Mitropolitul catolic Ioan Robu predica de la amvonul Catedralei Patriarhale. Cuvinte ale Parintilor Duhovnic despre ecumenism

Mitropolitul catolic Ioan Robu predica de la amvonul Catedralei Patriarhale facand pomenire pentru PF Teoctist si Papa Ioan Paul al II-lea

CATEVA COMENTARII DE PE SITE:

1.Filmarea are 26:38 minute. Predica “mitropolitului” catolic incepe la minutul 14:05 si tine pana la minutul 21:10.

Apoi vorbeste “patriarhul ortodox” Daniel. Incepe cu cuvintele:

“Hristos a inviat!

Multumim inalt prea-sfintitului arhiepiscop si mitropolit Ioan Robu pentru aceste cuvinte deosebit de calde. Ii spuneam acum ca se vede ca l-ati cunoscut personal pe Preafericitul parinte patriarh Teoctist, ati lucrat impreuna, ati marturisit impreuna Evanghelia lui Hristos in timpuri grele si mai ales ati organizat impreuna vizita papei la Bucuresti.

Deci este un cuvant de suflet pe care l-ati rostit si aceasta ne arata ca intr-adevar, atunci cand cuvintele noastre vin imediat dupa rugaciune ele sunt pline de prezenta Duhului Sfant, care este prezent in oamenii aflati in stare de rugaciune….”

Filmul este de-a dreptul SOCANT!

Ecumenismul este efectiv DEZGUSTATOR!

Pasul 2 este evident co-liturghisirea cu ereticii… Si asta evident in numele “pacii, intelegerii si a unui viitor luminos…” (sau mai bine zis “ILLUMINOS”…)

2.Canonul 45 al Sfintilor Apostoli ~ “Episcopul, presbiterul sau diaconul, daca numai s-ar ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a permis acestora sa savirseasca ceva ca si clerici (sa savirseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.”

Canonul 46 al Sfintilor Apostoli ~ “Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce intelegere poate sa fie intre Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

Canonul 64 al Sfintilor Apostoli ~ “Daca vreun cleric sau laic intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”

Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ “Nu este ingaduit ereticilor a intra in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres.”

Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ “Nu se cuvine a primi binecuvintarile ereticilor, care sunt mai mult absurditati decit binecuvintari.”

Canonul 15 al Sinodului al Noualea din Constantinopol (861)

“Cei ce propovaduiesc public eresul sau il invata in Biserici, sa fie indepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarima unitatea Bisericii.”

Sa luam aminte……!

Duhovnici romani despre ecumenism

*

Biserica Ortodoxă în faţa APOSTAZIEI - părintele Gheorghe Aniţulesei

*

Parintele Amfilohie Branza despre ecumenism

*

Parintele Ioanichie Balan despre ortodoxie

*

Si Parintele Teofil....

Pr. Teofil Paraianu despre antiecumenisti

Asculta mai multe audio Diverse

***

UN PUNCT DE VEDERE IN CEEA CE PRIVESTE ECUMENISMUL

Prin canoanele date de Sfintii Parinti, s-a vrut scoaterea raului, pacatului cu radacina cu tot. Timpurile actuale face ca unii sa fie mai putin ravnitori si sa accepte, poate, mai degraba, taierea raului de la radacina. Exista astfel clar pericolul ca din aceasta radacina sa creasca mai tarziu o alta vita, salbatica si neroditoare. Ce vom face dar?

Vedem acuma ca sunt doua curente in biserica ortodoxa. Unii care spun ca "ecumenismul este erezia ereziilor" si ca trebuie "scos din radacina" si altii care spun ca nu e chiar asa de rau sa te rogi impreuna cu catolicii, de exemplu. De ce parte trebuie sa se situeze crestinul ortodox care se ingrijeste de mantuirea sa?

Eu as porni de la faptul ca duh este cuvantul, si ca ceea ce cuvantam marturiseste ce duh se afla in noi. Asadar rugandu-ne impreuna cu cineva presupune marturisirea aceluias duh. Cand mergem la Sfanta Liturghie ne impartasim cu totii din acelasi duh, caci exista nu numai o impartasire sub chipul Tainei Sfintei Impartasaniei, ci si o impartasire in Duh. Spunea un parinte ca "Hristos circula duhovniceste in noi".

Mai stim ca Liturghia, poate fi impartita in doua parti: Liturghia Catehumenilor, urmata de Liturghia Credinciosilor, in care catehumenii sunt chemati sa iasa ("Cati sunteti chemati iesiti") si sa nu mai asiste in continuare la cea de-a doua parte a Liturghiei, de care au parte doar cei botezati. Asadar doar acestia din urma participau la rugaciunile randuite pentru "Liturghia Credinciosilor" dintre care as aminti "Crezul" si "Tatal Nostru". Este logic ca cei de aceisasi credinta sa marturiseasca acelas crez, dar oare de ce rugaciunea "Tatal nostru" a fost randuita in aceasta parte, a Liturghiei Credinciosilor, si nu s-a pus in partea in care si catehumenii erau prezenti? Oare nu este acelas Tata, al nostru, al tuturor, care face sa rasara soarele peste cei buni si peste cei rai? Ei bine, raspunsul ar putea fi ca "Tatal nostru" este si Dumnezeul nostru ori, numai marturisind Acelasi Dumnezeu avem si Acelasi Tata. Deci cei care nu sunt de aceiasi marturisire cu noi nu pot avea Acelasi Tata.

Mergand mai departe noi trebuie sa marturisim nu numai pe Tatal, ci si pe Fiul, si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Oare marturisim acelasi Cuvant? Oare este Acelasi Duh Sfant care "sufla" in toate Bisericile? Si daca toti striga "Doamne, Doamne" oare pe acelasi dumnezeu il striga? In Psalmul 95, 5 se spune "Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut". Asadar n-ar fi mai bine sa stam cu bagare de seama? Ne rugam, dar ce ne rugam? Ne rugam, dar cum ne rugam? Ne rugam, dar cui ne rugam?

Cum problema cu "Taltal nostru" m-a framantat, m-am gandit sa il intreb pe duhovnicul meu daca avem cu totii Acelas Tata. Din pacate n-am reusit sa retin toata explicatia care a fost pe de-a dreptul plina de har, dar am inteles inca ceva, si anume ca venirea Duhului Sfant nu este conditonata de botez, si deci nu putem vorbi de venirea Duhului Sfant in exclusivitate la ortodocsi, de exemplu.

Aceasta o vedem din Evanghelie, 

din Faptele Sfintilor Apostoli, Cap. 10:

1. Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş, din cohorta ce se chema Italica,

2. Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna.

3. Şi a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el şi zicându-i: Corneliu!

4. Iar Corneliu, căutând spre el şi înfricoşându-se, a zis: Ce este, Doamne? Şi îngerul i-a zis: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu.

5. Şi acum, trimite bărbaţi la Iope şi cheamă să vină un oarecare Simon, care se numeşte şi Petru.

6. El este găzduit la un om oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îţi va spune ce să faci.

7. Şi după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale de casă şi pe un ostaş cucernic din cei ce îi erau mai apropiaţi.

8. Şi după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope.

9. Iar a doua zi, pe când ei mergeau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş, să se roage pe la ceasul al şaselea.

10. Şi i s-a făcut foame şi voia să mănânce, dar, pe când ei îi pregăteau să mănânce, a căzut în extaz.

11. Şi a văzut cerul deschis şi coborându-se ceva ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se pe pământ.

12. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului.

13. Şi glas a fost către el: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă.

14. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat şi necurat.

15. Şi iarăşi, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate.

16. Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi îndată acel ceva s-a ridicat la cer.

17. Pe când Petru nu se dumirea întru sine ce ar putea să fie vedenia pe care o văzuse, iată bărbaţii cei trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, s-au oprit la poartă,

18. Şi, strigând, întrebau dacă Simon, numit Petru, este găzduit acolo.

19. Şi tot gândindu-se Petru la vedenie, Duhul i-a zis: Iată, trei bărbaţi te caută;

20. Ci sculându-te, coboară-te şi mergi împreună cu ei, de nimic îndoindu-te, fiindcă Eu i-am trimis.

21. Şi Petru, coborându-se la bărbaţii trimişi la el de Corneliu, le-a zis: Iată, eu sunt acela pe care îl căutaţi. Care este pricina pentru care aţi venit?

22. Iar ei au zis: Corneliu sutaşul, om drept şi temător de Dumnezeu şi mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de către un sfânt înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine.

23. Deci, chemându-i înăuntru, i-a găzduit. Iar a doua zi, sculându-se, a plecat împreună cu ei; iar câţiva din fraţii cei din Iope l-au însoţit.

24. Şi în ziua următoare au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aştepta şi chemase acasă la el rudeniile sale şi prietenii cei mai de aproape.

25. Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele lui.

26. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Şi eu sunt om.

27. Şi, vorbind cu el, a intrat şi a găsit pe mulţi adunaţi.

28. Şi a zis către ei: Voi ştiţi că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se unească sau să se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.

29. De aceea, chemat fiind să vin, am venit fără împotrivire. Deci vă întreb: Pentru care cuvânt aţi trimis după mine?

30. Corneliu a zis: Acum patru zile eram postind până la ceasul acesta şi mă rugam în casa mea, în ceasul al nouălea, şi iată un bărbat în haină strălucitoare a stat în faţa mea.

31. Şi el a zis: Corneliu, a fost ascultată rugăciunea ta şi milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu.

32. Trimite, deci, la Iope şi cheamă pe Simon, cel ce se numeşte Petru; el este găzduit în casa lui Simon, tăbăcarul, lângă mare.

33. Deci îndată am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Şi acum noi toţi suntem de faţă înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ţie de Domnul.

34. Iar Petru, deschizându-şi gura, a zis: Cu adevărat înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor.

35. Ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El.

36. Şi El a trimis fiilor lui Israel cuvântul, binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este Domn peste toate.

37. Voi ştiţi cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan.

38. (Adică despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Acesta care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El.

39. Şi noi suntem martori pentru toate cele ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât, spânzurându-L pe lemn.

40. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate,

41. Nu la tot poporul, ci nouă martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din morţi.

42. Şi ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii şi al celor morţi.

43. Despre Acesta mărturisesc toţi proorocii, că tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui.

44. Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei care ascultau cuvântul.

45. Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste neamuri.

46. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru:

47. Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?

48. Şi a poruncit ca aceştia să fie botezaţi în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile.

Cap. 11 din Faptele Sfintilor Apostoli

15. Şi când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca şi peste noi la început.

16. Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veţi boteza cu Duh Sfânt.

17. Deci, dacă Dumnezeu a dat lor acelaşi dar ca şi nouă, acelora care au crezut în Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca să-L pot opri pe Dumnezeu?

18. Auzind acestea, au tăcut şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Aşadar şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăinţa spre viaţă; Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă.

Faptele Sfintilor Apostoli, Cap. 15 9. Şi nimic n-a deosebit între noi şi ei, curăţind inimile lor prin credinţă.

10. Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm?

11. Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi aceia.

Venirea Duhului Sfant de aceasta data, peste sutasul Corneliu si nu numai, este diferita de venirea Sfantului Duh la Cincizecime, unde venirea s-a facut cu putere. Voi reda mai jos cateva extrase din Evanghelie:

Faptele Sfintilor Apostoli, Cap. 2

1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.

4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.

6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.

38. Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

39. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.

41. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.

42. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

43. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.

44. Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.

45. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.

46. Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii.

47. Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau.

Din Cartea Intelepciunii lui Solomon vedem ca:

5. Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug, Se depărtează de minţile fără de pricepere şi Se dă în lături când se apropie fărădelegea; (Cap. 1)

si ca:

17. Cine a cunoscut voinţa Ta, dacă Tu nu i-ai dat înţelepciune şi dacă nu i-ai trimis de sus Duhul Tău cel Sfânt? (Cap. 8)

De unde reiese ca, chiar si cei botezati daca lucreaza faradelegea nu sunt pe calea mantuirii.