dresaj comunitar, acest dresaj al populatiei. Deci se stie urmatorul lucru: ca functioneaza asa-zisa spirala a tacerii. Opinia publica a societatii moderne este astazi configurata de mass-media. Daca mass-media spune ceva contrar majoritatii, deci daca are impresia ca opinia publica e alta, ca ea nu stie care e opinia publica - cum se manifesta opinia publica? Prin toti ceilalti. Dar noi nu mai avem contacte cu toti ceilalti, noi avem contact cu media. Ea e acolo la televizor, sau in zona netului, sau pe retele de socializare, sau undeva, unde se spune adevarul, si noi vedem adevarul spus - ei bine, [oamenii] incet, incet, vor tacea. Adica tendinta este sa se taca, sa se taca tot mai mult pana cand va predomina punctul de vedere opus. Adica acelasi 80% se revede - in anii '80 a fost demonstrat acest lucru - ca daca la inceput era 100%, [dupa anuntarea "opiniei publice" de catre media] 80% si-au schimbat puctul de vedere, 20% si-l mentin, dar vor tacea. De ce vor tacea? De frica de a nu fi acuzati de societate, de a nu fi pusi la zid, si asta este un fenomen natural, in sensul ca noi suntem fiinte sociale si tinem cont de parerea tuturor.

M-am uitat la niste cercetari foarte interesante asupra faptului ca de pe la 14 ani, intre 12 si 14 acuma, efectul major asupra copilului nu-l are parintele, ci grupul. Grupul are un efect cu cateva zeci de procente mai mare decat al parintelui, asupra mentalitatilor, atutudinilor copilului. Deci parintii isi imagineaza ei ca-si cresc copilul, dar de la un moment dat copilul creste influentat de aceste medii. Ei bine, cine influenteaza opinia acestor medii, practic va influenta toti copiii, sau toata societatea. De aceea se ajunge ca astazi tinerii, chiar daca intr-o clasa, sa spunem, sau intr-un colectiv, exista o suma care gandesc cu totul altfel, ei or sa taca, si daca tac se va considera ca ei nici nu exista.

Deci, eu sunt convins ca daca au venit 110 sa marturiseasca aicea lucrul acesta [precum in cartea de fata] eu sunt convins ca este vorba de mii, pentru ca romanul asa este el, n-a fost format sa fie altfel, este pasiv, nu are curaj sa vina in fata, nu are curaj sa marturiseasca. Si stiti foarte bine, fiecare dintre dumneavoastra, cat de disponibili suntem de a spune: asata asa, asta asa. Dar, in Germania, in alte tari, lucrurile se petrec cu totul altfel, pentru ca acolo morala era o religie, la noi morala n-a fost o religie, si daca nu mai exista religie nu mai exista nici morala. Si, din pacate, cand suntem oameni religiosi, nu avem reperele formarii sau a unei atitudini care sa reflecte asa, modul nostru de a vedea lumea, de a ne construi obiectivele s.a.m.d. 

Ma opresc aicea pentru a lasa loc intrebarilor. Multumesc! 

- Oamenii nu inteleg de ce Biserica intra in viata lor intima. Adica ce fac eu acasa, cum poate sa influenteze pe restul? 

Claudiu Balan:

Stiti ca acum cateva luni a aparult problema aceasta in spatiul public, odata cu problema homosexualitatii. La fel intrebau unii: care e problema societatii sau a noastra, ce fac ei sub plapuma lor, atata timp cat ei nu-si dau in cap, nu fac nimic rau, si ies in societate.  

Si am mai spus la ultimile doua intalniri legate de cartea aceasta, ca in SUA o doamna a scos o carte: Cum l-a pierdut occidentul pe Dumnezeu? Si, analizand multe din teoriile secularizartii, a ajuns la concluzia ca lipseste ceva, si ceva-ul ala e factorul familiei. Si, concluzia e ca odata cu denaturarea familiei, oamenii L-au pierdut si pe Dumnezeu. Dar si-au pus problema: cum s-a denaturat familia? Si, in urma statisticilor care le-au facut atat in SUA cat si in Europa, au observat ca punctul de pleare e apritia pilulei contraceptive in 1961 si intreaga revolutie sexuala care a urmat. Deci, de fapt, scoaterea relatiilor intime din mijlocul familiei si aruncarea lor in societate, a dus usor, usor la distrugerea familiei, prin aparitia unui numar mai mare de relatii conjugale, prin mai putine familii care s-au casatorit, mai putine familii au inceput sa aibe din ce in ce mai putini copii, a aparut pornografia si usor, usor, familia se denatura. Asa s-a ajuns astazi la situatia in care  o familie subreda inseamna oameni mai putini la biserica, moralitate mai scazuta, si inseamna o societate din ce in ce mai slaba.

Virgiliu Gheorghe:

Eu n-am inteles exact care era nelamurirea.

- Intrebarea era: cum influenteaza ce fac eu, societatea, din moment ce eu nu vin cu influenta vizibila asupra cuiva. De ce Biserica isi da cu parerea legat de intimitatea oamenilor?

Virgiliu Gheorghe:

Un om bolnav, se manifesta ca bolnav nu numai in familie, se manifesta ca bolnav peste tot. Deci el, in toate actele lui va fi un om bolnav peste tot. Si am spus lucrul acesta: nu exista sa ai o patima, sau un defect psihologic si el sa nu se rasfranga. Cu atat mai mult o problema grava. De exemplu, stiti ca divortul scade durata de viata cu 5-6 ani. Deci e o problema! Biserica si eu trebuie sa-l anunt pe omul acela: trebuie sa stii ca lucrul acesta te va afecta, scade imunitatea si afecteaza sanatatea in general.

Un copil nascut in afara familiei este un copil care va avea probleme si exista un spectu atat de vast de probleme pe care le va avea. Ganditi-va ca acesti copii sunt din cei care ii racoleaza homosexualii, pentru ca ei sunt majoritatea crescuti de mame si ei nu stiu ce inseamna sa fi barbat. Deci baietelul vede numai modelul feminin in familie. El nu are un model masculin. Stiti ca un baietel sau o fata, ceva invata de la tata si altceva invata de la mama. Deci baiatul invata de la tata sa fie barbat. Da, dar si fetita invata ceva de la tata. Invata si intelege care trebuie sa fie relatia ei cu un barbat mai tarziu. Fetitele crescute in familii fara un parinte, fara tata de exemplu, nu stiu cum functioneaza familia, pentru ca lucrul acesta este o stiinta care, incet, incet, se cristalizeaza inlauntrul tau. In societatea traditionala existau astfel de cazuri. Ganditi-va ca plecau oamenii pe front si ei nu se mai intorceau- barbatii. Dar, societatea era foarte bine, foarte coerent organizata. In general erau prezenti batranii in familie, era prezenti barbatii comunitatii care erau foarte apropiati. Deci existau modele. Pe de alta parte randuielile erau foarte clare. Sa vedeti, cand eram mic, eram la tara, si aveam vreo 7-8 ani si bunica-mea imi aduca cutitul sa tai gaina. Si ganditi-va, eram micut, si mi-era mila sa tai gaina. Si-mi zice: "esti barat, barbatul taie gaina". Si imi amintesc de chestia asta acuma, spontan, dar eram pus in siutatia aceasta, pentru ca asta era mentalitatea: barbatii fac anumite lucruri, si facandu-le normal ca se intareau in acest arhietip, si fetita se intarea in alte lucruri, se intrea in arhietipul ei. 

Deci vedeti ca daca eu sunt acasa la mine bolnav, lucrul acesta se rasfrange prin toate atitudinile mele, prin tot comportamentul asupra celorlalti. Pai uitati, noi, stiti cat de mult suntem influentati pe termen lung si de fizonomia celorlait? Una este sa te asezi, si sa fi in preajma unui om care are un duh foarte linistit, care are un duh foarte placut, si alta este sa fii in permanenta langa unul care este turburat, este nervos. Incet, incet devii nervos, te vei turbura si tu. Nu se poate. Lucrurile se iau. Numai la nivel psihologic. Nu e chiar asa: "ce face ala la el in casa...". Sigur ca eu pot sa-l anunt si el are libertatea sa faca ce vrea el, insa Biserica e datoare sa spuna adevarul. Pai ala spune: "dom'le e treaba mea ce fac eu cu nevasta mea". Bine e treaba ta, dar asta inseamna ca nu mai ai treaba cu Biserica. Pentru ca atunci cand esti in Biserica lucrurile trebuie sa fie curate, si noi nu putem primi necurati in Biserica. Spune Hristos: nimic necurat nu va intra in Imapratia Cerurilor. Si daca Biserica iti da tie o "legitimatie" de Imparatie, prin faptul ca te dezleaga de pacate si te ingaduie, trebuie sa stie ca tu faci sau nu faci pacatul acela. Am spus ca daca nu-l spui, nu te vei insanatosi.

Daca luam discutia pe temei duhovnicesc, scoatem putin din joc elementele astea psihologice. Daca vorbim din punct de vedere psihologic, vom spune ca este un determinism si ca este foarte greu sa depasim conditiile pe care mi le-a pus la dispozitie familia. Dar vedeti ca Biserica tocmai asta face, asta este cel mai important lucru pe care occidentul, de fapt, nu-l are: poate sa curateasca totul. Mi-a spus cineva, o fata, despre o prietena buna care si-a pierdut fecioria, dar prin pocainta si-a recapatat-o. Eu nu stiu cum, dar e o taina si asta! Ei bine, in Biserica prin pocainta, prin metanoia, prin schimbarea mintii, omul se poate indrepta, poate fi altul. Asta este tot ce face Biserica. Daca noi am intrat in Biserica si nu am reusit sa ne schimbam - adica viata noastra este intr-o permanenta schimbare catre omul nou - inseamna ca noi nici n-am intrat in Biserica, sau e doar parerea noastra ca am intrat in Biserica. Char daca exista conditiile de care spuneti, de slujbe, de munca, sociale, familie. Daca el devine un om duhovnicesc, se schimba. Daca nu a devenit un om duhovnicesc n-are sanse, sau are sanse minime sa se schimbe.

- Da, dar in afara de a merge la biserica si de a te spovedi, poti sa traiesti in mijlocul unor oameni care nu au credinta?

Poti sa traiesti in mijlocul unor oameni care nu au credinta. Stiti cum se ia? Asa este, prin apropiere, prin invecinare, te contaminezi. Dar daca tu ai un izvor, care pe tine permanet te innoieste si de la tine se va lua la celalat. 

- Da, dar eu nu stiu cat de puternic poti sa fi. Adica trebuie sa...

Virgiliu Gheorghe:

Dar puterea nu este a noastra, puterea este a lui Dumnezeu. Deci, Dumnezeu poate sa ne schimbe, sa schimbe si viata noastra, si pe cei din jurul nostru. Problema e: noi cum tinem azimutul, noi cum tinem directia. Asta este toata problema, de noi depinde. Nu putem sa asteptam schimbarea celorlati, schimbarea noastra. Necazul este ca noi suntem indreptati cu privirea catre ceilalti si nu cu privirea catre noi. Si cred ca, intr-adevar, nu exista o cultura. Deci noi nu stim, cand intram in familie: ce trebuie sa fac eu ca sa mentin viata de familie. Si chair discutam cu un prieten ca ar trebui construit un manual, pentru lumea noastra, in care sa spunem care sunt lucrurile pe care ar trebui noi sa le facem, pentru a avea o viata de familie cu viitor, cu copii, fericita, asa cum am vrea noi sa fie, bazat si pe cercetarile stintifice. Nu stim la ora aceasta. De fapt trebueisc analizate, dar ele exista.

- Dar si niste lucruri elementare pe care noi nu le mai stim, adica nu mai stim ce e bine si ce e rau.

Da. Alta intrebare.

- Care este concluzia legata de tema fecioriei din marturiile primite? Au scris doar crestinii practicanti sau si din aceia care nu frecventeaza Biserica.   

Claudiu Balan:

Campania e la noi pe site de trei ani. Ce pot sa va zic e asa: din 3800 de articole care sunt pe site, articolele din campanie sunt cele mai vizualizate. Prin urmare, pentru cititorii nostrii, sexualitatea e unul dintre cele mai importante subiecte. Cat priveste efectele campaniei celor care le-au citit, Dumnezeu le stie. Si avem si noi cateva lucruri pe care le-am aflat, dar putine. Marturiile au fost citite si de tineri din Biserica, si de tineri din afara Bisericii. Majoritatea reactiilor pe care noi le-am perceput au fost pozitive, de genul ca au foarte putini colegi, prieteni, in jurul lor care isi pastreaza fecioria pana la casatorie, sau care declara lucrul asta, ca au foarte multe presiuni din anturaj, si ca marturiile i-au intarit. Ei nu stiau ca sunt si tineri care-si pastreaza fecioria. Ei stau "normalitatea" sau zvonul, ca toata lumea o face. Cat priveste pe cei din afara Bisericii, si dintre ei au fost incantati si le-a folosit, dar au fost si persoane care au inceput sa aduca argumente "medicale" de genul celor de la OMS, ca inceperea relatiei inainte de casatorie este benefica, ... dar au fost putine. Bine exista si ideea ca "daca nu esti de acord cu ce fac ei, ii lasi in lumea lor acolo" -sunt destul de putini care ne-au spus si asta. Iar cartea e scoasa de putin timp, de doua luni de zile, deci reactii de pe urma cartii avem putine, dar de pe urma campaniei sunt foarte multe.  

- Care sunt [bataliile de dus cand ai] unul sau mai multe patimi sexuale, din punct de vedere psihologic? 

 Virgiliu Gheorghe:

Psihologic... Eu n-as desparti psihologicul, deci psihie, suflet, de duhovnicesc. Psihologic vorbind, sa indepartam prilejurile pacatului, deci locurile care ne atrag catre pacat, si in minte se fac asocieri. Deci fugind de asocierile care ne paraziteaza.

Doi: sa dam de lucu mintii si mainilor, dar un lucru sanatos. Sa facem ceva, sa nu ne plictisim, ca daca stam ne plictisim, si ne vin gandurile rele si ne intorc la pacat.

Trei: sa avem o alimentatie cat mai sanatoasa, cat mai saraca in carne si-n hormoni, si cat mai bogata in vitamine si minerala, pentru ca sa ne simtim si noi mai bine. Pentru ca daca nu ne simtim mai bine, si suntem blegiti si cu trupul, o sa avem nevoie de stimulente.

Patru: sa practicam sportul. Efortul fizic creste increderea in sine, creste oxigenrarea creierului si a organismului si te face sa devii mai puternic in a lupta cu tine insuti.

Si pe urma, psihologic vorbind, este altruismul. Am constatat ca cel mai puternic este altruismul. In momentul in care faci ceva pentru celalalt cu dragoste, nu stiu cum, dar te eliberezi foarte usor de dependenta. Acuma, am putea sa gasim oxitocina ca mediator al acestui fenomen, in sensul ca oxitocina te scapa de dependenta. Oxitocina este hormonul atasamentului, si apare in organism atuncea cand tu te gandesti la persoana iubita sau cand iubesti si faci ceva pentru cineva. Oxitocina te vindeca de foarte multe probleme. Iti creste imunitatea, se vindeca de doua ori mai repede ranile, durerea se suporta mai usor s.a.m.d. Sunt foarte, foarte multe, si, in cartea aceeea, "Pornografia, maladia secolului XXI", am dat cel putin vreo 15 efecte benefice ale oxitocinei in organismul nostru.  Nu intamplator femeia, la nastere, are oxitocina care-i provoaca contractiile si dupa nastere are o cantitate foarte mare de oxitocina in organism, ceea ce o va ajuta sa depaseasca stresul postnatal. Femeia, cand face cezariana nu mai are aceasta oxitocina. Si, va dati seama ca, dupa cezariana, femeia, daca nu are nici un barbat sa-i fie aproape, va avea probabilitatea mult mai mare de depresie postnatala decat o femeie care naste normal si, mai cu seama, daca are asociata afectivitatea sotului. Deci actele altruiste, ati vazut ce efecte extraordinare poate sa aibe. Sa faci ceva pentru ceilalti te poate ajuta si pentru ca scapi, si te eliberezi, de egoism. Vedeti, in momentul in care faci totul pentru tine, chiar si o cura, o terapie, stai tot inchis in problema ta, si in depresia, in egoismul tau. Esti obsedat de propriile probleme. In momentul in care faci ceva pentru ceilalti si uitam o clipa de noi, se intampla sa ne eliberam de propriile probleme care sunt de natura psihologica. Tot ce v-am spus are componenta psihologica dar nu este contrazisa de Biserica. Eu cand aud de cineva care are minima credinta, ii spun: "vrei sa scapi de asta? Du-te repede la spovedanie. Acuma, in seara asta, maine. Da un telefon, fa ceva. De fapt nu maine, ci fa cat poti de repede."

Pe urma este postul. Cu cat postesti mai mult se imputineaza trupul si vedeti ca pofta aceasta vine odata cu mancare. Cu cat pantecul se ingreuneaza, cu cat manaci seara - sa nu se mance seara, sa nu se bea mult lichid seara - cresc patimile acestea ale pantecului.

Iarasi, lucrarea, sa fii permanent intr-o lucrare. Spun Sfintii Parinti in Filocalie. Si, nu mai vorbim de a ajuta pe aproapele, a da milostenie s.a.m.d.

Deci psihologia, ce are mai bun se intalneste cu invatarua Bisericii, nu sunt diferite.

-  Ma intalnesc cu un tanar care are 17 ani si discutam oarecum despre subiectul acesta al sexualitatii. Cum il conving ca cea mai buna alegere pentru el este sa ramana fecior, si cum fac sa-i explic ca prin relatia cu Dumnezeu ajungem cu adevarat sa fim fericiti, si ca fecioria pana la casatorie se bazeaza pe relatia cu Dumnezeu? Cum fac sa-l ajut?

Virgiliu Gheorghe:

Acuma daca e un personaj asa, ideal, e una, daca e un personaj concret e alta. Lucrurile trebuiesc personalizate. Sunt niste conditii specifice si psihologie si de familie. Trebuie sa stii de unde omul vine, trebuei sa ai o relatie cu el, trebuie sa compatimesti cu el. Omul primeste in momentul in care il asumi, omul primeste in momentul in care nu-l judeci. Daca-l judeci si nu-l asumi, nu o sa primeasca nimic. Omul primeste in momentul in care nu-i fortezi libertatea. Si atuncea, cand nu-i fortezi libertatea? Cand esti firesc. Adica, daca noi traim lucrurile acestea, le-am avea in noi. Adica eu stiu ca e mai bine sa-mi pastrez fecioria, dar nu sunt sigur asa, cum am vazut multe fete. Dar pentru oricine se poate intampla. Deci eu nu exclud faptul ca oricare poate sa cada la un moment dat, pentru ca pana la urma toate sunt in mana lui Dumnezeu, dar eu totusi nadajduiesc sa nu se intample lucrul acesta. Vedeti, mintea noastra sa nu fie asezata intr-o siguranta de sine, care inseamna ca eu sunt infailibil si ceilalti sunt ..., ci vad drumul acesta pe care am plecat si in care eu ma simt foarte bine. Ca eu, daca sunt foarte firesc si nu-mi lipseste nimic, eu o sa-l intreb pe ala: "mie ce-mi lipseste?" Eu ma simt foarte bine asa, sunt bucuroasa, sunt linistita. Si el daca va vedea lucrul acesta... Mai ales daca il asumi, caci daca-l asumi ai poarta de intrare in sufletul lui, daca nu-l asumi n-ai poarta. Dar, vedeti si cu asumatul asta! Pe cine asumati?!  Vorba Parintelui Teofil, cand vrei sa-l schimbi pe om, sa ai grija sa nu te schimbe el pe tine. Adica cu discernamant cum o facem!

Mai e o chestie, e un principiu: daca omul celalat nu-l vad ca e dispus sa primeasca, nu ma bag in sufletul lui, ca nu dau lectii cu forta. Cand omul e dispus sa primeasca, atuncea fi incredintata ca o sa-ti dea Dumnezeu si cuvant sa-i zici. Dar daca el respinge - e foarte greu sa schimbi un om cu forta. Unii zic: "nu, gata! Eu imi caut un baiat, o fata, pe urma imi incep viata, ma casatoresc, il schimb eu pe el". Am cunoscut Parinti in Biserica foarte realisti, din cei mai mari, cum e Parintele Emilianos de la Simonos Petra. Si in Familia Ortodoxa am avut un serial cu Parintele Emilianos despre familie, Taina Nuntii, vre-o 7-8 episoade, si mi se par cele mai bune scrieri despre familie. Foarte realist. Dom'ne, nu te gandesti ca-l schimbi inainte. Tu cauta un om care sa poti sa stii ca ai posibilitatea sa faci o viata de familie. Adica nu caut un baiat, imi place de el, acuma il schimb. Poti incerca, dar cu anumita limita.  Pentru ca exista posibilitatea ca sa nu reusesti, si, mai mult, sa ne influenteze el pe noi. Pana unde mergem in chesti asta? Aicea este o problema de discernamant, nu putem sa dam o reteta. Am facut o reteta, am dat o reteta. Nu merge. Trebuie sa vedem simptomatologia unuia si a celuilalt, puterea unuia, si a celuilalt. Pentru ca este o fata puternica, si va rezista, dar este una blanduta - ce putere sa aiba? - si poate sa vina unul peste ea si o calca in picioare si o sa iasa facuta praf din toata intamplarea asta. Nu trupeste sa zic ca o sa cada, ci o face psihologic, o termina. Deci conteaza foarte mult fiecare dintre noi, dar, v-am spus, ca poarta catre celalat este compatimirea, este asumarea celuilalt, este modul de a-l intelege asa cum este, dar de aicea trebuie sa vedem si de la el o dorinta de a se schimba. Omul are libertate, nu poti sa treci peste libertatea lui, nu poti sa-l fortezi, sa-l schimbi. Eu nu cred in nimic facut cu violenta, cu fortarea voii. Nu cred!

Sofronie Saharov

Eu spun la toti: vreti sa lasati televizorul si sa aveti o viata mai buna de familie, bine, daca nu va asumati riscurile. Vreti sa va cresteti copii asa? Daca nu va asumati riscurile. Deci nu te poate obliga nimeni. Eu sunt dator sa-ti spun adevarul si tu sa hotarasti in privinta vietii tale. 

- Spuneati la inceput de pasivitate, si de starea aceasta, a romanilor ca suntem pasivi. Cum putem sa facem sa iesim din pasivitate, sau ce-i face pe oameni sa iasa din pasivitate? Si spuneati de acest razboi pe care ni-l face media. Cum sa intram in acest contra razboi? Care sunt armele cu care luptam?

Cred ca orice lucru se dobandeste prin exercitiu. Deci, in primul rand nu poti sa faci ceva mare, daca nu ai facut ceva mic. Sa incepem de la lucrurile mici, pe care le putem face, dar sa le facem staruitor, cu tenacitate, azi, maine, poimaine, pana cand le vom dobandi. Vom dobandi puterea de a le face si pe urma ne vom duce la un lucru mai mare. Asa se invata si mintea, asa se primeste si harul. Sa nu ne luam si sa ne batem cu cel mai mare, ca nu o sa putem face nimica. Razboil asta este un razboi al oamenilor care gandesc, care se roaga. Si-i al doilea lucru: puterea ti-o da Dumnezeu ca sa te schimbi.  Deci in momentul in care tu ai credinta aceea mare, nu se poate sa nu arzi pentru dreptate, daca nu arzi, inseamna ca nu ai credinta. Asta este toata problema!                                                                                                

PAGINI WEB:

ROF:

Virgiliu Gheorghe: Impotriva familiei se duce un razboi, in care cuplurile cad, asa cum cad pe front soldatii 

Virgiliu Gheorghe: Impotriva familiei se duce un razboi, in care cuplurile cad, asa cum cad pe front soldatii