 |
| Cuviosul Sofronie Saharov. Sursa foto: Vasile Calin Dragan |
Dacă ne rugăm din inimă, cu toată atenţia, ziua va fi imprimată de rugăciunea noastră şi tot ceea ce se întâmplă va îmbrăca un caracter diferit. Binecuvântarea pe care am cerut-o de la Preaînaltul Dumnezeu va face să se nască o pace în sufletul nostru ce va avea un efect minunat asupra felului în care vedem şi înţelegem lumea. Omul de rugăciune priveşte mediul înconjurător într-o altă lumină. Calitatea intrinsecă a vieţii sporeşte.
Cu timpul, rugăciunea va pătrunde firea noastră până ce treptat un om nou se naşte în Dumnezeu.
Iubirea de Dumnezeu, Care îşi trimite cu adevărat binecuvântarea Sa
asupra noastră, slobozeşte sufletul nostru de presiunile din afară.
Singurul imperativ este acela de a păstra această legătură iubitoare cu
Dumnezeu. Nu ne va păsa de ceea ce cred despre noi oamenii sau de felul
în care ei ne tratează. Vom înceta să ne mai temem că le pierdem
favoarea. Îi vom iubi pe semenii noştri fără să ne mai întrebăm dacă şi
ei ne iubesc pe noi.
Hristos ne-a dat porunca de a ne iubi unii pe alţii, dar n-a făcut o
condiţie a mântuirii din faptul ca şi ei să ne iubească, într-adevăr, se
poate foarte bine să nu fim agreaţi pentru independenţa noastră de
spirit. În aceste zile e esenţial să fim în stare să ne protejăm pe noi
înşine de influenţa celor cu care venim în contact. Altfel, riscăm să
pierdem atât credinţa, cât şi rugăciunea. Toată lumea poate să ne
socotească nedemni de atenţie, de încredere sau respect - nu va însemna
nimic dacă Domnul ne primeşte. Dimpotrivă, nu ne va fi de nici un folos
daca întreaga lume gândeşte bine despre noi şi ne cântă osanale, dacă
Domnul nu vrea să Se sălăşluiască întru noi.
Acesta e doar un fragment al libertăţii la care se referea Hristos atunci când a spus: „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”
( In 8,32). Singura noastră grijă va fi aceea de a stărui în cuvântul lui
Hristos, de a ne face ucenici ai Săi şi de a înceta de a mai fi
slujitori ai păcatului. Căci „tot cel ce face păcatul,
păcatului îi este rob. Iar robul nu rămâne-n casă pe veci; Fiul însă
rămâne pe veci. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi
veţi fi” (In 8, 34-36). Rezultatul final al rugăciunii e acela de a ne face fii ai lui Dumnezeu, şi ca fii vom locui pururea în casa Tatălui nostru. „Tatăl nostru Care eşti în ceruri...”
Desigur, adevărata rugăciune nu vine dintr-odată. Nu e lucru simplu să menţinem inspiraţia fiind înconjuraţi de apele îngheţate ale lumii care nu se roagă.
Hristos aruncă Focul Dumnezeiesc pe pământ, şi noi ne rugăm Lui ca El
să aprindă inimile noastre astfel ca să nu fim biruiţi de frigul cosmic,
ca nici un nor negru să nu stingă flacăra strălucitoare.
Dintre toate apropierile de Dumnezeu, rugăciunea este cea mai bună şi
nu în ultimă instanţă este singurul mijloc autentic în acest scop. În actul rugăciunii mintea omenească îşi găseşte expresia ei cea mai nobilă.
Starea mentală a unui om de ştiinţă angajat în cercetare, a artistului
ce creează opere de artă, a gânditorului cufundat în filozofie - chiar
şi a teologilor de profesie ce-şi propun învăţăturile lor - nu poate fi
comparată cu cea a omului de rugăciune ajuns faţă în Faţă cu Dumnezeul
Cel Viu. Oricare gen de activitate mentală cere mult mai puţină
încordare decât rugăciunea. Putem fi în stare să lucrăm zece sau
douăsprezece ore, dar sunt suficiente numai câteva clipe de rugăciune
şi, iată, suntem deja epuizaţi.
Rugăciunea poate împlini toate lucrurile. Chiar dacă suntem lipsiţi de daruri naturale, oricare dintre noi poate să obţină şi obţine prin rugăciune daruri suprafireşti.
Acolo unde cunoaşterea raţională lipseşte, am face bine să ne aducem
aminte de faptul că, independent de capacitatea intelectuală a omului, rugăciunea poate aduce o formă mai înaltă de cunoaştere. Există
tărâmul conştiinţei reflexive, al argumentului demonstrativ; şi există
tărâmul în care rugăciunea este trecerea care duce spre contemplarea
nemijlocită a lucrurilor dumnezeieşti.
(Arhimandritul Sofronie Saharov, Rugăciunea - experiență a Vieții Veșnice, Editura Deisis, 2001, p. 63)
Sursa: Doxologia, Rugăciunea - experiența Vieții Veșnice
***
***
Rugăciuni ale fericitului Arhimandrit SOFRONIE către
Sfanta Treime
Sfanta Treime, Tata, Fiule si Duhule; Preainalte Dumnezeule, Imparate si Facatorule a toata vesnicia, Care ne-ai cinstit pe noi cu chipul Tau, si ai scris imprejur, in chipul vazut al firii noastre, asemanarea Fiintei Tale nevazute, fa-ne sa aflam mila si har in ochii Tai, ca sa Te putem slavi in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale, impreuna cu toti sfinti care din veac au bineplacut Tie.
*
Tata, Fiule si Duhule; Dumnezeire Treimica, O Fiinta in Trei Ipostase; Lumina neapropiata, Taina preaascunsa! Ridica mintile noastre spre contemplarea judecatilor Tale nepatrunse si umple inimile noastre cu lumina Iubirii Tale dumnezeiesti, ca sa putem sluji Tie in Duh si in Adevar pana la cea mai de pe urma suflare a noastra. Rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste!
*
Sfanta Treime, Parinte, Fiule si Duhule, Singurul Adevaratul Dumnezeul nostru, Pururea viu si Atotputernic, Care singur dai tarie celor necajiti si sprijin celor slabi; Tu, fara de Care cei puternici slabesc si cei tari devin neputinciosi, cei satuli flamanzesc si cei tineri se incovoaie, asculta-ne intru necazul nostru si ridica-ne la o slujire vrednica de Tine. Rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste!
***
Rugăciuni ale fericitului Arhimandrit SOFRONIE către
Dumnezeu Tatăl
Cel ce ești, Dumnezeule Tată, Stăpâne Atotțiitorului, Care ne-ai facut si ne-ai adus pe noi întru această viață, dă-ne să Te cunoaștem pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat.
*
Dumnezeule Tata, Cel vesnic binecuvantat; Care ne-ai chemat la slava vesnica in Iisus Hristos, Care, fara de pacat fiind, a purtat pacatele lumii, si S-a urcat pe cruce ca noi sa fim vii in veci; Care in slabiciunea trupului omenesc a aratat chipul desavarsirii Tale - pe Tine, Tata Preasfant, Te rugam umple-ne de sus cu taria Ta, ca sa putem calca pe urma pasilor Sai. Fa-ne asemenea bunatatii Fiului Tau in aceasta vreme trufasa si nestatornica, ca nu cumva din pricina neadevarului nostru calea Adevarului Tau sa sufere defaimare, nici sa nu fie intinata de fiii celui potrivnic.
*
Dumnezeule si Tata fara de inceput, Cel binecuvantat in veci, Care ne-ai descoperit noua taina caii mantuirii tale, innoieste firea noastra, prin salasluirea in noi a Cuvantului Tau, si fa-ne temple ale Duhului Tau Sfant, ca totdeauna fiind paziti de Tine sa Te slavim dupa cuviinta, acum si pururea!
*
Atotputernice Dumnezeule si Tata al nostru, Izvorule al timpului si al vesniciei, Care prin puterea Ta ai pus hotar vieti noastre pe pamant, si prin Fiul Tau Cel Unul-Nascut ne dai prin inviere viata vesnica si imparatie neclintita, primeste-ne pe noi care ne rugam Tie si intareste-ne prin Duhul Tau Cel Sfant!
***
Rugăciuni ale fericitului Arhimandrit SOFRONIE către
Mântuitorul Hristos Dumnezeu
Doamne, Iisuse, Tu ești lumina venită pentru a mântui lumea. Luminează ochii cei duhovnicești ai inimii mele și mă învrednicește ca să umblu înaintea Feței Tale ca la lumina zilei, fără a face pași greșiți.
*
Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina vesnica, Care ai stralucit din Tatal mai inainte de a fi lumea, Care ai deschis ochii orbului din nastere, deschide si ochii inimilor noastre si da-ne sa Te vedem pe tine, Ziditorul si Dumnezeul nostru!
*
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Te rugam si Te imploram, nu ne lepada de la fata Ta si nu Te mania de faradelegile noastre. Arata-Te noua, Lumina a lumii, ca sa ne descoperi taina cailor mantuirii Tale, ca sa ne facem fii si fiice ale luminii Tale!
*
Doamne, Iisuse Hristoase, Care esti stralucirea Tatalui, Chipul Ipostasei Sale, Icoana atotdesavarsita a Fiintei si a Firii Sale, deschide inimile noastre si opreste mintile noastre ca sa Te putem cunoaste pe Tine, Fiule Cel Unul-Nascut si iubit al Tatalui. Cu frica si credinta stam inaintea Ta, lepadand deznadejdea noastra pentru adanca mila Ta. Prin puterea duhului Tau, ridica-ne ca sa urmam pasilor Tai!
*
Doamne, Iisuse Hristoase, Vesnicule Imparat Singurul Arhiereu adevarat, Care pe cruce Te-ai adus pe Tine Insuti lui Dumnezeu Tatal spre ispasire pentru pacatele lumii, si in aceasta slujire jertfelnica ne-ai dat ca sfanta hrana Trupul Tau cel nestricacios si Preascumpul Tau Sange ca bautura de-viata-datatoare, fa-ne vrednici de aceste negraite Taine, ca sa ne facem partasi ai Firii Dumnezeiesti, scapand de stricaciunea ce domneste in lume prin placere. Rugamu-ne Tie, Doamne, auzi-ne si ne miluieste!
Rugăciuni ale fericitului Arhimandrit SOFRONIE către
Sfântul Duh
Vino, Cela Ce Singur ești Sfânt, Sfințește-mă și curățeste-mă de toată întinăciunea. Vino, Cela Ce Singur ești Viu cu adevarat și vindecă-mă de moartea care m-a lovit. Vino, Lumina adevărată și fă lăcașul Tău în mine, pentru toată veșnicia.
*
Duhule Sfinte, Atotputernice Dumnezeule, Mangaietorule Milostive si Aparatorule Atotputernic, datatorule de Intelepciune si Lumina a Descoperirii, Care prin pogorarea Ta ai adus marginile lumii la singura cunostinta adevarata a lui Dumnezeu, vino si Te pogoara peste noi, care plangem dupa Tine pururea, luminandu-ne si sfintindu-ne, tamaduindu-ne si mangaindu-ne cu mangaierea Ta!
*
Duhule Sfinte, Imparate Vesnic si Datatorule al vietii nestricacioase, priveste in nesfarsita Ta mila asupra neputintelor firii noastre. Lumineaza-ne si sfinteste-ne. Fa ca lumina cunostintei Tale sa straluceasca in inimile noastre intunecate. Si in vasele de lut ale firii noastre arata puterea Ta nebiruita!
*
Duhule Sfinte, tainica Lumina, Lumina nepatrunsa, Lumina mai presus de orice nume, vino si te salasluieste in noi. Izbaveste-ne de intunericul necunostintei si umple-ne cu noianul cunostintei Tale!
Rugaciuni culese din cartea: Rugăciunea - experiența Vieții Veșnice de Arhim. Sofronie
***
Rugăciunea părintelui SOFRONIE pentru
unire
„Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatul lumii, Carele suindu-Te pe muntele Golgothei răscumpărat-ai pe noi din blestemul legii şi ai preînnoit chipul Tău cel căzut, pe Cruce preacinstite mâinile Tale întinzând, ca pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi întru una să aduni şi, trimiţând pe Preasfântul Duh, la unime pe toţi ai chemat; Tu dar, fiind a Tatălui strălucire, înainte de a ieşi la această mare lucrare de sfinţenie a lumii răscumpărăre, rugatu-Te-ai Părintelui Tău ca toţi una să fim, precum Tu eşti cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Însuţi dăruieşte nouă har şi înţelepciune, spre a împlini această poruncă în fiece zi, şi ne întăreşte în nevoinţa acelei iubiri care ai poruncit-o nouă, zicând: “Să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu am iubit pe voi”.
Prin Duhul Tău Cel Sfânt dăruieşte nouă puterea de a ne smeri unul altuia, amintindu-ne că cel ce iubeşte mai mult, acela mai mult se şi smereşte; învaţă-ne unul pentru altul a ne ruga, poverile unul altuia cu răbdare a purta şi uneste-ne pe noi, pentru numele Tău cel Sfânt, întru cea a dragostei nedespărţitei legături, ca într-o turmă de oi ascultătoare împrejurul Părintelui şi Povăţuitorului nostru iubit, dând nouă şi a vedea în fieştecare frate şi soră – chipul slavei Tale celei negrăite; şi a nu uita că fratele nostru este viaţa noastră.
Aşa, Doamne, Cela ce pentru bunăvoirea Ta ne-ai adunat întruolaltă de la marginile lumii, fă-ne a fi cu adevărat într-o frăţie, vieţuind într-o inimă, într-o voie, într-o dragoste, ca un om, după cel mai nainte de veci sfatul Tău pentru Adam, cel întâiu născut.Întăreşte, apără şi acoperă sălaşul acesta cel sfânt pe care l-a sădit dreapta ta, şi umbrează-l pe el sub acoperământul Preacuratei Maicii Tale şi a Cuviosului Părintelui nostru Siluan, ocrotitorul nostru; pe fiecare binecuvântând şi ocrotind, care aici vieţuiesc, păzindu-ne de gânduri de stricăciune făcătoare, de cuvinte sau de porniri potrivnice ale inimii, care prăpăstuiesc sfântă lucrare a slujirii noastre; spre a se zidi sălaşul acesta pe piatra Evanghelicelor Tale porunci, întru loc de tămăduire, loc de sfinţire şi de mântuire nouă înşine precum şi tuturor celor ce aleargă către dânsul, cei osteniţi şi împovăraţi fraţii şi surorile noastre, şi ca să aflăm toţi odihnă întru Tine, Cel blând şi smerit Împăratul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”
(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări Duhovnicești Vol.1, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, pp. 381-382)
Sursa: Doxologia, Rugaciunea de unire a Parintelui Sofronie
***
Rugăciunea fericitului Arhimandrit SOFRONIE pentru
smerenie
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule Sfânt și mare, Tu Însuți învață-mă smerenia Ta. Ascultă-mi rugăciunea și miluiește-mă pe mine, păcatosul!
***
Rugăciunea Sfântului SILUAN ATHONITUL pentru
smerenie
Rugaţi-vă pentru mine, toţi Sfinţii, ca sufletul meu să înveţe smerenia lui Hristos. Sufletul meu însetează dupa ea, dar nu o poate atinge şi o caut plângand, ca un copil ce s-a pierdut de mama lui:
“Unde eşti Tu, Domnul meu? Te-ai ascuns de sufletul meu şi te caut cu lacrimi”.
“Doamne, dă-mi puterea de a mă smeri înaintea măreţiei Tale”.
“Doamne, a Ta este Slava în Cer şi pe pămant. Dă-mi mie, zidirii tale firave şi smerite, Duhul Tău cel Sfant”.
“Mă rog bunatăţii Tale, Doamne, priveşte asupra mea din înălţimea Slavei Tale şi dă-mi puterea de a Te lauda zi şi noapte, căci sufletul meu Te-a iubit prin Duhul Sfânt. Tânjesc după Tine şi Te caut cu lacrimi”.
“Doamne, dă-ne Duhul Sfânt. Prin El Te vom slăvi zi şi noapte, căci dacă trupul nostru e slab, Duhul Tău e viu şi dă sufletului puterea de a Te sluji cu râvnă. El întareşte în sufletul nostru iubirea Ta, îl linişteste întru Tine cu o odihnă desavârşită şi nu mai vrea să se gândească decât la iubirea Ta”.
“Doamne, mintea mea lipsită de putere nu poate ajunge la Tine. Ca şi regele Avgar Te chem:
Vino, şi tămăduieşte-mi rănile gândurilor mele cele rele şi Te voi lăuda ziua şi noaptea, Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile să ştie ca Tu Doamne, săvârşeşti minuni ca şi altădată, ierţi păcatele, sfinţeşti şi dai viaţă”.
***
Rugaciunea Sfântului SILUAN ATHONITUL pentru
lume
Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.
Dă fiecarui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău.
Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine.
Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunatatea Ta.
Mintea noastra este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează.
Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă.
Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.
PAGINI WEB:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu