Fragmente din "Detinutul profet" de Ioan Ianolide

Tristetile unui detinut (Ioan Ianolide 1985)

*Misiunea omului este de a cugeta necontenit, in complexitatea si taina vietii, sensul si rostul sau pe lume.

*Crestinatatea nu are putere. Crestinatatea a pierdut din vedere ca lui Iisus I S-a dat toata puterea in cer si pe pamant.

Criza de putere a crestinatatii a facut posibila stralucirea puterii satanice peste omenire. Satanismul apare in omenire pe linii de forta succesive, ce si-au transmis puterea de la una la alta: antropocentrism, umanism, rationalism, progresism, materialism, si ateismul ultimului secol, devenit pseudo-religie de stat. Satanismul inca n-a realizat antihristul, dar i-a creat conditiile aparitiei si puterii sale.

Antihristul este ucigasul lui Hristos, tiranul oamenilor, tatal minciunii, orgoliul rasial, al fiintei sacre, dumnezeul rasial si vitelul de aur.

In fata puterii antihristice, omenirea se uneste in jurul lui Hristos, singura putere ce poate strivi si nimici fiara apocaliptica. De aceea e asteptat Hristos sa apara cu stralucire mare in omenire, de aceia crestinatatea trebuie sa pregateasca omenirea spre a-L putea primi.

Crestinatatii i s-a dat puterea de a zidi Imparatia lui Dumnezeu si trebuie sa-si indeplineasca aceasta menire, caci vine Domnul si nu stim cand vine, dar trebuie sa fim pregatiti pentru a fi cu adevarat Israelul Lui.

*Trist este pentru ca vede ca aceia care au avut puterea comunizarii tarii se profileaza ca stapani si ai lumii care va veni. Este ingrijorat pentru ca intelege ca se deschid perspectivele unei tiranii mondiale, fara oponenti si fara precedent.

Din punct de vedere antihristic, comunismul ateu si-a indeplinit misiunea si nu mai este necesar, deci poate sa dispara spre a transmite puterea sa unei noi forte apocaliptice. Asa se explica aparitia teoriei fiintei sacre a Israelului, izvorate din spirit caiafic. Cucerirea Ierusalimului e un semn antihristic, si lumea crestina nu i se poate opune.

Crestinismul nu poate admite Israelul caiafic, caci Il neaga pe Hristos. Unii avanseaza idea ca fiinta rasiala a poporului israelit ar fi chiar hristosul prorocit, dar acestei aberatii i se opune lumea intreaga. Dumnezeu nu mai poate fi conceput rasial, "israelitean", ci universal uman. Israelul nu mai poate fi conceput rasial ci haric si credincios, deschis tuturor neamurilor.

Evreii nu pot accepta nici dupa doua mii de ani conceptul hristic si raman inziditi in spiritul caiafic, care-L ucide pe Hristos Dumnezeu din ratiunea de a salva fiinta poporului israelit. Teoria fiintei sacre este produsul caiafismului.

Desi sunt impresionante vitalitatea si mesianismul israelitean, ele se dovedesc catastrofale pentru ei si nefaste pentru omenire. Antisionismul este raspunsul proletariatului international la politica israeliteana de dominare a lumii, in cadrul revolutiei proletariatului international. Conflictul intre sionism si comunism este pubic, dar nu produce incendiu pentru ca ambele pariti au interese comune.

Pe de alta parte, omenirea reactioneaza la politica israeliteana prin antisemitism. Asa se explica nazismul si islamismul arabilor. Patriotismul si nationalismul se afirma tot mai puternic in toata lumea.

Acest popor mic are o misiune mare, care la inceput a fost hristica, apoi a ajuns antihristica. Rolul lor in istorie e negativ, de aceia trec din dezastru in dezastru. Nu tot evreul e antihristic, caci si apostolii au fost evrei, dar majoritatea poporului evreu l-a urmat pe Caiafa pana in zilele noastre, incarcandu-se de toata raspunderea. Ei sunt vinovati in fata lui Dumnezeu si sunt dusmanii tuturor neamurilor. Succesele lor produc dezastrele lor. Pacea lor va veni prin pocainta in fata lui Dumnezeu si prin infratire cu toate neamurile.

* In fiecare manastire sunt multiple retele de informatori.

Viata in manastire e controlata de Partid, de Securitate si de Militie, dar cel mai regretabil control se exercita de catre stat prin ierarhia bisericeasca. Toti vladicii sunt obligati sa raporteze activitatea lor. Vladicii sunt alesi de statul ateu si nu de poporul credincios. Vladicii colaboreaza cu statul ateu. Grija lor este sa salveze institutia bisericeasca, dar nu sa-L afirme pe Hristos. Ei pretind ca se ocupa de sufletele oamenilor, dar au abandonat lumea in grija regimurilor politice.

Credinta s-a limitat la Liturghii si ritualuri. In manastiri s-au redus pana si tipicul si pravila. Se munceste mult, epuizant, agitat, incat nu mai e loc pentru viata duhovniceasca. Daca odinioara veneau in manastire oameni spre a se mantui, acum trebuie sa vina oameni mantuiti, spre a mai salva ceva din forta sprituala de odinioara a manastirilor. Mai sunt monahi vrednici, dar tot mai putini.

Manastirile si Biserica sunt tinute de popor. Poporul crede cu intensitate. La etajul superior exista o intelectualitate credincioasa, urmeaza majoritatea credinciosilor traditionalisti si jos se afla o baza a poporului credincios.

Hristos are in lume suflete alese si un popor ales. Mantuirea lumii este verosimila si imperioasa. Si nu stim toate rezervele de credinta pe care Dumnezeu le-a pastrat pentru mantuirea lumii. Asa credem.

Era tehnologica si vitelul de aur

* Visul lumii moderne din toate regimurile politice de azi este satisfactia materiala nelimitata, ca cheie a fericirii oamenilor.

*Sistemul capitalist american a realizat maxima prosperitate tehnico-economica a societatii de consum, desi ea este dezideratul fundamental al materialismului istoric marxist. Insa URSS n-a realizat performantele din SUA. China comunista alearga cu pasi repezi spre modernizare. Toate popoarele Asiei, Africii si Americii de Sud viseaza progresul tehnologic.

*Vitelul de aur, zeul stravechi, se arata azi ca o uzina atotputernica in spiritul omenirii. Lumea se inchina masinii. Este o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material si a finalitatii neantice. Caci materia e neant si spirtul oamenilor s-a neantizat prin zeificarea materiei. Materia a devenit scop si nu mijloc al spirtului. Omenirea nu mai are transcendenta, si consecinta este dezechilibrul psihic, descompunerea morala, tirania politica, distrugerea naturii, alienarea si, in cele din urma razboiul atomic.
 
Civilizatia moderna si-a dezvoltat treptat propiul sfarsit, caci este cea mai dezechilibrata lume ce a existat candva .Forta ei este colosala si sfarsitul ei este dezastruos.

Pe caile progresului pasnic, lumea va pieri prin senzualism, anarhie, tiranie, ura, poluarea naturii, confilcte, degradarea si alienarea oamenilor.

Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice si al tehnicii de determinare a constiintelor ca fi atotputernic si va nimici omenirea.

Nimeni nu garanteaza libertatea oamenilor in aceasta civilizatie, nimeni nu poate guverna fortele tehnologice in aceasta civilizatie. De aceea omenirea traieste pe culmile disperarii.

Pentru ca omul sa ramana om si sa fie stapan pe lumea in care-i este dat sa traiasca si pe care singur si-o faureste, e necesar un sfarsit de veac si inceputul unui veac nou.

Vechiul si Noul Israel

In Vechiul Testament exista un fir alb al inspiratiei divine si un fir rosu al conceptiei materialist-umaniste-rasiale.

Vechiul Testament incepe cu deosebirea dintre Abel si Cain si continua cu deosebirea dintre neamuri si Israel. In Israel avem Legea Sfanta, dar avem si vitelul de aur, avem razvratiri impotriva lui Dumnezeu, proorocii au fost ucisi de evreii idolatrii, rasismul iudaic a patruns in conceptul spiritual al Israelului. Paralel cu firul rosu al ateismului si rasismului iudaic, in poporul iudeu s-a remarcat si firul alb al inspiratiei si harului divin, caci Israelului i s-au dat legaminte, lui i-a dat Dumnezeu Legea si i-a dat Tora Fagaduintei, i-a dat prooroci, i-a dat pe David, i-a dat constiinta mesianica, ravna pentru cele sfinte si minunate comuniuni cu divinitatea, incat a fost posibil sa se nasca Fecioara Maria, din neam iudaic si sa fie templu al Nasterii lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.

Pe firul rosu, insa, evreii nu L-au recunoscut pe Hristos. Ana si Caiafa au polarizat poporul evreu in jurul lor si L-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu. Evreii sunt blestemati si scosi din harul divin. Doar o ramasita din Israelul iudaic intra in noul Israel. Oamenii tuturor neamurilor au primit har si misiune de israeliti.

* Daca evrei se constitue in mod constient si voluntar pe pozitie antihristica, multi crestini se situeaza pe pozitia de hristosi mincinosi. Un fir rosu apare si in istoria crestinismului, alaturi de unul alb si impotriva celui alb.

* Omenirea se materializeaza, se mecanicizeaza. Crestinii au pierdut dimensiunea mesianica, in timp ce evreii pompeaza ateismul pentru a dizolva toata cultura crestina.

Nu mai avem Dumnezeu, nu mai avem speranta vietii eterne, nu mai avem nadejdea vietii vesnice.

Lumea e in mainile lui Dumnezeu, dar ne intrebam, cutremurati de raspunderi, ce fac oamenii? Vin ei in intampinarea lui Hristos? Mantuirea lumii trece prin credinta oamenilor.

In aceasta perspectiva credem in misiunea noului Israel si respingem iudaismul ca ateism antihristic.

Fiara apocaliptica ucide pe cei care spun adevarul. Cu toata gravitatea situatiei, cu toate riscurile vom marturisi adevarul, chiar de vom fi ucisi, caci rastigniti suntem de multa vreme.

A spune adevarul despre evrei nu este antisemitism, ci noi, crestinii, plini de iubirea ce L-a mistuit pe Hristos si repetand-o in aceste vremuri tulburi, noi iubim cu adevarat poporul evreu si stim ca numai prin Hristos este posibila mantuirea lor. Tragedia evreilor este catastrofala prin solidaritatea intregului popor evreu cu Ana si Caiafa.

*Lupta este inevitabila si necrutatoare intre puterile binelui si ale raului. Puterile binelui il invoca pe Dumnezeu, iar puterile raului lucreaza cu Satana. Duhul Sfant actioneaza prin puterile binelui, iar duhul necurat actioneaza prin puterile raului.

*Raul are o mare putere de seductie si multe argumente, incat este greu sa i se reziste de catre oameni slabi la minte, slabi de inima si slabi in credinta.

Raul in lume vine din inima oamenilor, trece prin mintea lor si ajunge sa stapaneasca voia lor. Robiti raului oamenii gusta satisfactia raului. Robind constiintele, raul devine spritualitate neagra a lumii, care-i conduce destinele pe calea pierzarii. Raul devine principiu, criteriu si mod de viata si de ordine istorica. Raul se organizeaza si devine putere, putere peste constiinte, putere peste lume.

Raul nu se declara ca rau ci se justifica drept bine, dar dupa rezultatele lui nefaste el se demasca. Raul nu spune ca vine de la diavol, dar refuza sa se inchine lui Dumnezeu si prin asta isi dezvaluie reaua credinta.

Raul minte vorbind adevar, raul face rau justificandu-l ca bine, raul urateste lumea desi se prezinta ca un estet.

Raul este ipocrit cu risipa de inteligenta, dar vine o vreme cand el se vadeste gol-golut, respingator si inspaimantator.

Lumea nu poate fi mintita la infinit. Seductia raului poate fi dejucata de dorul dupa sfintenie, de mintea clarvazatoare si de noastalgia vesniciei.

Oamenii pot transforma lumea fie in rai fie in iad. Aceste doua forte tind sa guverneze lumea si batalia este toatala. In mod nevazut la batalia istorica participa Hristos, dar si satana, iar in chip vazut oamenii, folosind toata capacitatea lor, se organizeaza in forte ale lui Hristos si ale lui Antihrist.

Tot binele si tot raul din lume se categorisesc fie in forte crestine, fie in forte anticrestine. 

Confruntarea apocaliptica nu trebuie vazuta ca un razboi propriu zis, desi are acest aspect, ci ca tentativa de a stapani lumea din toate punctele de vedere: spiritual, politic, economic, cultural, social, stiintific, si militar. Fiara vrea integral omul si omenirea, cu toate cele spirituale ale ei, cat si cu cele materiale, pentru toata viata si pentru eternitate.

Exista deci o inclestare apocaliptica pe plan politic, pe plan economic, pe plan artistic, in gandirea filosofica, in formele stiintifice, in oranduirile sociale, cat si in conflictele militare. 

Biruinta lui Hristos, si deci a crestinatatii trebuie sa fie deplina in toate laturile si domeniile vietii omenesti.

Dintre fortele antihristice se distinge atitudinea evreilor, care poarta pe constiinta varsarea sangelui nevinovat si care in mod evident, printr-o indracita patima, lupta impotriva lui Hristos. Istoria ultimilor doua mii de ani a poporului evreu este o concentrare antihristica.

[...]

Daca atitudinea antihristica a evreilor este atat de grava prin lupta ei contra evidentei, tot atat de grava, tot atat de impotriva evidentei este si crestinatatea care-L minte si-L maimutareste pe Hristos. De la Nunta Fiului de Imparat sunt alungati si evreii, dar si crestinii nevrednici. Exista deci o stranie ostire apocaliptica din randurile crestinatatii, care, dupa cum remarcam, nu foloseste intotdeauna sabia, ci adesea aurul, ideile, cuvintele, legile, artele, stiintele, si falsele idealuri ale omenirii.

O alta forta apocaliptic antihristica este ateismul care are multiple tentacule: materialism, pozitivism, evolutionism, rationalism, umanism, antropocentrism, ideologism. Oamenii se inchina din nou la alti zei fauriti de ei insisi, chiar daca-i numesc ideologie, stiinta, arta ori politica.

Fortele apocaliptice antreneaza omenirea in totalitatea existentei ei.

Cele de mai temut forte apocaliptice se afla in sanul crestinatatii si s-au nascut in conflict cu Hristos, constiente de anticrestinismul lor.

Sunt forte apocaliptice din afara crestinatatii, adica toate fortele ce prigonesc crestinismul. Crestinismul nu se raspandeste prin sabie, dar multe forte din lume, de n-am aminti decat islamismul, au aplicat sabia impotriva crestinismului. Modalitatea specifica apocaliptica e razboiul, nimicirea, moartea.

Cu cat omenirea s-a civilizat cu atat au crescut si formele ei apocaliptice. Raul e tot mai adanc in omenire, omenirea e tot mai numeroasa, civilizatia e tot mai impunatoare, dar si dezastrul apocaliptic e mai categoric. O iconomie suprema, neprevazuta si nedorita de oameni se manifesta in istorie.

Pentru crestini sensul suferintelor si al dezastrelor este acela al curatirii si mantuirii. Pentru anticrestini, sensul suferintelor si al dezastrelor este o impatimire si mai mare, un efort superior de revolta si orgoliu.

Adesea asistam la un conflict intre diverse forte apocaliptice (desfranata, sarpele, fiara), pornite toate spre dominarea lumii, si in acest mod cele invinse maresc puterea celor triumfatoare. Crestinii sa nu se amageasca insa cu lupta dintre fiare, caci fiara care se va satura va fi mai puternica si va fi un dusman mai de temut.

Crestinii sa se sprijine pe Hristos si pe ei insisi. Crestinii sa mobilizeze toate resursele lor sufletesti si materiale pentru a realiza o forta care sa distruga fiara apocaliptica.

Hristos este Cel ce biruie prin crestini. Hristos este Biruitorul, Mielul.

Sa luam aminte la vrednicia noastra in Hristos, caci Hristos vine si trebuie sa-L intampinam in marea batalie cu fiara apocaliptica.

*Raul in lume nu va veni numai prin forma antihristica, ci si prin forma hristosilor mincinosi, adica acei crestini care nu vor fi autentici reprezentanti ai spiritualitatii crestine.

* Crestinatatea triumfa fara a aborda un spirit triumfalist, caci in acest veac ea ramane mereu slujitoare, si nu se poate odihni decat cand lumea va fi fost pregatita, atat spiritual cat si material, de a avea Imparat pe Hristos, moment care echivaleaza cu transfigurarea lumii. Atunci va fi o lume noua si un cer nou, va fi o lume care va sti sa faca tot binele dupa voia lui Dumnezeu. Crestinatatea trebuie sa fie in acest veac o imagine a acestei lumi ceresti desavarsite, caci numai asa isi poate juca rolul de mantuitoare a lumii. Crestinatatea trebuie sa fie asemenea lui Hristos, ca prin El, cu El si in El sa mantuiasca lumea.

In primul rand e nevoie de credinta, ba inca nebunie in credinta - si nu o credinta ignoranta, ci o credinta lucida a adancii intelegeri a misiunii oamenilor pe pamant. In al doilea rand e nevoie de dragoste, care sa mobilizeze deplin si definitiv pe oameni in elanul sfant al mantuirii lumii. In al treilea rand e nevoie de nadejde, care angajeaza crestinatatea in idealul maret al Imparatiei ceresti, iar cerurile se zidesc acum, in materie, spiritualizand materia, desavarsind lumea, transfigurand firea, restaurand natura. 

Opera de mantuire nu este o problema unilaterala a lumii, ci o problema integrala. Credinta crestina antreneaza si lucreaza prin toti factorii de cultura, creind spiritualitatea ce va mantui lumea. Ordinea naturala a lumii va fi spiritualizata si lumea se va orandui pe criterii morale. Mateia, omul familia, neamul, omenirea, toate vor fi induhovnicite si vor participa la ordinea divina a lumii. 

Biserica are rol sfant in lume, caci prin ea se pastreaza si se perpetueaza prezenta tainica a lui Hristos, lucrarea Sfantului Duh, cat si invatatura autentica. Deci Biserica dispune de harul dumnezeiesc care poate curata, ilumina si desavarsi lumea. Fara Biserica nu este posibila mantuirea.

Crestinatatea ar fi deci Biserica luptatoare, in care poporul are cuvantul greu al concretizarii istorice a credintei. In acest scop este necesara o elita harica, o elita slujitoare, atat clericala cat si laica, elita care sa gandeasca si sa desfasoare lucrarile necesare mantuirii lumii.

*Crestinatatea nu se slujeste pe sine ci pe oameni. Slujirea nu se rezuma la rituri si oficieri, ci e traire, e lucrare, e fapta, e viata, e istorie, e concretizare.

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/20/ioan-ianolide-detinutul-profet