Frati si surori crestine,
Ne aflam in prima zi a anului bisericesc. Spre deosebire de anul economic administrativ care incepe la 1 ianuarie, anul bisericesc incepe la 1 septembrie si se incheie la 31 august. El reprezinta istoria vietii lui Iisus Hristos, istoria mantuirii noastre in Hristos. Desfasurarea anului nu incepe insa cu Nasterea si nu se incheie cu moartea lui Iisus, caci legatura lui Iisus nu se limiteaza la viata Sa pamanteasca, asemenea altor muritori.
Venirea Lui a fost preinchipuita prin oameni, evenimente si sarbatori ale Vechiului Testament, anume ca sa fie recunoscut atunci cand va veni. De asemenea, lucrarea lui Iisus in lume nu s-a incheiat prin moartea si Invierea Sa. Fagaduinta Lui s-a implinit abia prin coborarea Sfantului Duh, prin care Iisus continua sa lucreze in lume. De aceea si Sarbatorile anului bisericesc nu se limiteaza la viata pamanteasca a lui Iisus ci, axandu-se pe ea, actualizeaza si retraiesc lucrarea lui Dumnezeu Tatal Care a pregatit venirea lui Iisus Hristos in lume si culegerea roadelor prin Duhul Sfant, in Biserica.
Un an bisericesc reprezinta astfel - in mic - o istorie a lucrarii savarsite de Dumnezeu in omenire si cu omenirea. Hristos S-a intrupat, S-a jertifit si a inviat o singura data. Totusi, in fiecare an, noi retraim Nasterea, Moartea si Invierea Sa. Dupa cum aceasta intreaga taina este concentrata intr-un timp scurt, in Sfanta Liturghie, si culmineaza de fiecare data cu prefacerea Sfintelor Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului, tot asa intreaga Biserica parcurge si retraieste in fiecare an lucrarea si Jertfa lui Iisus, pentru a culmina cu Invierea Sa si cu transifigurarea noastra in Hristos prin Duhul Sfant. Anul bisericesc este o carte vie, deschisa, o alta Biblie care ne vorbeste noua oamneilor, si prin care noi putem vorbi si conlucra cu Dumnezeu. Istoria se desfasoara de aceasta data, nu prin relatarea evenimentelor, ci prin trairea lor. Sarbatorile fixate, Evangheliile stabilite, se succed, rand pe rand, intr-o ordine anumita. Ele nu reprezinta doar zile fixe care sa ne aminteasca de Dumnezeu, ele sunt, dimpotriva, calea vie de legatura cu Dumnezeu. Sarbatorile ne arata pas cu pas treptele, pe care urcandu-le, sa putem agonisi har pentru sufletele noastre.
Firul conducator al anului este reprezentat prin Sarbatorile Domnului Iisus Hristos si ale Maicii Domnului, 12 la numar, numite Sarbatori Imparatesti. Aceste sarbatori indica sensul bisericesc si continutul intregului an. Alaturi de ele pomenim sfinti ierarhi, mucenici, apostoli, pustnici, care si-au jertfit viata marturisindu-L pe Iisus Hristos. Prin ei Dumnezeu zideste Biserica Sa. Ei sunt ajutatorii, mijlocitorii, si rugatorii nostri inaintea lui Dumnezeu.
***
Trebuie sa precizam, de la inceput, ca Sarbatorile Crestine nu au fost stabilite in mod arbitrar de catre oameni. Ele au fost prevazute si anticipate de Insusi Dumnezeu Tatal inca din Vechiul Testament. Astfel, Dumnezeu a cerut poporului Israel sa praznuiasca, in fiecare an, trei sarbatori: Pastele, care sa aminteasca jertfa mielului pascal, iesirea din robia egipteana si care sa marcheze prima luna a anului, luna Aviv-Martie (Ies. 23, 14-16; 12, 2-14); Cincizecimea - sarbatoarea saptamanilor, a celor dintai roduri (Lev. 23, 15-16; F.A. 2, 1) si Sarbatoarea Corturilor, a strangerii de roduri, precedata de Ziua Curatiei (Lev. 23, 33). Aceste trei Sarbatori prevesteau si urmau sa se implineasca in principalele sarbatori crestine. Daca Pastele iudaic anticipa si preinchipuia Pastele crestin, Mielul de jertfa Hristos, daca Cincizecimea prevestea Coborarea Duhului Sfant, Sarbatoarea Corturilor pregatea si preciza data Intruparii si Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Dumnezeu, Care in intelepciunea Sa a creat totul si sustine totul, a randuit si sarbatorile Sale - cele mai mari si cele mici - dupa un anumit plan, ce se incadreaza in planul Proniei divine. Dumnezeu le-a cerut nu pentru ca El ar fi avut nevoie sa fie preamarit, ci pentru noi, oamenii. Numai urmand calea indicata de Dumnezeu putem primi harul Lui. Nimeni nu poate dintr-o data, din pacatos, sa devina drept. Prin perseverenta, parcurgand anul cu pocainta si rugaciune, vom gasi in harul sarbatorilor un ghid si ajutor pentru viata noastra si vom avea parte tot mai mult de Invierea Sa. De aceea este necesar sa cunoastem firul cel tainic ce leaga o sarbatoare de alta.
***
Azi, in prima si a anului, Biserica pomeneste pe Sfantul Simion Stalpnicul care a petrecut 47 de ani pe un stalp. Aceasta i-a fost calea aleasa pentur a birui ispitele, pentru a agonisi harul Duhului Sfant si a dobandi Imparatia lui Dumnezeu. Mucenicia lui reprezinta un stalp de sustinere a Bisericii. De aceea iconografia bisericeasca aseaza icoana Sfantului Simion si a celorlati sfinti Stalpnici, pe coloanele de sustinere a locasurilor noastre de inchinare. Asemenea unei bolte, si crugul anului se sprijina pe stalpii de virtute apartinand sfintilor si incepe cununa anului cu stalpul de virtute ridicat de Sfantul Simion.
Tot astazi, Biserica pomeneste pe Iisus al lui Navi, ucenicul lui Moise. Coincidenta de nume nu este intamplatoare. Iius al lui Navi a condus poporul Israel in pamantul fagaduintei preinchipuind pe Iisus, care conduce intreaga omenire in Imparatia lui Dumnezeu.
***
Prin Evanghelia citita astazi, Iisus deschide crugul anului (Lc. 4, 14-21). Dupa ce a biruit pe diavol in pustie, a venit in "puterea Duhului in Galileea", in Nazaret. Intrand sambata in sinagoga, a citit din cartea proorocului Isaia prevestirea despre Mesia:
"Duhul Domnului peste Mine, pentru ca M-a uns sa binevestesc saracilor. M-a trimis sa vindec pe cei zdrobiti cu inima; sa propovaduiesc robilor dezrobirea si celor orbi vederea, sa slobozesc pe cei apasati si sa vestesc anul milei Domnului".
Iisus nu adauga nimic la continutul proorociei lui Isaia veche de sute de ani. Este clara si atotcuprinzatoare. El face o singura precizare:
"Astazi s-a implinit Scriptura in urechile voastre".
Prin aceste cuvinte Iisus isi insuseste proorocia despre Mesia. El este Unsul Domnului Cel asteptat; prin El asteptarea poporului Israel a luat sfarsit; cele fagaduite lui Avraam, Isaac si Iacob s-au implinit, cele prevestite de prooroci se implinesc... "astazi", spune Iisus. Este prima data cand Iisus se descopera ca Mesia.
Prin proorocia lui Isaia, Iisus ne descopera totodata misiunea Sa. El a venit sa aduca vestea cea buna celor saraci, celor lipsiti de harul lui Dumnezeu, deci tuturor oamenilor, caci prin Cadere toti au fost lipsiti de har. Omul urma sa creasca agonisind harul dumnezeiesc prin inima duhovniceasca. Lipsita de har, inima s-a atrofiat, s-a zdrobit si omul a cazut nu numai in moarte trupeasca, dar in primul rand in moarte duhovniceasca. Iisus, si numai El, Dumnezeu fiind, putea sa vindece aceasta inima zdrobita, daruindu-ne Viata cea vie, pe Dumnezeu. Iisus a venit in al treilea rand sa vesteasca eliberarea din robia pacatului, a mortii, caci El a luat asupra Sa pacatele, noastre si ne-a descoperit pe Dumnezeu. De acum, numai de noi depinde sa ne comportam ca niste oameni liberi, caci Dumnezeu ni s-a aratat, Il putem cunoaste, de noi depinde ca sa-L urmam.
Iisus vesteste Anul milei Domnului. Acest "an" nou presupune existenta unui "an" anterior, care n-a cunoscut aceasta mila a lui Dumnezeu si care a fost vreme de suferinta, ratacire si intuneric. Venirea lui Mesia reprezinta un hotar. Anul nou incepe cu El... "astazi" - "hodie" reprezinta o "plinire a vremii" care are loc odata pentru totdeauna, ca eveniment istoric. Incepe o era noua: era milei Domnului, a iertarii; este era Fiului. Dar aceasta era nu exclude era anterioara, ci coexista cu ea. Tot asa urmeaza sa coexiste si cu era Duhului Sfant, a Mangaietorului, pentru care Fiul trebuie sa plece, pentru a-L trimite in lume.
"Astazi" reprezinta insa si un prezent permanent. Orice zi, orice an, intreaga noastra viata asteapta acest "astazi". El reprezinta o implinire care se produce in masura in care Hristos este auzit si insusit de fiecare dintre noi. In sinagoga din Nazaret, Scriptura s-a implinit numai "in auzul" carturarilor si fariseilor, nu si in inima lor. De atunci, cuvintele lui Iisus persista pentru a se implini in fiecare dintre noi, in inimile noastre, prin Duhul Sfant. In viata fiecaruia exista o perioada premergatoare care poate culmina cu momentul in care "auzim" pe Iisus Hristos, momentul in care ne identificam cu El. Spre acest "astazi" trebuie sa nazuim uracand anul bisericesc.
Anul - reprezinta o treapta in Scara vietii. A o parcurge inseamna o permanenta depasire. Daca anul economic masoara grijile materiale, anul duhovnicesc masoara cresterea, depasirea, noastra spirituala. Pentru a fi cu adevarat "nou" trebuie o innoire spirituala. Nu ma innoiesc cu adevarat daca imbrac o haina noua, dar ma innoiesc daca ma schimb in interiorul meu, daca din mandru devin smerit, din rau - bun, din zgarcit - darnic si asa mai departe. Spre aceasta ne indeamna anul bisericesc.
Anii conteaza nu prin numarul lor, ci prin calitatea lor, iar calitatea se masoara cu cat am crescut, cu cat ne-am innoit, cu cat ne-am insusit Cuvantul lui Dumnezeu. El este calea care ne masoara anii, El este Adevarul care ne umple viata de adevarata Bucurie. O zi, un minut de identificare cu Cel ce este Totul, valoreaza mai mult decat o suta de ani. Talharul a avut un moment de revenire care a desfiintat tot trecutul lui. Atunci s-a intalnit cu Domnul. Anul nou spre acest "astazi" ne indeamna.
Iisus este viu si intervine activ in viata noastra. El sta la usa inimii noastre si ... bate. Sa pornim acest an cu stradania de a-L cunoaste pe Iisus, de a trai bucuria Intruparii, bucuria Nasterii Lui atat in lume cat si in inimile noastre, sa parcurgem impreuna cu El drumul Crucii, pentru a avea parte de Invierea Lui.
Ce sa ne rugam acum la inceput de an?
Ajuta-ne, Doamne, ca Sfanta Scriptura sa se implineasca in inimile noastre. Ajuta-ne sa Te primim ca Zaheu Vamesul, pentru a auzi "astazi s-a implinit mantuirea casei acesteia". Ajuta-ne sa ne desprindem de tot ce ne poate inrobi: bunuri materiale, patimi, rudenii, de noi inisne, pentru a Te urma pe Tine si pentru a primi binecuvantarea data talharului:"Astazi vei fi cu Mine in Rai". Cu Tine fiind, raiul nostru va incepe pe pamant.
Domnul nostru Iisus Hristos sa ne binecuvanteze cu harul si cu iubirea Sa de oameni, acum si pururea si in veci, Amin.
Sursa: Semnificatia marilor Sarbatori Crestine, Preot Boris Raduleanu, Ed. Bonifaciu, 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu