luni, 7 martie 2016

De la Ierom. Savatie Bastovoi, zece sfaturi despre cum sa ramai femeie intre barbati


I


O femeie care nu iubeşte este cel mai vulnerabil loc din Univers. O femeie care iubeşte poate schimba Universul.

Nu te grăbi sa acţionezi în vremea dez-îndrăgostirii tale, pentru că toate alegerile tale vor fi oarbe şi îţi vor atrage răni greu de vindecat.

Bărbaţii văd femeia rănită de o despărţire, aşa cum vulturii văd animalul bolnav şi îl atacă. Teme-te să fii o jertfă pentru devoratorii de carne, pentru că eşti lăsată să desparţi pe fiu de tată şi pe tată de fiu, să alegi ce este slab de ce este puternic, ce este bun de ce este rău pentru a pune ordine în lume. Nu uita că cel mai puternic bărbat poate fi îmblînzit doar de o femeie - fii tu cea care o va face.

Femeia are şansa de a alege o singură dată; dacă o ratează, obiectul alegerii devine ea.

Fii atentă să nu ajungi un lucru de umplut golul - pentru aceasta fii tu partea cea plină.



II


Dacă eşti o pasăre - păzeşte-ţi aripile, dacă eşti o căprioară - păzeşte-ţi picioarele.

Ceea ce crezi că ai mai bun în tine este slăbiciunea ta şi locul în care vei fi lovită. Păzeşte comoara ta înăuntru, păstrînd taina ei pentru cel care va şti să-ţi răsplătească cu însăşi viaţa lui.

Cu cît e mai puţin aur undeva, cu atît creşte valoarea lui.

III


Frumuseţea este un dar nepreţuit, dar nu este cel mai mare între daruri.

Ai observat că frumuseţea florilor e diferită de cea a păsărilor şi frumuseţea cerului e altfel decît frumuseţea munţilor. Fluturii şi peştii se întrec în turnirurile culorilor. Ochiul nu se satură de tot ce este frumos şi inima cîntă slava Creatorului.

Fii recunoscătoare pentru tot ce ai şi nu te pune cu nimic mai presus de alţii. Oamenii sînt frumoşi, inteligenţi sau îndemînatici pentru un scop anume. Află care este rostul darurilor tale. Altminteri, oamenii frumoşi şi deştepţi fac aceleaşi păcate ca şi oamenii proşti şi urîţi. Dacă excelezi în ceva, fă ca aceasta să schimbe în bine viaţa celor din jur.

Invaţă să construieşti, ca să nu trăieşti toată viaţa cu chirie.

IV


Singurătatea nu e o boală, precum nici însoţirea fără socoteală nu e o izbăvire. Aşa cum o floare vie se deosebeşte de o floare ruptă, tot aşa o femeie singură va părea mai frumoasă decît o femeie însoţită prost.

Nu face caz din însoţirile pripite şi nu povesti soţului legiuit despre ce a fost odată, nici de bine, nici de rău. De vei povesti de bine, ai putea trezi gelozia lui, iar de vei povesti de rău, te vei defăima şi pe tine, şi pe el, făcîndu-l părtaş la lucrurile nedemne din viaţa ta.

V


Greşelile mari se iartă cu vorbe puţine, la fel şi greşelile mici pot deveni de neiertat din pricina multelor îndreptăţiri.

Trăieşte ca şi cum toată lumea ar cunoaşte totul despre tine - asta va face purtarea ta plăcută tuturor şi vorbele tale lipsite de semeţie.

Nu descoperi o greşeală veche fără a fi întrebată, căci în loc de răsplată pentru sinceritate vei primi bătăi peste răni pe care viaţa ţi le-a adus şi fără asta.

Nu mulţimea vorbelor dulci şi nici iscusinţa răsucirilor izbăvesc de greşelile trecutului, ci faptele bune care ajung să le întreacă pe cele rele.

VI


Pentru a fi bărbat, e nevoie să faci mai multe lucruri; pentru a fi femeie, e nevoie să nu faci anumite lucruri.

O mare rătăcire a timpului nostru este aceea că tot mai multe femei se silesc să placă femeilor chiar mai mult decît bărbaţilor, neştiind că atunci cînd o femeie ajunge să fie lăudată de femei, înseamnă că ea a devenit suficient de neinteresantă pentru a nu mai fi o concurentă.

Femeile din ziua de azi îşi fac poze nenumărate şi îşi laudă una alteia rochiile şi buclele. Cheltuie bani pe haine şi încălţări pe care bărbaţii nici nu le observă. Niciodată nu am auzit un bărbat spunînd despre o femeie: ce rochie şi ce pantofi avea!

Atunci cînd prorocul a zis: „Cei ce vă linguşesc vă vor răul", s-a referit desigur şi la laudele deşarte pe care le adună femeile unele de la altele.

Dacă a te lăuda cu frumuseţea naturală e un lucru deşert care descoperă goliciunea dinăuntru, cu cît mai ruşinos este să te lauzi cu frumuseţea hainelor!

Există o plăcere demonică de a savura invidia celor din jur, dar numai un suflet invidios se bucură atunci cînd este invidiat pentru ceva.

Oricine laudă uşor, defăimează uşor.

VII


Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta, oricum ar fi ei. Părinţii nu ni-i putem schimba, dar atitudinea faţă de ei - da.

Ştiu că ai viaţa ta şi fiecare sîntem unici şi irepetabili, totuşi adu-ţi aminte de cîte ori ai urmat sfaturi străine şi încearcă să înţelegi ce te-a făcut să le urmezi. Începuturile rele îşi găsesc uşor un sfătuitor.

A spune cuiva: „Fii tu însuţi!" e ca şi cum ai spune: „Zboară!" fără să dai din aripi. Dacă un elefant îţi spune: „Hai să zburăm!", cel mai probabil el va cădea peste tine şi te va strivi.

Nu uita: lumea nu a început cu tine şi nu sfîrşeşte cu tine. Dacă te-ai născut, e pentru că te-ai înscris într-o lege a firii lăsată de Dumnezeu, iar asta trebuie să-ţi curme orice orgoliu. Eşti tu în măsura în care ajungi să legi trecutul de viitor. Nu fi un capăt de drum, fii o răscruce. Caută şi află ce a fost bun la înaintaşii tăi pentru a transmite mai departe, căci tot ce este a mai fost şi tot ce a fost va mai fi.

Dacă vrei să zbori, nu căuta o groapă, caută un munte.

Nu e destul să urci pe scenă pentru a fi văzută, trebuie să mai fie şi luminile aprinse. Nu locul înalt te face admirabilă, ci lumina în care eşti înconjurată.

O lumină uşoară care îţi cade pe faţă te arată mai frumoasă decît un proiector care-ţi bate din spate. Nu întoarce spatele luminii, pentru că atunci faţa ta va deveni o umbră neagră.

Dacă lumina ta este cu tine, vei fi văzută chiar dacă lumea întreagă va fi cuprinsă de întuneric. Vedem pe celălălat doar în măsura în care lumina feţei noastre cade pe faţa lui şi îl face văzut.

VIII


Nu e destul să urci pe scenă pentru a fi văzută, trebuie să mai fie și luminile aprinse. Nu locul înalt te face admirabilă, ci lumina în care ești înconjurată.

O lumină ușoară care îți cade pe fată te arată mai frumoasă decît un proiector care-ți bate din spate. Nu întoarce spatele luminii, pentru că atunci față ta va deveni o umbră neagră.

Dacă lumina ta este cu tine, vei fi văzută chiar dacă lumea întreagă va fi cuprinsa de întuneric. Vedem pe celalalt doar în măsura în care lumina fetei noastre cade pe fata lui și îl face văzut.

IX


Să nu învinuieşti pe nimeni de înfrîngerile tale: nici om, nici timp, nici loc, nici carte. A fi liber înseamnă a fi singurul vinovat de tot ce ţi se întîmplă.

Aşa cum o oglindă lovită de o piatră crapă în toate părţile, tot aşa o faptă necugetată poate atrage cele mai neaşteptate urmări. Binele şi răul din viaţa noastră se succed fără nici o logică, singurul fapt previzibil este moartea.

Pentru a fi mai bun, nu e nevoie ca cineva să fie mai rău decît tine. Dacă vei căuta să fii mai bun decît cineva, întotdeauna vei găsi pe cineva mai rău, care să te facă să nu-ţi doreşti schimbarea. Fii lumină, fii zbor - iar dacă nu eşti încă, atunci nimic din ce este pe pămînt nu-ţi scuză înfrîngerea.

X


Răsplata iubirii este bucuria, nu căuta alte semne şi încredinţări.

Dacă bucuria din inima ta se stinge, nu căuta motivul în celălalt, căci problema e în răcirea dragostei tale.

Omul pe care nu-l mai iubeşti nu este nici mai bun şi nici mai rău decît atunci cînd l-ai cunoscut - bucuria ta pe care o simţeai în preajma lui îl făcea deosebit.

In dragoste nimeni nu o ia de la început - dragostea sau este, sau nu este.




***


Un interviu cu Ierom. Savatie Bastovoi despre 

"Cartea despre femei"


Părinte, să pornim de la timpul, care este pentru toți același, deci ziua dvs tot 24 de ore are… Cum de reușiți și la atelier, și să scrieți, și să citiți, și să fiți prezent în viața socială, și să aveți timp de viață personală?
Pentru mine timpul nu există. Nu am deloc sentimentul timpului. Uneori am un decalaj de câteva săptămâni, adică toți oamenii trăiesc în octombrie, de pildă, iar la mine e început de septembrie. Asta nu e o glumă. Scriu și fac alte lucruri atunci când ele s-au copt. E ca și cum cineva ar sta sub copac patru luni să aștepte până se coc merele, iar eu vin și culeg merele atunci când ele sunt coapte, pentru că știu că merele se coc toamna. Așa e și cu scrisul, și cu pictatul, și cu toate celelalte: e vreme de coacere lăuntrică și vreme de exprimat. O carte se scrie în câteva zile, un tablou se face și în zece minute, dacă ai ce spune. Dacă nu, e un efort grozav, cu mult spectacol pentru profani, dar fără acoperire. Sunt omul experienței și al inspirației, restul e lectură, studiu, puțină îndemânare.
Cum a pornit ideea unei cărți despre femei, e o chestie care ține de inspirație, de cerința cititorului sau altele sunt motivațiile? Cine v-a inspirat? E o femeie la mijloc sau sunt toate femeile, în general?
Femeile sunt partea cea mai activă a omenirii, partea cea mai inspirată, sunt expresia inspirației, nu a rațiunii. Așa le-a făcut Dumnezeu. Cum să scrii cărți și să nu scrii și o carte despre femei? Ar însemna să fii pe de lături cu realitatea.
Pentru cine este „Cartea despre Femei”: pentru bărbați, ca să le cunoască mai bine ori pentru femei, ca să se redescopere?
Pentru femei. Bărbații care nu pot citi o femeie, degeaba vor citi această carte.
Avem o societate plină de prejudecăți. Nu v-a întrebat nimeni cât de „corect” este ca un ieromonah să scrie despre femei?
Ați uitat că ieromonahii spovedesc sute de femei și nu este nimeni care să fi avut ocazia să știe mai multe despre femei, nici măcar ele însele.
Ce așteptări aveți de la această carte, mă refer la popularitate, vânzări, schimbarea unor idei sau mentalitate, de exemplu?
Cred că este cea mai frumoasă carte a mea de până acum și va depăși în popularitate toate cărțile mele de până acum. Și cred că va schimba și oleacă mentalitatea, în sensul că mulți se vor convinge că despre femei se poate scrie și altfel.
Credeți că le-ați înțeles îndeajuns pe femei? Ce vor femeile, ce așteaptă ele în primul rând de la bărbați, dar de la viață? 
În sensul în care fiecare dintre noi are momente când nu se mai înțelege pe sine, e o prostie să afirmi că ai înțeles pe cineva. Înțelegerea e un moment de grație, o clipă în care noi devenim celălalt și trăim prin el, vedem ca el, ne bucurăm și ne întristăm ca un întreg. Aceste clipe sînt clipele de fericire, de curățenie, de iubire. Celălalt simte când e înțeles, iar o bucurie mai mare decât aceasta nu există. Ce-și doresc femeile? Un singur lucru: să fie înțelese.
Care este imaginea femeii și rolul ei în biserica modernă, ori, o femeie cu batic și fustă lungă, care merge des la biserică este privită deja sceptic de unii?
De unii care nu se pricep nici în femei, nici în biserică.
Vreau să îmi mai spuneți despre noul val, tot mai prezent în societate, acela de a pleca de la tradițiile sau obișnuințele bisericii creștine și a te refugia în credința ta, în intimitatea ta cu Dumnezeu și a te ruga acasă… Spre ce mergem cu credința în acest sens?
Cei care nu se roagă acasă nu se roagă nici la biserică, precum și cei care nu se roagă la biserică, nu se roagă nici acasă. Rugăciunea duce la smerenie, iar smerenia iubește oamenii, pe cei din biserică inclusiv.
Ce mai stă pe raftul lui Savatie Baștovoi: lecturi, manuscrise, o lucrare nefinalizată?
Am două romane neterminate: „Șarpele și porumbelul” și „Învățăturile unei prostituate bătrâne pentru fiul său handicapat”. În această perioadă pregătesc o expoziție de pictură la invitația unei importante galerii de artă din București.
Un gând pentru toate femeile care au ajuns la finalul interviului cu dvs, vă rog.
Să rămână femei și să nu uite de Dumnezeu.

Sursa: ea.Md, Ieromonahul Savatie Baștovoi: „O carte se scrie în câteva zile, un tablou se face și în zece minute, dacă ai ce spune”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu