Învățătura Sfântului Grigorie Palama despre Sfânta Împărtășanie
Predică a Părintelui stareț Filimon
de la Mănăstirea Stavronikita, din Sfântul Munte Athos
- "Dumnezeu, prin energiile dumnezeiești necreate, este prezent în istorie și în om, și se descoperă în lume, nu doar prin intermediul făpturilor Sale, ci și în mod direct, prin Iisus Hristos"
- "Sfânta Euharistie reprezintă experiența veșniciei, aici și acum".
- "Viața veșnică nu începe după această viață trecătoare, nu este tăgăduirea timpului, ci este cunoașterea Dumnezeului adevărat și a Trimisului Său, Iisus Hristos"
- "Fiul lui Dumnezeu [...] S-a unit cu însele firile omenești, nedespărțit fiind de fiecare credincios care se împărtășește din Însuși Trupul Său, și se face una cu noi, arătându-ne întregi, Biserică a dumnezeirii Sale" (Sf. Grigorie Palama)
- Hristos [...] pe copii născuți din El, cărora le-a dăruit harul Său și S-a făcut asemenea lor, îi îngrijește cu mâncare și băutură deosebită față de ceilalți oameni. Le dăruiește o odihnă specială și rămân împreună cu Tatăl lor, în Iisus, după cum spune Domnul: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el" (In. 6, 56)." (Sf. Grigorie Palama)
- "Prin Sfânta Împărtășanie ne unim deplin cu Hristos. Dar această plinătate trebuie să se înnoiască și să se adâncească permanent, așa cum se întâmplă în cazul în care, cu cât ești mai unit prin iubire cu o altă persoană, tot atât de mult însetezi să te adâncești în această unire."
- "Primii creștini [...] după Sfânta Liturghie se întorceau în lume, iar fețele lor străluceau de lumină, de bucurie și de pacea Împărăției lui Dumnezeu. Nu duceau cu ei nici planuri sau teorii, ci, oriunde mergeau, sădeau cetăți ale Împărăției: credința creștea, viața se schimba, cele cu neputință deveneau posibile. Iar, atunci când îi întrebau de unde strălucește această lumină, unde se află izvorul acestei puteri, știau răspunsul și spre ce să-i îndrume pe oameni".
- "Cred că rezolvarea crizei contemporane nu constă în faptul de a o cerceta pe toate părțile, ci să ne întoarcem spre Taina Sfintei Împărtășanii și spre Biserică, a cărei viață țâșnește din această Taină."
***
Să spunem câteva cuvinte despre sărbătoarea de astăzi, care, firește, este sărbătorea Sfântului Grigorie Palama, Mitropolitul Tesalonicului. Duminica de astăzi, a doua duminică a Postului Mare este în cinstea Sfântului Grigorie Palama.
În acea epocă și-a făcut apariția monahul Varlaam din Calabria, Italia. Acesta era un om foarte învățat și un filozof de seamă. Însă, pentru faptul că susținea că Dumnezeu se află mai presus de prezența simțurilor, pentru această pricină rămâne necunoscut. Afirma aceste lucruri deoarece provenea din Apus, și era influențat de teologia scolastică, neputând să primească gândirea ortodoxă despre un Dumnezeu Care se află mai presus de lumea reală și este viu în același timp. Nu putea să înțeleagă unitatea care există între firesc și suprafiresc.
Pentru a face față părerilor lui Varlaam, Sfântul Grigorie redactează o lucrarea foarte importantă: „Cuvânt pentru cei ce se liniștesc cu evlavie”. Aici îi va răspunde:
„Dumnezeu, din prea multa Sa milostivire față de noi, fiind mai presus de fire, de nepriceput și necuprins, binevoiește să se facă priceput minții noastre; din nevăzut se face văzut prin bogăția și puterea Sa nemărginită. Pentru noi, ortodocșii, Dumnezeu rămâne în același timp neapropiat și neîmpărtășit după firea Sa, dar se descoperă cu adevărat lumii și omului în mod personal prin energiile Lui personale. Așadar, omul care se face părtaș acestor energii necreate dumnezeiești, Îl cunoaște pe Dumnezeu și poate ajunge la îndumnezeirea după har. După cum spune și Apostolul Petru, în a doua sa Epistolă, „să vă faceți părtași firii dumnezeiești”, (II Petru 1, 4)Prin urmare, mărturia teologică despre energiile necreate este cu adevărat dovada și mărturia Dumnezeului personal din Sfânta Scriptură.
Sfântul Grigorie va predica că energiile firii dumnezeiești sunt mișcări de cuviință lui Dumnezeu, prin care Dumnezeul Cel Viu și Iubitor de oameni se descoperă și lucrează în lume, aducându-o din neființă la ființă, și îngrijindu-se prin pronia Sa mântuitoare de ea, așa cum dă mărturie toată Sfânta Scriptură, toată lucrarea de iconomie a mântuirii, care se încununează prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului Hristos.
În concluzie, să spunem că Sfântul Grigorie, având ca pricină agnosticismul monahului și filozofului Varlaam, a declarat că Dumnezeu, prin energiile dumnezeiești necreate, este prezent în istorie și în om, și se descoperă în lume, nu doar prin intermediul făpturilor Sale, ci și în mod direct, prin Iisus Hristos. Ce înseamnă însă toate aceste lucruri pentru noi, credincioșii?
Această realitate a energiilor necreate, pe care ne-a descris-o marele teolog al Bisericii noastre, Sfântul Grigorie Palama, are o însemnătate uriașă pentru noi credincioșii. Acest lucru înseamnă faptul că pe durata sfintelor slujbe, atunci când suntem în rugăciune, energiile necreate ale dumnezeiescului har ne luminează sufletele, și atunci trăim cu adevărat continuarea Cincizecimii, Pogorârea Duhului Sfânt peste noi. Firește că acest lucru nu se întâmplă doar pe durata slujbelor din sfintele locașuri, ci și la casa fiecărui creștin, bărbat ori femeie, atunci când tămâiază cu evlavie și stă față către față cu icoana lui Hristos. Atunci harul dumnezeiesc necreat coboară ca o ploaie peste noi și prezența lui Dumnezeu ne cuprinde din toate părțile.
„omul care nu ține cont de împărtășirea cu Sfintele Taine la Sfânta Liturghie de duminică se află departe de Dumnezeu”.Considera participarea credinciosului la Sfânta Împărtășanie atât de importantă, încât a dedicat acestui subiect o întreagă omilie, cu titlul "Despre Sfintele și Înfricoșătoarele lui Hristos Taine".
Astăzi vă voi prezenta câteva fragmente din această Omilie, ca să ne minunăm de viața și învățătura autentic eclezială a marelui păstor al Tesalonicului și, în felul acesta, să ne folosim duhovnicește.
La început, înțeleptul păstor, după ce face referire în cuvântarea lui la pregătirea corectă a credincioșilor pentru Sfânta Împărtășanie, încearcă să le explice ce este cu exactitate Pâinea cu care ne împărtășim în Sfânta Liturghie. Le-a spus, așadar:
„Să ne apropiem, având toată atenția noastră îndreptată, privind nu doar la ceea ce se vede, ci la cele ce nu se văd. Fiindcă Pâinea aceasta este ca un văl ce ascunde înăuntru dumnezeirea.”Iar apoi continuă:
„Din această pricină se numește Taină, pentru că nu este pur și simplu ceea ce vedem cu ochii trupești, însă ceva duhovnicesc și de nespus. Dacă te uiți numai la suprafață, nu te vei folosi cu nimic, dar dacă pătrunzi în cuprinsul duhovnicesc, adică dacă vezi Pâinea în chip duhovnicesc, atunci te vei face viu, împărtășindu-te din ea.”Cu aceste cuvinte, Sfântul Grigorie, ca un înțelept ierarh, povățuia turma sa pentru înțelegerea profundă a Pâinii Sfintei Împărtășanii.
După cum am auzit, îi îndemna să nu rămână aparent la imaginea Pâinii văzute, ci să pătrundă dincolo de catapeteasmă, acolo unde se ascunde dumnezeirea și, împărtășindu-se în acest fel, să primească Viața.
Această masă duhovnicească se face întru pomenirea Domnului, Care, la Cina cea de Taină „luând pâinea cu sfintele și preacuratele și fără prihană mâinile Sale, mulțumind și binecuvântând, sfințind și frângând, a dat Sfinților Săi Ucenici și Apostoli, zicând: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.”
Așadar, credincioșii care mâncă Pâinea la această masă duhovnicească a Sfintei Euharistii se împărtășesc cu Trupul lui Hristos și primesc Viața.
În continuarea Omiliei sale, înțeleptul ierarh, Sfântul Grigorie, referindu-se la Pâine, spune :
„Acesta este mâncarea ce nu piere, ci rămâne spre viață veșnică: Pâinea cea adevărată care coboară din cer, care e vie și dă viață lumii, pe care cine nu o va mânca va muri; iar cel care o mănâncă va fi viu în veac, nu numai înviind, ci și slobozit fiind de pedeapsă și dobândind împărăția veșnică”.Sfântul Grigorie încheie cu cuvintele lui Iisus: „Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică” (In 6, 53-54).
Sfântul Grigorie ne-a explicat în acest fragment al Omiliei sale că, omul care se hrănește cu Pâinea Sfintei Euharistii nu va muri, ci va trăi veșnic. Care este însă această viață veșnică? Ne răspunde Însuși Iisus în Evanghelia de la Ioan: „Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis" (Ioan 17, 3). Înseamnă că viața veșnică nu începe după această viață trecătoare, nu este tăgăduirea timpului, ci este cunoașterea Dumnezeului adevărat și a Trimisului Său, Iisus Hristos. Doar în timpul Sfintei Liturghii avem prezența veșnică a vieții sobornicești, împlinirea desăvârșită a timpului, căci în Sfânta Anafora se face binecuvântata pomenire:
„Aducându-ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de Învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a dreapta şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi venire.“Prin urmare, Sfânta Euharistie reprezintă experiența veșniciei, aici și acum.
Rugăciunea de mulțumire pentru Sfânta Împărtășanie descrie aceasta într-un mod expresiv:
„Trupul Tău cel sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viața de veci, și Sângele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie Împărtășania aceasta spre bucurie, spre sănătate și spre veselie. Și la înfricoșătoarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei Tale.”Continuându-și Omilia, Sfântul Grigorie amintea că prin împărtășirea cu această dumnezeiască Pâine, nu numai că ne lipim de Trupul lui Hristos, dar ne și amestecăm cu El. Și nu devenim doar un Trup, ci și un Duh. Sfântul Grigorie ne-a adus la lumină faptul că prin împărtășire toată ființa omenească, trup și suflet, participă la Trupul lui Hristos.
Dimpotrivă, filozoful Varlaam și ucenicii lui considerau inacceptabil și peste putință faptul că tot trupul omenesc poate să se facă părtaș energiilor necreate dumnezeiești, și să se facă credinciosul nu doar un trup, ci și un duh cu Trupul lui Hristos.
În acest punct, mai presus de toate, a apărut divergența de opinii între Varlaam și Sfântul Grigorie Palama.
Atât pentru Sfântul Grigorie, cât și pentru toată tradiția monahală, este de la sine înțeles faptul că, îndeosebi din momentul în care Însuși Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat în pântecele Pururea Fecioarei Maria și a întemeiat pe pământ Biserica cea văzută, prin harul Sfintelor Taine este posibilă sfințirea întregului om, dându-i în felul acesta o chezășie pentru învierea trupului în ziua cea de Apoi.
Sfântul învățător va scoate la iveală următoarele cuvinte semnificative:
„Dumnezeu se lasă descoperit față către față, și nu tăinuit, se unește cu toți care sunt vrednici, așa cum sufletul se unește cu trupul, așa cum se unesc între ele mădularele aceluiași trup. Se unește cu aceștia și își face sălaș deplin întru ei, în toată ființa lor, în atât de mare măsură încât aceștia locuiesc în întregime întru El.”Însă despre acest subiect a scris în versuri și Sfântul Simeon Noul Teolog:
„că Tu ai zis, Stăpânul meu: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”."Sfântul Simeon scrie mai amănunțit în alt loc, în rugăciunea pentru Sfânta Împărtășanie:
„Stăpâne, sfințește-mi trupul și sufletul, mintea și inima, rărunchii și măruntaiele, și întreg mă înnoiește”.Mai mult decât atât, în apologia lui: "Cuvânt pentru cei ce se liniștesc cu evlavie", Sfântul Grigorie scrie următoarele cuvinte referitor la deplina unire a lui Hristos cu fiecare credincios în parte:
„Fiul lui Dumnezeu, în nemăsurata Sa iubire pentru oameni, nu S-a limitat doar în a-și uni ipostasul Său dumnezeiesc cu firea noastră, luând trup însuflețit și suflet înzestrat cu minte, ca să se arate pe pământ și să locuiască cu oamenii, ci, fără de asemănare și mai minunat, S-a unit cu însele firile omenești, nedespărțit fiind de fiecare credincios care se împărtășește din Însuși Trupul Său, și se face una cu noi, arătându-ne întregi, Biserică a dumnezeirii Sale. Pentru că în Trupul lui Hristos locuiește trupește toată dumnezeirea.”Continuându-și Omilia, Sfântul Grigorie îi întreabă pe credincioși:
„Înțelegeți cât de mare este mărimea dragostei lui Dumnezeu pentru noi, Care se descoperă prin Împărtășirea cu Pâinea și din Potirul acesta?”.Și răspunde tot el, imediat, cu uimire:
„Cât de diferită și de neexprimat este această împărtășire! Dumnezeu ne-a unit și ne-a așezat într-un trup cu El, precum mirele și mireasa; prin împărtășirea cu Sângele Lui, făcându-se un trup cu noi."Așadar, vedem că Sfinții Părinți ai Bisericii noastre trăiesc Sfânta Împărtășanie ca prezența Mirelui Hristos.
În continuarea Omiliei lui, Sfântul Grigorie i-a îndemnat pe credincioșii săi cu următoarele cuvinte ale lui Hristos:
„Veniți să mâncați Trupul Meu și să beți Sângele Meu, toți cei care doriți viața cea veșnică. Ca să nu rămâneți doar chip al lui Dumnezeu, ci să deveniți dumnezei și împărați veșnici și cerești. Îmbrăcați în Mine, Împăratul și Dumnezeul cerurilor, făcându-vă vrednici de a fi iubiți de către Împăratul Ceresc, nemuritori, depășind în frumusețe pe toți oamenii.”Să nu ne mire cele spuse mai înainte de înțeleptul păstor, adică faptul că Hristos se îngrijește de noi într-un mod aparte și ne face împărați veșnici și cerești, depășind în frumusețe pe toți ceilalți oameni, pentru că Însuși Iisus a spus același lucru imediat după Cina cea de Taină, când a promis ucenicilor: „Și Eu vă rânduiesc vouă Împărăție, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncați și să beți la masa Mea, în împărăția Mea" (Lc. 22, 30).
Și Sfântul Macarie Egipteanul amintește de această grijă deosebită pe care o are Dumnezeu pentru noi:
„Precum cineva care, având mare bogăție și slujitori și copii, altă mâncare le dă slujitorilor, și altă mâncare copiilor lui, tot așa și Hristos, Dumnezeul cel adevărat, a făcut toate și hrănește și pe cei vicleni și nemulțumitori. Însă, pe copii născuți din El, cărora le-a dăruit harul Său și S-a făcut asemenea lor, îi îngrijește cu mâncare și băutură deosebită față de ceilalți oameni. Le dăruiește o odihnă specială și rămân împreună cu Tatăl lor, în Iisus, după cum spune Domnul: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el" (In. 6, 56)."Frații mei, am ascultat câteva fragmente din Omilia Sfântului Grigorie despre Sfintele și Înfricoșătoarele lui Hristos Taine. Toți am înțeles că împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos nu este o îndatorire pe care trebuie să o îndeplinim o dată, sau de două ori pe an, ci este cea mai mare Taină. Însuși Hristos a rânduit-o la Cina cea de Taină, cu Apostolii Lui, prin cuvintele: „Aceasta să faceți întru pomenirea Mea" (Lc. 22, 19).
Trebuie să mărturisim însă că există anumiți oameni care spun că un mirean nu trebuie să se împărtășească foarte des, ci cel puțin o dată pe an. Fericitul Părinte Alexandru Schmemann spune că toate acestea sunt evlavie mincinoasă și falsă smerenie, și vin din mândria omului. Atunci când un om hotărăște singur cât de des trebuie să se împărtășească cu Trupul și Sângele lui Hristos, se pune pe sine însuși ca măsură a darului dumnezeiesc și a vredniciei personale. Este vorba despre o interpretare greșită a cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, când spune: "să se cerceteze însă omul pe sine" (1 Cor. 11, 28). Sfântul Apostol Pavel nu a spus să se cerceteze omul pe sine însuși și, dacă nu este mulțumit, să nu se împărtășească. Vrea să spună, de fapt, contrariul: Sfânta Împărtășanie, care este hrana și izvorul vieții noastre, este cea prin care acum noi trebuie să trăim. Singura perspectivă autentic ortodoxă și tradițională cu privire la Sfânta Împărtășanie este în ascultare. Iar acest lucru este exprimat atât de frumos și simplu în rugăciunile pentru Sfânta Împărtășanie: „Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu", "ci, de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiești întru mine, îndrăznind, mă apropii" Acest lucru înseamnă ascultarea de Dumnezeu și de Biserică.
Sfântul Ioan Casian scrie că nu trebuie să ne ferim de Împărtășanie din cauză că ne socotim păcătoși, ci să ne apropiem și mai des, pentru vindecarea sufletului nostru și pentru curățirea minții, având însă smerenie și credință, ca, socotind nevrednicia noastră, să ne dorim cu înflăcărare vindecarea rănilor noastre. Este nepotrivit să ne împărtășim o singură dată pe an, precum unii obișnuiesc, socotind sfințenia Împărtășaniei accesibilă doar sfinților. Este de preferat să gândim că harul pe care îl luăm prin intermediul Sfintelor Taine ne sfințește. Orice altă abordare arată mai multă o gândire bolnavă decât smerenie, căci oamenii care se împărtășesc rar cred că sunt vrednici de a se împărtăși. Ar fi fost mult mai bine dacă ne-am apropia în fiecare duminică cu inimă smerită, spre vindecarea bolilor noastre, știind că niciodată nu suntem vrednici de a ne împărtăși, decât orbiți de mândrie și crezând că după trecerea unei perioade de oprire devenim vrednici.
Prin urmare, este imposibil să găsească cineva în tradiție un anumit temei care să îndreptățească practica actuală a mirenilor de a se împărtăși foarte rar. Toți cei care s-au apropiat de Tradiție cu seriozitate și simț de răspundere, disting în acestă practică o abatere de la practica de veacuri și alcătuirile autentice ale Bisericii.
Cât de multă dreptate avea așadar înțeleptul păstor, Sfântul Grigorie, care, cu fiecare ocazie, sublinia sensul lucrării lui Hristos și puterea înnoitoare a Tainelor Bisericii.Într-una din predicile lui va îndrăzni să-i îndemne pe credincioși să se împărtășească chiar aproape zilnic.
Prin urmare, din aceste motive, și noi, astăzi, dragii mei, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu mijlocirile Sfântului Grigorie, să ne întoarcem către o viață bisericească mai autentică, la o sete de o mai deasă apropiere, normală, de Sfânta Împărtășanie.
Primii creștini au înțeles că participarea lor la Sfânta Liturghie se datora trimiterii lui Hristos pe pământ și îndeplinirii misiunii Lui. După Sfânta Liturghie se întorceau în lume, iar fețele lor străluceau de lumină, de bucurie și de pacea Împărăției lui Dumnezeu. Nu duceau cu ei nici planuri sau teorii, ci, oriunde mergeau, sădeau cetăți ale Împărăției: credința creștea, viața se schimba, cele cu neputință deveneau posibile. Iar, atunci când îi întrebau de unde strălucește această lumină, unde se află izvorul acestei puteri, știau răspunsul și spre ce să-i îndrume pe oameni.
Cred că rezolvarea crizei contemporane nu constă în faptul de a o cerceta pe toate părțile, ci să ne întoarcem spre Taina Sfintei Împărtășanii și spre Biserică, a cărei viață țâșnește din această Taină. Cred cu tărie că în Sfintele Sfinților Bisericii, în această înălțare și împreuna ședere cu Ucenicii în jurul Mesei Domnului, în Împărăția Sa, se află izvorul reînnoirii în care nădăjduim. Mai mult decât atât, acest drum spre cele de Sus începe prin lepădarea oricărei griji lumești.
Voi încheia cuvântul meu cu un fragment deosebit din Omilia Sfântului Grigorie, pe care am încercat azi să v-o prezint cu smerenie. Înțeleptul păstor, îndemnându-i pe credincioși la Sfânta Împărtășanie, a spus următoarele:
„Pentru aceasta, să ne amestecăm sângele cu Sângele lui Dumnezeu, ca să ștergem stricăciunea din el, fiindcă mult și negrăit folos e în acest Sânge. El ne face noi în loc de vechi și veșnici în loc de vremelnici; ne face nemuritori și veșnic înfloritori, ca niște pomi răsădiți lângă izvoarele apelor (Ps. 1, 3) dumnezeiescului Duh, din care se adună rod spre viața veșnică. Căci din rai izvora un râu sensibil și adăpa fața pământului născând râuri sensibile; dar, din această Sfântă Masă pe care, potrivit psalmistului, Hristos „ne-a gătit-o împotriva demonilor și patimilor care ne necăjesc" (cf. Ps. 22, 6), țâșnește un izvor care naște izvoare duhovnicești, adapă sufletele, le urcă până la cer, și întoarce ochii îngerilor spre frumusețea în care se vede felurita înțelepciune a lui Dumnezeu, făcându-i să-și dorească să se plece spre cele dăruite nouă printr-un asemenea Sânge. Căci, apropiindu-ne de acestă Taină, ne îmbrăcăm în purpură împărătească sau, mai bine zis, în Sânge și Trup împărătesc, și devenim intimi cu însușirea dumnezeiască a Fiului"Amin!
Doresc tuturor, în vremea sfântă a Postului Mare, o participare mai deasă si firească la Sfânta Liturghie și la Sfânta Împărtășanie. Post cu folos în continuare și un Paște binecuvântat!
Traducere din greacă: Mănăstirea Dragomirna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu