Poeme pentru frați în Hristos de Marius Iordăchioaia

frați în Hristos

frați în Hristos sunt cei

care caută împreună

Împărăția lui Dumnezeu

și cu tot ce spun și ce fac

trag neîncetat

inima celuilalt

spre ea...

***

dragoste adevărată

numai un om îndrăgostit

de mântuirea celuilalt

îl iubește cu

adevărat...

pe când oamenii îndrăgostiți de 

oameni

ucid mântuirea celuilalt

luând locul lui Dumnezeu

în inima lui...

***

de ce am nevoie de Iisus

Iisus a venit

ca să-l împace pe om,

pe fiecare din noi,

cu

propria lui viață...

căci fericirea nu e în om

nici în viața lui

ci în Dragostea

care îi leagă...

***

colacul de salvare

Hristos ne-a dăruit

singurul colac de salvare

pe care moartea nu-l poate

scufunda:

cel alcătuit din oameni

îmbrățișați în

Numele Lui...

dar îmbrățișați în Numele lui Hristos

sunt doar cei care

s-au îmbrățișat unii pe alții

cu mâinile

lui Dumnezeu...

pentru că mâinile noastre

și ale trupului și ale sufletului

nu știu

decât

să răstignească....

***

filocalie

în Biserică

precum

în vii și livezi,

când

în inimă

precum

în rod:

lumina

se preschimbă

în dulceață.

***

suvenir

(din parcul în care lumina se plimbă prin oameni)

liniștea aceea albă

care

când trece prin tine

se-ngălbenește

puțin...

clipă

cu gust

de miere luminoasă

rămas

din ceaiul

de pelin.... 

 ***

în liniștea iubirii

n-am mai trecut de mult pe aici

prin acest parc care leagă

Împărăția Cerurilor de

lume

unde se joacă râzând

copiii care am fost

cu cei

care vom fi....

***

dragostea mea

dragostea mea?!
privind-o
nimeni
nu i-ar spune
așa...

dar e totuși dragoste
știu sigur
pentru că niciodată nu cere
ceva pentru ea...

și are doar
o singură
putere:

să cheme din Ceruri
dragostea Ta...

***

hotar

sfârșit de gând și început

de har:

în inimă e-o piatră

de hotar.

***

Evanghelia

nu te uita la arcul său copilăresc,
nici la săgeată
cât de puternic este el
și ea
cât e de dreaptă,

ci tu privește mai curând
spre ținta
spre care a zvâcnit și se
îndreaptă...

o linie, un punct...
apoi și mai puțin rămâne
din cuvânt,
adică
din săgeată...
dar,
tot mai viu, mai lămurit,
tot mai aproape și mai
de dorit

e Cel

spre care inima
ți-o poartă...

***

viața veșnică

toate clipele vieții noastre sunt

clipe ale morții

așa cum toate secundele clepsidrei sunt

fire de nisip în cădere...

Iisus transformă

clepsidrele în inimi

și viața într-un

timp care ne iubește

din ce în ce în ce

mai mult... 

***

nu contează

și cel mai liber om al acestei lumi

e un sclav desăvârșit

față de ultimul rob

al Împărăției lui Dumnezeu....

pentru că e liber

în împărăția morții....

pe când

cel mai mic dintre cetățenii Împărăției Cerurilor

este un rob

al vieții...

nu contează cum ești

ci

al cui ești

căci

lumea căreia aparții

crește în tine....

”vei pune numele lui Iisus

căci El va mântui

pe poporul Său

de păcatele lor...”

”al Tău sunt Doamne

mântuiește-mă....” 

***

totul sau nimic

cine nu dorește desăvârșirea

nu-L dorește pe Hristos: El este

desăvârșirea noastră.

în Biserică

mai puțin decât totul

este

nimic.

***

cu pașii Tăi

când simt că m-am rătăcit de Tine

caut un loc liniștit

și îmi ascult

bătăile inimii...

până aud

cum picură în mine

mila Ta...

căci nu pot regăsi Calea

decât cu

pașii

Tăi....

***

setea de Chip

taci

ia Numele

și sapă:

în tine însuți

până dai

de apă...

apoi 

pleacându-ți mintea

bea:

din Chipul

oglindit

în ea...

***

Mâna lui Dumnezeu

în dimineața aceasta scriu fără nici un gând

cuvintele sunt doar pașii sufletului pe

liniștea luminoasă a vieții

până încep să mă scufund

în înțelesul unui cuvânt

să alunec

sub viață

și brusc

Numele lui Iisus

îmi prinde mintea

cu inima

cutremurându-mi întreaga ființă și

făcându-mă

să înțeleg

rostul inimii

și al bătăilor sale

că e

mâna cu care Dumnezeu

ne caută neîncetat

sufletul

să-l prindă și să-l oprească

din

cădere.... 

***

calea către ziuă

inimile rugătorilor
sunt stele
aprinse
în lăuntrul
tuturor
oamenilor....

cu cât mai arzător cheamă ei
Numele lui Iisus
cu atât noaptea
din lăuntrul
tuturor oamenilor
e mai
senină

și
calea către ziuă
mai
vădită...

***

harta inimii

Numele Împărăției? Împăcare...

Căci se întinde dincolo

de iertare... 

***

de ce atâția nefericiți în biserică

 biserica e un tren către împărăția cerurilor
plin de oameni care merg
în altă parte.

***

tristețea lui Dumnezeu

biserica e singura cârciumă

(făcută de Dumnezeu 

ca să ne îmbătăm

de dragostea Lui)

plină de oameni

treji...

***

aici

aici
oriunde ai privi
privești
în urmă...

Femeia lui Lot transformată în stâlp de sare

***

vie Împărăția Ta

a chema un Nume

până devine o

Prezență.

apoi

a chema acea Prezență

până devine

o lume...

***

inventar

în mintea mea nimic bun

afară de amintirea

Domnului Iisus

în inima mea nimic bun

afară de

Numele Domnului Iisus

în trupul meu nimic bun

afară de

răstignirea Domnului Iisus

în sufletul meu nimic bun

afară de

învierea Domnului Iisus...

eu sunt nimicul din care

Domnul Iisus face Împărăția Cerurilor

ori din care

diavolii

fac lumea.....

***

două vieți

am văzut odată un om
străbătând înot marea
gândurilor:

pe unul din brațele lui scria
Doamne Iisuse Hristoase
și pe celălalt
miluiește-mă...

singurul țărm al acestei mări
e în adâncul inimii
și omul pe care-l priveam se tot micșora
în zarea aceea....

ceilalți oameni
trebăluiau pe fundul mării
ducând obișnuita viață de înecat:

sufletul ca un hoit
care se tot
umflă
cu gânduri....

***

o nouă zi

în fiecare dimineață mă trezesc mahmur

de mine și de toată viața mea

dar când mă scol și mă închin în fața Crucii

parcă i-aș da nădejdii mele o cafea

și sufletul se dezmorțește în mormântul

acesta ambulant ce-i trupul meu

și pune iarăși mâna amorțită pe lopată

și-ncepe iar să-și sape drum

spre Dumnezeu...