Sapte cuvinte catre biserici( Ganduri la cartea Apocalipsei)
Apocalipsa (2,1-7)Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: Aşa grăieşte Cel ce ţine'n dreapta Sa cele şapte stele, Cel ce umblă'n mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: Îţi ştiu faptele şi osteneala şi răbdarea şi că nu-i poţi suferi pe cei răi şi că i-ai pus la'ncercare pe cei ce-şi spun apostoli şi nu sunt, şi că i-ai aflat mincinoşi, şi că ai răbdare şi c'ai îndurat de dragul numelui Meu şi că n'ai obosit. Dar am împotriva ta că ţi-ai părăsit iubirea dintâi. Adu-ţi aminte deci de unde ai căzut şi pocăieşte-te şi fă-ţi faptele cele dintâi; dar dacă nu, Eu vin la tine şi voi muta sfeşnicul tău din locul lui..., dacă nu te vei pocăi. Dar o ai pe aceasta: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc. Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorului, lui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este'n raiul lui Dumnezeu.
Bisericii din Efes Mantuitorul ii reproseaza ca s-a lepadat de dragostea cea dintai si-i cere sa se pocaiasca, revenind la faptele de mai inainte, situatie ce se potriveste foarte bine si pentru crestinatatea moderna, in care Evanghelia este atat de interpretata, incat greu mai poate fi recunoscuta in tinuta de azi a crestinilor, in predica de azi a preotilor, ori in institutiile de azi ale crestinatatii.
Aceleiasi Biserici din Efes, Domnul ii aduce si laude ca a suferit necazuri pentru El si nu s-a lasat cuprinsa de oboseala. Necazuri pentru El sufera si credinciosii de azi, dar nu din ravna lor pentru Hristos, cat mai mult din loviturile ce le primesc de la puterile intunericului, spre trezirea lor la credinta.
Crestinatatea moderna a obosit facand voia lui Dumnezeu si astfel a dat frau liber puterilor intunericului sa preia destinele lumii, iar ea se vede eliminata la periferia evenimentelor.
Lumea crestina e guvernata de antihrist, Biserica e in deruta, atat de slabita incat o sufla toate vanturile istoriei.
Dar Duhul Sfant ridica martiri si sfinti, marturisitori si apostoli. Ii ridica din anonimat, ori de acolo de unde nu era de asteptat, incat se contureaza un nou inceput in crestinism. Si celui ce va birui i se va da sa manance pomul vietii.
Apocalipsa (2,8-11)Iar îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: Aşa grăieşte Cel-dintâi şi Cel-de-pe-urmă, Cel ce a murit şi a revenit la viaţă: Îţi ştiu necazul şi sărăcia (tu însă eşti bogat) şi defăimarea din partea celor ce-şi spun iudei şi nu sunt, ci sinagogă a Satanei. Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Iată, pe unii dintre voi va să-i arunce diavolul în temniţă, ca să fiţi puşi la'ncercare, şi veţi avea zece zile de necaz. Fii credincios pân'la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii. Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorul nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua.
De mare actualitate e cuvantul adresat Bisericii din Smirna, care este in suferinta, saraca si umilita de cei ce se socotesc pe sine israeliti, dar care nu sunt altceva decat "sinagoga a satanei" si care au puterea sa prigoneasca pe crestini, adevaratul Israel. Acestora le spune Domnul sa fie credinciosi, caci lor li se va da cununa vietii. Ni se cere deci sa luptam, iar cel ce va birui nu va fi vatamat de moartea cea de-a doua.
Apocalipsa (2,12-17)Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: Aşa grăieşte Cel ce are sabia ascuţită'n două tăişuri:
Ştiu unde locuieşti: acolo unde-i scaunul Satanei Şi te ţii de numele Meu, şi credinţa nu Mi-ai tăgăduit-o nici chiar în zilele lui Antipa, martorul Meu, credinciosul Meu, care-a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana. Dar împotriva ta am câteva lucruri: Ai acolo pe unii care se ţin de învăţătura lui Balaam, cel care-l învăţa pe Balac să pună piatră de poticnire înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce carne jertfită idolilor şi să se desfrâneze. Aşa şi tu, îi ai pe unii care se ţin de învăţătura nicolaiţilor. Aşadar, pocăieşte-te; dar dacă nu, Eu vin la tine curând şi Mă voi război împotrivă-le cu sabia gurii Mele. Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă o şi-i voi da o pietricică albă şi pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l ştie decât cel care-l primeşte.
Infricosatoare imagine ni se dezvaluie despre Biserica din Pergam, caci acolo salasluieste Satana, iar Antipa cel care a crezut Domnului a fost ucis: este deci vreme de martiraj.
Cu toata credinciosia Bisericii din Pergam, ce nu s-a lasat coplesita de domnia satanica, totusi pacate vechi si pacate noi se afla acolo si pentru ele se cere pocainta.
Lupta deci se duce cu dusmanul din afara, care e stapan pe cetate, si cu dusmanul dinauntru, care macina dreapta credinta.
Impresionanta este aici fagaduinta care se face celui ce va birui: pe de o parte, el va primi "mana cea ascunsa", caci Dumnezeu pastreaza mereu o rezerva de hrana pentru credinta noastra slabanogita, pe care o tine ascunsa spre a ne-o da la timpul potrivit; pe de alta parte, va primi "o pietricica alba" pe care e scris nume nou, pe care nimeni nu-l stie decat primitorul. Asa se pune mereu o noua piatra de temelie Imparatiei lui Dumnezeu, printr-o noua descoperire ce se face unui nou ales sa fie intemeietorul ei. Ea vine din ceruri. Ea e taina unor alesi. Ea e vrednica unor atleti ai lui Hristos, a unor vizionari, a celor ce au biruit.
Apocalipsa (2,18-29)Iar îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Aşa grăieşte Fiul lui Dumnezeu, Cel căruia Îi sunt ochii ca para focului şi picioarele asemenea bronzului: Îţi ştiu faptele şi iubirea şi credinţa şi slujirea şi răbdarea şi că faptele tale cele de pe urmă sunt mai multe decât cele dintâi. Dar am împotriva ta că o'ngădui pe femeia Izabela, care-şi spune proorociţă şi-i învaţă şi-i amăgeşte pe robii Mei să se desfrâneze şi să mănânce cărnuri jertfite idolilor. Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei. Iată, pe ea o arunc bolnavă'n pat; şi pe cei ce se desfrânează cu ea, în mare necaz, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Şi pe fiii ei cu moarte-i voi ucide, şi toate Bisericile vor cunoaşte că Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile şi vă voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre. Dar v'o spun Eu vouă, celorlalţi din Tiatira câţi nu au învăţătura aceasta, celor ce n'au cunoscut, aşa cum spun ei, adâncurile Satanei: nu pun peste voi o altă greutate, dar ceea ce aveţi, ţineţi cu tărie până ce voi veni. Iar biruitorului şi celui ce păzeşte pân'la capăt faptele Mele îi voi da stăpânire peste neamuri şi cu toiag de fier le va păstori şi ca pe vasele de lut le va sfărâma, aşa cum şi Eu am primit putere de la Tatăl Meu;şi-i voi da Steaua cea de Dimineaţă. Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor.
Bisericii ii vorbeste din nou Duhul, adresandu-se simbolic catre crestinii din Tiatira.
Fiul Omului este prezent tot mai puternic, mai sever si mai necrutator, cu ochi de foc si picioare de arama stralucitoare. Imaginea aceasta apocaliptica a Domnului aproape ca a disparut din viziunea crestinismului modern, care se amageste cu un Iisus bland, milos, smerit si resemnat, caci din pacate asa arata sufletele noastre slabanoage, iar cumplita nedreptate ce se dezlantuie in veac o lasam in afara preocuparilor noastre, socotind ca ea ii priveste pe stapanii lumii de azi, care, e drept, nu sunt calauziti de credinta crestina.
Domnul afla lucruri bune in Tiatira si ne da curaj faptul ca lucrurile bune care se pot face la sfarsitul vremurilor pot inlocui lipsurile unor perioade de criza istorica. Deci crestinatatea are nevoie de revirimentul credintei, spre a umple golul pe care l-a lasat in ultimele doua secole.
Sunt si pacate mari, ca desfranarea, in Tiatira de azi, cand libertinajul si homosexualitatea au ajuns sa fie justificate prin legile unor state. Fiecare va suferi pedeapsa dupa faptele sale.
Biruinta inseamna a pazi pana la capat faptele Domnului, iar cei ce vor face aceasta vor primi stapanirea peste neamuri si "steaua de dimineata", ce ni se pare ca simbolizeaza un inceput nou in istoria lumii, caci in noaptea in care se afla, in zori se va arata o stea deschizatoare de noi orizonturi si inaltimi.
Apocalipsa (3, 1-6)Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Aşa grăieşte Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Îţi ştiu faptele, că-ţi merge numele că trăieşti, şi eşti mort. Priveghează şi întăreşte ce-a mai rămas şi era să moară. Că faptele tale nu le-am găsit împlinite'n faţa Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte deci cum ai primit şi-ai auzit; şi păstrează şi te pocăieşte. Dar dacă nu vei priveghea, Eu voi veni ca un fur şi tu nu vei şti în care ceas voi veni asupră-ţi. Dar ai în Sardes câteva nume, [oameni] care nu şi-au întinat veşmintele; ele vor umbla cu Mine în alb, căci vrednice sunt. Biruitorul va fi îmbrăcat astfel în veşminte albe şi numele lui nu-l voi şterge din cartea vieţii şi-i voi mărturisi numele înaintea Părintelui Meu şi 'naintea îngerilor Săi. Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor.
Mult prea mult seamana cuvantul catre Biserica din Sardes cu starea lucrurilor din crestinatatea moderna, caci sunt astazi un miliard de oameni cu nume de crestin, dar crestinatatea aceasta este moarta. In mijlocul ei toate faptele credintei sunt false din pricina nenumaratelor vicii, comoditati si compromisuri.
Totusi mai este ceva bun in ea, si Domnul ne indeamna sa scoatem din ghiarele mortii ceea ce n-a fost inca inghitit de moarte si sa ne intoarcem la credinta cea dreapta, asa cum El ne-a dat-o.
Sa ne pocaim deci, caci El va veni ca un fur si nimeni nu stie ceasul Judecatii Sale. Atunci crestinii ce nu si-au intinat credinta vor fi scrisi in Cartea Vietii si vor fi marturisiti de Hristos inaintea lui Dumnezeu si a ingerilor Lui.
Apocalipsa (3,7-13)Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Aşa grăieşte Cel-Sfânt, Cel-Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi Cel ce închide şi nimeni nu va deschide: Ştiu faptele tale – iată, am lăsat în faţa ta o uşă deschisă pe care nimeni nu poate s'o închidă –; că tu ai putere mică şi Mi-ai păzit cuvântul şi nu Mi-ai tăgăduit numele. Iată, din sinagoga Satanei ţi-i dau pe cei ce-şi spun iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se'nchine înaintea picioarelor tale şi să-şi dea seama că te-am iubit. Pentru că tu ai păzit cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul încercării, cel ce peste toată lumea va să vină ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ. Vin curând; ţine ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Biruitorul, pe el îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi; şi voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu – al noului Ierusalim care se pogoară din cer de la Dumnezeul Meu – şi numele Meu cel nou. Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor.
Fiul Omului, adresandu-se Bisericii din Filadelfia, pare ca la noi, cei de azi se refera.
Aici Hristos este prezentat puternic, viu, activ, actual, sfant, adevarat, Cel ce are putere sa inchida si sa deschida fara ca nimeni sa-I poata stavili lucrarea. Un astfel de Hristos este dificil de descoperit sub noianul de fast, evlavie si religiozitate al istoriei crestine. Rastignirea Domnului nu poate fi inlocuita nici de cea mai sincera evlavie crestina. Ea ramane fapta si nu ritual, ori chiar spiritualitate.
Biserica din Filadelfia are putere mica, dar e mare prin autenticitatea credintei, ori tocmai acesteia ii este dat sa umileasca "sinagoga satanei", pe evreii otraviti care, considerandu-se israeliti, se afla in afara harului dumnezeiesc. Cu toata puterea ce o au, ei se vor inchina inaintea Adevarului, chiar daca aceasta nu se bucura de stralucire si putere.
In loc smerit dar puternic in credinta se va cobora din ceruri Ierusalimul ceresc si cu el odata vine si numele innoit al Domnului schimband lumea la fata.
Apocalipsa (3,14-22)Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Aşa grăieşte Amin-ul, Martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Îţi ştiu faptele: tu nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de-ai fi rece sau fierbinte! Aşa, pentru că eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece –, am să te vărs din gura Mea. De vreme ce tu zici: Sunt bogat şi m'am îmbogăţit şi de nimic n'am nevoie!, şi pentru că nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns şi sărac şi orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc ca să te'mbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te'mbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi-i pedepsesc; fii râvnitor aşadar şi pocăieşte-te. Iată, Eu stau la uşă şi bat; de-Mi va auzi cineva glasul şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Biruitorului, lui îi voi da să şadă cu Mine pe tronul Meu, aşa cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe tronul Său. Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor.
Cel ce este Amin, martorul cel credincios si adevarat spune Bisericii din Laodiceea cuvantul ce se potriveste cel mai bine miliardului de crestini din secolul XX: "Nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece, - am sa te vars din gura Mea!"
I se reproseaza Bisericii din Laodiceea ca este plina de bogatie - si de putere, zicem noi, o putere ce poate sfarama planeta, o putere ce poate determina lumea intreaga ca pe simpli roboti, o putere concentrata intr-un centru unic - centru al satanei- si deci cu atat mai inspaimantatoare si mai nimicitoare.
Dar Domnul zice acestei formidabile trufii, cum n-a mai fost in lume: bogatia ta e saracie, puterea ta e ticalosie, vrednicia ta e jale, deci nu te increde in ele, caci toate acestea se vor spulbera. Lumea se afla in mainile lui Dumnezeu si priceperea omeneasca, oricat de semeata ar fi si la orice performante ar ajunge, nu are decat sansa neantizarii. Dar perspectiva neantizarii o resping deopotriva mintea, viata, natura, incat prin insasi ordinea lucrurilor se va reveni la creatorul a toate. De acceea si Domnul zice Bisericii din Laodiceea sa cumpere de la El aur adevarat, care ca sa se imbrace cu neprihanire; si alifie ce spala mintea, ca sa vada Adevarul si sa paraseasca inselaciunea. Acestea insa cer pret de suferinta, caci vrednici suntem de mustrare, dupa cum ne si spune: "Eu pe cati ii iubesc, ii mustru si ii pedepsesc". Aceasta mustrare a iubirii lui Dumnezeu urmareste curatirea si mantuirea, caci de n-ar veni ea, am pieri in faradelegile si ratacirile noastre.
"Iata stau la usa si bat!", zice El. Noi nu-L vedem si de aceea ne umplem de deznadejde, dar de deschidem la bataia din fundul beznelor, atunci El vine si cineaza cu noi. E momentul partasiei sfinte, ce schimba la fata viata pacatului.
Fenomenele acestea nu sunt fatalitati ce trebuie asteptate, ci sunt momente ale inclestarii cu raul din lume, incat celor ce vor birui de data aceasta li se va face cel mai maret dar, adica vor sta pe scaunul Domnului, asa dupa cum El Insusi, ca Fiu al Omului, a biruit si a fost asezat pe Scaunul Tatalui Sau.
Toate acestea s-au spus, dar nu toti le aud, de aceea putini se vor invrednici de slava si bucuria lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu