Antihrist
Istoria este confruntarea dintre bine si rau, dintre Dumnezeu si satana, dintre Hristos si antihrist.
Pacatul, satana si antihrist se afla in necurmata ofensiva de a stapani lumea, de a o duce spre iad: iad istoric si vesnic, iad spiritual si material. Virtutea, harul, si Hristos lupta necontenit spre a sfinti lumea si a o conduce spre rai: rai pe pamant si in ceruri, rai in duh si in materie.
In aceasta batalie nu totdeauna inving crestinii, ci sunt si epoci de triumf antihristic.
In aceasta batalie nu intotdeauna sunt bine delimitate fortele virtutii de fortele pacatului, ori slujitorii lui Dumnezeu de slujitorii satanei. Antihrist foloseste si masca binelui spre a-i insela pe oameni.
Antihrist nu e un om pacatos, ci e un om demonizat, in care raul devine conceptie si actiune antihristica si antiumana. Antihrist are ura constienta impotriva lui Hristos, fiindca Hristos nu S-a inchinat satanei si n-a vrut sa devina imparatul unei lumi mincinoase si pacatoase.
Sunt mai multe forte apocaliptice ce se desfasoara in istorie - desfranata, sarpele, balaurul - dar toate transmit puterea lor Fiarei cu numarul 666 - acesta este antihristul.
Fortele antihristului se recunosc prin faptul ca sunt mincinoase, rele, viciate, necredincioase, corupte, tiranice, pline de ura, de nelegiuire si de blasfemie.
De cealalta parte, crestinatatea formeaza fortele hristice in lupta cu pacatul, satana si antihrist. Ele marturisesc adevarul, iubirea, dreptatea, frumusetea, bucuria vesnica, credinciosia si slava lui Dumnezeu. Biruinta lor e asigurata de puterea lui Hristos Dumnezeu.
* Pacatul este individual, comunitar, si politic, de aceea si pedepsele sunt personale, comunitare si politice. Pacatul tinde sa orienteze, sa organizeze si sa stapaneasca lumea.
Pacatul personal este grav in profunzime, dar nu are suprafata mare. Pacatul organizat, legalizat si guvernamental preia toata gravitatea pacatului personal si-i adauga orizont larg, tinzand sa corupa si sa piarda lumea toata. Suferintele cele mai cumplite ale lumii sunt cele comunitar-politice si atrag si cele mai grav pedepse.
Crestinismul opune pacatului virtutea si sfintenia, dar spre a infrunta fortele organizate ale pacatului, credinta trebuie sa fie mai lucratoare, mai puternica si mai convingatoare decat tentatiile pacatului.
Biserica nu se poate rezuma la pacatul personal, ci trebuie sa dispuna de conceptele si mijloacele luptei cu pacatul comunitar si politic. Restaurarea lumii e un proces complex si complet prin biruinta lui Hristos in toate planurile si dimensiunile vietii. Hristos a biruit lumea- aceasta este nadejdea lumii.
Satana este prima creatura care s-a opus lui Dumnezeu. Pacatul originar a inceput prin ispitirea omului de catre satana.
[...]
Duhul satanic ispiteste din afara pe om, se strecoara intr-un gand si in cele din urma umple omul in toata fiinta lui sufleteasca si trupeasca. Oamenii satanizati folosesc magia neagra, dar de multe ori nu mai au constiinta satanizarii lor, ba chiar il neaga pe satana, insa sfarsitul lor este nebunia si sinuciderea.
Satana ajunge sa stapaneasca omul, apoi il face agent al sau, al raului comunitar si al raului politic. Omul satanizat este un pericol social, cultural, politic si spiritual. Satanizarea colectiva si organizata politic este un monument de rautate, ce se asemuieste sfarsitului satanic din iad, ostirilor demonilor si ordinii demonice din iad.
Satanizarea ajunsa stare de lege, de ordine si de guvernare creeaza o atmosfera satanica, o pseudo-spiritualitate si o modalitate de vietuire satanica. Sunt astazi organizatii omenesti satanizate ce raspandesc satanismul. Satanizarea e mai rea decat paganismul.
Cand fortele satanice ajung sa cucereasca puterea in lume, ele isi fac ostiri ca sa le apere, legi care sa le organizeze, ideologii care sa le justifice si chiar religii ca sa-i insele pe oameni.
Guvernarea puterilor satanice se justifica prin starea de pacat si necredinta si ea are o durata corespunzatoare iconomiei lui Dumnezeu, prin care lumea isi va plati ratacirile ei pana ce se va pocai si va reintra in randuiala dumnezeiasca a vietii. Crestinii nu trebuie sa lase fortele satanice sa cucereasca puterea; iar daca au cucerit-o, ei trebuie sa-si organizeze fortele si sa o invinga in numele lui Hristos.
Crestinismul e veghea si puterea sfanta care raspunde de mantuirea lumii. Si vaide crestinii ce nu corespund sfintei misiuni ce le este incredintata, caci Dumnezeu va ridica si din pietre pe alti alesi ai Sai, care sa-I zideasca Imparatia!
Antihrist este un om, si anume un om politic ce va stapani lumea descrestinand-o, satanizand-o si perzand-o.
Antihrist e persoana dar fenomenul antihristic e social-politic.
Antihrist are neamul sau, ostirea sa, filosofii sai, legile sale, spiritualitatea sa, cultura sa, civilizatia sa, lumea sa, aliatii sai, tovarasii sai de lucru, slugile sale, spionii sai, calaii sai, metodele sale si este plin de intelepciune, iscusinta si putere. El stie sa fie si frumos, si bun, si omenos, spre a induce lumea in eroare. El convinge si pe unii crestini, pana ce-i va pierde, caci el nu sufera pe Hristos.
Antihrist e ofensiv, cuceritor, si revolutionar. El foloseste aurul ca zeu si ca putere, minciuna ca argument si capcana, tirania ca guvernare. El stie sa dizolve prin libertate, sa anuleze prin egalitate si sa stapaneasca prin putere.
Sabia e argumentul sau suprem: ucide pe toti cei ce nu i se supun. Uraste adevarul, dragostea, dreptatea si toate valorile ce vin de la Dumnezeu. Antihrist este spiritul caiafic perpetuat in istorie prin uciderea lui Hristos. Pentru antihrist, Iuda si Caiafa sunt sfinti, iar Hristos este tradatorul.
Antihrist se vrea pe sine centrul lumii, prin alungarea hristocentrismului.
Puterea lui e tolerata de iconomia dumnezeiasca pentru a se respecta libertatea omului. Puterea lui se explica prin pacatele si necredinta oamenilor, prin orgoliul de a stapani lumea si prin ispitirea satanica. Oamenii au de ales intre a sluji lui Hristos sau lui antihrist.
Puterea lui antihrist are un caracter local si altul universal, un caracter temporar si altul etern. Batalia apocaliptica este necurmata pana la biruinta finala a Mielului.
Puterea lui antihrist este tolerata pentru o vreme, iar vremea aceea este in functie de trezirea crestinilor, caci crestinii vor suferi pana ce vor deveni vrednici de Hristos, asemenea Lui, biruitori prin El.
Crestinii participa cu Hristos la mantuirea lumii, dupa cum antihrist participa cu fii intunericului la pierzania lumii. Crestinii sa nu uite ca adesea fiii intunericului sunt mai intelepti, mai vigurosi si mai puternici decat fii luminii. Crestinii sa inteleaga ca neprihanirea lor, energia si puterea lor trebuie sa depaseasca si sa invinga pe a fiilor intunericului.
Crestinatatea va triumfa prin Hristos. El vine sa desavarseasca si sa faca posibila mantuirea lumii cazuta in pacat.
Antihrist va fi biruit de Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu