Astazi este marea sarbatoare a coborarii Sfantului Duh. Am putea spune ca este un al doilea Paste, intrucat reprezinta tot o trecere. Primul Paste - Invierea Domnului - ne-a trecut de la intuneric la lumina, de la moarte la viata. Al doilea Paste - Coborarea Duhului Sfant - ne trece de la o viata pecetluita de pacatul adamic, viata rea, chiar satanica, la o viata de sfitenie, daruindu-ne posibilitatea nasterii din nou. Noi nu ne putem innoi prin noi insine, prin duhul nostru uman. Prin noi insine cadem tot mai mult. Noi ne putem innoi numai in si prin Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfant. El este Duhul Intelepciunii, al Iubirii, al Adevarului, al Pacii, care nimiceste duhul minciunii, al vicleniei, al urii. Omul si omenirea se pot innoi numai prin Duhul Sfant.
Sarbatoarea de astazi este precedata de Duminica Sfnitilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, unde s-au stabilit primele 7 articole din Simbolul credintei. Ele cuprind esenta credintei noastre, privind lucrarea Tatalui si a Fiului. Prin ele parca ni se pregateste ziua de astazi, intemeierea Bisercii, care are loc prin coborarea in lume a Duhului Sfant.
Dumnezeu Tatal cu doua "Maini" a creat lumea, spun Sfintii Parinti, cu doua "Maini" mantuieste si cu doua "Maini" o sfinteste, cu Dumnezeu Cuvantul si cu Dumnezeu Duhul Sfant. Dupa cum Iisus a savarsit opera Sa, tot asa Duhul Sfant coboara, pentru a-si implini lucrarea. Avand in vedere puterea si lucrarea Duhului Sfanti in viata noastra personala si universala, voi incerca sa subliniez pe scurt patru puncte:
1. Lucrarea Duhului Sfant in Vechiul Testament.
2. Lucrarea Duhului Sfant in timpul vietii lui Iisus.
3. Intemeierea Bisercii.
4. Babilonia actuala a omenirii.
*
1. Din primele versete ale Sfintei Scripturi vedem ca "la inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul...Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor" (Fac. I, 1-2).
Deci Duhul Sfant a luat parte dintru inceput la lucrarea de creatie a Sfintei Treimi. Duhul Sfant a imprimat apei, pamantului, niste energii, cum spun grecii "logoi". Cand Dumnezeu Tatal prin Cuvantul Sau a spus apelor sa misune de vietati si pamantului sa dea din sine iarba, pomi, fiinte vii, s-au produs toate acestea din energiile imprimate de Duhul Sfant, la Cuvantul Tatalui. Si pana astazi toate perpetueaza dupa soiul lor, prin puterea Duhului Sfant.
Duhul Sfant a intervenit in viata popoarelor, a vorbit prin prooroci. Cand omenirea, care vorbea o singura limba, stapanita de mandrie a inceput sa construiasca turnul Babel prin care sa atinga cerul (Fac. XI, 4-7), Dumnezeu le-a incurcat limbile. Prin puterea cui? A Duhului Sfant.
Prorocul Isaia, numit evanghelistul Vechiului Testament, parca a fost martor vestind minunea nasterii Mantuitorului, a cunoscut patimile si Invierea Lui, a vazut cununa de spini, cuiele ce se vor bate in Trupul Lui, suferinta Lui pentru a salva neamul omenesc. Cine a vorbit prin el? Duhul Sfant.
Prorocul Ezechil a vazut invierea noastra in ziua de apoi. A vazut oasele mortilor imprastiate cum s-au adunat, cum s-au imbracat in trup si au prins viata. Cine i-a revelat viitorul? Duhul Sfant.
Proorocul Daniil a prevesti printr-o matematica divina timpul cand se va naste Mesia. Tot el a descifrat imparatului Nabucodonosor un vis care reprezinta prima filosofie a istoriei. In vis s-a aratat un urias cu cap de aur, cu piept de argint, coapse de arama, picioare de fier si lut. Apoi a venit o piatra mare care l-a sfaramat. Proorocul a spus imparatului ca uriasul reprezinta istoria cu imperiile ei care se vor darama rand pe rand. Cine a vorbit prin Daniil? Duhul Sfant. Astfel a prevesti el Piatra - Hristos care pana la urma va darama toate imperiile cladite prin vointa si mandria umana si la intemeia un nou Asezamant -Biserica, pe care nimeni nu o va putea darama. Cand Daniil a fost aruncat in groapa leilor, cine le-a astupat gura? Duhul Sfant. El a preschimbat para focului in roua. Toti prooroci au vorbit prin Duhul Sfant, vestind evenimentele viitoare. [...]
*
2. La "plinirea vremii" Dumnezeu Cuvantul S-a intrupat "de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria". Tot Duhul Sfant a curatit pe Fecioara Maria de pacatul stramosesc si i-a dat puterea de a zamisli si naste pe Dumnezeu in trup.
La Botezul Domnului vedem cum Duhul Sfant a coborat peste Iisus. Ne putem intreba: a coborat numai ca sa arte Sfantului Ioan Bortezatorul pe Mesia? Nu. Duhul Sfant a coborat ca sa sfinteasca in Hristos natura noastra umana pe care, la Botez, Iisus a cuprins-o in Sine si care reprezinta Trupul cosmic Hristos.
Pe muntele Tabor, cand Iisus Hristos S-a Schimbat la Fata pentru a deschide calea transfigurarii noastre din oameni trupesti in oameni duhovnicesti, un nor luminos a cuprins pe Apostoli. Era Duhul Sfant. El le-a dat puterea de a vedea pe Iisus in adevarata Sa stralucire dumnezeiasca.La Cina cea de Taina, Jertfa adusa in Paine si Vin a fost prefacuta in Trupul si Sangele Mantuitorului la binecuvantarea Lui, prin Duhul Sfant. Atunci intreaga natura umana a primit - prin Duhul Sfant - putinta de a fi transformata in umanitatea indumnezeita a lui Iisus, prin participarea constienta si libera a omului.
La Inaltare, tot un nor L-a cuprins pe Iisus pe cand se inalta la cer. Si norul era Duhul Sfant. Am dat doar cateva exemple.
Duhul Sfant a fost si a ramas nedespartit de Fiul. Totusi, Duhul Sfant nu coborase inca in lume, pentru ca Iisus nu era inca proslavit (Ioan VII, 39). Duhul Sfant lucra in lume doar in si prin Iisus Hristos. "Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni" (Matei XII, 28), spunea Iisus. "Daca inseteaza cineva de Adevar, Iubire, Frumos, sa vina la Mine si sa bea", spunea El, si Eu ii voi da "apa vie" spre viata vesnica. Si apa vie era Duhul Sfant. "De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu" (Ioan III, 5), care este Dreptate, Pace Bucurie in Duhul Sfant. Foc am venit sa aduc din cer, si cum as dori sa se aprinda lumea din focul acesta. Si focul era al Duhului Sfant, Duhul Adevarului si al Iubirii. Acest foc a venit Iisus sa-L daruiasca, nu focul distrugator pe care si-l pregateste singura omenirea. Eu ma duc, si va este de folos sa Ma duc, spune Iisus, caci altfel Duhul Sfant nu va veni la voi. Daca Ma voi duce, il voi aduce, Il voi trimite la voi. Si El va marturisi despre Mine (Ioan 15,25), va va calauzi la tot adevarul. El nu va va vorbi de la Sine, din al Meu va lua si va va vesti. El va ramane cu voi in veac (Ioan, 16, 13-14). El va arata lumii pacatul ei, Dreptatea si Judecata. Va arata ca pacatul lumii este necredinta in Iisus Hristos-Dumnezeu. Va arata ca Dreptatea a fost restabilita in creatie prin Hristos, care a biruit pe satana si a infaptuit mantuirea lumii. Va arata ca Judecata s-a facut, intrucat satana a fsot judecat, osandit si alungat din cer pe pamant. Urmeaza ca si noi oamenii, sa-l alungam din sufletele si viata noastra. Pe toate acestea nu le descopera Duhul Sfant, care pretutindenea este si pe toate le implineste.
*
3.In ziua Cincizecimii, fiind toti Apostolii adunati impreuna cu Maica Domnului, a venit din cer un vuiet ca o suflare de vant si limbi de foc s-au asezat pe fiecare. (Faptele Apostolilor, II). Fagaduinta Domnului s-a implinit. Dumnezeu Duhul Sfant - Persoana - a coborat si a umplut prin prezenta si sfintenia Sa pe cei care au fost vredinici de a-L primi.
Dupa cum am spus, Duhul Sfant a fost prezent in creatie inca de la inceput, dar numai prin lucrarile si prin darurile Sale. Duhul Sfant Persoana, adica Persoana lui Dumnezeu Duhul Sfant, a coborat in lume numai dupa biruinta si intoarcerea la Tatal a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Numai atunci Dumnezeu Duhul Sfant a putut cobori peste firea umana, curatita si rascumparata si S-a salasluit in cei care s-au inradaciant in Hristos. Astfel la Cincizecime, prin Duhul Sfant, a aparut in lume un Organism cu totul nou, un Asezamant divino-uman - Biserica.
Apostolii au devenit Biserica a lui Hristos prin Dumnezeu Duhul Sfant. Duhul Sfant a ramas parte constitutiva a Bisercii. Prin Duhul Sfant apare in Biserica o viata noua in Hristos. Din Faptele Apostolilor vedem rolul hotarator al Duhului Sfant in Biserica. El este artatat ca o prezenta permanenta care conduce, intervine prin minuni, vise, profetii, directive. Duhul Sfant trimite, de exemplu, pe Saul in Cipru (F. A. 13, 2-4), il impiedica sa predince in Asia si-l trimite in Macedonia (16, 6-10), ii indica lui Filip pe etiopean (8, 29), numeste episcopii (20, 28), coboara peste Corneliu si casa lui (10, 44), coboara la rugaciunea Apostolilor prin mainile acestora, credinciosii devin "plini de Duhul Sfant", diaconii sunt alesi dintre cei "plini de Duh Sfant", etc.
Biserica, nu este, deci, numai o grupare umana asociata prin aceeasi credinta in Dumnezeu. Biserica nu este o institutie ingradita prin dogme si legi, ea poarta in sine pe Duhul Sfant, este o comuniune a oamenilor in Dumnezeu si cu Dumnezeu. Biserica lui Hristos este Duhul Sfant traind in omenire, cum o mai numesc unii Sfinti Parinti. Fiind viata in Hristos prin Duhul Sfant, Biserica lui Hristos poate fi cunoscuta numai prin traire. Totusi, precizarea notiunii de Biserica reprezinta unul din imperativele majore ale vietii contemporane. Criza prin care trece Biserica si omenirea in ziua de astazi, se datoreste poate tocmai faptului ca nu se cunoaste si nu se tine seama de esenta Bisercii, de ceea ce este Biserica in sine. Sub denumirea de Biserica se intelege locasul bisericesc, parohia, comunitatea crestinilor, clerul, ierarhia bisericeasca. Biserica le cuprine pe toate acestea dar ea este mult mai mult.
Iisus Hristos intrebat cu ce putere izgoneste vanzatorii din templu, da o definitie a Bisercii: "Daramati Templul acesta si in tre izile il voi ridica". Evanghelia precizeaza ca "El vorbea de Templul Trupului Sau" (Ioan, 2, 21). Denumirea Bisericii de Trup al lui Hristos o subliniaza apoi Apostolul Pavel in Epistolele sale (Ef. I, 22-23; V, 23). Iisus ne-a cuprins pe toti in Sine, in Trupul Sau cosmic, devenind El Piatra de temelie si totodata Capul Bisercii in care salasluieste Duhul Sfant. In masura in care urmam pe Hristos si ne inradacinam in El, Duhul Sfant ne transforma din oameni trupesti in oameni duhovnicesti, ne sfinteste si ne daruieste comuniunea cu Dumnezeu. Astfel se zideste Bsierica -Trupul mistic Hristos - ne nastem din nou "din apa si din duh", adica prin faptele noastre si prin Duhul Sfant, devenind si prin vointa noastra madulare ale Trupului Hristos - Biserica.
Sfintele Taine sunt lucrarile prin care primim in primul rand harul Duhului Sfant. Ne botezam. Cel care se boteaza sau nasul, marturiseste ca se rupe de duhul satanic, al mandriei, minciunii si se uneste cu Hristos, cu duhul Adevarului, al Iubirii. Este o marturisire foarte adanca. Din pacate, in ziua de astazi ea se face, de cele mai multe ori, formal, realitate care ar trebui indreptata, printr-o educatie deosebita. Numai dupa aceasta marturisire, copilul este scufundat in apa sfintita, in Duhul Sfant. Urmeaza Taina Mirungerii. Ea reprezinta Cincizecimea personala. Omul primeste Pecetea darului Duhului Sfant care il curateste de pacatul stramosesc si-l sfinteste. Atunci el primeste o Preotie universala de slujitor al lui Dumnezeu. Nu numai preotii si arhiereii, dar fiecare crestin poarta prin Duhul Sfant o Preotie pentru ca sa slujeasca si marturiseasca pe Dumnezeu in meseria, in profesia lui, in familie, in lume. Toti raspundem in fata lui Dumnezeu de darul primit la Botez.
Preotia sacerdotala pe care o purtam noi, nevrednicii, ne-o daruieste tot Duhul Sfant. Daca arhiereul este cu duhul lui in Duhul Sfant si-L chiama punand mainile peste cel ce vrea sa se preoteasca si care isi are si el duhul in Duhul Sfant, atunci Dumnezeu Duhul Sfant coboara sfintindu-l Preot al lui Dumnezeu cu o mare misiune in lume. Altfel este o lucrare mecanica. Poate de aceea este si atat de multa suferinta in lumea noastra. La fel Taina Pocaintei, un al doilea botez. Cine nu greseste, cine nu merge pe cai gresite? Fiecare trebuie sa se cerceteze si sa se marturiseasca in Duhul Sfant iar Preotul cu duhul in Duhul Sfant, il indruma si poate sa-l deslege de pacate in numele Sfintei Treimi.
Dar, mai ales si mai presus de toate, Duhul Sfant lucreaza in Sfanta Liturghie. La Sfanta Liturghie, in timp ce credinciosii canta "Pre Tine te laudam", are loc momentul culminant, Cincizecimea Sfintei Liturghii, numita Epicleza. Atunci Preotul se roaga pentru ca Duhul Sfant sa se coboare si sa ne transforme, din oameni rai, lacomi, stricati, in oameni dupa voia lui Dumnezeu si sa prefaca Sfintel Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului. Unii Sfinti Parinti, ca Sfantul Vasile Cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, au si vazut, aevea, coborarea Sfantului Duh, incat Sfantul Ioan Gura de Aur a spus: "Cand vezi pe Domnul jungihiat pe altar, Preotul rugandu-se inconjurat de ingeri, toata asistenta cu buzele inrosite de sangele imparatesc armatele ceresti in jurul altarului, poti sa te mai socotesti locuitor pe pamant?" Duhul Sfant transforma actiunile Sfintei Liturghii intr-o realitate vie. Prin Duhul Sfant cerul coboara pe pamant. Primind Trupul si Sangele Domnului, noi ne impartasim cu Duhul Sfant care ne introduce inca de aici in vesnicie. Sfanta Liturghie are in vedere sfintirea si prefacerea lumii in Hristos, minune posibila numai prin Duhul Sfant.
La sfinirea caselor noastre, tot Duhul Sfant coboara. El stinge cearta, biruieste blestemele, farmecele, bolile, greutatile noastre si ne povatuieste la tot adevarul.
*
4. Trecand la realitatea pe care o vedem in noi si in jurul nostru, trebuie sa ne intrebam: ce duh domneste in fiecare dintre noi, ce duh domneste in lume? Este Duhul Adevarului, al Intelepciunii, al Iubirii sau duhul mandriei, lacomiei, minciunii? Aceasta intrebare trebuie sa ne-o punem fiecare si intreaga omenire. Al carui duh sunteti? In ce duh se face stiinta, arta, literatura, muzica? Ce duh stapaneste omenirea, Duhul lui Dumnezeu sau duhul satanei? Poate mai mult ca oricand, secolul XX este chemat sa devina constient de duhul in care lucreaza, gandeste, si se oglindeste. Duhul Sfant ne este criteriu.
La Babilon, pentru indrazneala si obraznicia oammenilor de a-L infrunta pe Dumnezeu, Duhul Sfant le-a amestecat limbile, incat nu mai puteau sa se inteleaga intre ei si s-au imprastiat pe toata suprafata pamantului. Astazi vedem cum oameni si popoare construiesc acelasi turn al Babilonului, infruntand pe Dumnezeu, luptand impotriva Lui. Fiecare vorbeste un grai al lui propriu, fiecare are o idee, o conceptie, pe care vrea sa o impuna celuilalt. De aici provine neintelegerea generala. Graiuri si opinii diferite, egoiste si interesate. Nu este acelasi duh. Chiar daca Il asezam pe Dumnezeu la icoana, nu traim in Duhul Lui, astfel nu-L facem prezent in viata naostra. Toti purtam mai mult sau mai putin in sufletele noastre si Duhul lui Dumnezeu si ispita satanei. Dar prin straduinta constienta de a agonisi Duhul Sfant, putem izgoni, prin puterea Lui, duhul celui rau din noi. Apostolii, din simpli pescari, prin Duhul Sfant au biruit lumea. Adevarata arta, stiinta, literatura, organizare, in viata sociala, spre binele omenirii se poate face numai tinand seama de El. Altfel este maculatura, dibuire sau circ. Cu duhul lor in Duhul Sfant fiind, oamenii au creat marile opere care au alimentat si au ramas in cultura universala. Agonisirea Duhului Sfant este obiectivul vietii crestine, spune Sfantul Serafim din Sarov. Duhul sa nu-L stingeti, umpreti-va de Duhul Sfant, este indemnul permanent actual al Sfantului Apostol Pavel.
De aceea, in ziua aceasta, ne rugam in chip deosebit catre Sfantul Duh:
Imparte ceresc, Dumnezeule, Mangaietorule, vino si te salasluieste intru noi, in lume, intre popoare si ne curateste de toata spurcaciunea, curateste-ne de mandrie, de minciuna, de tiranie, de desfranare trupeasca si sufleteasca, curateste-ne si mantuieste sufletele noastre, ca un Bun si Iubitor de oameni. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu