Predica IPS Teofan in Duminica tamaduirii femeii garbove. Ramaneti in picioare luand asupra voastra armele lui Dumnezeu

Apostolul (Efeseni 6, 10-17)

În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Evanghelia (Luca 13, 10-17)

Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.

***

IPS Teofan – Predică la Duminica a XXVII-a după Rusalii 

Ramaneti in picioare doar luand armele lui Dumnezeu asupra voastra

 (Transcriere dupa fisierul audio)

Prea cuvioase Parinte staret, iubita fratime a Manastirii Trei Ierarhi, iubiti credinciosi obisnuiti a veni la dumnezeiasca Liturghie, la aceasta sfanta manastire, iubiti pelerini,

Am ascultat cuvantul Sfantului Apostol Pavel din Epistola sa catre Efeseni, cap. 6, in care ne-a spus: ramaneti fratilor in picoare, luand asupra voastra armele lui Dumnezeu. Am ascultat, de asemenea, un cuvant al Sfantului Apostol si Evanghelist Luca, din Evanghelia sa, cap. 13, relatandu-ne minunea vindecarii savarsita de Domnul Hristos, fata de o femeie garbova, aflata in suferinta de 18 ani. Ni se relateaza, de asemenea, despre interventia mai-marelui sinagogii, care afland, sau vazand, savarsita minunea vindecarii in zi de sambata, este nemultumit, socotind ca a fost calcata in picioare sarbatoarea zilei de odihna a Vechiului Testament, si primeste raspunsul adecvat al Mantuitorului Hristos, care striga cu tarie catre el: fatarnice. 

Acestea sunt cele doua texte din dumnezeiasca Scriptura, randuite de Biserica astazi, pentru a ne oferi hrana pentru inca o saptamana, hrana cu care sa ne adapam, sa ne hranim sufletul nostru care, fara hrana Scripturii, fara hrana Liturghiei, fara hrana cerului este un suflet mort.

In Evanghelia de astazi, asadar, ni se aminteste despre o femeie care de 18 ani era garbova. Cuvantul, sau numarul 18 apare, de asemenea in Scriptura cu putin inaite de relatarea acestui eveniment, amintindu-ne de caderea unui turn din cetatea Ierusalimului, cadere care a cauzat moartea a 18 persoane. Numarul 18 este format din 3 de 6. Sase in acceptiunea Scripturii si a constiintei Bisericii, find un numar problematic care aduce dupa sine reflectii asupra raului din noi si din lume. Cei trei de sase apar si ca semn al puterii intunericului, pecetea satanei, semnul prezent in Apocalipsa care defineste pe cei care au pierdut legatura cu cerul, sunt legati de puterea intunericului, si prin aceasta aflandu-se intr-o grava, si fara de pocainta, de netamaduit, garbovire a sufletului si a fiintei intregi.

Cand vorbim despre o persoana cuprinsa de garbovie, cum este descrisa si femeia din Evanghelia de astazi, aceasta garbovie, il apleaca pe om spre pamant, el neputand a se ridica nicidecum, cum spune Evanghelia. Este omul aplecat doar spre pamant, care nu vede decat cele ale pamantului. Pamantul il inspira, iar privirea inimii sale este dependenta de locul unde se taraste sarpele, semnul celui viclean, semnul puterii intunericului, care il impiedica pe om sa aibe privirea inaltata asupra cerului. Cum sarpele, dupa cuvantul Scripturii se hraneste si cu praful pamantului, asa si garboval in sufletul sau da, prin pacatul pe care il savarseste, hrana puterii intunericului. Dupa spusele unui Parinte mai aproape de vremurile noastre, Sfantul Luca al Crimeei, "pacatul este hrana a demonilor". 

Garbovul este cel care nu are capacitatea sa priveasca la inaltimea cerului. Pamantul este ambianta in care el traieste in permanenta, si tarana lui mormantul si intunecimea lui. Ii este foarte greu, imposibil chiar, sa priveasca, sa gandeasca, si sa simta puterile cerului, Heruvimii, Serafimii Arhanghelii, Incepatoriile, Puterile, sanul lui Avraam, Imparatia Cerurilor, raiul cel binecuvantat al Imparatiei Preasfintei Treimi.

Cea mai de jos treapta a garboviei, dintre multe trepte si stari sufletesti prin care se manifesta aceasta, este starea de fatarnicie, despre care aminteste Mantuitorul Hristos, in Evanghleia de astazi, adresandu-se mai-marelui sinagogii cu acest cuvant, atat de ferm, de dur si de aspru: fatarnice. 

Sunt cateva cuvinte grele pronuntate de Mantuitorul Hristos in Scriptura, si ele nu se adreseaza nici talharilor, nici hotilor, nici desfranatilor, nici necredinciosilor, nici ereticilor, -in manifestarea ereziei din acea vreme-, cuvinte precum: sarpe, pui de naparca, mormant varuit sau vulpe. Cu aceste cuvinte defineste Mantuitorul Hristos, cea mai grava garbovie, care adesea se intalneste si in tinda si ograda Bisericii, si anume fatarnicia. Despre aceasta spune acelasi binecuvantat Parinte al veacului trecut, Sfantul Luca [al Crimeei] ca este definita in aceste trei chipuri in mod principal:

 Fatarnicul este cel care poarta masca evlaviei, dar dincolo de aceasta evlavie nu se afla nimic duhovnicesc intr-insa. Fatarnicul este cel care poarta masca dragostei si a loialitatii, a atasamentului sincer fata de celalalt, dar dincolo de aceasta masca nu se afla decat starea de ura si capacitatea continua de tradare. Fatarnicul este cel care poarta masca curatiei, dar dincolo de aceasta se afla multa nuanta necurata, multa necuratie si putere a intunericului. 

De aceea in fata unei asemenea stari, Hristos Domnul spune fatarnice, sarpe, pui de naparca, mormant varuit sau vulpe, cum il defineste Iisus Hristos pe Irod, stapanul acelor vremuri, care incerca printr-o falsa credinta, printr-un fals atasament fata de oameni, incerca sa-i convinga pe acestia sa ramana sub ascultarea lui, dar dincolo de aceasta masca se afla omul violent, desfranat, betiv, pacatos in toate manifestarile pacatului. 

Nu exista parca, decat un singur cuvant mai dur decat acestea, rostit de Mantuitorul Hristos, si anume "mergi inapoia Mea satano", atunci cand este indemnat de unul din apropiatii Sai sa nu mearga spre rastignirte, sa nu moara, sa nu-si asume pe umerii sufletului si trupului Sau greutatea pacatelor lumii, sa se pazeasca de suferinta, sa o ocoleasca pe aceasta, si prin aceasta ocolire sa traiasca, sa domine si sa se inalte. "Mergi inapoia mea Satano" - simtind dorinta ucenicului Sau, cel iubit, de fapt, Sfantul Apostol Petru, care prin multa pocainta, datorita actului lepadarii sale, devine unul din cei mai puternici barbati ai Bisericii, Apostol al Mantuitorului.

Pentru aceasta stare de garbovie manifestata in chip de fatarnicie, sau in multe alte chipuri, prin care pacatul se revarsa asupra noastra si asupra lumii, la aceasta situatie de fapt, Sfantul Apostol Pavel, in cuvantul citi astazi la dumnezeiasca Liturghie, ne spune ramaneti fratilor in picioare, adica negarbovi, luand asupra voastra armele lui Dumnezeu. Si arata Sfantul Apostol Pavel care sunt armele lui Dumnezeu prin care omul este chemat sa ramana in picioare.

Si anume: imbracati-va mijlocul vostru cu arma adevarului, adevarul facandu-va pe voi liberi, adica fii ai Domnului Hristos, marturisind dumnezeirea Fiului si aflandu-va sub adumbiriea Duhului Sfant. Acesta este adevarul, adica Sfanta si dumnezeiasca Treime. 

Imbracati-va apoi cu platosa dreptatii. Dreptatea, in acceptiunea Scripturii, in mod special a Sfantului Apostol Pavel, dreptatea lui Dumnezeu, totalmente diferita de dreptatea oamenilor, aratandu-se de fapt ca omul pacatuieste si Dumnezeu, Hristos Domnul, se rastigneste pentru dansul, aratand prin aceasta ca dreptatea dumnezeiasca asezata intre oameni este aceia care marturiseste ca: eu am dreptul sa binecuvintez, tu ai dreptul sa nu ma binecuvintezi; eu am dreptul doar sa te vorbesc de bine, tu ai dreptul sa ma vorbesti de rau. Si toate cele care sunt legate de dreptatea lui Dumnezeu, fara de care, daca omul nu tinde spre aceasta, veninul puterii intunericului se strecoara si curge prin venele fiintei noastre cele mai adanci. 

Continua Sfantul Apostol Pavel. Luati asadar arma adevarul, luati asadar arma dreptatii, luati, in al treilea rand, Evanghelia pacii, fiind binevestitori ai pacii pe care Dumnezeu a oferit-o in Biserica Sa cea sfanta spunand: Pacea Mea dau voua" fiind crestini binevestitori al pacii lui Hristos din inimi, si dintre oameni. 

In al patrulea rand, spune Sfantul Apostol Pavel, luati pavaza credintei, cu tot ceea ce inseamna aceasta ca lupta, pentru dobandirea Imparatiei Cerurilor. Fara credinta adevarata, fara tindere prin rugaciunea omului sa primeasca darul credintei cel putin cat un graunte de mustar, cetatea cea sfanta a Imparatiei Cerurilor nu poate fi cucerita.

Luati, apoi, coiful mantuirii, cea de-a cincea arma. Adica tendinta omului, dorinta omului, oful omului, dorul omului de a-si mantui sufletul. Acest dor care sa defineasca omul in tot ceea ce face el pe pamant, stiind ca el este chemat sa vietuiasca frumos si crestinteste in aceasta lume, dar, mai presus de toate, avand dorinta inimii sale sa dobandeasca vesnicia sufletului in Imparatia lui Dumnezeu.

Luati, in cele din urma, sabia duhului, spune Sfantul Apostol Pavel, care este cuvantul lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumenzeu in mod special, aratat, manifestat, si marturisit prin puterea rugaciunii care este sabia duhului, care il ajuta pe om sa lupte impotrva puterilor intunericului, care se aseaza cu greutate asupra sufletului omului, si il face pe acesta garbov. Sabia duhului adica rugaciunea, este in realitate starea sufleteasca si duhovniceasca in mod special, prin care omul poate sa ramana in picioare, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel: ramaneti asadar in picioare, sau dupa cuvantul unui binecuvantat ganditor mai aproape de vremea noastra: "omul care sta in picioare este omul care sade in genunchi la rugaciune".

Sa ne ajute Dumnezeu sa avem pe de o parte constiinta propiei garboviri, care ne tot indeamna sa privim spre cele ale pamantului. Sa ne daruiasca Dumnezeu putere sa constatam aceasta, si luand armele lui Dumnezeu asupra noastra, si mai presus de toate, ascultand la dumnezeiasca Liturghie indemnul: sus sa avem inimile. Dumnezeu cu harul, cu iubirea, si cu tamaduirea milostivirii Sale, vine in viata noastra, ne ridica din garbovia sufletului spre Sine, spre Tronul Sfintei Treimi, spre Tatal, Fiul si Duhul Sfant, Caruia i se cuvine slava, cinste si inchinare in veci de veci. Amin.