Comentarea articolului aparut in EVZ cu privire la "dilema linguritei"

Am sa incerc sa fac cateva comentarii cu privire la articolul  "Impartasania cu aceiasi lingurita intre taina si igiena" aparut in ziarul Evenimentul Zilei in data de 14 martie 2010. 

In afara celor scrise pana acum, a argumentelor teologice, logice si de bun simt, voi adauga si comentariile mele incercand sa decodez acest articol care da o lovitura puternica Sfintei Taine a Impartasaniei chiar cu sustinere, din pacate, si a unor slujitori ai Bisericii.

(Mai jos veti gasi articolul intreg si comentariile mele scrise in italic.)

Împărtăşania cu aceeaşi linguriţă, între taină şi igienă

Andreea Dogar Duminică, 14 Martie 2010

Împărtăşania este poate cea mai importantă dintre tainele din religia ortodoxă. Pentru creştini, ea înseamnă împărtăşirea cu trupul şi sângele lui Hristos şi se face de mai multe ori de an.

Se avertizeaza inca de la inceput ce se tinteste, sau, dupa cum vom vedea, unde se loveste: "cea mai importanta dintre Sfintele Taine din religia ortodoxa". E clar ca nu se vorbeste despre impartasania la catolici, si nici nu se refera la comemorarea din cadrul protestant, ci se vizeaza religia ortodoxa.

De obicei, în bisericile din România, acest ritual se practică folosind aceeaşi linguriţă. Din acest motiv, medicii atrag atenţia că normele de igienă sunt încălcate, iar oamenii pot contacta diferite boli, unele dintre ele foarte grave.

Redactorul articolulului spune ca "de obicei...", atragand atentia de la inceput ca sunt si situatii care nu fac parte din obicei, ca exista practici care se situeaza in afara a ceea ce se obisnuieste. Mai apoi vine cu argumentele medicilor, si pune sub lupa stiintei impartasirea credinciosilor. Stiinta devine norma a tot si a toate, este referinta, dumenzeul multora din ziua de astazi, care nu poate fi combatuta de nimic. Ca si cum, adevarul se poate afla numai prin stiinta, si tot ce nu este acreditat de stiinta se situeaza in afara adevarului.

„Este complet contra normelor igienice”

„Este o problemă de igienă majoră. Boli precum hepatita A sau mononucleoza infecţioasă (boală provocată de virusul Epstein-Barrse, care se manifestă prin febră şi angină) se transmit prin salivă şi sunt boli redutabile, contagioase, care pot duce la epidemii pe această cale. Este un lucru complet contra normelor igienice”, spune medicul de familie Călin Ciubotaru. „Alte boli care se pot transmite sunt aftele şi toate bolile infecţioase de la nivelul cavităţii bucale”.

Pentru a fi convingatori se aduc argumente folosind nume care impresioneaza: "virusul Epstein-Barrase", lasand impresia pentru necunoscatori, ca medicul respectiv stie el ce vorbeste, si ca a studiat indeaproape situatia. Se inoculeaza frica, spunand ca se transmit boli redutabile, contagioase, care nu numai ca se manifesta la cei care consuma Sfintele Taine, dar si la cei din jur, deoarece se declanseaza epidemii. Crestinii care se impartasesc devin astfel, adevarate pericole publice, focare ce raspandesc maladii. Deci, politic corect, trebuiesc luate masuri!!!

Medicul Vasile Benea, specialist în boli dermato-venerice de la Spitalul "Prof. Dr. Scarlat Longhin", spune că prin împărtăşania cu aceeaşi linguriţă se pot transmite microbi, streptococi sau ciuperci precum candida (boala se manifestă prin senzaţia de arsură la nivelul gurii, pete albe, scăderea apetitului la sugari). Din punctul său de vedere, o soluţie ar fi împărtăşirea cu mai multe linguriţe sau punând vinul pe pâine.

Se trece la inspaimantarea parintilor, dupa consultarea altor specialisti. Bebelusul poate sa faca candia, daca se impartaseste, asadar se sugereaza parintilor sa nu se grabeasca sa-si duca copiii la botezat si la impartasit, caci risca sa se imbolnaveasca.

Bebelusul nu mai are apetit, adica nu mai mananca, si daca nu mananca poate sa si moara, si iata din nou un motiv serios pentru ca parintii sa nu-si duca copiii la biserica, la impartasit.

Daca totusi sunt curajosi, care vor sa-si impartaseasca copilul, se ofera solutia tot de catre medicul specialist, si care, din intamplare, coincide asa cum o sa vedeti in continuarea articolului, cu cea enuntata chiar de un preot. Astfel la sfatul medicului specialist, se pot folosi mai multe lingurite sau se poate pune "vinul pe paine"!!! (Sfatul medicului care vine cu solutii pentru cum sa se faca impartasania, chiar ma face sa-mi amintesc o zicala din popor care spune ca "nu e treaba magarului de unde beau oile apa".)

„Nu există altă soluţie decât folosirea unei singure linguriţe de plastic, de unică folosinţă, pentru fiecare persoană”, avertizează şi medicul Ciubotaru.

Deja constatam un consens stiintific: lingurita de plastic, de unica folosinta, pentru fiecare persoana...Fiecare cu lingurita lui, fiecare cu lumea lui de plastic. Si conform acestei gandiri ne-plastice, totul se vrea in plastic, sterilizat, si de unica folosinta; plasticul devenind bariera de netrecut, panaceul universal ce garanteaza sanatatea persoanelor chiar si in momentul cel mai sfant, acela al intalnirii omului cu Dumnezeu, in Taina Sfintei Impartasanii.

De asemenea, printre oameni este destul de răspândită credinţa potrivit căreia argintul ar împiedica transmiterea de microbi sau de boli şi, deoarece linguriţa folosită la împărtăşanie este din argint, ei sunt astfel protejaţi.

Referitor la proprietăţile miraculoase ale argintului, Ciubotaru spune că e vorba de un mit: „Nu este adevărat. E pur şi simplu o explicaţie religioasă, la fel şi cea potrivit căreia vinul e dezinfectant. Din punct de vedere medical e complet fals. Soluţia de vin e prea diluată şi timpul e prea scurt pentru a dezinfecta linguriţa”.

Aici vedem ca domnul doctor stie ca exista o explicatie religioasa prin care lingurita de argint ar avea proprietati miraculoase, la fel si ca vinul ce ar fi dezinfectant. Deci domnul doctor stie tot, si ce zice religia si ce zice stiinta, si aici se induce ideea ca religia face parte din mituri si povesti neadevarate, iar stiinta spune adevarul: "E pur şi simplu o explicaţie religioasă, la fel şi cea potrivit căreia vinul e dezinfectant."

Ce sa mai vorbim de faptul ca Sfantul si Scump Sangele Domnului este din puctul de vedere al medicului atotstiutor, doar ..."o solutie de vin"!

Citind articolul pana la capat vedem ca pr. Lucian Grigore a afirmat: "Împărtăşania nu are destinaţia de a se transforma în dezinfectant." Medicul spune ca "vinul nu e dezinfectant", iar preotul spune ca "Impartasania nu e dezinfectant". Coincidenta sau nu? Se ajunge din nou la un consens, si se dovedeste ca in spatele acestor afirmatii, stau niste idei care au fost regizate chiar de la bun inceput, urmarindu-se a da o lovitura puternica in inima cresinatatii, in Sfanta Taina a Impartasaniei. Dupa cum stau lucrurile nu ne-ar mira ca in viitor aceasta Sfanta Taina sa fie interzisa pe motive de nerespectare a normelor de igiena. Trageti si dumneavoastra concluziile.

Utilizarea mai multor linguriţe, o practică "stupidă" şi "comică"

Problema linguriţei se dezbate de ceva vreme pe blogurile cu specific religos, dar şi pe forumurile pentru proaspeţi părinţi. Unii dintre ei văd în utilizarea aceleiaşi linguriţe un pericol pentru nou-născuţii care sunt duşi la împărtăşanie.

Interesanta alaturare de idei. In prima propozitie se arata ca e o problema cu lingurita, si ca, fiind o problema aceasta trebuie rezolvata. Si unde se incearca aceasta rezolvare? Pe "blogurile cu specific religios", vine raspunsul, dar si pe "forumurile pentru proaspeti parinti". Concluzia trasa pripit ar fi ca problema deja s-a identificat in mediul religios si ca tinerii parinti ingrijorati doresc gasirea unei solutii.

In continuare, dupa ce s-a vazut care este parerea medicilor se cere parerea a catorva persoane care se impartasesc. Se asculta "vox populi", ca asa da bine in democratie, pentru a lasa impresia ca parerea ta conteaza....

Părerea credincioşilor este împărţită. În timp ce mulţi dintre ei spun că nu sunt deranjaţi de această practică, alţii au explicat că şi-au mai pus această problemă.

"Parerea credinciosilor este impartita"... de parca se pot face mai multe partidulete in sanul credinciosilor, acestia venind in fata Potirului ca la vot, fiecare cu parerea lui, si nu toti uniti de aceiasi credinta. In ortodoxie nu se merge pe conceptul de "unitate in diversitate" ci toti credinciosii, madulare ale Bisericii, vor sa faca voia lui Dumnezeu. "Drept aceia, nu fiti fara de minte, ci intelegeti care este voia Domnului". (Efeseni 5,17)

„Da, ne-am pus-o, mai ales cu copilul. Pentru că ei sunt mai sensibili. Tatăl copilului spune că nu are nimic, că de asta te împărtăşeşti. Eu zic că ar fi bine ca fiecare să folosească o linguriţă de unică folosinţă, care să nu meargă de la mine la tine”, spune Crina, de 40 de ani, care are un copil de un an şi 10 luni.

Deja se incepe exemplificarea cu o familie care este dezbinata in fata credintei. Unul crede intr-un fel, altul intr-un fel, si copilul sufera. Se gaseste insa solutia deja amintita chiar si de medic : "linguirta de unica folosinta".

„Dacă o luăm istoric, ar trebui să rămână cum e acum. Cei 12 apostoli au luat vin din aceeaşi cană. Din punct de vedere al igienei, probabil că ar trebui să avem linguriţe de unică folosinţă”, crede Andreas, un tânăr de 25 de ani.

Aici se intelege ca pe vremea apostolilor se obisnuia sa se bea din aceiasi "cana" dar acum cand am auzit de igiena, ar fi cazul sa folosim lingurite de unica folosinta. "Probabil ca ar trebui", sugereaza ca ar fi de fapt cazul sa se revizuiasca aceasta practica; si din nou se gaseste solutia, deja cunoscuta, cu linguita de plastic...

Alţii exclud din start problema igienei: „Cum să te îmbolnăveşti când te duci la împărtăşanie?”, se întreabă Sonia Hristu, studentă în Bucureşti, de 21 de ani. Iar Andrei Dănilă, de 31 de ani, spune că i se pare „stupid” şi „comic” să fie folosite mai multe linguriţe.

Acum se trece in tabara "opusa" a celor care motiveaza ca nu e nevoie de mai multe lingurite. Argumentele lor sunt forte: ar fi "stupid" si "comic" sa fie folosite mai multe lingurite, de parca folosirea linguritei pentru impartasanie tine de inteligenta sau de circ.

Doamna V.P., în vârstă de 71 de ani, spune că nu a fost niciodată deranjată că linguriţa trece de la un om la altul: „Iei trupul şi sângele Mântuitorului. Mii de oameni s-au împărtăşit de-a lungul anilor şi nimeni nu s-a îmbolnăvit de la o linguriţă”.

Aici avem un argument si al unui batran, care tine cu traditia, dar care probabil nu e in tema cu ultimile norme de igiena, asa ca argumentul doamnei poate sa nu fie luat in considerare de cei care sunt in pas cu stiinta.

„Nu mă deranjează pentru că nu suntem ca la doctor. Puterea împărtăşaniei este extraordinar de mare şi eu nu ştiu cazuri medicale legate de acest cult. Şi cred că avem sistemul imunitar destul de puternic. Nu cred că e mare pericol”, spune şi C.M., o femeie în vârstă de 38 de ani.

Argumentele aduse aici sunt puterea impartasaniei si ...a sistemului imunitar. Din pacate amintirea acestuia din urma pune in balanta chiar puterea impartasaniei si anuleaza intr-un fel credinta, revindu-se tot la considerarea omului ca fiinta biologica.

„De mică, de când mă împărtăşesc, m-am împărtăşit cu o singură linguriţă şi nu am păţit nimic”, spune Alexandra, în vârstă de 23 de ani.

Alexandra desi spune adevarul, ca nu s-a intamplat nimic de cand s-a impartasit, exemplul ei este citat pentru ca e foarte tanara si lipsita de experienta.

„N-am auzit pe nimeni să facă o aftă”, povesteşte Mihai Ionescu, de 64 de ani, dar subliniază faptul că linguriţa respectivă trebuie folosită numai la împărtăşanie, nu şi pentru a mânca miere din borcan: „La noi, linguriţa pe care o foloseşti la împărtăşanie e folosită numai la împărtăşanie. Aşa e normal, dar nu poate nimeni să stea după catapeteasmă să vadă ce face popa. Acea linguriţă nu trebuie să se schimbe: e la împărtăşanie, la împărtăşanie moare”.

"Linguriţa respectivă trebuie folosită numai la împărtăşanie, nu şi pentru a mânca miere din borcan", "dar nu poate nimeni să stea după catapeteasmă să vadă ce face popa." Se ia in calcul neincrederea care apare chiar la biserica. Nu mai avem incredere in nimic astazi si trebuie sa ne temem de tot. Credinta insasi e zdruncinata. Nu mai exista nici morala si bun simt, dar exista igiena. Si daca nu poate sa stea nimeni dupa catapeteazma sa vada ce face popa, oare acesta trebuie supraveghiat?

Amintim aici si ce spunea pr. Grigore in interviul luat de catre reportera Evenimentului Zilei si care a fost publicat mai intai pe blogul sau, cu privire la lingurita de impartasanie : " Atâta timp cât acestea sunt dedicate cultului şi nu sunt folosite şi la borcanul cu miere sau la cel cu magiun, mi se pare că se respectă regula" Observam asadar ca borcanul cu miere apare si la pr. Grigore si in justificarea data de Mihai Ionescu. Stranie coincidenta!!!! La fel ca si cu rolul de dezinfectare a vinului ....

"Sunt preoţi care văd în împărtăşirea cu o singură linguriţă o „dogmă” de neatins"

Poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române este că nimeni nu s-a îmbolnăvit niciodată din cauza utilizării aceleiaşi linguriţe în ritualul împărtăşaniei şi că obiceiul trebuie să rămână neschimbat.

Există însă şi preoţi care, atât din motive de igienă, cât şi teologice, au decis să îi împărtăşească pe credincioşi cu linguriţe diferite.

Ni se spune aici ca exista preoti, adica nu ar fi numai unul, si daca nu e numai unul, inseamna ca se poate generaliza practica....care au chiar motive teologice care se potrivesc cu normele igenice de a impartasi credinciosii cu lingurite. Ma intrbeb si eu ce motive teologice s-au gasit pentru a schimba o practica de sute de ani a bisericii, dar deja nu ma indoiesc ca se pot gasi explicatii lunecoase care sa suceasca mintile oamenilor, caci pana la urma sa nu uitam ca si dracu e mare teolog.

„Am luat decizia de a împărtăşi credincioşii cu linguriţe dedicate fiecăruia din dorinţa de a-i împărtăşi pe aceştia numai cu ceea ce se cuvine a-i împărtăşi, adică cu Sfintele Taine şi nu cu altceva – cu materie salivară ori bacteriană de pe limba şi din cavitatea bucală a altora”, îşi explică decizia preotul paroh Lucian Grigore, de la Biserica Domnească Sfântul Gheorghe din Piteşti.

De aici se intelege ca preotul paroh a luat totusi o decizie care nu este in faza cu "pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane" din dorinta de a imaprtasi credinciosii numai cu ceea ce se cuvine si nu cu "materie salivară ori bacteriană de pe limba şi din cavitatea bucală a altora". Se poate trage si concluzia ca BOR nu are aceiasi dorinta ca a acestui preot, si ca e depasita, netinand cont de normele igienice. Dar bine totusi ca se mai gaseste un astfel de preot care are atata grija pentru cel ce se impartaseste, aceiasi ca si a medicilor....

El spune că principalul motiv care l-a determinat să ia această hotărâre a fost acela de a-i face pe oameni să vină cu inima deschisă la împărtăşanie, fără teama că s-ar putea îmbolnăvi.

Vedem deci care e principalul motiv al parintelui Lucian Grigore, nu cel enuntat de dansul in comentariile de pe blogurile ortodoxe si anume, grija fata de Sfintele Taine sa nu fie batjocorite ("Nu se cuvine a lăsa Cele Sfinte în batjocură"), ci grija ca oamenii sa nu se imbolnaveasca. Deci la unii se spune intr-un fel si la altii in alt fel. Motivele prinicpale se adapteaza in functie de auditoriu?

Si care sunt acei oameni care se apropie cu frica de Dumnezeu, cu credinta, si cu dragoste, de Sfantul Potir, lasand la o parte toata grija cea lumeasca, dar cu inima inchisa si cu frica de a se imbolnavi dupa consumarea Sfintelor Taine? Care sunt credinciosii care, sunt astfel obligati de a se impartasi, stiind ca Dumnezeu atat de mult iubeste omul incat ii respecta libertatea ?

Din punct de vedere teologic, Grigore spune că preotul are datoria de a se îngriji ca în potirul pentru împărtăşanie, iar mai apoi pe buzele credincioşilor, să nu ajungă diferite impurităţi.

Adica din punct de vedere teologic preotul trebuie sa se ingrijeasca ca pe buzele credinciosilor sa nu ajunga diferite impuritati? Care sfant o fi spus asa ceva, si care este explicatia teologica a pr. Grigore pentru acest lucru? Sa fie oare rastalmacirea citatul din Sfanta Evanghelie care spune ca "Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om. " (Matei 15,11)?

Grigore s-a gândit la un moment dat să înainteze un document către forurile superioare din Biserica Ortodoxă din România pentru a-şi prezenta argumentele şi pentru a se lămuri situaţia la nivelul întregii biserici, dar s-a lovit de o serie de împotriviri : “Cu privire la această problemă, sunt preoţi care văd în această lucrare a împărtăşirii cu o singură linguriţă o „dogmă” de neatins – care ar fi în măsură să probeze măsura credinţei noastre în puterea lui Dumnezeu de a curăţa necurăţiile”.

De aici deducem urmatoarele: Fratele Grigore (ca nu i se mai spune preot, parinte, si nici macar popa) vroia sa se generalizeze introducerea linguritelor in intreaga biserica, iar pentru aceasta s-a gandit sa inainteze un document cu argumentele sale "forurilor superioare" numai ca s-a lovit de niste argumente: "sunt preoţi care văd în această lucrare a împărtăşirii cu o singură linguriţă o „dogmă” de neatins ".
Nu excludem faptul ca argumentele de care "s-a lovit" probabil le-a mai aflat si dupa pubicarea in prealabil pe blogul sau si a lui Laurentiu Dumitru, a interviului dat Andreei Dogaru. Dupa ce au fost citite toate comentariile, si stranse argumentele contra acestei inovatii, de a introduce mai multe lingurite, s-a inchis accesul la articol, iar dupa aruncarea momelii, se impletesc sofisme menite sa prosteasca lumea.

Vedem aici si abilitatea jurnalistei care a scos in evidenta mesajul subtil pe care vrea sa-l transmita oamenilor prin acest articol - si anume, ca impartasania este o sursa de microbi- trunchiind mesajul initial al preotului, si adaugand o fraza menita sa scandalizeze. Astfel fraza initiala era:
"Cu privire la această problemă, sunt preoţi care văd în această lucrare a împărtăşirii cu o singură linguriţă o „dogmă” de neatins – şi m-am retras ca să nu aduc în inima cuiva vreo pricină. Acum însă, mă somaţi oarecum să dau un răspuns şi fac aceasta pentru că văd că şi alţii se frământă pe această temă."

Foarte grav, jurnalista vrea sa spuna oamenilor ca in biserica ar exista o dogma care "ar fi în măsură să probeze măsura credinţei noastre în puterea lui Dumnezeu de a curăţa necurăţiile". Adica o dogma prin care ni se face testul de credinta, dar in realitate o absurditate atat pentru lumea laica cat si pentru biserica. Mai mult pentru biserica este chiar o ofensa foarte grava, o minciuna care i se arunca in spate. Nu exista nici o astfel de dogma in sanul biericii care sa testeze credinta celor care fac parte, in Biserica nu se fac teste de igiena puse pe seama credintei.

El spune că, de obicei, credincioşii sunt puşi în mod forţat în faţa dilemei: “ori crezi că Dumnezeu este în măsură să te ferească de bolile (contagioase) ale celui de dinaintea ta şi te mântuieşti, ori nu crezi în puterea Sfintei Împărtăşanii şi nu te mântuieşti. Să ne trezim! Preotul care pune credinciosul să meargă pe tăişul acestei dileme nu dovedeşte nici credinţă şi nici cuviinţă dreaptă faţă de oameni”.

Se spune cu alte cuvinte ca bietul credincios trebuie sa aleaga, e pus in fata unei dileme, e obligat sa creada intr-o minune pentru a-si pazi sanatatea, daca se impartaseste. Dupa cum se prezinta lucrurile, ai impresia ca numai ciumatii, si cei care au boli contagioase se impartasesc. Dar foarte grijuluiu ni se spune sa ne trezim, dupa atatia ani, in care toti sfintii care au dat si au luat Sfanta Impartasanie n-au sesizat aceasta dilema, pe care el o vede acum, pe fundalul unei lumi secularizate, si in care grija ne este purtata prin normele europeene. Dintre toti preotii care dau Sfanta Impartasanie se gaseste totusi unul, care are credinta, deoarece el nu pune credinciosul in fata dilemei, ci s-a gandit sa foloseasca lingurite personale, de plastic,....intocmai cum s-ar putea cere prin normele europene, la sfatul medicului, si chiar in pas cu ultima tehnologie.

"Împărtăşania nu are destinaţia de a se transforma în dezinfectant”, mai spune el vizavi de părerea comună potrivit căreia este imposibil ca o persoană să se îmbolnăvească dacă foloseşte aceeaşi linguriţă ca şi cei dinaintea lui. Preotul consideră că, deşi Dumnezeu face minuni, “minunea nu se cere şi nu se forţează”.

Incredibil ce analiza medicala se face Sfintei Impartasanii de catre un preot. Cum oare i-o fi trecut prin minte asa ceva? Cum oare se poate compara aceasta Mare si Sfanta Taina cu destininatia de a fi dezinfectant? A ramane la credinta ca pe Sfanta Lingurita coexista si microbul si Hristos presupune nesocotirea celor dumnezeiesti, si nu inseamna a-l pune pe Dumnezeu la incercare, cerandu-i sa faca o minune, asa cum se insinueaza. Minunea nu se cere si nu se forteaza, asta este adevarat, dar nu este o justificare nicidecum teologica pentru a tagadui Taina. Ori credem ca Hristos se coboara precum soarele in tina, care suntem, spre tamaduirea sufletului si a trupului, ori nu credem, si ar fi mai bine sa stam departe de Sfintele Taine, spre a nu ne fi noua spre osanda si judecata vesnica.

“Am împărtăşit odată un bătrân care era răcit, tuşea şi îi curgea abundent nasul. L-am invitat să se şteargă mai întâi şi apoi să se apropie. Omul era atât de bolnav şi necăjit încât nu-i stătea mintea nici la ce îi zicem eu şi nici la grija la care îl chemam. Sumar a făcut gestul de a se şterge. Pe cei mai catolici decât Papa, care ne pun pe noi în astfel de dileme, i-aş întreba: v-aţi putea împărtăşi vreodată copilul cu o linguriţă ca cea despre care zic eu când povestesc despre bătrân ? Să nu fim ipocriţi, ci să fim cinstiţi cu noi înşine”, spune Grigore.

Se da aici un caz care impresioneaz, se trece la sentimentalism: un batran care era racit, atat de bolnav si necajit incat nu-i statea mintea nici la ce-i spunea preotul si nici la grija la care era chemat, cuteza se se impartaseasca, iar cei mai catolici decat papa il pun in acest caz pe parinte in fata unei dileme, care se vede precum un copil fara aparare, ce urma sa consume Sfintele Taine dupa batran. Fiind cinstit cu el insusi, isi aminteste probabil ca ii este pusa la incercare credinta, si nefiind ipocrit, gaseste solutiile pe care le prezinta in continuare.

“Eu nu găsesc un impediment în a sfinţi în loc de una singură mai multe linguriţe şi a le folosi în cult la momentul cuvenit. Rugăciunea necesară sfinţirii linguriţei poate fi citită mai multora la fel de bine cum se citeşte uneia”, oferă el o soluţie.

Grigore mai spune că, din punct de vedere teologic, linguriţa este doar un mijloc pentru a primi împărtăşania, iar comunitatea credincioşilor nu este simbolizată de linguriţă, ci de potir.

Intr-adevar comunitatea credinciosilor este simbolizata si prin impartasirea din acelasi Potir - ni se aduc acum argumente pentru a ne linisti. Ele fac parte din categoria "marul nu e par" si "iarna nu e ca vara", dar nu se spune nimica despre insemnatatea Sfintei lingurite din punct de vedere teologic, ci doar ca ea este un mijloc pentru a primi impartasania, si nimic mai mult. De altfel remarcam ca nu se spune Sfanta Lingurita ci simplu lingurita, scazand in insemnatate rolul ei, si daca nu mai e asa de importanta se pot face prin urmare tot felul de schimbari si adaptari la epoca, dupa cum ni se nazare.

Preotul spune că cea mai potrivită soluţie pentru a împărtăşi este cea folosită în Biserica Ortodoxă Rusă. “După ce credinciosul vine înaintea uşilor împărăteşti ale Sfântului Altar, i se aşează sub bărbie procovăţul (o bucată de pânză de culoare roşie). Cu această operaţie se ocupă paracliserul (la nevoie), dar de cele mai multe ori diaconul sau un alt slujitor. Având dinainte un credincios cu fruntea orientată spre vârful catapetesmei şi gura deschisă, preotului îi vine uşor, adică la îndemână să transporte pe deasupra procovăţului linguriţa – purtând cele sfinte – şi să le lase să se prelingă în cavitatea bucală a primitorului, fără să o atingă. Astfel, linguriţa cea unică a preotului rămâne la fel de curată la sfârşitul împărtăşirii a o mie de credincioşi precum a fost şi la început. Totul însă ţine de educaţia pe care s-ar cuveni să o facem credincioşilor în acest sens. Dacă forurile noastre ocârmuitoare s-ar îngriji să poruncească şi la noi, în Biserica Ortodoxă Românească, o astfel de practică, am scăpa de „dilema linguriţei””.


„Nu există cazuri de îmbolnăvire”

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Constantin Stoica, nu este de acord cu folosirea mai multor linguriţe pentru împărtăşanie: „Dintotdeauna, în tradiţia ortodoxă, la împărtăşit se foloseşte aceeaşi linguriţă. Acolo avem trupul şi sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, suntem feriţi de boli şi de alte pericole”.

„Este exclusă îmbolnăvirea de la Sfânta Împărtăşanie. Suntem cu toţii păziţi de orice boală în momentul în care ne împărtăşim. De 2000 de ani, biserica foloseşte împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă ”, mai spune el.

„Ceea ce e important de subliniat e că nu sunt semnalate cazuri de îmbolnăvire. Nu există aşa ceva, nimeni nu a reclamat vreodată aşa ceva. Nu avem de ce să ne temem. Credincioşii bisericii noastre niciodată nu vin cu reţinere la sfântul potir atunci când se împărtăşesc”, susţine Stoica.

Acelasi purtator de cuvant al Patriarhie care se propunea acum un an sa-si ia primul pasaport cu cip da acum dovada de buna credinta. Rolurile s-au inversat. Parintele Grigore care sustinea sus si tare ca "Biserica nu este doar Sinodul" devine cel care da o lovitura de gratie adusa Sfintei Taine a Impartasaniei. Asistam oare la o lupta in fata oamenilor, dupa modelul politic si la o prietenie in spatele arenei? Sau, prin aceste cateva cuvinte rostite de pr. Stoica, se considera ca s-a luat o pozitie oficiala a bisericii in fata noii inovatii, de a compara Sfanta Impartasanie cu un dezinfectant si a da-o credinciosilor cu lingurita personala? Vom vedea....

In orice caz, idea centrala a articolului este ca impartasania este o sursa de epidemii si prin aceasta se da o lovitura puternica in inima crestinatatii. Restul ideilor vehiculate in articol, sunt tehnici, strategii, care au fost adaptate profesionist si prin care s-a mutat formal centrul de greutate al subiectului, de la impartasania vazuta ca un pericol public la... " dilema linguritei".

UPDATE :

septembrie 2011:

EVZ: Ce boli risti cand pupi icoane
Razboi intru Cuvant: De ziua Sfintei Cruci, anti-ortodocsii de la Evenimentul Zilei au lansat UN NOU ATAC IMPOTRIVA CINSTIRII ICOANELOR, SFINTELOR MOASTE SI IMPARTASANIEI

NE PUTEM IMBOLNAVI DACA NE IMPARTASIM SAU DACA SARUTAM ICOANELE DIN BISERICA? Cum trebuie sa procedam cu gandurile de indoiala?