Preasfințitul Longhin comentand declaratia semnata de Patriarhul Kiril si Papa Francisc: "Pentru mine, personal, cele 30 de puncte sunt cei 30 de arginţi ai lui Iuda"

Cutremur duhovnicesc: Întreruperea pomenirii și în Biserica Ucrainei. Episcopul Longhin a ÎNTRERUPT pomenirea Patriahului Moscovei

Episcopul Longhin de Banceni, regiunea Cernauti, având ca Mitropolit pe Înalt Preasfințitul Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine, care aparține de Patriarhia Moscovei, a întrerupt pomenirea Patriarhului Kiril.

Preasfințitul Longhin, Episcop de Banceni, regiunea Cernăuti, care are ca Mitropolit pe IPS Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine, aparținând de Patriarhia Moscovei, a întrerupt pomenirea Patriarhului Kiril la Sfânta Liturghie și la toate slujbele Bisericii, după acceptarea de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a textului documentului-proiect al celei de-a 5-a reuniuni presinodale de la  Chambesy, dar și din cauza întâlnirii dintre Papa Francisc I și Patriarhul Kirill, care a avut loc la Havana și adoptarea unui text comun cu „binecuvântare comună” care recunoaște în mod viclean papalitatea ca biserică.

Preasfinția Sa a primit titlul de „Erou al Ucrainei” pentru importanta sa lucrare de caritate, având în grijă  două orfelinate cu 400 de orfani, din care multi sunt cu nevoi speciale și un spital pentru copiii bolnavi de  SIDA, din care unii s-au vindecat în mod miraculos după participarea lor la sfintele slujbe și rugăciunea personală a episcopului Loghin. Sfinția Sa este și starețul mănăstirilor Banceni (de monahi) și Boian (de monahii).

Traducere Graiul Ortodox după http://katanixis.blogspot.gr/2016/03/blog-post_98.html

***

PS Longhin (Jar): „Să-l pomenesc [pe patriarhul Kirill] nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic”.

PS. Lohgin a condus o conferință în prezența stareților și starețelor de mănăstiri, arhimandriți, preoți, monahi, monahii și o mulțime de popor unde a anunțat întreruperea pomenirii Patriarhului Kiril al Rusiei.

Traducerea unor fragmente din conferinţă:

Minutul 53:50

„Noi ne rugăm pentru PF Patriarh Kirill, şi fraţii noştri se roagă, şi voi trebuie să vă rugaţi. Dar să-l pomenesc la Liturghie… să-l pomenesc nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic, cine e eretic. 

Adoptând acest document, despre care ştiţi, cele 30 de puncte, vi-l voi citi mai târziu… Ei spun „documentul a fost adoptat ca urmare a întâlniri Preafericitului Papă al Romei…” – asta spune patriarhul nostru, asta e erezie, fraţilor. E o erezie adevărată. Ce fel de Preafericit este acela dacă toţi Părinţii noştri, toţi Sfinţii noştri Părinţi ai Bisericii Ortodoxe îi numesc eretici pe latini. Noi astfel îi pierdem, nu îi lăsăm să se ridice, să se pocăiască. Iată, el este acum Papa Romei cel drept, căci chiar Patriarhul a toată Rusia a spus că el este Preafericit. Pentru noi el este eretic.

În al doilea rând. Cuvântul din Sfânta Liturghie: „Harul Domnului Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu [Tatăl n. ROF] și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” – să fie cu ei duhul lor. Cu noi va fi Duhul lui Dumnezeu. Nouă nu ne trebuie binecuvântarea papei Romei. […][cuvântul cu care începe declarația comuna între Patrairhul Kiril și Papa Francisc n. ROF]

Tot aici este erezie, cele 30 de puncte. Dar eu nu-l pomenesc pe patriarhul Kirill la Sfânta Liturghie îndeosebi pentru punctul 5, să înţelegeţi corect aceste cuvinte: 

„În ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie” 

Si ce vrea el, să ne împărtăşim cu papa Romei? Fără pocăinţă, fără îndreptare?  

„Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri” 

Aşa îi numesc ei pe toţi Sfinţii Bisericii Ortodoxe, străbunii, că ei sunt vinovaţi pentru tot, că încă mai sunt deschise acele răni. 

„…în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului"

Înseamnă că toţii sfinţii erau slabi şi păcătoşi?! Ce drept au ei să-i pângărească - sfinţenia noastră, Biserica noastră-, pe Sfinţii noştri Părinţi?! Să-i acuze că sunt păcătoşi? Da, ei sunt păcătoşi, ştiu asta, căci nu este om fără de păcat, dar viaţa lor a fost sfântă, ei mureau pentru credinţă, pentru ca dogmele Bisericii noastre să nu fie batjocorite de nimeni niciodată. Şi ei ne-au lăsat adevărata credinţă ortodoxă, nu erezia latinilor. 

„…care a avut loc în ciuda rugăciunii sacerdotale a lui Hristos Mântuitorul: „Ca toți să fie una. După cum tu, Părinte, ești în mine și eu în tine, să fie și ei în noi una”” 

Noi trebuie să fim una în adevărata Biserică a lui Dumnezeu, dar nu cu papa Romei să fim una.

Apoi imediat ei trec la punctul 6 şi spun: 

„Conștienți de permanența a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu” 

Iertaţi-mă, eu niciodată nu voi fi unit cu ereticii. Sunt ortodox, am dogmele şi canoanele credinţei ortodoxe şi nu voi deveni un trădător. Iar noi, ca fraţi şi surori, nu am venit în mănăstire, nu am lăsat lumea aceasta pentru că nu aveam ce face. Noi L-am iubit pe Domnul Dumnezeu, nimeni nu ne-a impus să-L iubim, nimeni nu ne-a forţat să lăsăm mamele, părinţii şi să venim la mănăstire. Pe mine m-a făcut numai dragostea lui Dumnezeu, când am aflat că El a murit pentru mine pe cruce. Vreau să rămân credincios Domnului Dumnezeu. 

Eu îi îndemn pe fraţi şi surori şi pe toţi creştinii ortodocşi: noi nu oamenilor trebuie să le rămânem credincioşi, ci însuşi Domnului nostru Iisus Hristos şi adevărului Bisericii noastre Ortodoxe, pe care El ne-a lăsat-o. Slavă Domnului că noi am înţeles astăzi că Dumnezeu ne-a dat putere să ajungem până la aceste vremuri, pentru a cunoaşte adevărul credinţei ortodoxe. Acum 30 sau 40 de ani noi nu cunoşteam credinţa noastră, de aceea Domnul a încetinit [mersul lucrurilor, n. tr.], ca să înţelegem toată credinţa noastră şi adevărul, pentru a merge pe urmele Mântuitorului, dar nu pe urmele acestor oameni. […]

„catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie”

Întoarceţi-vă, vă rog, pocăiţi-vă! Nu ajunge smerenie, pentru că noi avem trufie diavolească. Cine poate să-i smerească, dacă ei sunt locţiitorii lui Dumnezeu pe pământ, dacă ei au purgatoriu? Dacă ei au călcat în picioare toate dogmele şi canoanele Bisericii noastre Ortodoxe şi au plecat, s-au lepădat de adevăr, de Dumnezeu?

„Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri” 

Pentru că oamenii au vrut să fie ca Dumnezeu, asemenea lui Lucifer […] Noi vrem să fim ca Dumnezeu, de ce ar trebui să slujim? […] De aceea noi niciodată nu mergem în întâmpinarea acestui eres. Şi eu îmi cer iertare de la Preafericitul [Patriarh, n. tr.], dar să-şi ceară el iertare de la Biserica noastră Ortodoxă, de la creştinii ortodocşi şi de la toţi Sfinţii Părinţi din cele 10 veacuri, 1.000 de ani, pe care el îi jigneşte. Dar ei prin viaţa lor au mărturisit credinţa Ortodoxă, credinţa mântuitoare. […]

Noi nu schimbăm credinţa, noi am fost, suntem şi rămânem în Biserica Ortodoxă, în Biserica Ortodoxă Rusă, dar ei să se decidă, capii Bisericii noastre, sunt eretici sau sunt ortodocşi. Îi vom iubi pe toţi oamenii din lume, îi vom hrăni, îi vom îmbrăca, le vom ajuta tuturor fără să-i întrebăm dacă cred sau nu în Dumnezeu. Dar când este vorba de dogmatică, de canoanele Bisericii, noi avem un singur adevăr şi rămânem în adevăr.

Minutul 1:27:30

[întrebare] „Impunerea pan-ereziei în Biserica Ortodoxă prin adoptarea proiectelor de documente s-a făcut fără discuţie sobornicească la Soborul Arhieresc din 2-3 februarie 2016” 

Să nu se supere nimeni, fraţilor, pe noi nimeni nu ne-a văzut, nu ne-a auzit şi nici nu s-a uitat nimeni la noi, absolut. Noi am stat 2 zile în acele scaune şi lor le era indiferent – suntem noi acolo sau nu. Ei oricum au hotărât ale lor. Dar nu există aşa. Noi când ne rugăm pentru părintele nostru Patriarh, dacă el este Părintele nostru, atunci auziţi-i, vă rog, pe fiii dvs. care au fost mereu credincioşi, dar nu oamenilor, ci Bisericii Ortodoxe Ruse canonice şi aşa vom rămâne şi în continuare credincioşi ei.

Noi şedeam acolo şi nimeni nu ne întreba. Şi o dată erau greşeli dogmatice, sau am putea spune păcate strigătoare împotriva Duhului Sfânt. Eu am ridicat mâna ca să fiu împotrivă, căci eu nu pot vota aceste probleme – „Tu cine eşti? Ia loc, ne descurcăm fără tine”. Fără mine se pot descurca, dar fără Dumnezeu, fără adevăr nu ne vom descurca niciodată. […]

Nu poate un singur om să decidă soarta Bisericii noastre. Trebuie să fie sobor. Dar ei spun că soborul a încuviinţat. Vom minţi lumea întreagă? Nouă nimeni nu ne-a spus nimic - de nici un fel de întâlniri. Şi când cineva a ridicat problema 

- „Preafericite, aici sunt mari greşeli dogmatice, cum să mergem la acest Sobor?”. 
- „Gata, tăceţi, luaţi loc, totul este decis. Totul s-a votat, totul a trecut”. 
- "Staţi un pic, cum se poate aşa?! "

Ne-au aşezat pe toţi, nu putem spune acolo nimic. Ne acuză acum poporul ortodox: „De ce ne-aţi trădat, Preasfinţiţilor? De ce aţi făcut tot asta?”. Acolo erau mulţi ierarhi care erau împotriva la tot, dar… Frica, frica este asupra noastră pentru că „mâine vă voi pedepsi, mâine vă trimit la nord” – mai rău decât pe vremea comuniştilor. Asta e credinţa noastră ortodoxă? Noi din dragoste, liber am venit la Dumnezeu, nu vom asculta aceste învăţături minciunoase ale lor.

Oare ne-am atribuit noi, de facto, autoritate papală, ca o singură persoană să ia decizii asupra problemelor importante pentru întreaga plinătate a Bisericii Ortodoxe Ruse? Să se întâlnească sau nu Patriarhul ortodox rus cu ereticul-iezuit papă al Romei? 

Consiliul mondial al bisericilor este pentru ei o „casă comună” [din cuvântarea actualului patriarh Kirill la Adunarea generală a CMB de la Canberra, 1991, n. tr.] şi vor ca acesta să fie „leagănul bisericii unite” [ibidem] şi numindu-i pe toţi ereticii drept fraţi, a spus că Dumnezeu e ca soarele, iar diversele religii sunt razele prin care oamenii ajung la Dumnezeu. Ei recunosc preoţia ereticilor, adunările eretice papistaşe ale ereticului Francisc, ca având har. Astfel sunt călcate în picioare sfintele dogme şi canoane ortodoxe, învăţătura Sfinţilor Părinţi şi sângele Sfinţilor Mucenici şi Mărturisitori care dădeau pe faţă şi luptau cu ereziile papiste latine. [Iar aceştia n.tr.] participă la crearea noii religii mondiale. În acest fel se pregăteşte calea lui Antihrist: religia mondială - fraţi şi surori, asta este calea lui Antihrist. Şi ne pare rău că noi înşine am mers în întâmpinarea lui Antihrist şi vrem să-i pregătim această cale. Nouă El nu ne trebuie, nouă ne trebuie Hristos Dumnezeu. Pentru El eu mă aflu astăzi aici, iar ei să aleagă, au pentru asta şi putere şi tot…

Când îi numesc pe eretici drept fraţi, episcopi şi preafericiţi, au o credinţă comună, un botez comun, recunosc biserici, iar nu Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. 

Semnarea declaraţiei din Cuba este o trădare, o călcare în picioare a credinţei ortodoxe. Pentru mine personal, cele 30 de puncte sunt cei 30 de arginţi ai lui Iuda. Aceasta e lepădare de credinţă noastră ortodoxă şi necinstirea Sfinţilor Părinţi pe o perioadă de 10 veacuri. Această declaraţie este învăţătură şi legalizare a religiei lui Antihrist. A fost semnată la aeroport şi se ridică în chip hulitor şi mincinos asupra adevărului lui Hristos. Si anume, din acest motiv noi respingem declaraţia: ea poartă în sine duhul apostaziei şi a smintelii pentru creştinii noştri ortodocşi.

Dragi ortodocşi, dacă vom pierde curăţia sfintei Ortodoxii, noi Îl vom pierde pe Sfântul Duh care este în Biserica noastră, iar asta înseamnă că vom pieri. Nu putem permite asta. După cuvântul Sfinţilor Părinţi „iubeşte-l pe păcătos şi urăşte păcatele sale”, noi îi iubim şi le dorim mântuire tuturor oamenilor. Dar rătăcirile eretice ale eterodocşilor noi nu le primim. Dacă ei vor renunţa la eresuri şi vor accepta dogmele celor 7 Soboare Ecumenice, noi vom fi bucuroşi să-i salutăm ca fraţi de credinţă. Dar atâta timp cât ei sunt în erezie, intrarea în comuniune euharistică sau de rugăciune cu ei înseamnă recunoaşterea eresului lor drept adevăr, ceea ce este echivalent cu moartea duhovnicească.

Luând în consideraţie tendinţele periculoase ecumeniste, care se văd în Biserica noastră, noi trebuie să spunem adevărul, căci de nimic nu se teme întunericul aşa cum se teme de lumina adevărului. „Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă” (Ef. 5:11) – ne-a poruncit Apostolul Pavel. Vom urma sfaturilor sale, şi să ne binecuvânteze şi să ne întărească Dumnezeu pe toţi!

Sursa și traducerea: Lumea Ortodoxa,  PS Longhin (Jar): „Să-l pomenesc [pe patriarhul Kirill] nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic”. Traducerea fragmentelor conferinţei recente.

LEGATURI:

ROF: Întâlnirea Papei Francisc cu Patriarhul Kirill în Cuba. Declarația comună INTEGRALĂ a Papei Francisc și a Patriarhului Kirill. Ce a spus Papa jurnalistilor după aceasta? 

ROF: Intalnirea Papei Francisc si a Patriarhului Kiril "ca o drojdie". Punctul de vedere al Purtatorului de cuvant al Arhiepiscopiei Romano-catolice, al Patriarhiei Romane si a lui Radu Preda la Universul Credintei.

ROF: Prea Sfințitul Longhin la Simpozionul ”Sfântul și Marele Sinod. Mare pregătire, fără rezultate". Cuvant de inceput si interviu pentru "Graiul Ortodox" (VIDEO, TEXT)