Duminica iertării la Mănăstirea Sfânta Elisabeta din Minsk."Vrem noi oare să fim vii? Poate că moartea este mai ușoară. Poate că a trai cu ochii închiși, cu inima închisă este mai ușor, mai obișnuit!"

Duminica iertării la Mănăstirea Sfânta Elisabeta din Minsk

Vorbim de viața și înlăuntrul nostru avem moartea. Vorbim de înviere, dar cu oameni ca noi acuma, cu oameni ca noi învierea este imposibilă. Păcatul nu poate fi viața. Si tu trăiești în păcat. Tu trăiești fără să înțelegi ceea ce va fi la sfârșitul vieții tale, pentru că tu nu te gândești la asta, pentru că ești ocupat cu problemele tale zilnice - problemele tale care nu-ți lasă posibilitatea să te gândești la ce este în lăuntrul tău. 

Am venit cu toții să ne vindecam și medicul are totul pentru a ne reda viața. Dar vrem noi oare să fim vii? Poate că moartea este mai ușoară. Poate că a trai cu ochii închiși, cu inima închisă este mai ușor, mai obișnuit! Si timpul trece! Si pentru unii acest Post va fi ultimul. Fără îndoială. Pentru unii acest Paste va fi ultima șansă să intre într-o altă viață, de a învinge moartea, de a vorbi de viață, de o nouă viață în Dumnezeu. 

Aici trebuie să schimbam ceva. Trebuie să credem că Dumnezeu ne va ajuta. Altfel totul este în zadar. Dacă nu este înviere, toată viața noastră este în zadar. Dacă nu este Paște, dacă nu ajungem la iubirea de Dumnezeu și nu o primim fără frică, totul este în zadar.  

Trebuie astăzi sa facem primii pași. Pocăiți-vă! Împărăția Cerurilor este aproape! 

Ei bine, nu știu... Fără îndoială trebuie rugăciune... Cel puțin unii pentru alții... pentru ca ceva să se schimbe, pentru ca ceva sa ia o altă turnură...

Trebuie acuma să vă cer iertare. Si este ceva mai presus de puterile mele. Dar, fără îndoială, trebuie să spun că nu sunt demn nici de preoție, nici de numele de creștin ortodox,  și nici chiar de numele de om, în general. Înțelegeți? Dacă vorbim de om, ca este "cununa creației", pot eu să spun despre mine ca sunt "cununa creației"? De aceea vă cer iertare. Vreau să mă pocăiesc, mi-e rușine cu adevărat căci Domnul dă atâta dragoste și lumină și eu nu știu să le păstrez. Le pierd. E rău. 

Nădăjduiesc că prin sfintele voastre rugăciuni Domnul îmi va da puterea de a crede în învierea mea, de a crede într-o viață nouă. Iertați-mă, Părinților și rugați-vă pentru mine păcătosul.

- Dumnezeu sa te ierte! Iartă-mă pe mine păcătosul!    

Sursa: Jurnal d'un orthodoxe ordinaire, DIMANCHE DU PARDON AU MONASTÈRE SAINTE ELIZABETH DE MINSK

LEGATURI:

• Blogul lui Calin Dragan, Mănăstirea Sfânta Elisabeta din Minsk – Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur