Acatistul Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintele nostru Dionisie, care s-a nevoit în Sihăstria de la Colciu

Acatistul Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintele nostru 
Dionisie, care s-a nevoit în Sihăstria de la Colciu

Facere a lui Haralambie Bousia, imnograful Bisericii Alexandriei

Traducere de Ana Benegui

Condacul 1. Glas 8. Apărătoare Doamnă…

Pe cel ce ne povățuiește la pacea și la iubirea lui Dumnezeu, pe cel ce cu nevoință la Colciu a viețuit și cu înțelepciune ceata monahilor și mulțimile credincioșilor a povățuit la locașurile cerurilor, să-l cinstim ca pe o vistierie a harului dumnezeiesc, strigând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Icosul 1

Crinule bine-înflorit și binemirositor al grădinii Athonului, purtătorule de Dumnezeu Dionisie, floare ce răspândește bună-mireasma virtuții, primește cântarea celor ce te cinstesc pe tine și cu credință neclintită îți strigă:

Bucură-te, cel ce în România ai odrăslit;
Bucură-te, făclie a înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel de o râvnă cu Părinții cei vechi;
Bucură-te, împreună-locuitorule cu Cuvioșii Athonului;

Bucură-te, cunună a trezviei și podoabă a rugăciunii;
Bucură-te, înfrumusețătorule al credinței și al povățuirii insuflate de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce la cer îi conduci pe credincioși;
Bucură-te, mângâietorule al celor ce cumplit se istovesc;
Bucură-te, odor de mare preț al cinstiților Părinți;
Bucură-te, oglindă a strălucirii harului;
Bucură-te, comoară a viețuirii virtuoase;
Bucură-te, rază a cereștii desfătări.
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 2-lea

Odraslă a României, Dionisie, în Sfântul Munte ai făcut să înflorească trandafirii nestricăciunii, cel ce în Sihăstria Colciului ai îndulcit cetele monahilor și pe toți cei ce la tine veneau, împreună cu care cu evlavie strigai: Aliluia.

Icosul al 2-lea

Cu darurile iubirii de osteneală, ale postirii și ale rugăciunii ai intrat în Sfântul Munte, Dionisie, ca un tânăr smerit având flacăra iubirii de Dumnezeu arzând în inima ta, și noi care tine cu evlavie strigăm:

Bucură-te, strălucire a bunei cinstiri;
Bucură-te, temelie a nepătimirii;
Bucură-te, cel ce ai însetat după viețuirea deopotrivă cu îngerii;
Bucură-te, cel ce ai arătat în chip limpede calea plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în inima ta S-a sălășluit Hristos Împăratul;
Bucură-te, că prin luptele tale l-ai biruit pe vrăjmașul;
Bucură-te, culme a Cuvioșilor Bisericii;
Bucură-te, frumusețe veselitoare a înfrânării și a postirii;
Bucură-te, cel ce ai fost mai puternic decât patimile trupului;
Bucură-te, mijlocitor al îndumnezeirii multora;
Bucură-te, podoaba monahilor celor cinstiți;
Bucură-te, călăuză a sufletelor către cer;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 3-lea

Adusu-te-ai pe tine însuți ca dar lui Dumnezeu din tânără vârstă, Dionisie fericite, și cu toată râvna sufletului tău ai arătat Sfântul Munte sălaș al ostenelilor tale, cel ce cu credință neîncetat cântai: Aliluia.

Icosul al 3-lea

Ai avut iubirea de osteneală ca împreună mergătoare cu tine în viață și ai lucrat în Mănăstirea Iviron, Dionisie, spre dobândirea și cumpărarea unei chilii, Fericite Cuvioase, în Karyesul Athonului, cel ce pe toți îi îndemni să cânte:

Bucură-te, iubitor al Dumnezeului celui Preaînalt;
Bucură-te, râvnitorule împotriva înșelătorului vrăjmaș;
Bucură-te, cinstit locaș al Mângâietorului;
Bucură-te, pierzătorule al urâtorului de bine Veliar;
Bucură-te, că ai săvârșit calea viețuirii celei deopotrivă cu îngerii;
Bucură-te, că ai strălucit cu chipurile viețuirii ascetice;
Bucură-te, cel ce ai locuit în dumnezeieasca Sihăstrie a Colciului;
Bucură-te, înfrumusețătorule al credinței în Ziditorul Iisus;
Bucură-te, arătându-te făclie a străvederii;
Bucură-te, vistierie a rugăciunii și a cunoștinței;
Bucură-te, astru al rugăciunii smerite cu plecarea genunchilor;
Bucură-te, pom ce odrăslește nevoințe spre îndumnezeire;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 4-lea

Având râvnă dumnezeiască, Părinte Dionisie, ai suit prin tăcere și nevoință toată scara virtuților și ai ajuns la înalta nepătimire, fiind bineplăcut Domnului Iisus, Ziditorul lumii, și cântându-I: Aliluia.

Icosul al 4-lea

Te-ai nevoit în Sihăstria Colciului a cinstitei Mănăstiri Vatoped, în chip bineplăcut lui Dumnezeu, Dionisie, ca părinte duhovnicesc al mulțimii credincioșilor celei numite cu numele lui Hristos, pe care cu înțelepciune i-ai călăuzit la desăvârșirea virtuții; pentru aceasta, ție și noi împreună cu ei îți strigăm:

Bucură-te, podoaba părinților;
Bucură-te, veselia oamenilor celor muritori;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pe diavol îl gonești;
Bucură-te, că prin virtute ai disprețuit cele trecătoare;
Bucură-te, că ai biruit pe înșelătorul cel de demult,
Bucură-te, că ai bucurat pe Făcătorul tuturor;
Bucură-te, cel înfrumusețat cu mărgăritarele nepătimirii;
Bucură-te, cel ce te-ai slăvit cu chipurile nevoinței tale;
Bucură-te, cunoscătorule al celor din lăuntrul sufletelor;
Bucură-te, cel ce ai dăruit toată viața lui Hristos;
Bucură-te, pecete a rugăciunii celei înțelegătoare;
Bucură-te, vas al tăcerii și al înțelepciunii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 5-lea

Dorind să vestești lumii iubirea Domnului, Care dorește pe toți muritorii a mântui, Dionisie, cu dumnezeieștile tale îndemnuri ca și cu o trâmbiță te-ai făcut, nevoitorule, duhovnic neînșelat credincioșilor celor ce cu glas limpede cântă: Aliluia.

Icosul al 5-lea

Ți-ai îndreptat pașii spre Sihăstria Colciului și Chilia Sfântului Gheorghe, vestitule Dionisie, și prin cinstitele tale osteneli ai zidit Chilia din temelii, cu bun nume arătându-o; pentru aceasta strigăm:

Bucură-te, locuitor al pustiei;
Bucură-te, alinător al durerilor noastre;
Bucură-te, că ai primit harul străvederii;
Bucură-te, stâlp neclătinat al smereniei;
Bucură-te, că ai urmat cu adevărat liniștirea;
Bucură-te, că ai luminat cu raze strălucitoare Biserica;
Bucură-te, izvor prealimpede al dumnezeiescului har;
Bucură-te, crin cu bună mireasmă al vieții celei înțelepte;
Bucură-te, finic preafrumos al înțelepciunii;
Bucură-te, apărător prealuminat al curăției;
Bucură-te, tărie a celor ce aleargă la tine cu credință;
Bucură-te, capcană înfricoșată pentru demoni;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 6-lea

Făcând din inima ta grădină a dumnezeieștilor harisme, ai îndulcit pe cei ce veneau la tine, Dionisie, în Colciu, cu florile înțeleptelor tale cuvinte, Cuvioase; pentru aceasta, fericindu-te pe tine, strigăm Celui ce te-a slăvit pe tine: Aliluia.

Icosul al 6-lea

Strălucind în lucrarea minții, Dionisie, cu razele rugăciunii ai primit harul de a povățui prealuminat sufletele care zăceau în întunericul necunoștinței, de-Dumnezeu-insuflate, cărora le-ai deschis gura spre a striga cu bucurie:

Bucură-te, lumină a celor cuprinși de întuneric;
Bucură-te, făclie a părinților îndumnezeiți;
Bucură-te, lauda virtuții celei monahicești;
Bucură-te, cel ce scoți apă din izvoarele Mângâietorului;
Bucură-te, că deschideai ochii sufletelor, orb fiind;
Bucură-te, că ai săvârșit cu tărie ale tale lupte;
Bucură-te, cel ce ai urât delăsarea și trândăvia;
Bucură-te, cel ce ai înfrumusețat ceata monahilor;
Bucură-te, biruitorule al vrăjmașului celui făcător de rele;
Bucură-te, sprijin al credinței în Hristos;
Bucură-te, mijlocitor al nostru către Dumnezeu;
Bucură-te, al nostru slobozitor din strâmtorare;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 7-lea

Dorind a plăcea numai lui Dumnezeu, de-viață-Dătătorul, trupul ca ceara ți l-ai topit, Dionisie, și la El înălțându-ți, cinstite, duhul tău, te veselești împreună cu îngerii și neîncetat cânți Lui: Aliluia.

Icosul al 7-lea

Minunat între cuvioșii preoți și preacinstit odor al Bisericii lui Hristos te-ai arătat, Dionisie, nevoitorule de la Colciu, și fântână a harului Duhul Celui Mângâietor; pentru aceasta cu evlavie strigăm:

Bucură-te, alăută a neagoniselii;
Bucură-te, țiteră a nemânierii;
Bucură-te, psaltire a viețuirii celei virtuoase;
Bucură-te, organ al minunatei smerenii;
Bucură-te, harpă a dreptei socotințe și canon al ascultării;
Bucură-te, liră a bunătății și a vieții celei fără de prihană;
Bucură-te, cel ce ai zdrobit mândria celui rău;
Bucură-te, cel ce aduci mărire puterii Celui Preaînalt;
Bucură-te, făclie purtătoare de lumină a dreptei socotințe;
Bucură-te, rouă a înțelepciunii și a trezviei;
Bucură-te, frumusețe a cinstiților monahi;
Bucură-te, veselia strălucitelor lupte;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 8-lea

Ca un străin ai venit în Muntele cel cu Sfințit nume, Părinte, împreună locuitorule cu Sfinții îngeri, Dionisie, duhovnicescule povățuitor, pe care l-ai socotit, Cuvioase, ca pe un locaș smerit pentru viața ta cea pământească, cel ce cânți Domnului: Aliluia.

Icosul al 8-lea

În Sihăstria Colciului deopotrivă cu îngerii ți-ai petrecut viața ta, ca pe o bogăție de har dumnezeiesc, Dionisie, și comoara povățuirilor tale ai arătat-o credincioșilor ce se sârguiesc a le asculta pe ele, pe care îi îndemni a striga ție cu mare glas:

Bucură-te, gură a înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, finic al bunei-cinstiri;
Bucură-te, al bine-cinstitorilor povățuitor neînșelat;
Bucură-te, împreună-locuitor cu virtuțile cele ce hrănesc sufletul;
Bucură-te, podoabă a blândeții, a înfrânării și a rugăciunii;
Bucură-te, dar ceresc pentru cetele monahilor;
Bucură-te, ajutător al celor țintuiți la pat de boală;
Bucură-te, apărător al celor în nevoi și în primejdii;
Bucură-te, Părinte preablând al credincioșilor;
Bucură-te, cel ce plin de bucurie ne împarți nouă daruri;
Bucură-te, toiag al sufletelor ce se tulbură;
Bucură-te, stea ce ne călăuzești pe noi în întuneric;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 9-lea

Părinte purtător de Duh, cu stăruință te rugai înainte de mărturisirea credincioșilor, Dionisie, și după aceasta iarăși, ca un fierbinte mijlocitor către Ziditorul, pentru cei ce aveau să vină la spovedanie și care cu căldură strigă: Aliluia.

Icosul al 9-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai sfințit iarăși Muntele cel Sfânt, Dionisie, și ai udat inimile cele uscate de patimi, duhovnicescule Părinte, ale muritorilor celor ce se sârguiesc spre îndemnurile tale și cu credință neclintită strigă:

Bucură-te, curgere de tărie lăuntrică;
Bucură-te, vas al împreună pătimirii;
Bucură-te, cel părtaș la harul Duhului;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut ca o pasăre singuratică pe acoperiș;
Bucură-te, vultur cu aripi de aur al dreptei socotințe;
Bucură-te, fântână de străvedere pentru cei aleargă la tine cu credință;
Bucură-te, cel ce îi odihnești pe nevoitori și pe cei din lume;
Bucură-te, cel ce veselești inimile celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, iubitor al sărăciei lui Hristos;
Bucură-te, fluier al iubirii Lui;
Bucură-te, povățuitor al sufletelor smerite;
Bucură-te, al nostru mângâietor în cumplitele întâmplări;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 10-lea

Stâlp al dreptei cinstiri de Dumnezeu, Dionisie, te-ai arătat, cel ce ai propovăduit în Colciu nevoința ascunsă și aspră, cu trâmbița ostenelilor tale, Cuvioase nevoitorule, și spre îndumnezeire i-ai povățuit pe toți cei ce strigă: Aliluia.

Icosul al 10-lea

Cinstit întâistătător al Chiliei Sfântului Gheorghe celui purtător de biruință, te-ai arătat, Dionisie, în Colciu, cel ce cu mâinile tale din temelii ai înălțat-o, fericite, vrednicule de laudă, pentru cetele credincioșilor care strigăm:

Bucură-te, povățuitorule preabun;
Bucură-te, preot plin de Duhul lui Dumnezeu;
Bucură-te, călăuzitor al sufletelor preaneînșelat;
Bucură-te, cel părtaș la tainele Treimii, de Dumnezeu insuflat;
Bucură-te, stâlp și întăritură a vieții petrecute în nevoință;
Bucură-te, zid și sprijin al tăcerii celei ce hrănește sufletul;
Bucură-te, cel ce orb fiind, vedeai limpede cele ascunse;
Bucură-te, cel ce în nevoință te-ai aplecat asupra celor nestricăcioase;
Bucură-te, vas în care se amestecă bucuria;
Bucură-te, luminător ce vestești Învierea;
Bucură-te, înțelept povățuitor al credincioșilor;
Bucură-te, îndemnător al multor monahi;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 11-lea

Cu miruri binemirositoare de cântări cinstim dumnezeiască pomenirea ta, Dionisie fericite, cetele credincioșilor, după cuviință, primind binefacerile înțeleptelor tale cuvinte și cântând pururea Dătătorului de viață: Aliluia.

Icosul al 11-lea

Luminezi toată făptura cu strălucirile virtuților tale și cu lumina cuvioasei viețuirii tale, Dionisie al Colciului, cinstite luminător și locuitor al Athosului celui iubitor de străini, căruia monahii îți strigă:

Bucură-te, cel ce luminezi cu smerenia;
Bucură-te, cel ce strălucești cu pătrunzătoare vedere cu duhul;
Bucură-te, luminătorule al Athosului cu nevoința ta;
Bucură-te, cel ce ai dăruit credincioșilor viața ta îmbunătățită;
Bucură-te, că ai risipit întunericul patimilor muritorilor;
Bucură-te, că ai luminat mulțimea monahilor;
Bucură-te, preagrabnic izbăvitor al credincioșilor de întristare;
Bucură-te, preastrălucit arătător al căii viețuirii celei deopotrivă cu îngerii;
Bucură-te, făclie care luminează lumea;
Bucură-te, loc de odihnă pentru suflete;
Bucură-te, cel ce gonești păcatele muritorilor;
Bucură-te, stea a mântuirii sufletelor;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 12-lea

Bucură-te, cel ce în pace ți-ai săvârșit viața și ai primit cunună dumnezeiască din mâinile lui Iisus, Cel ce împarte fiecăruia luptele, al Cărui nume slăvitu-L-ai prin nevoința ta, Lui fără tăcere cântând: Aliluia.

Icosul al 12-lea

Învrednicește-ne pe noi să cântăm cu evlavie luptele tale din Athos, purtătorule de Dumnezeu Dionisie, pe care cu smerenie le-ai răbdat pentru dobândirea cununii chemării celei de Sus, cerescule Părinte, către care cu bucurie mare strigăm:

Bucură-te, cel cuvios între Părinți;
Bucură-te, cel cinstit în lupte;
Bucură-te, povățuitor neînșelat al binecinstitorilor;
Bucură-te, îndrumător de Dumnezeu luminat al monahilor;
Bucură-te, suflare de vânt lin care răcorește pe monahi;
Bucură-te, harpă ce bucuri sufletelor celor numiți cu numele lui Hristos;
Bucură-te, crin al Athosului din pământ românesc;
Bucură-te, temei al noilor povățuitori ai Bisericii;
Bucură-te, icoană și vas al blândeții;
Bucură-te, desfătătoare pajiște a bunătății;
Bucură-te, nevoitor orb purtător de Dumnezeu;
Bucură-te, sfințit monah purtător de foc dumnezeiesc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Condacul al 13-lea

O, Preacuvioase Părinte, nouă stea luminătoare a Athonului, luminează, Dionisie, lumea, Cuvioase, cel ce cu strălucitoarele raze ale rugăciunii, ale neagoniselii și ale asprei nevoințe a trupului, ai luminat pe credincioșii care împreună cu tine lui Hristos strigă: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Icosul 1

Crinule bine-înflorit și binemirositor al grădinii Athonului, purtătorule de Dumnezeu Dionisie, floare ce răspândește bună-mireasma virtuții, primește cântarea celor ce te cinstesc pe tine și cu credință neclintită îți strigă:

Bucură-te, cel ce în România ai odrăslit;
Bucură-te, făclie a înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel de o râvnă cu Părinții cei vechi;
Bucură-te, împreună-locuitorule cu Cuvioșii Athonului;
Bucură-te, cunună a trezviei și podoabă a rugăciunii;
Bucură-te, înfrumusețătorule al credinței și al povățuirii insuflate de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce la cer îi conduci pe credincioși;
Bucură-te, mângâietorule al celor ce cumplit se istovesc;
Bucură-te, odor de mare preț al cinstiților părinți;
Bucură-te, oglindă a strălucirii harului;
Bucură-te, comoară a viețuirii virtuoase;
Bucură-te, rază a cereștii desfătări;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie;

Condacul 1

Pe cel ce ne povățuiește la pacea și la iubirea lui Dumnezeu, pe cel ce cu nevoință la Colciu a viețuit și cu înțelepciune ceata monahilor și mulțimile credincioșilor a povățuit la locașurile cerurilor, să-l cinstim ca pe o vistierie a harului dumnezeiesc, strigând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Dionisie.

Sfârșit și slavă Unuia Adevăratului
Dumnezeului nostru!

ACATISTUL SFATULUI DIONISIE DE LA COLCIU 

IN LIMBA GREACA

***

ΧΑΙΡΕΤΙΣΤΗΡΙΟΙ ΟΙΚΟΙ 
ΕΙΣ ΤΟΝ ΟΣΙΟΝ ΚΑΙ ΘΕΟΦΟΡΟΝ ΠΑΤΕΡΑ ΗΜΩΝ 
ΔΙΟΝΥΣΙΟΝ 
ΤΟΝ ΕΝ Τῌ ΣΚΗΤῌ ΤΗΣ ΚΟΛΙΤΣΟΥ ΑΣΚΗΣΑΝΤΑ 

Ποίημα Δρος Χαραλάμπους Μ. Μπούσια. 

Μεγάλου Ὑμνογράφου τῆς τῶν Ἀλεξανδρέων Ἐκκλησίας

Ἀθῆναι 2021

********************************************* 

Κοντάκιον. 
Ἦχος πλ. δ΄. Τῇ Ὑπερμάχῳ. 

Θεοῦ εἰρήνης καὶ ἀγάπης ὑφηγήτορα, 

ἀσκητικῶς ἐν Κολιτσοῦ πολιτευσάμενον 

καὶ σοφῶς χειραγωγήσαντα πρὸς σκηνώσεις

οὐρανῶν πληθὺν ἀζύγων καὶ συστήματα 

εὐσεβῶν ὡς ὄλβον Χάριτος τιμήσωμεν 

Θείας κράζοντες· Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Οἱ Οἶκοι. 

Ἄθωνος τοῦ λειμῶνος 

εὐθαλὲς καὶ εὐῶδες, 

θεόφρον Διονύσιε, κρίνον, (ἐκ γ΄ ) 

καὶ τῆς Σκήτεως τῆς Κολιτσοῦ 

μυροβόλον ἄνθος ἀρετῆς, πρόσδεξαι 

τὸν ὕμνον τῶν τιμώντων σε 

καὶ πίστει ἀκλινεῖ βοώντων· 

Χαῖρε, ὁ γόνος τῆς Ῥουμανίας· 

χαῖρε, ὁ λύχνος Θεοῦ σοφίας. 

Χαῖρε, τῶν πατέρων τῶν πάλαι ὁμόζηλος· 

χαῖρε, τῶν Ὁσίων τοῦ Ἄθωνος σύσκηνος. 

Χαῖρε, νήψεως διάδημα καὶ διάκοσμος εὐχῆς· 

χαῖρε, πίστεως καλλώπισμα καὶ ἐνθέου ἀγωγῆς. 

Χαῖρε, ὁ κατευθύντωρ εὐσεβῶν πρὸς τὸν πόλον. 

χαῖρε, ὁ παρακλήτωρ τῶν δεινῶς τρυχομένων. 

Χαῖρε, σεπτῶν πατέρων κειμήλιον· 

χαῖρε, λαμπρὸν τῆς χάριτος ἔσοπτρον. 

Χαῖρε, πυξὶς βιοτῆς ἐναρέτου· 

χαῖρε, ἀκτὶς χαρμονῆς οὐρανίου· 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Βλάστημα Ῥουμανίας, 

Διονύσιε, ῥόδα 

ἐξήνθησας ἐν Ὄρει Ἁγίῳ

ἀφθαρσίας, ὁ ἐν Κολιτσοῦ 

καθηδύνας Σκήτῃ μοναστῶν φάλαγγας 

καὶ πάντας προσιόντας σοι, 

μεθ’ ὧν πανευλαβῶς ἐβόας· 

 Ἀλληλούϊα. 

Γέρας φιλοπονίας, 

προσευχῆς καὶ νηστείας, 

εἰσῆλθες εἰς τὸ Ἅγιον Ὄρος, 

Διονύσιε, ὡς ταπεινὸς 

νεανίας φλόγα τοῦ Θεοῦ καίουσαν 

ἀγάπης ἐν καρδίας σου, 

πρὸς ὃν πανευλαβῶς βοῶμεν· 

Χαῖρε, ἡ λάμψις τῆς εὐσεβείας· 

χαῖρε, ἡ βάσις τῆς ἀπαθείας. 

Χαῖρε, βιοτὴν ὁ ποθήσας ἰσάγγελον· 

χαῖρε, ἀγωγὴν ἐπιδείξας θεάρεστον. 

Χαῖρε, ὅτι ἐν καρδίᾳ σου ἐνεθρόνισας Χριστόν· 

χαῖρε, ὅτι δι’ ἀγώνων σου κατενίκησας ἐχθρόν. 

Χαῖρε, τῆς Ἐκκλησίας τῶν ὁσίων ἀκρότης· 

χαῖρε, τῆς ἐγκρατείας καὶ νηστείας φαιδρότης. 

Χαῖρε, παθῶν σαρκίου ὑπέρτερος· 

χαῖρε, πολλῶν θεώσεως πρόξενος. 

Χαῖρε, σεπτῶν μονοτρόπων κοσμῆτορ· 

χαῖρε, ψυχῶν πρὸς τὸν πόλον ἰθύντορ· 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Δῶρον Θεῷ προσῆξας, 

Διονύσιε μάκαρ, 

σαυτὸν ἐκ τῆς νεότητος χρόνων  

καὶ κατέδειξας ὅλῃ τῇ σῇ 

τῆς ψυχῆς ἐφέσει Ὄρος τὸ Ἅγιον 

σῶν πόνων οἰκητήριον, 

ὁ πίστει καθ’ ἑκάστην ψάλλων· 

Ἀλληλούϊα.

 Ἔσχες φιλοπονίαν 

σύνοικόν σου ἐν βίῳ 

ἠργάσῳ ἐν Ἰβήρων τῇ Μάνδρᾳ,

Δονύσιε, πρὸς πορισμὸν 

καὶ κελλίου, μάκαρ, ἀγορᾷ, ὅσιε, 

ἐν Καρυαῖς τοῦ Ἄθωνος, 

ὁ πάντας διεγείρων ψάλλειν· 

Χαῖρε, Ὑψίστου Θεοῦ ὁ φίλος· 

χαῖρε, δολίου ἐχθροῦ τὸ μένος. 

Χαῖρε, Παρακλήτου σεπτὸν ἐνδιαίτημα· 

χαῖρε, μισοκάλου Βελίαρ τὸ σύντριμμα. 

Χαῖρε, ὅτι τρίβον ἤνυσας ἰσαγγέλου βιοτῆς· 

χαῖρε, ὅτι τρόποις ἔλαμψας ἀγωγῆς ἀσκητικῆς. 

Χαῖρε, Σκήτεως θείας Κολιτσοῦ ὁ οἰκήτωρ· 

χαῖρε, πίστεως Κτίστου Ἰησοῦ ὁ κοσμήτωρ. 

Χαῖρε, ὀφθεὶς φανὸς διοράσεως· 

χαῖρε, πυξὶς εὐχῆς καὶ συνέσεως· 

Χαῖρε, γονάτων τῆς κλίσεως ἄστρον· 

χαῖρε, ἀγώνων πρὸς θέωσιν δένδρον. 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Ζῆλον ἔνθεον ἔχων, 

Διονύσιε πάτερ, 

ἀνῆλθες σιωπῇ καὶ ἀσκήσει 

πᾶσαν κλίμακα τῶν ἀρετῶν 

καὶ πρὸς ἀπαθείας ὕψος κατήντησας 

εὐαρεστῶν τῷ Κτίσαντι 

Κυρίῳ Ἰησοῦ καὶ ψάλλειν· 

Ἀλληλούϊα.

 Ἤσκησας ἐν τῇ Σκήτῃ 

Κολιτσοῦ θεαρέστως 

Μονῆς Βατοπεδίου εὐσήμου, 

Διονύσιε, πνευματικὲ 

πλήθους χριστωνύμων, οὓς σοφῶς ἴθυνας 

πρὸς ἀρετῆς τελείωσιν· 

διὸ σοὶ σὺν αὐτοῖς βοῶμεν· 

Χαῖρε, πατέρων ἡ εὐκοσμία· 

χαῖρε, μερόπων ἡ θυμηδία. 

Χαῖρε, ὁ εὐχῇ τροπωσάμενος δαίμονα· 

χαῖρε, ἀρετῇ ὁμισήσας τὰ πρόσκαιρα. 

Χαῖρε, ὅτι ἐθριάμβευσας τὸν ἀρχαῖον πτερνιστήν· 

χαῖρε, ὅτι κατηγλάϊσας τὸν τῶν πάντων Ποιητήν. 

Χαῖρε, κεκοσμημένος ἀπαθείας μαργάροις· 

χαῖρε, δεδοξασμένος σῆς ἀσκήσεως τρόποις. 

Χαῖρε, ὁ γνοὺς ψυχῶν τὰ ἐνδότερα· 

χαῖρε, ὁ δοὺς Χριστῷ βίον ἅπαντα. 

Χαῖρε, εὐχῆς νοερᾶς ἐκμαγεῖον· 

χαῖρε, σιγῆς καὶ σοφίας δοχεῖον· 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Θέλων κόσμω σαλπίσαι 

τὴν ἀγάπην Κυρίου,

τοῦ θέλοντος βροτοὺς πάντας σῶσαι, 

Διονύσιε, νουθεσιῶν 

σάλπιγγί σου θείων, ἀσκητά, γέγονας 

πνευματικὸς ἀλάνθαστος 

πιστῶν, Θεῷ τρανῶς βοώντων· 

Ἀλληλούϊα. 

Ἴθυνας σοῦ τοὺς πόδας 

Κολιτσοῦ εἰς την Σκήνην 

καὶ τοῦ Τροπαιοφόρου Κελλίον, 

Διονύσιε περικλεές, 

Γεωργίου πόνοις σου σεπτοῖς ἔκτισας 

ἐκ βάθρων, ὃ καὶ ἔδειξας 

περίπυστον· διὸ βοῶμεν·  

Χαῖρε, οἰκῆτορ τῆς ἐρημίας· 

χαῖρε, ἀκέστορ ἡμῶν ἀνίας. 

Χαῖρε, διοράσεως χάριν δεξάμενος· 

χαῖρε, ταπεινώσεως στῦλος ἀκράδαντος. 

Χαῖρε, ὅτι ἐπεδίωξας ἡσυχίαν ἀληθῶς· 

χαῖρε, ὅτι κατεφώτισας Ἐκκλησίαν τηλαυγῶς. 

Χαῖρε, Χάριτος Θείας διειδέστατον ῥεῖθρον· 

χαῖρε, ἔμφρονος βίου εὐωδέστατον κρίνον. 

Χαῖρε, σοφίας φοῖνιξ ὑψίκομος· 

χαῖρε, ἁγνείας πάμφωτος πρόβολος. 

Χαῖρε, ἰσχὺς τῶν πιστῶς σοὶ σπευδόντων· 

χαῖρε, παγὶς ζοφερὰ δαιμονίων 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Κῆπον χαρίτων θείων 

σὴν καρδίαν ποιήσας 

καθύδυνας τοὺς σοὶ προσιόντας, 

Διονύσιε, ἐν Κολιτσοῦ, 

ἐξ ἀνθέων λόγων σου σοφῶν, Ὅσιε· 

διὸ σὲ μακαρίζοντες 

βοῶμεν τῷ δοξάσαντί σε· 

Ἀλληλούϊα. 

Λάμψας μονολογίστου, 

Διονύσιε, ἄρτι 

εὐχῆς μαρμαρυγαῖς χάριν εὗρες 

κατευθύνειν ψυχὰς παμφαῶς 

ἐν τῆς ἀγνωσίας τῇ σκιᾷ, ἔνθεε, 

καθεύδοντας, ὧν ἤνοιξας 

τὰ χείλη ἐν χαρᾷ βοῆσαι· 

Χαῖρε, τὸ φῶς τῶν ἐσκοτισμένων· 

χαῖρε, πυρσὸς ἀσκητῶν ἐνθέων. 

Χαῖρε, ἀρετῆς μονοτρόπων ἐξύμνησις· 

χαῖρε, ἐκ πηγῆς Παρακλήτου ἡ ἄντλησις . 

Χαῖρε, ὅτι κόρας ἤνοιγες τῶν ψυχῶν εἰ καὶ τυφλός· 

χαῖρε, ὅτι διεξήγαγες σοὺς ἀγῶνας εὐσθενῶς.  

Χαῖρε, ὁ ἀκηδίαν καὶ ῥαστώνην μισήσας· 

χαῖρε, ὁ τὴν χορείαν μοναστῶν ἀγλαΐσας. 

Χαῖρε, ἐχθροῦ ἀλάστορος ἥττημα· χαῖρε, 

Χριστοῦ τῆς πίστεως ἔρεισμα. 

Χαῖρε, ἡμῶν πρὸς Θεὸν ὁ μεσίτης· 

χαῖρε, πιστῶν ἐκ στενώσεων ῥύστης· 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Μόνον Θεῷ ἀρέσκειν 

θέλων, τῷ Ζωοδότῃ, 

κατέτηξας σοφῶς ὡς κηρίον, 

Διονύσιε, σάρκα τὴν σὴν 

καὶ Αὐτῷ ἀνέτεινας, σεπτέ, πνεῦμά σου, 

ὁ νῦν συναγαλλόμενος 

Ἀγγέλοις καὶ ἀπαύστως ψάλλων· 

 Ἀλληλούϊα. 

Νέος ἐν ἱερεῦσι 

πανοσίοις καὶ κλέος 

πολύτιμον Χριστοῦ Ἐκκλησίας, 

Διονύσιε, τῆς Κολιτσοῦ 

ἀσκητά, ἐπώφθης καὶ κρουνὸς χάριτος 

τοῦ Παρακλήτου Πνεύματος· 

διὸ πανευλαβῶς βοῶμεν· 

Χαῖρε, κιθάρα τῆς ἀκτησίας· 

χαῖρε, κινύρα ἀοργησίας. 

Χαῖρε, ἀγωγῆς παναρίστης ψαλτήριον· 

χαῖρε, θαυμαστῆς ταπεινώσεως ὄργανον. 

Χαῖρε, ἅρπα διακρίσεως καὶ κανὼν ὑπακοῆς· 

χαῖρε, λύρα ἀγαθότητος καὶ ἀμέμπτου βιοτῆς. 

Χαῖρε, ὁ ἐδαφίσας τὴν ὀφρὺν τοῦ παγκάκου· 

χαῖρε, ὁ μεγαλύνας κράτος τὸ τοῦ Ὑψίστου. 

Χαῖρε, λαμπὰς φωσφόρος συνέσεως· 

χαῖρε, ψεκὰς σοφίας καὶ νήψεως. 

Χαῖρε, σεπτῶν μοναστῶν ὡραιότης· 

χαῖρε, λαμπρῶν παλαισμάτων φαιδρότης· 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Ξένος ἦλθες εἰς ὄρος 

Ἁγιώνυμον, πάτερ, 

οἰκεῖε τῶν Ἁγίων Ἀγγέλων, 

Διονύσιε πνευματικέ, 

ὅπερ ἐλογίζω ταπεινόν, ὅσιε, 

ξενοδοχεῖον βίου σου 

βροτείου, ὁ Κυρίῳ ψάλλων· 

Ἀλληλούϊα. 

Ὄλβε Χαρίτων Θείων, 

Κολιτσοῦ ἐν τῇ Σκήτῃ 

διῆλθες ἰσαγγέλως σὸν βίον, 

Διονύσιε, καὶ θησαυρὸν 

τῶν νουθεσιῶν σου τοῖς πιστοῖς ἔδειξας 

αὐτῶν ἀκοῦσαι σπεύδουσιν, 

οὓς ἔπιθες τρανῶς βοᾶν σοι· 

Χαῖρε, τὸ στόμα Θεοῦ σοφίας· 

χαῖρε, τὸ πόμα τῆς εὐσεβείας. 

Χαῖρε, εὐσεβῶν ἰθυντὴρ ἀπλανέστατος· 

χαῖρε, ἀρετῶν ψυχοτρόφων ὁ σύνοικος. 

Χαῖρε, ἄγαλμα πραότητος, ἐγκρατείας καὶ εὐχῆς· 

χαῖρε, δώρημα οὐράνιον μονοτρόπων τοῖς χοροῖς. 

Χαῖρε, τῶν ἐν ταῖς κλίναις ἀσθενούντων ἀκέστωρ· 

χαῖρε, τῶν ἐν ἀνάγκαις καὶ κινδύνοις συλλλήπτωρ. 

Χαῖρε, πατὴρ πιστῶν προσηνέστατος· 

χαῖρε, δοτὴρ ἡμῖν ἱλαρώτατος. 

Χαῖρε, ψυχῶν κλονουμένων τὸ βάκτρον· 

χαῖρε, ἡμῶν ἐν σκοτίᾳ τὸ ἄστρον· 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Πάτερ πνευματοφόρε, 

ἐκτενέστατα ηὔχου 

 πρὸ ἐξομολογήσεως πάντων, 

Διονύσιε, καὶ μετ’ αὐτὴν 

αὖθις ὡς πρὸς Κτίστην πρεσβευτὴς ἔνθερμος 

τῶν πρὸς ἐξομολόγησιν 

ἐλθόντων καὶ θερμῶς βοώντων·

 Ἀλληλούϊα. 

Ῥεύμασι σῶν δακρύων, 

Διονύσιε, Ὄρος 

ἡγίασας τὸ Ἅγιον ἄρτι 

καὶ ἐδρόσισας τὰς ἐν αὐχμῷ 

τῶν παθῶν καρδίας χοϊκῶν, ἔνθεε, 

σπευδόντων νουθεσίαις σου 

καὶ πίστει ἀκλινεῖ βοώντων· 

Χαῖρε, τὸ ῥεῖθρον τῆς εὐτονίας· 

χαῖρε, τὸ λίκνον τῆς συμπαθείας. 

Χαῖρε, ὁ ἑλκύων τὴν χάριν τοῦ Πνεύματος· 

χαῖρε, ὁ μονάζων στρουθὸς ἐπὶ δώματος. 

Χαῖρε, πάσης διακρίσεως χρυσοπτέρυξ ἀετός· 

χαῖρε, φρέαρ διοράσεως τῶν σπευδόντων σοι πιστῶς. 

Χαῖρε, ὁ ἀναπαύων ἀσκητὰς καὶ μιγάδας· 

χαῖρε, ὁ κατεφραίνων σῶν προσφύγων καρδίας. 

Χαῖρε, Χριστοῦ πτωχείας ἐράσμιος· 

χαῖρε, Αὐτοῦ αὐλὸς ἀγαπήσεως. 

Χαῖρε, ψυχῶν ταπεινῶν κατευθύντορ· 

χαῖρε, ἡμῶν ἐν δεινοῖς παρακλήτωρ. 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Στῦλος θεοσεβείας, 

Διονύσιε, ὤφθης 

ἀφάνειαν καὶ σκληραγωγίαν 

ὁ σαλπίσας ἐν τῇ Κολιτσοῦ 

σάλπιγγι σῶν πόνων, ἀσκητὰ ὅσιε,

καὶ διεγείρας ἅπαντας 

πρὸς θέωσιν τοὺς ἐκβοῶντας· 

Ἀλληλούϊα. 

Τίμιος τοῦ Κελλίου 

προεστὼς Γεωργίου 

ἐπώφθης, τοῦ Τροπαιοφόρου, 

Διονύσιε, ἐν Κολιτσοῦ, 

ὅπερ ταῖς χερσί σου, μάκαρ, ἀνήγειρας 

ἐκ βάθρων, ἀξιάγαστε, 

πρὸς ὃν πιστῶν χοροὶ βοῶμεν· 

Χαῖρε, ὁ ἄριστος ποδηγέτης· 

χαῖρε, θεόπνευστος ὑποφήτης. 

Χαῖρε, ὁδοδείκτης ψυχῶν ἀπλανέστατος· 

χαῖρε, μυστολέκτης Τριάδος θεόληπτος. 

Χαῖρε, στῦλος καὶ ἑδραίωμα ἀγωγῆς ἀσκητικῆς· 

χαῖρε, τεῖχος καὶ κραταίωμα ψυχοτρόφου σιωπῆς. 

Χαῖρε, ὁ ἐν τυφλώσει τὰ κρυπτὰ διαβλέπων· 

χαῖρε, ὁ ἐν ἀσκήσει πρὸς τὰ ἄφθαρτα ῥέπων. 

Χαῖρε, κρατὴρ κιρνῶν ἀγαλλίασιν· 

χαῖρε, φωστὴρ ἐκλάμπων ἀνάστασιν· 

Χαῖρε, πιστῶν ὁ σοφὸς ποδηγέτης· 

χαῖρε, πολλῶν μονοτρόπων ἀλείπτης. 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Ὕμνων εὐόσμοις μύροις 

καταῤῥαίνομεν μνήμην 

σὴν θείαν, Διονύσιε μάκαρ, 

καθηκόντως πιστῶν οἱ χοροί, 

τὰς εὐεργεσίας τῶν σοφῶν λόγων σου 

δεξάμενοι, ἀείποτε 

οἱ ψάλλοντες τῷ Ζωοδότῃ· 

 Ἀλληλούϊα. 

Φαίνεις πᾶσι τῇ κτίσει 

ἀρετῶν σου βολίσι 

καὶ φέγγει ἀγωγῆς σου ὁσίας, 

Διονύσιε, τῆς Κολιτσοῦ 

ὁ σεπτὸς οἰκήτωρ καὶ λαμπρὸς ἔνοικος 

τοῦ φιλοξένου Ἄθωνος, 

οἱ ἄζυγοι οὗ σοὶ βοῶσι· 

Χαῖρε, ὁ λάμψας τῇ ταπεινώσει· 

χαῖρε, ἐμπρέψας ἐν διοράσει.  

Χαῖρε, ὁ λαμπρύνας ἀσκήσει τὸν Ἄθωνα· 

χαῖρε, ὁ χαρίσας πιστοῖς βίον κρείττονα. 

Χαῖρε, ὅτι διεσκέδασας τῶν παθῶν βροτῶν ἀχλύν· 

χαῖρε, ὅτι κατηγλάϊσας μοναζόντων τὴν πληθύν. 

Χαῖρε, τάχιστος ῥύστης τῶν πιστῶν ἀθυμίας· 

χαῖρε, πάμφωτος δείκτης ἰσαγγέλου πορείας. 

Χαῖρε, λαμπάς, τὸν κόσμον φωτίζουσα· 

χαῖρε, παστάς, ψυχὰς ἀναπαύουσα. 

Χαῖρε, ἡ σβέσις βροτῶν ἁμαρτίας· 

χαῖρε, ἡ φαῦσις ψυχῶν σωτηρίας· 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Χαῖρε, ὁ βιοτήν σου 

ἐν εἰρήνῃ τελέσας 

καὶ στέφανον δεξάμενος θεῖον, 

Διονύσιε, ἐν τῶν χειρῶν 

τοῦ ἀγωνοθέτου Ἰησοῦ, ὄνομα 

ἀσκήσει Οὗ ἐδόξασας, 

Αὐτῷ ὁ ἀσιγήτως ψάλλων· 

Ἀλληλούϊα. 

Ψάλλειν ἡμᾶς ἀγῶνας 

εὐλαβῶς ἐν τῷ Ἄθῳ 

ἀξίωσον τοὺς σούς, θεοφόρε 

Διονύσιε, οὓς ταπεινῶς 

ἔτλης πρὸς βραβείου λῆψιν τῆς κλήσεως 

τῆς ἄνω, οὐρανόφοιτε,

πρὸς ὃν περιχαρῶς βοῶμεν· 

Χαῖρε, ὁ ὅσιος ἐν πατράσι· 

χαῖρε, ὁ τίμιος ἐν ἀγῶσι. 

Χαῖρε, εὐσεβῶν ὁδηγὸς ἀπλανέστατος· 

χαῖρε, μοναστῶν ἰθυντὴρ θεοφώτιστος. 

Χαῖρε, αὔρα ἡ δροσίζουσα μονοτρόπων παρειάς· 

χαῖρε, ἅρπα κατευφαίνουσα χριστωνύμων τὰς ψυχάς. 

Χαῖρε, Ἄθωνος κρίνον ἐκ τῆς γῆς Ῥουμανίας· 

χαῖρε, θέμεθλος νέων ποδηγῶν Ἐκκλησίας.  

Χαῖρε, εἰκὼν καὶ κέρας πραότητος· 

χαῖρε, λειμὼν τερπνὸς ἀγαθότητος. 

Χαῖρε, τυφλὸς ἀσκητὴς θεοφόρος· 

χαῖρε, σεμνὸς μοναστὴς καὶ πυρφόρος· 

Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Ὦ πανόσιε πάτερ, 

νεαυγὲς ἄστρον Ἄθω 

φωτίζον, Διονύσιε, κόσμον, (ἐκ γ΄ ) 

προσευχῆς, ἀκτησίας, εὐχῆς 

καὶ σκληραγωγίας τῆς σαρκός, Ὅσιε, 

ἀκτῖσι κατεφώτισας 

 πιστούς, σὺν σοὶ Χριστῷ βοῶντας· 

Ἀλληλούϊα. 

Καὶ αὖθις τὸ Κοντάκιον. 
Ἦχος πλ. δ΄. Τῇ Ὑπερμάχῳ. 

Θεοῦ εἰρήνης καὶ ἀγάπης ὑφηγήτορα, 

ἀσκητικῶς ἐν Κολιτσοῦ πολιτευσάμενον 

καὶ σοφῶς χειραγωγήσαντα πρὸς σκηνώσεις 

οὐρανῶν πληθὺν ἀζύγων καὶ συστήματα 

εὐσεβῶν ὡς ὄλβον Χάριτος τιμήσωμεν 

Θείας κράζοντες· Χαίροις, ὦ Διονύσιε. 

Δίστιχον. 

Χαῖρε, ὁ ἐμὲ ἐν χαρᾷ ἐξαγνίσας, 
Διονύσιε, ἔκραξε Χαραλάμπης. 

Τ Ε Λ Ο Σ 
 Κ Α Ι  Δ Ο Ξ Α 
Τ ῼ  Μ Ο Ν ῼ  Α Λ Η Θ Ι Ν ῼ 
 Θ Ε ῼ  Η Μ Ω Ν
 Ἀριθμ. Καταλ. Χ 191 / 13-10-21