Este de-a dreptul halucinant cum s-a ajuns ca deshumarea Parintelui Gheorghe Calciu sa fie in proportii uriase OTV-izata. Pe masura ce se desfasoara evenimentele, nu putem decat sa constatam cata dreptate a avut Parintele Gheorghe Calciu in cuvnatul sau testamentar, cum ca diavolul se poate folosi de acest duh de pietate populara care se manifesta la aflarea unui trup neputrezit, si care poate duce in ratacire pe multi.
Este strigator la cer vazand ca si dupa trecerea la Domnul, duhurile viclene razboiesc pana si trupul celui adormit, incercand sa pateze memoria unui om care si-a sfintit viata prin grele incercari. Te intrebi cum va fi odihna acestui bineplacut a lui Hristos din moment ce trupul sau este tinta unor lucrari straine de duhul ortodoxiei si care vizeaza cu tot dinadinsul sa terfeleasca credinta noastra ortodoxa.
Si daca pana acum intelegeam ca martiriul se petrece in timpul vietii, iata ca vrasmasul diavol isi arata o noua fata, razboind in aceste vremuri pana si trupurile celor care au pasit in vesnicie. Aceasta pentru ca, asa cum spuena Parintele Gheorghe Calciu:
"Intre noi si trupul nostru, exista o relatie care nu se desface niciodata. Chiar daca trupul putrezeste, legatura sufletului cu trupul nu s-a desfiintat, pentru ca intre trup si suflet exista o relatie care se va implini la Judecata din urma."
Cu toata ura pe care o manifesta duhurile necurate fata de cei bineplacuti lui Hristos, am incredintarea ca Parintele Gheorghe Calciu, incercat in focul temnitelor comuniste, si acum va iesi biruitor, din acesta prigoana pe care o duce Sfintia Sa, dupa adormirea intru Domnul.
Daca Dumnezeu a ingaduit aceasta, fie ca sa fie spre o si mai mare slavire a sa. Fie ca aceste uneltiri care se petrec la dezgroparea Parintelui Gheorghe Calciu sa ne inteteasca rugaciunea si sa ne aduca mai mult in comuniune cu Parintele, precum si cu toti sfintii bineplacuti ai lui Dumnezeu care fac parte din Biserica Lui Biruitoare.
Daca Dumnezeu a ingaduit aceasta, fie ca sa fie spre o si mai mare slavire a sa. Fie ca aceste uneltiri care se petrec la dezgroparea Parintelui Gheorghe Calciu sa ne inteteasca rugaciunea si sa ne aduca mai mult in comuniune cu Parintele, precum si cu toti sfintii bineplacuti ai lui Dumnezeu care fac parte din Biserica Lui Biruitoare.
***
Motto: ”Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala”. (Matei 18,7)
În plin postul Crăciunului, când toată lumea e mai preocupată de cele creștinești și mai aplecată cu sufletul spre cele sfinte, o veste a tulburat inimile credincioșilor: la mănăstirea Petru Vodă, locul ridicat de Părintele Iustin, s-a făcut parastasul de 7 ani pentru părintele Calciu Dumitreasa, iar acesta ar fi fost găsit cu trupul neputrezit. O singură televiziune, Antena 3, a dat imagini care păreau a susține întru totul ideea că părintele Calciu a fost găsit cu sfinte moaște. Știrea a fost rapid preluată de ziarele locale, presa națională și mai ales diverși români cu site-uri și bloguri aplecate spre mai multă sau mai puțină spiritualitate. Evident, au apărut elemente noi. Că obștea de la Petru Vodă ar fi cerut in corpore canonizarea părintelui Calciu, că este puhoi de lume care vine și cere același lucru și că, per ansamblu, într-o vreme în care românilor le-au rămas prea puțini stâlpi de susținere, părintele Calciu ar putea face mai multe pentru ei dacă ar fi declarat sfânt. La orizont se prefigurează o isterie crescândă, abil întreținută, care angrenează tot mai multe inimi (și mai puține minți), deși nimeni nu pare să fi considerat necesar să meargă până la Petru Vodă. Măcar să vadă. Noi am fost. Ce am văzut, ce am aflat, e cutremurător.
Părintele Calciu Dumitreasa
În 1963, a fost eliberat din închisoare, cu domiciliu forțat în Bărăgan, apoi a fost eliberat, în 1964, după amnistia generală. A urmat Filologia și Teologia, fiind învestit cu harul preoției și ajunge profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București. Este arestat pentru a doua oară în 1979, judecat și condamnat abuziv la mai mult de 10 ani închisoare și confiscarea averii. Arestarea a determinat un val de proteste din partea intelectualilor români aflați în străinătate: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A trecut prin secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava, apoi a fost dus la penitenciarul Aiud, unde mare parte din detenție a petrecut-o în izolare. După 5 ani și jumătate, în 20 august 1984, este eliberat, ca urmare a presiunilor internaționale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinței sale, în anul 1985 este obligat să părăsească țara împreună cu familia și se stabilește în Statele Unite, unde primește cetățenia de onoare. Aici și-a continuat lupta în numele lui Dumnezeu și eforturile pentru apărarea intereselor românilor, fiind primit la Casa Albă de 2 președinți – Ronald Reagan și George W. Bush.
A trecut la Domnul în Statele Unite, în ziua de 21 noiembrie 2006. Conform dorinței sale, este înmormântat în țara pe care a iubit-o atât de mult, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă:
”Mai întâi, să știți că Părintele Stareț al Mănăstirii Petru-Vodă, Arhimandritul Iustin Pârvu, ne-a acordat în cimitirul mănăstirii două gropi alăturate, pentru ca, așa cum am trăit în viață, să fiu și-n moarte cu soția mea Adriana, care m-a ajutat în împrejurările grele, cu un curaj pe care înainte de aceste împrejurări nici nu i l-am bănuit. La căpătâi va fi o singură cruce de piatră, pe care vor fi scrise numele noastre, data nașterii și a decesului și un îndemn către cei care ne vor vizita mormântul, să se roage pentru noi.
Conform legilor americane, trupul meu va fi depus într-o casă mortuară, care va îndeplini procedurile prevăzute pentru un trup care va fi transportat în România.
După spălarea profesională făcută de casa mortuară, rugați un preot ortodox să spele trupul cu vin și untdelemn, rostind rugăciunile de cuviință și miruindu-mă pe tot trupul. Apoi, să mă îmbrace cu straiele preoțești și pe piept să-mi pună icoana Maicii Domnului, cea sculptată în os și fixată într-un cadru de lemn, pe care mi-a dăruit-o în spital Prea Fericitul Patriarh Teoctist al României, care mi-a dat și binecuvântare pentru asta. În mâna dreaptă să-mi pună sfânta cruce și metaniile primite de la Mănăstirea Diaconești, care vor merge cu mine în mormânt”
(Părintele Calciu, 12 noiembrie 2006, Spitalul Militar București).
Testamentul
Ca și când ar fi știut ce se va întâmpla peste ani, părintele Calciu a lăsat un testament, cu lucruri clare și deloc interpretabile:
”Știu că înmormântarea mea va fi înconjurată de o anumită vâlvă, pe care n-o merit în moarte, precum n-am meritat-o nici în viață. Oameni vor vorbi, vor crea legende, dar Dumnezeu va deosebi adevărul de legendă și mă va arăta așa cum am fost, ca un păcătos și nevrednic. (…) Am vorbit mai sus despre acel duh de pietate populară care poate greși, poate crea false minuni. De aceea Vă rog, Prea Cuvioase Părinte stareț, să găsiți o cale prin care să împiedicați asemenea lucruri: fie că veți lăsa la mănăstire un document, fie că veți pune acest document în sicriul meu. Diavolul s-ar putea folosi de această mitologie populară spre a împiedica putrezirea trupului meu și atunci ar putea fi rătăcirea din urmă mai mare ca cea dintâi.
Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcție sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat și, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoții să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care a fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înșelarea celui rău. Să fie legați preoții care m-au văzut să nu vorbească niciodată despre această minune falsă și trupul pus într-o altă groapă spre a fi uitat pentru totdeauna.”
(Preot Gheorghe Calciu, 28 octombrie 2006, Spitalul Militar București, cit. Viața Părintelui Gheorghe Calciu, Ed. Chistiana, București, 2007)
În fața acestui testament, nu prea mai e loc de comentarii sau interpretări. Totuși, la Petru Vodă, trei-patru călugări s-au erijat în interpreți, inspirați din exterior, de divinitate sau nu. Conducătorul lor pare a fi părintele Teodot, cel care și recunoaște că inițiativa de a-l dezgropa pe părintele Calciu i-a aparținut. Pe părintele Teodot l-am găsit în chilia părintelui Iustin, în camera din spate, veghind trupul părintelui Calciu și uscându-l cu aeroterma.
Parastas la un mormânt gol
Părintele Teodot e dornic să vorbească și să justifice ce s-a făcut, chiar dacă asta înseamnă să amestece propria-i voință cu învățămintele părintelui Calciu, ale părintelui Iustin ori chiar lucrarea Sfântului Duh. Povestește, oricui vrea să-l asculte, iar povestea e stupefiantă.
Și a început cu
”M-am dus la mormântul părintelui Calciu, cu care am avut o legătură deosebită. Când am fost călugărit, părintele Calciu era aici și a ținut predică. Eu am partea orizontală a Crucii părintelui Calciu la mine în chilie. Acea parte înseamnă iubirea de oameni. Am mers la mormântul părintelui Calciu și i-am spus: «Părinte, eu nu vreau să te supăr, pentru că știu că ești sfânt. Dacă tu vrei să fii dezgropat, de-ne nouă încredințare», și mi-a zis: «Cu toată bucuria!»”A urmat o revelație pe care părintele Teodot a simțit-o ca pe ”o putere deosebită” într-o noapte de sâmbătă, dar nu s-a putut duce să dezgroape trupul părintelui Calciu că n-a venit ”cineva” cu uneltele. Și-a amânat-o pentru marți, mai ales că
”Luni i-am spus părintelui stareț ce am de gând, el mi-a spus că oficial nu dezgroapă pe nimeni, dar facă-se voia Domnului”.
”Marți am început să-l dezgrop, ziua în amiaza mare. Am reușit să ajung până la podul de lemn de deasupra sicriului, iar când am ajuns aici am fost împiedicat. A venit cineva și m-a luat de acolo, m-a înșelat că mă duce nu știu unde și până la urmă nu am mai continuat dezgropămintea. Alții au fost puși să toarne pământ înapoi, să-l îngroape la loc. Cineva ne-a acuzat că ne jucăm cu Dumnezeu și cu sfinții”.
Marți era 11 noiembrie, amănunt important de precizat. Teodot nu spune că s-ar fi făcut vreo slujbă creștinească la momentul dezgropării, dar zice că a postit el două zile jum’ate. După care a căutat pe internet predicile părintelui Calciu și din prima oferită de Google a ales îndemnul de care avea nevoie mai departe:
”Aceasta a fost una din încredințările prin care noi am avut puterea să purcedem în noaptea de joi spre vineri (14 spre 15 noiembrie)… Aceasta a fost lucrarea Duhului Sfânt, dar pe noi nu ne crede nimeni”.
„Noi l-am scos înainte de slujba de parastas, el era aici înainte de slujbă, scos de noi. Acolo am lăsat câteva oase…”
Cum s-a făcut parastas dacă nu mai era trupul acolo, cum au făcut preoții slujba dacă știau că mormântul e gol – sau, poate, nu știau -, cum au putut fi lăsate niște oase acolo dacă trupul era întreg, acestea și multe altele sunt întrebări la care nu avem deocamdată răspunsuri.
Mitropolitul și starețul Hariton… Facă-se voia Domnului
Cu greutatea și importanța pe care i-o asigură statutul de păstrător al cheilor de la chilia Părintelui Iustin, părintele Teodot este acum gardianul trupului părintelui Calciu. Nu dă cheile nimănui și, cu excepția lui și-a celor trei companioni, toți călugării de la Petru Vodă sunt ”turbați de diavol”.
”Au vrut să-l îngroape la loc. Au venit la mine și au vrut să îmi ia cheia cu forța, m-au amenințat că vor sparge ușile. (…) Eu atunci am zis că ar fi cel mai bine să vină mitropolitul, ca să decidă ce să facem. Numai așa i-am putut liniști. Când a venit mitropolitul, a ascultat ce a avut de spus fiecare dintre noi și a spus că părerea lui este să-l îngropăm înapoi și să punem în biserică cele câteva oseminte care ne-au rămas. Tot atunci, ne-a spus că nu ne obligă să facem asta, că n-o să vină cu jandarmii să ne oblige, ci că e strict părerea lui”.
”Nu putem avea o poziție oficială, pentru că avem o problemă în acest moment cu fiul părintelui Calciu, care vrea să dea în judecată mănăstirea și să ceară multe zeci de mii de dolari”.
Înțelegem că ar fi o consecință a dezgropării trupului fără acordul familiei. Întrebat de acțiunea grupului lui Teodot, părintele stareț a fost evaziv:
”S-au grăbit, lucrurile nu se fac așa”.
Am insistat să aflăm de ce Teodot are cheile și se comportă ca și cum ar fi el, singur, stăpân peste acea parte din mănăstire. Părintele stareț a dat un răspuns împăciuitor, dar care nu se leagă cu regulile de ascultare dintr-o mănăstire:
”Eu sunt venit de puțin timp. Am găsit aici niște lucruri și nu le pot schimba dintr-o dată”.
Noi, de aici, înțelegem că, dată fiind perioada scurtă de când părintele Hariton este stareț, nu-și permite să intre întru totul în atribuțiunile funcției.
Lipsa de fermitate în acest caz, de la nivelul starețului până la ÎPS Teofan, nu face însă decât să-i dea părintelui Teodot impresia că are perfectă dreptate și justificare în ceea ce a făcut și face.
”Eu nu voi face niciodată acest lucru, nu voi da cheia unor persoane care sunt în ispită, în boală demonică. Ei sunt înfricoșați de lege, nu au încredere în sfântul. (…) În afară de o parte din obștea de aici, căzută în ispită, aflarea moaștelor este motiv de mare bucurie. În prezența mitropolitului, un preot bolnav, părintele Luca, ar fi cerut alungarea din obște a celor care au dezgropat sfintele moaște. A spus că este cea mai mare fărădelege și neascultare, că fiecare a făcut ce a vrut. Dacă ar fi fost un blestem, s-ar fi întâmplat ceva, dar moaștele au rămas intacte”.
Promisiunea Mitropoliei: ”lucrurile se vor așeza într-un firesc”
Am luat legătura, marți, 10 decembrie, cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, pentru a afla poziția oficială asupra situației de la Petru Vodă și, mai ales, asupra perspectivelor care se întrevăd, dat fiind că trupul părintelui Calciu odihnește acum pe un pat de scânduri, la căldura unei aeroterme, și i se aduc alături vizitatori care să-l cinstească și să-l sărute ca pe moaște. Părintele Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al MMB, ne-a explicat că
”În general, Biserica Ortodoxă nu se grăbește cu canonizarea, acest lucru se întâmplă la multă vreme după trecerea în neființă. Au fost mulți sfinți canonizați după foarte mulți ani. De exemplu, Sf. Ștefan cel Mare a fost târziu canonizat, deși în evlavia poporului exista ca sfânt. Nu e nicio grabă, nu e în duhul Bisericii să grăbească lucrurile atunci când vorbim de canonizare”.
”Ar trebui îngropate. Bine, acum, depinde, de la caz la caz”.
Strict în cazul trupului părintelui Calciu Dumitreasa, părintele Constantin Sturzu a fost limpede:
”Cum n-a fost îngropat la loc?! Știam că a fost îngropat”.
După ce i-am spus părintelui ce știm noi – că trupului părintelui Calciu nu numai că n-a fost pus înapoi în țărnă, ci este ținut în chilia părintelui Iustin și este arătat tuturor pelerinilor care ajung la Petru Vodă, pentru ca aceștia să se închine la el ca la sfinte moaște -, pr. Constantin Sturzu a cerut un răgaz. A revenit apoi, la scurt timp:
”Într-adevăr, lucrurile stau așa cum le-ați spus dvs. Am înțeles că la nivelul Mitropoliei se știe acest lucru. Ce pot eu să vă spun este că în acest moment lucrurile se analizează din mai multe puncte de vedere. Și legale, și canonice, chiar testamentare, pentru că părintele Calciu a lăsat clar că nu vrea să fie dezgropat, iar asta va cântări foarte mult în analiză. Avem încredere și în maturitatea obștii și credem că lucrurile se vor așeza într-un firesc al lor. În câteva zile, nu mai mult”.
Îndemn la cumpătare
În fața poziției încă ambigue a oficialilor Bisericii Ortodoxe și a determinării părintelui Teodot, ne vedem obligați să facem acest îndemn la cumpătare. Departe de noi gândul de a ne îndoi de harul părintelui Calciu. Ba, dimpotrivă, Bunul Dumnezeu să-l răsplătească pentru toate eforturile făcute în slujba Mântuitorului Iisus Hristos, după cât de mult a iubit și a slujit România, Biserica Creștină Ortodoxă și creația lui Dumnezeu!
Trebuie totuși să ținem cont de chiar testamentul său, de faptul că a murit în țară străină și a fost primenit după obiceiuri străine, pentru un transport care a durat 2 săptămâni.
Părintele Teodot spunea că, atunci când l-au dezgropat, părintele Calciu era
”până la brâu într-un sac de nylon și tot ce era în sac s-a păstrat, în ciuda umezelii din jur”.Din cauza umezelii a pus el aeroterma. Un preot din Bacău, venit să vadă cu ochii lui realitatea, a exclamat:
”Bine, părinte, dar dacă sunt sfinte moaște n-au nevoie să fie uscate cu aeroterma!”Există un lucru care ar trebui să ne facă și mai cumpătați: un martir al luptei anticomuniste, umilit, bătut, batjocorit în închisori, are, de aproape o lună de zile, trupul deshumat și expus agresiunilor de oriunde și de tot felul. Ori tocmai asta a cerut să nu i se facă.
Întrebarea e qui prodest?
Ultima oră: Ieri, miercuri, 11 decembrie, părintele Constantin Sturzu de la Mitropolia Moldovei și Bucovinei ne-a declarat, pe la prânz, că
”Suntem în aceeași etapă, dar lucrurile urmează să se rezolve, nu mai durează mult”.Tot cam pe atunci, dinspre Petru Vodă a venit și vestea că părintele Calciu Dumitreasa a fost reînhumat, iar călugării care l-au tulburat în odihna sa au fost trimiși spre alte locuri.
”În testamentul părintelui scrie că dacă va fi dezgropat și găsit întreg, să fie îngropat nu știu unde, iar cei care îl îngroapă să fie «legați», așa încât să nu știe nimeni niciodată unde a fost pus. Asta e smerenia lui, noi nu putem să facem așa ceva ad-literam. Noi trebuie să înțelegem în duh testamentul” – interpretarea lui Teodot a testamentului părintelui Calciu.[...]
Dana OSTAHIE
Valentin BĂLĂNESCU
Sursa: Monitorul de Neamt A doua prigonire a părintelui Calciu
***
Se închină la o groapă goală, convinşi că de acolo a fost dezgropat un sfânt. La mânăstirea Petru Vodă din Neamţ, credincioşii aprind o lumănare şi se roagă la vechiul mormânt al părintelui Gheorghe Calciu.
Deşi preotul deshumat în urmă cu câteva săptămâni a fost îngropat, marţi, într-un alt cavou.
Credincioşii continuă să-i aprindă lumănări părintelui Gheorghe Calciu la vechiul mormânt. Chiar dacă Mitropolia a decis marţi [9 decembrie] să-i îngroape trupul într-un alt loc din cimitirul mănăstirii.
Deşi preotul deshumat în urmă cu câteva săptămâni a fost îngropat, marţi, într-un alt cavou.
Credincioşii continuă să-i aprindă lumănări părintelui Gheorghe Calciu la vechiul mormânt. Chiar dacă Mitropolia a decis marţi [9 decembrie] să-i îngroape trupul într-un alt loc din cimitirul mănăstirii.
Parintele staret Hariton Negrea:
Groapa de acolo a fost acoperita. S-a recurs din acest moment de acord cu Parintele Gheorghe Calciu si bineinteles un fel de semicavou foarte bine protejat.
Parintele Constantin Sturzu:
Spune foarte clar faptul ca daca trupul sau va fi dezgropat, "sa fie pus intr-o alta groapa spre a fi uitat pentru totdeauna".
Chiar fiul preotului Calciu, un avocat stabilit în America, ar fi cerut îngroparea tatălui său şi respectarea testamentului pe care părintele l-a lăsat.
Parintele staret Hariton Negrea:
A invocat drepturi civile. Chiar a somat Manastirea, in cazul in care nu vom aplica acest testament, dansul ne poate aduce in fata instantei americane.În urmă cu câteva săptămâni, părintele a fost dezgropat după ce un alt preot al mănăstirii ar fi avut o viziune.
Monahul Teodot:
Rugandu-ma Parintelui Calciu, am simtit ca cere sa fie dezgropat. Uitati trupul este neputrezit. De trei saptamani este aicea. I s-au facut toate dezlegarile. Si arhieresti!Parintele staret Hariton Negrea:
El nu a avut un vis. I s-a parut. A crezut. A simtit, poate in biserica, in momentul slujbelor ceva.
După scandalul deshumării părintelui Calciu, preotul Teodot a fost mutat la o altă mănăstire. Călugării vorbesc despre o pedeapsă primită de la mai-marii bisericii.
Calugar, Petru Voda:
Parintele staret Hariton Negrea:
Calugar, Petru Voda:
30 de zile, dupa cate am inteles eu. 30 adica e un fel de canon.Şi fără preotul Teodot, credincioşii tot vorbesc de minuni. Faptul că trupul părintelui Calciu era intact, la şapte ani după ce a fost îngropat, este pentru ei un semn divin.
Parintele staret Hariton Negrea:
Poate ca a fost, chiar cum zice Parintele Gheorghe Calciu, o lucrare a celui rau. Numai Dumnezeu va adeveri lucrul acesta.
Sursa: Observatorul.TV Mormântul părintelui Gheorghe Calciu a iscat un scandal monstru
PAGINI WEB:
Din pacate scandalul s-a raspandit. Bine era daca prietenii parintelui Filoteu Balan, Victor Roncea si cei de la Monitorul de Neamt nu ar fi intrat in ponegrirea faptasilor. Astfel scandalul s-a amplificat in loc sa se aseze linistea.
RăspundețiȘtergere