Motto:" Zis-a Domnul ucenicilor Săi: iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, şi'n sinagogile lor vă vor biciui. Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăieşte întru voi. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui." (Evanghelia de la Matei 10, 16-22)
Articol aparut in revista ATITUDINI, Nr. 8 Interviu cu Parintele Justin Parvu realizat de monahia Fotini
- Părinte, cum sfătuiţi poporul să procedeze cu aceste vaccinuri
criminale care se vor impune cu forţa, asupra copiilor noştri şi asupra
mamelor însărcinate, şi poate pe viitor asupra tuturor?
- Dragii mei, e greu să dai un răspuns unui popor întreg, pentru că nu avem
decât soluţii dureroase, pentru că
aceasta este realitatea în care trăim, foarte, foarte dureroasă.
Am spus de la începutul anului că
trebuie să ne pregătim pentru martiraj şi mai mult de atât nici nu aş mai fi avut de grăit, dar oamenii sunt
neputincioşi cu duhul şi cu mintea ca să înţeleagă. Nu e uşor să trăieşti
în ziua de azi. Dar dacă Domnul aşa a binevoit ca noi să suferim aceste
vremuri, apoi trebuie să ne supunem şi să primim cu bucurie toate cele ce
vin asupra noastră, ca din mâna lui Dumnezeu, şi nu a vrăjmaşului. E mai greu acum, pentru că
ne-am învăţat cu comoditatea, cu televizorul şi cu toate mofturile şi
libertăţile; ei bine, dragii mei,
abia acum se vede efectul dăunător al acestor libertăţi - ne-au slăbit
puterile sufletului.
Mintea este îngreuiată, trupul slăbit şi datorită alimentaţiei otrăvite
cu care ne hrănesc mai marii noştri, şi nu suntem obişnuiţi să purtăm
niciun fel de război, nici duhovnicesc, nici trupesc.
De aceea, vă rog să nu mai căutaţi soluţii.
Soluţii omeneşti nu sunt, dragii mei! Soluţia este moartea pentru
Hristos. Tată pe fiu şi mamă pe fiică va da la moarte. Iată că asistăm la împlinirea
acestei proorocii.
Dacă mama va lăsa copilul să fie vaccinat, este ca şi cum l-ar da la
moarte.
Am spus de mai multe ori să luăm modelul lui Brâncoveanu, care cu mărime
de suflet privea mucenicia fiului său cel mic, Matei.
Învăţaţi copiii să trăiască în legea creştinească,
aceste obiceiuri să le deprindă mai cu seamă; nu mai e nevoie de nicio altă
ştiinţă, de nicio şcoală;
prin orice mijloace copiii noştri sunt otrăviţi nu numai cu aceste
vaccinuri, ci cu atâtea informaţii mincinoase la adresa creaţiei lui
Dumnezeu, cu calculatorul şi cu tot soiul de filme, care oferă copilului o
educaţie antihristică.
Dacă nu aveţi unde să vă retrageţi din societatea aceasta potrivnică lui
Dumnezeu, staţi fiecare la locurile dumneavoastră şi
mărturisiţi pe Hristos, opunându-vă tuturor măsurilor viclene de
exterminare a omului.
Pentru că asta tânjeşte vrăjmaşul să facă, să distrugă făptura lui
Dumnezeu. Invidia lui cea mai mare, aceasta este – crearea OMULUI: De ce îl
iubeşte Dumnezeu atât de mult pe om?
Tocmai de aceea ar trebui să prindem putere şi curaj, pentru că dacă suntem
aşa de tare luptaţi şi împresuraţi din toate părţile de atâtea primejdii şi
nevoi, înseamnă că şi invidia vrăjmaşului se măreşte datorită dragostei lui
Dumnezeu sporite faţă de noi, chipul şi asemănarea Sa.
Dar iată cât de mult ne iubeşte Dumnezeu că încă mai rabdă toate păcatele
şi fărădelegile noastre. Numai dracul nu înţelege mila şi iertarea lui
Dumnezeu, că dacă ar fi înţeles-o, cred că s-ar fi pocăit şi el.
De aceea vă zic –
aveţi încredere că Domnul vă va da putere să mărturisiţi pentru El. Trăim într-o lume anarhică,
întreaga clasă politică este vrăjmaşă a lui Hristos şi slujitoare răului, de
aceea numai simpla noastră vieţuire, fară să abdicăm de la principiile
noastre creştine, este o mărturisire şi o mucenicie de zi cu zi.
Aşadar:
Nu primiţi acest vaccin şi nimic ce aduc nou puterile politice de
azi.
Evreii conduc lumea şi americanii lucrează prin ei şi cred că au ajuns să
o stăpânească deoarece nu mai au nicio sfială;
totul este la vedere şi sunt conştienţi că nu mai au niciun adversar de
temut şi luptă pentru exterminarea populaţiei, ca cei puţini care vor rămâne
să se închine lor.
Acum ei studiază şi fac trierea iar
modul prin care vor distinge oamenii între ei sunt cipurile.
Ai sau nu ai cip?
Căci în fond cipul ce este? O armă împotriva omului. Iar noi nu mai avem arme;
tineretul nostru este obosit, încât chiar să vrea să se ridice din vraja în
care trăieşte, nu mai are putere.
Singurele noastre arme sunt numai cele duhovniceşti: rugăciunea, smerenia,
dragostea, dar şi mărturisirea.
Nu se poate dragoste fară mărturisire.
Dragostea este jertfitoare, iar noi dacă ne temem să mărturisim adevărul, ce jertfa mai avem? Sau
dacă nu ne pasă de aproapele nostru care este în neştiinţă şi noi nu îl
informăm şi îl lăsăm să cadă pradă acestui sistem, ce dragoste mai
avem?
Cei care se mai luptă astăzi să trezească pe fratele lor, care nu au rămas nepăsători faţă de viitorul unei naţii şi al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care îşi pun viata pentru fraţii lor. De aceea, mamelor, educaţi-vă creştineşte copiii şi nu îi lăsaţi necontrolaţi! Nu îi lăsaţi să îşi facă mendrele lor, nu îi lăsaţi pradă educaţiei acestei societăţi, pentru că le-aţi asigurat şi moartea sufletească, dar iată că şi pe cea trupească! Mai degrabă
ieşiţi din mijlocul acestei societăţi şi vă creşteţi copiii în dragoste şi
simplitate.
Sărăcia şi greutăţile vă vor întări mai mult şi mintea, şi sufletul, şi
trupul. Nu vedeţi că prin atâtea libertăţi şi drepturi ale copilului, ei
ajung să aibă dreptul de a ţi-l ucide, dreptul de a distruge o naţie?
-
Sf. Apostol Pavel spune sa ne supunem stapanirilor si mai marilor
nostri?
In ce masura ne mai putem supune in astfel de conditii?
- Tot
Sfantul Pavel spune sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat de
oameni.
Nu mai avem de cine asculta, dragii mei, decat numai de Dumnezeu.
Diavolul s-a intrupat in acest sistem politic si se lupta cu noi prin ei,
mai aprig ca niciodata.
Iti ofera mai intai toate pricinile pacatuirii: carciumi si alcool,
dezmat si imagini cat mai desfranate, amuzament si libertati de tot
soiul.
Asa se alege un conducator: prin harul lui Dumnezeu si vointa natiunii,
nu? Dar acestia ce har de la Dumnezeu sa aiba?
Acestia sunt lupi rapitori, nu mai este o stapanire aleasa, este o
stapanire antihristica, potrivnica lui Hristos.
Daca se impotriveste lui Hristos, glasul acelei stapaniri nu va mai fi
unul de ascultat.
Ce stapanire este aceasta care ne da paine otravita sa mancam? Care ne ucid
copiii?
Nu vedeti ca au inceput cu copiii, cu sufletele acestea nevinovate? De
ce? Pentru ca ii ucide nevinovatia copiilor.
Cu martirajul copiilor a inceput Biserica lui Hristos, cu
martirajul pruncilor, iata ca incepe si prigoana acestui veac de pe
urma.
Dar
socotesc ca jertfa nevinovata a acestor copii nu va fi
nelucratoare, ci ea va da putere alesilor Bisericii lui Hristos.
Si cred ca va fi o incununare a crestinismului prin jertfa copiilor
nevinovati.
Este foarte periculos acum pacatul nestiintei;
toti vedem pericolul in care ne gasim si suntem obligati sa ne informam
si avem datoria de a informa si pe ceilalti frati ai nostri mai simpli si
neajutorati.
Nimeni nu va putea spune ca nu a stiut ca vaccinul acesta este ucigas…
iar pentru cei care nu au stiut cu adevarat, pentru acestia Biserica,
prin preotii si slujitorii ei, este responsabila si va raspunde pentru
sufletele lor. Omul vine sa se formeze in Biserica si ce formare ii dam noi, daca
propovaduim aceeasi invatatura cu a statului antihristic?
Biserica nu ramane straina fata de toata conjunctura aceasta politica
si sociala si este datoare sa se implice atat in societate cat si in
politica, atata timp cat legile politice impiedica porunca lui
Dumnezeu.
Preotul, la hirotonie, jura ca se va
supune lui Dumnezeu si poruncilor Lui, dar si stapanirii statale. Pai cui
juram noi? Presedintilor si parlamentarilor care legalizeaza
prostitutia si actele cu cip? Pai rolul preotului este numai sa cunune si
sa inmormanteze? Nu.
El este sarea pamantului si lumina oamenilor.
Ce lumina mai aduce, daca el se supune legilor intunecate ale acestui
veac? Iar
daca tace, inseamna ca refuza sa aduca lumina oamenilor.
Nu ei sunt urmasii apostolilor,
carora Mantuitorul le-a poruncit: „Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura”(Mc. 16:15)?
Nu le-a poruncit sa taca.
Daca s-ar ridica o elita de preoti si de calugari, care intr-adevar sa se
angajeze in slujba Adevarului, atunci s-ar mai schimba situatia. Iar prin aceasta schimbare eu nu
inteleg imbunatatirea conditiilor de viata si nici macar a caracterului
celor ce ne conduc, ci
inteleg o schimbare in sufletele credinciosilor,
o intarire a credintei care ne va da forta sa marturisim impreuna, ne
va da unitatea si dragostea jertfirii. Important este sa ne opunem tuturor antihristilor si sa murim demn; sa nu
avem o pozitie de lasitate.
Iar poporul cum sa se mobilizeze, cum sa aiba tarie duhovniceasca, daca nu
are lideri?
- Poate ca preotii acestia se tem sa nu fie inlaturati din posturile
lor si astfel sa nu mai poata catehiza credinciosii pe care ii mai
avea.
-
Represalii au fost dintotdeauna si vor fi.
Noi nu trebuie sa calculam cat timp de cateheza avem la dispozitie.
Poate sa fie si o saptamana, dar sa imi fac datoria cu toata
jertfelnicia fata de Evanghelia lui Hristos si neamul meu. Au fost 12 Apostoli si pana si acolo a intrat diviziunea, tradarea. Si ce catehizare este aceea daca taci? Pe mine nu trebuie sa ma ingrijoreze faptul ca ma va schimba si va
trimite alt preot in locul meu, cu mult mai slab si care sa corespunda
baremului.
Daca patimim ceva pentru Hristos, mai mult folos vom aduce natiei. Jertfa
naste viata.
Nu este suficient sa marturisesti un adevar numai celui de sub
epitrahilul tau, ci trebuie sa il propovaduiesti in auzul tuturor, avem
datoria sa scoatem adevarul la lumina.
Te mai poti retrage din strategie, dar cat dureaza aceasta strategie, mai?
Sufera poporul asta de atata strategie si nu mai facem nimic.
Sa nu confundam strategia cu depunerea armelor.
Doar nu suntem facuti numai pentru zile bune; un razboi cine il mai
sustine? Si
cine sunt luptatorii? Nu noi cei din lumea aceasta de aici?
De ce i se zice Biserica luptatoare?
Luptatoare inseamna zi de zi sa sustii un atac impotriva puterilor
intunericului.
O asceza retrasa in individualitatea ei nu mai este un adevar
marturisit in plenitudinea lui.
Foarte frumos citeam la
Evdokimov mai devreme:
„Biserica nu trebuie sa isi asume treburile concrete ale cetatii, dar constiinta crestina este chemata sa actioneze din plin pana si in chestiunile cele mai tehnice. Politica, economia, dezvoltarea sunt sferele comune in care credinciosii si necredinciosii se intalnesc. Si ce imensa sarcina aceea de a desavarsi lumea prin sobornicitatea calitativa a tuturora, de a insamanta in cultura lumina Taborului. Un om al luminii poarta o lumina care straluceste peste intreaga lume. Marii duhovnici spun ca orice asceza lipsita de dragoste si care nu este un „sacrament al fraternitatii” este desarta. Vorbind despre euharistie, Sf. Ioan Gura de Aur spune: Aici este odaia inalta in care au sezut ucenicii; de aici au plecat spre Muntele Maslinilor. Sa plecam si noi in cautarea mainilor de saraci, caci ele sunt pentru noi Muntele Maslinilor. Intr-adevar, multimea saracilor este asemenea unui codru de maslin sadit in casa lui Dumnezeu. De acolo curge uleiul de care vom avea nevoie spre a ne infatisa, precum fecioarele cele intelepte purtand lampile pline inaintea Mirelui”[1].
Problema noastra cea mai mare acum este ca ne aflam intr-o bezna a
ignorantei si socotim pacatul nestiintei un mare privilegiu.
Generatia aceasta a ajuns la apogeul nihilismului.
„Si ce daca fac lucrul acesta? A! Nu-i nimic!” Iei cipul – „Ei, n-are
nimica!”; slujesti cu catolicii: „Ei, n-are nimica” si tot asa… toate nu au
nimic.
Nihilismul a nascut acest libertinaj si aceasta stare te indreptateste
pe tine cumva sa faci orice, ce vrei, sa amesteci lumina cu intunericul, sa
mergi si cu Dumnezeu si cu mamona. In acest caz noi nu mai suntem ucenici
al lui Hristos.
[1] Paul Evdokimov, Iubirea nebuna a lui Dumnezeu, p.23
LEGATURI:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu