joi, 27 martie 2014

Miresme de trandafir din intelepciunea Parintilor pustiei



Fa-ma, Doamne, sa stiu pentru ce
sunt saraci si bogati si robie;
pentru ce unii mor in pruncie
in timpul-n care altii prea mult
imbatranesc;
de ce nedreptii se imbogatesc,
iar dreptii mor mai toti in saracie?
Bietul meu muritor... lasa-Mi Mie
judecatile ce iti sunt de prisos.
Mai cu folos
si cu mai multa rodire spre bine
ti-ar fi de-ai lua aminte la tine.



Eu nu ma tem de Dumnezeu,
caci Il iubesc
si prin iubire frica izgonesc.
si stiu apoi ca prin smerenie
si infranare
pot sa supun un milion de fiare.

Sursa: Revista Apostolia Nr. 70-71, Ian-Feb. 2014 , Cuvant filocalic. Din cuvintele Avvei Antonie

DIN CUVINTELE AVVEI ANTONIE 


Cuvântul 3:


Părinţii cei dedemult, – cuvioşii –
când se retrăgeau în pustie
spre a afla apă…
… apă vie,
mai întâi îşi vindecau neputinţele.
Suferinţele
Făceau din ei doctori aleşi.
Şi numai apoi
vindecau pe cei din nevoi.
Însă noi,
înainte de a ne vindeca singuri
de ispite şi de foame şi gânduri,
încercăm să vindecăm pe străini.
Şi puţini
aud cuvintele poruncitoare, divine:
„ - Doctore! Vindecă-te întâi pe tine.

Cuvântul 7:


Zis-a Arsenie – avva cel sfânt – :
Ridică ispitele de pe pământ
şi nu va mai fi nimeni să se mântuiască!
Va trebui deci omul să ferească
de amăgirea ispitelor.
În împărăţia cerurilor
nu va intra după cum avva a grăit
nimeni neispitit.

Cuvântul 8:


„Avvo
Pamvo!…
Nu nădăjdui spre dreptatea ta
căci e rea.
Nici nu suspina înspre lucrul trecut,
că-i pierdut.
Vrei să întâlneşti îngerii
şi trâmbiţele şi cântecele?
Stăpâneşte-ţi limba şi pântecele!

Cuvantul 12:



„Pentru monahi la chilie
e apa cea vie,
şi sfinţirea
şi mântuirea.
Cum să fie un peşte trăind
zăbovind
pe uscat?
Adevărat
şi monahul la fel va să moară
zăbovind din chilie afară.
Căci precum pentru peşte viaţa e marea
aşa pentru monah… chilia, Psaltirea, cântarea.
Va fi o vreme doar a lor...
...doar a nebunilor!
Si cand nebunii vor vedea
pe cineva
cu minte-ntreaga si cu suflet bun,
il vor numi nebun,
pentru ca nu-i asemeni lor,
nebunilor.


Cuvântul 29:


„S-au dus odată trei fraţi în pustie
la Antonie
vrând să ştie
despre gânduri şi mântuire.
Din ei, doi întrebau neîncetat.
Al treilea tăcea
iar avva l-a-ntrebat:
„- Tu nu ceri sfaturi pentru cele sfinte?
- Îmi e de-ajuns doar să vă văd, părinte.” 


Cuvântul 33:


„S-a ispitit Antonie să plece la-mpărat,
căci fu chemat.
Şi l-a-ntrebat
pe Pavel, ucenicul drag al său,
de-i bine ca să plece ori de-i rău.
„- De vei păşi afară din pustie
Antonie numele tău are să fie;
iar în pustie de vei sta
vei fi Antonie avva.”

 

 DIN CUVINTELE AVVEI AGATHON 


 


Cuvântul 5:


S-au dus câţiva la avva în pustie
să-l cerce de mânie.
„ - Ei, să fie …
am auzit că eşti cam mândru, Agathon …
- Sînt, că sînt om.
- Şi eşti curvar.
- Sînt, vai şi-amar.
- Şi bârfitor …
… he, he … clevetitor.
- Da … vai de sufletu-mi când am să mor.
- Ei … hai să ţi-o mai zic şi asta acu:
se zice că ai fi eretic.
- Ba eu nu.

Cuvântul 8:


„- Zi-ne avva ce o fi să păzim
ca să nu murim
în viaţa viitoare:
osteneală trupească, trecătoare
sau cele ce-s în noi?
- O, biete oi …
Păi … iaca: orice om
e ca un pom.
Păzirea celor ce sunt după trup
sunt frunzele ce se usucă şi se duc.
Iar osteneala pentru sufletul din noi …
… roadele bune-n ziua de apoi.
Şi … cum am zis:
ce-i scris e scris:
se taie şi se aruncă în foc.
Vedeţi că e nevoi deci de roadă.
Dar totuşi … şi de frunze ca podoabă.


Cuvântul 9:


Nu e osteneală-n lume
ca-n rugăciune,
căci ai aicea a te nevoi
pentru a birui
puterea păcătosului duşman:
… bietul satan,
care ştie că nu se-mpiedică de altceva
decât dorinţa omului de-a se ruga.
De-aceea pentru rugăciune-i trebuinţă
de nevoinţă.” 


Cuvântu 15:


E greu să taci când ai ceva a spune.
E greu să-nghiţi cuvinte
… rele … bune.
E greu, e tare greu să taci în lume
E greu să taci ca avva Agathon,
ca avva sfântul, avva singur, avva om.
E greu să ţii trei ani ca el în gură
o piatră ca să poţi avea măsură.
E greu … şi totuşi poţi să faci,
să taci.
Să râzi tăcând ‘naintea a mii de draci.


DIN CUVINTELE AVVEI MACARIE EGIPTEANUL 



Cuvântul 10:


Pătruns de a-nfrânării bucurie
biruitorul avvă Macarie
voia de laudă a fi străin.
Şi de aceea, când fraţii îi dau vin
bea un pahar cu aceştia în grabă.
Apoi … nu mai bea apă o zi-ntreagă. 

Cuvântul 18:


S-au dus câţiva la avva Macarie
cerându-i să le spună ca să ştie
cum să se roage bine trebuieşte:
„- Doamne, cum Tu vrei şi ştii … miluieşte.” 

DESPRE SMERENIE ŞI UMILINŢĂ 


Cuvântul 16:


Vorba cea cu multă iscodire
pentru dumnezeire
şi citirea cea cu multă cercetare
pentru a tainelor Scripturii dezlegare
usucă lacrimile şi alungă umilinţa;
rămâne numai searbădă ştiinţa.
Ci pentru a avea mai mult folos
citeşte şi învaţă cum frumos
au vieţuit sfinţii-n pustiu pentru Hristos.” 


Cuvântul 17:


Postul smereşte trupul, iar nedormirea
mintea îţi luminează şi gândirea;
tăcerea liniştită aduce umilinţă
iar umilinţa plânsul… şi plânsul pocăinţă.


Cuvântul 14:


„De la călugărul nevoitor
şi pentru mântuire silitor
aceste două lucruri le cere Domnul Sfânt:
lipsa de griji şi fuga de averi pe pământ.

Cuvântul 17:


Cel ce are frică de Domnul de sus
are averi multe cum în lume nu-s.
Căci frica de Dânsul păzeşte mereu
sufletul ce-o are, de păcatul greu.”

Cuvântul 20:


Cum şarpele ieşit din vizuină
fuge şi se ascunde de lumină
aşa şi gândul rău descoperit
îndată piere, este nimicit;
Şi precum cariul strică lemnu’ bine
aşa şi gândul tainic, inima ce îl ţine.

Cuvântul 29:


Dacă te va cleveti cineva
şi te va defăima
iar după asta va veni la tine
tu fă-te că nu ştii; primeşte-l bine
şi fii cu faţa veselă spre dânsul
ca să-ţi asculte Domnul rugăciunea şi plânsul.


Din volumul De dragul pacatosilor - incercari de versificare a Patericului, de Pr. Trandafir Vid (Preot paroh la Casalecchio di Reno, Bologna Vest, Italia)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu