PF Rastislav: "Libertatea greşit înţeleasă, liberalismul, în care totul este permis acum, îndrăznesc să spun că este o provocare mai mare pentru Creştinism decât a fost comunismul"

Cuvântul rostit de Preafericitul Părinte Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al întregii Albanii, în ședința solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2017:

Basilica: Ședința solemnă a Sf. Sinod | PF Anastasie despre Biserica Albaniei: Încercările îngrozitoare au făcut-o să arate asemenea unui pământ pustiit 

Dificultăţile mărturisirii credinţei ortodoxe în timpul comunismului şi importanţa libertăţii religioase astăzi

„Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” (Filipeni 1,29).

Cazul Albaniei

În întreaga istorie a lumii au existat multe forme de persecuţie religioasă. În secolul 20, persecuţia creştinilor a devenit nemiloasă în zonele în care guverna regimul comunist. Durata şi intensitatea acesteia a variat de la ţară la ţară. În Albania, în urma retragerii ocupanţilor germani (noiembrie 1944), partidul comunist al lui Enver Hogea a intrat în drepturi depline, declanşând şi persecuţia religioasă.

În primii 23 de ani, această persecuţie a urmat tiparul clasic cunoscut, asemenea celor petrecute în Rusia şi în sud-estul Europei. Arhiepiscopul canonic Hristofor a fost plasat în arest la domiciliu, iar la 19 iunie 1958 a fost găsit mort, cauza oficială a morţii fiind un atac de cord.

Paisios Vondicas, văduv şi Episcop de Korcea până la acea dată, a fost numit ca nou Arhiepiscop. Fiul său era membru executiv al partidului comunist din Albania. Tot la Tirana (februarie 1950), a fost convocată o Adunare de clerici și laici ai Bisericii Ortodoxe pentru a se vota un nou Statut în contextul noului regim legal, care punea Biserica sub controlul deplin al Statului.

Pentru orice numire în slujirea religioasă, chiar şi pentru hirotonirea unui diacon, era nevoie de acordul Statului. În martie 1966, Paisios a decedat, în locul său fiind numit, în aprilie, pentru scaunul arhiepiscopal, Damianos, un vechi partizan, care potrivit unor teologi şi preoţi, ar fi contribuit personal la desfiinţarea Bisericii, prin ordinele şi acţiunile sale.

În 1967, acesta s-a retras la Pogradec, unde a decedat la 18 octombrie 1973. Între timp, eforturile de ridiculizare a Bisericii şi a reprezentanţilor ei s-au intensificat, prin diverse publicaţii, filme şi calomnii.

În următorii 23 de ani, între 1967 – 1990, persecuţia religioasă a devenit totală şi implacabilă.

Prin Decretul din 22 noiembrie 1967, orice exprimare religioasă a fost interzisă oficial prin Constituţia Albaniei. Sute de biserici au fost demolate, iar altele au fost transformate în ateliere, depozite, cinematografe, cluburi, grajduri, etc. Aproape toate mănăstirile au fost distruse sau folosite ca tabere militare.

La data respectivă, Biserica Albaniei avea, în afara Arhiepiscopiei, trei alte episcopii, 19 districte ierarhice, 330 de parohii şi 25 de mănăstiri (fără comunităţi monahale). Clericii au fost dispersaţi forţat, prin violenţă. Proprietăţile bisericeşti (pământ, vase liturgice şi documente) au fost confiscate. Cea mai mică exprimare a credinţei religioase – păstrarea icoanelor, a cărţilor religioase şi alte simboluri – era pedepsită sever.

Timp de 25 de ani nu s-a înregistrat nici o hirotonire a unui cleric. Cel mai tragic lucru dintre toate era că fiecare dintre episcopii albanezi dispărea.

Cuvântul PF Kirill rostit în Şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 28 octombrie 2017, despre mărturisirea credinţei ortodoxe în timpul comunismului şi despre semnificaţiile libertăţii noastre astăzi

Noi trebuie să învăţăm din lecţiile trecutului şi să înţelegem care au fost cauzele catastrofei secolului XX, pentru ca în condiţiile libertăţii de astăzi să nu repetăm aceleaşi greşeli. Rădăcinile prigoanei împotriva Bisericii au legătură cu criza spirituală care a cuprins societatea rusă încă din perioada de dinaintea revoluţiei bolşevice.

Această libertate [de astăzi] a fost dobândită cu un preţ amar plătit de generaţiile anterioare şi cu preţul jertfei multor mii de Mărturisitori şi Neomartiri ai Ortodoxiei, care au suferit în timpul comunismului. Vremurile de astăzi, când noi ne îndeplinim slujirea, şi posibilităţile pe care le avem reprezintă un talant preţios pe care l-am primit de la Mai-marele Păstor dumnezeiesc. Vom da socoteală în faţa lui Dumnezeu şi a istoriei despre modul în care am folosit acest talant, pentru că noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu (1 Cor. 3, 9).

 Basilica: PF Kirill: Despre mărturisirea credinţei ortodoxe în sistemul ateu şi despre semnificaţiile libertăţii noastre astăzi

Cuvântul Preafericirii Sale Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, rostit în Şedinţa Solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2017:

---

Preafericirea Voastră,

Preafericite Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

Preafericirile Voastre, Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,

multstimată audienţă,

Am primit cu bucurie călduroasa invitaţie frăţească de a vizita Biserica Ortodoxă Română pentru a fi părtaş la festivităţile prilejuite de împlinirea a 10 ani de la Întronizarea Preafericrii Voastre şi de a lua cuvântul în faţa confraţilor arhierei la o  şedinţă a Sfântului Sinod.

Vă sunt recunoscător pentru propunerea de a vorbi pe tema mărturisirii credinţei ortodoxe în sistemul de stat ateu. Sunt ferm convins că avem nevoie de o studiere mai aprofundată şi completă a istoriei vieţii poporului lui Dumnezeu în epoca totalitarismului şi de discuţii privind experienţa acumulată de Biserica Ortodoxă în anii de prigoană.

Ședinţa solemnă a Sfântului Sinod la care a participat Sfântul Sinod al Bisericii noastre împreună cu PF Kirill, PF Anastasie şi PF Rastislav la care s-a vorbit despre prigoana suferita de Biserica Ortodxă în timpul comunismului

Ședinţa solemnă a Sfântului Sinod (înregistrare completă)

Basilica: Ședinţa solemnă a Sfântului Sinod: Anul omagial şi comemorativ 2017 (VIDEO)

Ședinţa solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dedicată Anului omagial şi comemorativ 2017, a avut loc sâmbătă în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei. Lucrările au fost prezidate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La eveniment au participat membrii Sfântului Sinod al Bisericii noastre împreună cu: PF Kirill, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, PF Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al întregii Albanii, PF Rastislav, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia, alți ierarhi din Biserici Ortodoxe surori.

Situația din Ucraina și a creștinilor din Orientul Mijlociu, Sinodul din Creta precum și alte subiecte au fost abordate la masa dialogului dintre Patriarhul Kirill si Patriarhul Daniel

Patriarhul Kirill al Moscovei și al întregii Rusii și Patriarhul Daniel al României au purtat discuții pe 26 octombrie 2017, la Palatul Patriarhiei din București.

Înainte de această întrevedere, Patriarhul Daniel i-a arătat Palatul patriarhal Patriarhului Kirill.

Au luat parte la negocieri pentru Biserica Ortodoxă Rusă:

• Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, președintele Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei Moscovei, 

•  Arhiepiscopul Serghie de Solnetchnogorsk, director al Secretariatului Administrativ al Patriarhiei Moscovei,

• Pr. Protoiereu Nicolae Balașov, vicepreședintele Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei,

• Pr. Protoiereu Igor Iakimtchouk, secretarul Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei pentru relații inter-ortodoxe,

• Preotul Alexandre Volkov, șeful Serviciului de presă al Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, 

• Pr. Protoiereu Andrei Bondarenko, responsabil temporar al Serviciului de Protocol al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii;

Pentru Biserica Ortodoxă Română:

• Mitropolitul Nifon al Târgoviștei, Exarh patriarhal

• Pr. Protoiereu Michael Tița, consilier patriarhal în afacerile internaționale, 

• Preotul Eugeniu Rogoti, colaboratorul Patriarhiei.

În timpul dialogului fratern, care a durat mai mult de două ore într-o atmosferă de înțelegere reciprocă, Întâistătătorii  au schimbat informații cu privire la ministerul și diferitele aspecte ale activității Bisericilor Ortodoxe ruse și române, apoi a discutat despre cooperarea între Biserici.

Patriarhul Kirill a vorbit în mod special despre viitoarea sărbătorire la Moscova a centenarului Sinodului local din 1917-1918, de restabilirea Patriarhatului și de întronizarea Sf. Tihon în scaunul patriarhal, cât și despre începerea persecuțiilor împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse. Preafericirea Sa, Părintele Patriarh Daniel este invitat să participe la comemorări.

În afara problemelor legate de relațiile bilaterale dintre cele două Biserici, s-a discutat despre situația creștinilor din Orientul Mijlociu, de ajutorarea creștinilor persecutați, de situația din Ucraina, de rolul pacificator al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. S-a discutat în special de problemele cu privire la agresiunile grupurilor anticanonice și ale reprezentanților Bisericii greco-catolice Ucrainene, încălcarea drepturilor creștinilor din Ucraina, precum și încercările grupurilor de interese pentru a adopta o legislație discriminatorie.

Participanții la negocieri au discutat, de asemenea, despre continuarea cooperării pan-ortodoxe și au schimbat opiniile lor cu privire la Sinodul  Întâistătătorilor și reprezentanților Bisericilor Ortodoxe locale care a avut loc în Creta în 2016.

Sursa: Traducere ROF după Biserica Ortodxă Rusa, Departamentul de Relatii Externe, Pourparlers entre les primats des Églises orthodoxe russe et roumaine

OBS: In focul pregătirilor știrilor din ultima vreme, Basilica a ratat traducerea ultimei părți din acest articol. (A se vedea: Temele discutate de Patriarhul Rusiei și Patriarhul României la întâlnirea privată )

La sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou din Bucuresti au participat patru Patriarhi alături de alți ierarhi, preoți și credincioși. Omilia Patriarhului Kirill al Moscovei, Actul Solemn Comemorativ proclamat de Sfântul Sinod al BOR, decorarea foștilor deținuți politici şi Festivalul Național de Muzică Bisericească „Lăudaţi pe Domnul”

(se va actualiza)

CUPRINS:

• Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou. Patru conducători de Biserici Autocefale coliturghisesc în Bucureşti (text, VIDEO)

• Omilia Patriarhului Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii la Sfânta Liturghie (TEXT, VIDEO)

• Act Solemn Comemorativ - Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor 2017 (TEXT,, VIDEO)

• Cuvânt despre mărturisirea credinței al Preafericitului Părinte Kiril, Patriarhul Rusiei (VIDEO)

• Decorarea foștilor deținuți politici de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel (text, VIDEO)

• Festivalul Național de Muzică Bisericească „Lăudaţi pe Domnul” (text, VIDEO)

Basilica: Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou | Patru conducători de Biserici Autocefale coliturghisesc în Bucureşti (LIVE)

Bucureştiul se află în zi de sărbătoare. Ocrotitorul Capitalei României şi al Catedralei Patriarhale, Sfântul Dimitrie cel Nou, este cinstit în aceste momente la Patriarhie de mii de credincioşi. Preafericitul Părinte Kirill, Patriarhul Rusiei, prezidează liturghia de hram în concelebrare cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, Preafericitul Părinte Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al întregii Albanii,  şi cu Preafericitul Părinte Rastislav, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia.

Patriarhul Moscovei, PF Kirill, se află în România la invitatia PF Daniel cu prilejul anului comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Cuvintele celor 2 Patriarhi rostite la această întâlnire

Patriarhul Kiril: Sunt foarte bucuros să pășesc pe pământul României; avem valori ortodoxe comune

Basilica: Eveniment istoric: Patriarhul Rusiei a ajuns la Bucureşti | Primele declaraţii

Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii a ajuns în România. Aeronava care a adus delegaţia Bisericii Rusiei, condusă de Părintele Patriarh Kirill, a aterizat joi pe aeroportul Internaţional Henri Coandă în jurul orei 16:43. Aceasta este prima vizită în ţara noastră a unui Întâistătător al Bisericii Ruse după 1989 şi prima vizită a Preafericitului Părinte Kiril în ţara noastră după alegerea sa ca patriarh.

Conducătorul Bisericii Rusiei a fost întâmpinat în salonul oficial al aeroportului de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române formată din:

• Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

• IPS Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, Exarh patriarhal,

• Pr. Michael Tiţa, Consilier patriarhal,

• Pr. Costin Spiridon, Consilier patriarhal,

• Pr. Valentin Fătu, Secretar patriarhal,

• Pr. Mihai Muşat, Secretar,

• Pr. Eugeniu Rogoti, traducător.

Patriarhul Kirill a venit în România însoţit de:

• Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ilarion de Volokolamsk, Coordonatorul Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei,

• Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Serghie de Solnetchnogorsk, Vicar Patriarhal,

• Pr. Protoiereu Nicolae Balashov, vicepreședinte Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei,

• Pr. Protoiereu Andrei Bondarenko,

• Pr. Alexandr Volkov, Coordonatorul Biroului de Presă,

• Pr. Igor Yakimciuk, secretar relaţii Interortodoxe al Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei.

Cu acest prilej, Patriarhul Daniel a adresat Preafericitului Părinte Patriarh Kirill un cuvânt de bun venit în numele Sfântului Sinod, al clericilor și al credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române.

Ne bucurăm că ați acceptat invitaţia noastră de a comemora mărturisitorii Ortodoxiei din timpul comunismului. Ne-ați adus un mare dar, moaștele Sfântului Serafim de Sarov, care e cunoscut în întreaga Ortodoxie. Ne rugăm Sfinţilor Serafim şi Dimitrie ca vizita Preafericirii Voastre sa fie binecuvântată și binecuvântătoare.

În cuvântul său, Patriarhul Kirill şi-a exprimat bucuria de a păşi pe pământul României şi a transmis felicitări Patriarhului Daniel cu prilejul momentului aniversar.

Am onoarea, aflându-mă acum în București, să transmit felicitările mele fratelui meu, Preafericitul Părinte Daniel, cu prilejul împlinirii a 10 ani de la întronizarea sa ca Patriarh al României. Sunt bucuros să aduc un fragment din moaștele Sfântului Serafim, unul dintre cei mai iubiți sfinţi din Rusia. 

Valorile Ortodoxiei sunt comune pentru români și ruși, pentru România și Rusia, a evidenţiat Patriarhul Kirill şi a supus că relații bune pot exista doar atunci când oamenii au valori comune.

Noi, ortodocșii, trebuie să ţinem minte că avem valori comune. Avem un potențial imens pentru viaţa în pace, cooperare și interacţiune. Vreau să vă salut cordial, Preafericirea Voastră, pe ierarhii şi poporul român.

Patriarhul Moscovei se află în România la invitaţia Patriarhului Daniel pentru a participa la manifestările religioase şi culturale prilejuite de hramul Catedralei Patriarhale, 27 octombrie. Preafericirea Sa va prezida Liturghia oficiată în ziua sărbătorii Sfântului Cuv. Dimitrie cel Nou, iar a doua zi va participa la şedinţa solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Albania protestează împotriva slujirii messei romano-catolice în biserică ortodoxă din Labovë - un faimos monument bizantin. Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei la București, cu prilejul anului omagial 2017

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Albania a publicat o declarație cu privire la un incident care s-a petrecut sâmbătă, 21 octombrie 2017, în satul Labovë, din sudul Albaniei. 

Asa cum ierarhii acestei Biserici au aflat printr-un mesaj de pe Facebook, Ministerul albanez al culturii a permis unui grup de preoți romano-catolici slujească Liturghia catolică acolo. 

„Cu uimire și regret, am văzut pe pagina Institutului Monumentelor Culturale, de pe Facebook, că trei preoți catolici veniți din Italia cu un grup de turiști italieni au slujit «prima messă» în biserică ortodoxă din Labovë, un faimos monument bizantin", 

se spune în declarația Sfântului Sinod. 

Marius Iordăchioaia: o radiografie ortodoxă a cuvintelor aruncate de bufonul de la curtea U.E. Din Ținutul Gherghesenilor în Țara Iertării și de la pocăintă la mărturisire.

 POCĂINȚA -ȚARA IERTĂRII

Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului. (Psalm 83, 1-2)

Dragostea în care cred:

  ”voi, care sunteți răi...”(strigătul sfărâmat al conștiinței mele)

oricât de mare ar fi
răul din afara noastră
nu ne poate lua
sufletul!

doar cel din lăuntrul nostru
poate face asta!

răul din afară este diversiunea care ne abate atenția
de la lucrarea lui lăuntrică!

ah. dacă am vedea cât de trufași și răi devenim
în numele luptei cu răul!

ah, dacă am vedea cât de nedrepți devenim
în numele dreptății!

răul din noi crește luptând
cu răul din afară!
căci această luptă desăvârșește în noi
înșelarea fatală:
iluzia
bunătății noastre!

dar

numai Dumnezeu e bun!
numai Dumnezeu e bun!
numai Dumnezeu e bun!
noi, niciodată!
noi, niciodată!
noi, niciodată!

nu suntem buni nici când facem milostenie
nici când ne rugăm cu lacrimi
nici când spunem adevărul
ORICE AM FACE NU SUNTEM BUNI!

noi suntem doar niște răi iertați!

noi suntem niște persoane
permanent rele
care sunt
permanent
iertate!

iertarea este viața noastră!
iertarea este aerul pe care îl respirăm
apa pe care o bem
mâncarea cu care trăim!

iertarea lui Dumnezeu este
adevărata noastră inimă!
doar când se oprește ea
murim!

suntem doar
niște criminali refugiați
în cetatea de scăpare a iertării
care e Biserica!
și cine vrea să rămână aici
trebuie să respecte Legea Bisericii
poruncile lui Hristos!

deci noi când facem ce spune Hristos
nu suntem niște oameni buni, ci suntem niște oameni răi
care nu vor să piară
și pentru asta
au cerut azil politic
în Țara Iertării....

întorc și celălalt obraz
ca să rămân
în Țara Iertării!

iert totul tuturor
ca să nu fiu expulzat
din Țara Iertării!....

iluzia bunătății noastre
este rădăcina
pieirii noastre....

noi, creștinii,
nu suntem mai buni decât ceilalți,
ci suntem niște răi care locuiesc și muncesc
în Țara Iertării....
suntem doar niște emigranți
din această lume
în Țara Iertării...

***

 MĂRTURISIREA:
despre integrarea României în Ținutul Gherghesenilor

Dragostea în care cred: oameni și porci

„Aici în România apasă pe voi o teribilă dală de plumb, ortodoxia, care atârnă asupra societății și strivește mințile oamenilor” (Antonio Fischetti, jurnalist la CHARLIE HEBDO)

Azi mergem la Biserică să ascultăm o pericopă evanghelică care nu este altceva decât, o sinteză duhovnicească a istoriei noastre recente, a integrării României în Ținutul Gherghesenilor.

Este vorba, în primul rând, de integrarea poporului român în marea turmă de porci europeană. 

Pentru că această integrare are doi pași: transformarea omului în porc, prin societatea-de-consum-a-drepturilor-omului-de-a-fi-un-porc. Apoi, demonizarea turmei. Și ultimul pas, desăvârșirea integrării turmei globale în Iad.

Demonii au voie în porci. Nu au voie în oameni. Deci, aritmetica demonizării e simplă: transformăm oamenii în porci și gata, Iadul poate intra în ei. Actul religios al posedării, trebuie premers de o cultură a porcirii. 

Deci, a fi om, a refuza să fii un porc, este deja o formă de rezistență la demonizare și, implicit, o formă de dizidență politică față de globalizare. Căci globalizarea e numele politic al demonizării planetei; mai scurt și mai evanghelic spus: numele Globalizării este Legiune.

Toamna senatorilor... care au adoptat proiectul legii vaccinarii. (ACTUALIZAT)

Dragostea în care cred: toamna senatorilor

a venit toamna
acoperă-ne Doamne cu mila Ta!
până nu vor veni cu jandarmii
și ne vor vaccina...

a venit toamna
conștiințelor tot mai pătate
care azi au votat în Senat
condamnarea libertății
la moarte....

a venit toamna...
ai milă Doamne de țara mea!
cu fiecare lege progresistă
ne vaccinează
Dracul
împotriva
Ta....

Dragostea în care cred: BACOVIA, după votul senatorilor la legea vaccinării

Senatul, hidos ca un satir,

Copil degenerat

Învinețit, transfigurat,

Ieri, a votat în delir.

Aci, prozaici pământeni

Moral, Senatul a murit.

De zurnetul de bani înăbușit

În Uniunea asta de dugheni.

Dragostea în care cred: am înțeles

 

cu legea vaccinării-am înțeles
de unde-am importat Democrația...
curând
sămânța ei modificată etic
va rodi

Republica Nazistă România....

In albastru: tarile în care vaccinarea este obligatorie! (harta din 2016) A se vedea cum numărul vaccinurilor obligatorii este mult mai mare în tarile din Estul Europei. In Franța de la 3 vaccinuri obligatorii se va ajunge la 11 în 2018

Hotnews: Senatul a adoptat Legea vaccinarii. Copiii nu vor fi primiti in gradinite si scoli fara vaccinurile obligatorii; parintii care nu isi vaccineaza copiii pot fi amendati cu pana la 10.000 lei

Senatul a adoptat luni [23 oct. 2017] proiectul legii vaccinarii, initiat de Guvern, care instituie obligatia vaccinarii copiilor cu vaccinurile prevazute in Calendarul National de Vaccinare, precum si cu cele administrate in situatii epidemiologice speciale intregii populatii sau unor grupuri de populatie. Au fost 99 voturi “pentru”, o abtinere si niciun “impotriva”. Potrivit legii, la data inscrierii intr-o colectivitate, institutia are obligatia de a solicita prezentarea unei adeverinte, emisa de catre medicul de familie care are in evidenta sa persoana respectiva, care sa ateste efectuarea, respectiv neefectuarea vaccinarilor obligatorii.

Cuvânt mărturisitor, de foc, al PS-lui Ignatie, la întronizarea Sa ca Episcop al Husilor. "Una dintre priorităţile mele pastorale va fi şi susţinerea familiei tradiţionale, aşa cum Dumnezeu a lăsat-o"

Vă rog să mă primiţi nu ca pe unul care face minuni, nu ca pe un stăpân, ci ca pe unul care vrea să vă slujească cu autoritatea dragostei, a blândeţii, a înţelegerii, a împreună-pătimirii şi la bine şi la rău; ca pe unul care nu vrea „să iubească slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12, 43); ca pe unul care nu are nevoie de vorbe linguşitoare, care ameţesc orice pământean; ca pe unul care nu are nevoie de odihnă, ci de neostoită trudă în via Domnului; ca pe unul care vrea să se răstignească pe altarul dragostei pentru dumneavoastră; ca pe unul care vrea să vă sărute rănile şi să vă micşoreze suferinţa, atunci când sunteţi îndureraţi şi năpăstuiţi; ca pe unul dispus să se lepede de el însuşi şi de tot ceea ce poate împiedica trăirea curată a credinţei; ca pe unul care iubeşte simplitatea şi sinceritatea relaţiilor dintre oameni; ca pe unul care „nu are nevoie de putere”, ci de „acel cutremurător şi minunat, cu totul dumnezeiesc privilegiu, de a iubi până la moarte, şi încă moarte pe cruce”; ca un slujitor al Domnului care, în cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, destoinic, să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, că doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi pentru a-i face voia” (II Timotei 2, 24-26).

Doxologia: A fost întronizat noul Episcop al Hușilor

Evenimentele dedicate întronizării Preasfințitul Părinte Ignatie Trif au debutat în seara zilei de sâmbătă, 21 octombrie, când a fost oficiată la Catedrala episcopală din Huși o slujbă de Te Deum de mulțumire pentru toată facerea de bine primită de la Dumnezeu, cu ocazia întâmpinării oficiale a noului ierarh al acestei eparhii. La slujbă, alături de Episcopul ales al Eparhiei Hușilor, au fost prezenți Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.

În cuvântul rostit la finalul slujbei de Te Deum, IPS Părinte Mitropolit Teofan a subliniat: 

„Ne-am rugat lui Dumnezeu, mulțumindu-I că ne-a învrednicit să ajungem în această zi, o zi așteptată după o vreme de post și de îngândurare, vreme care a definit viața Bisericii noastre și în mod special viața Episcopiei Hușilor. Sosit-a acum și clipa de ajun, în care poporul lui Dumnezeu din Episcopia Hușilor îl întâmpină pe Preasfințitul Părinte Ignatie, cel care, cu mila Domnului, începând de mâine, va fi slujitorul preoților din parohii, viețuitorilor sfintelor mănăstiri și poporului dreptcredincios din această eparhie. «Cuvântul lui Hristos să locuiască cu voi în bogăție», a spus Sfântul Apostol Pavel într-una dintre epistolele sale, iar cuvântul acesta a fost preluat la slujba din această seară. Creștinul, în general, și preotul și arhiereul, în mod special, nu au o altă menire mai mare pe acest pământ decât să se îmbrace în Hristos cu bogăție și să-i ajute și pe alții să se îmbrace în Domnul”.

După cuvântul Părintelui Mitropolit a luat cuvântul Ioan Ciupilan, primarul orașului Huși, care a transmis mesajul autorităților locale cu ocazia acestui eveniment. Ultimul care a luat cuvântul a fost Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul ales al Eparhiei Hușilor: 

„În seara aceasta ne întâlnim pentru prima dată, iar orice întâlnire comportă și are în sine o anumită emoție, o anumită trăire, o anumită formă de interiorizare, de introspecție. Mă gândesc cum ar trebui să fie toate întâlnirile noastre de acum încolo, când, din mila lui Dumnezeu și din ascultarea Bisericii, am primit această slujire de Episcop al Hușilor. Plecând de la întâlnirea din această seară, aș vrea ca toate întâlnirile noastre să fie concentrate în patru cuvinte: rugăciune, ceea ce noi am făcut în această seară, interiorizare și curăție sufletească, raportarea la jerfta Sfintei Mucenițe Chiriachi, ocrotitoarea Episcopiei Hușilor și raportarea la misionarismul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ocrotitorii Catedralei episcopale din Huși”.

15 arhierei au slujit Sfânta Liturghie

Ceremonia de întronizare a avut loc pe 22 octombrie, după Sfânta Liturghie arhierească şi în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor centrale şi judeţene, a consilierilor eparhiali şi a protopopilor, a numeroşi stareți, starețe, preoţi și credincioși din Episcopia Hușilor, dar şi a unor preoți și credincioși din străinătate, veniţi să-l felicite pe PS Episcop Ignatie, cel care a fost vreme de aproape șase ani arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei.

"Destrămarea identitară prin ideologizare" - emisiune cu Vasile Bănescu si Sorin Lavric. "Toate reformele se vor lua, fără să se mai facă referendum"

"Democrația până acuma era bună, dar când e vorba de referendum nu mai e bună."

*

Destrămarea identitară prin ideologizare. Anticreștinismul „corect politic” (15 10 2017) 

Invitat: Sorin Lavric, scriitor

 Câteva idei extrase din înregistrarea de mai sus:

- Destrămarea identitară este un fenomen deconstructivist.

- Creștinismul e asaltat în Europa, familia este asaltată în Europa, valorile tari sunt asaltate în Europa.

- Nu mai există o poziție de idei a germanilor după cel de-al doilea Război Mondial și până astăzi. Ei s-au retras în domeniul economic și tehnic. 

- Germanofobii: "Dacă nemții devin foarte puternici, Europa trebuie sacrificată". Si asta se explică prin faptul că astăzi Europa este piața de desfacere a Germaniei.

- După al Doilea Război  Mondial germanilor li s-a cultivat vina colectivă și în special față de holocaust.

- Grecia este un stat prăbușit, falimentar, în care se infuzează an de ani miliarde de euro pentru a fi ținut în acest spațiu euro. De ce? Care e scopul? Păi, după al Doilea Război Mondial a început planul Uniunii Europene și acesta este un supra-stat federal cu un singur guvern și cu un singur popor european. Cum faci ca toate națiile europene să se topească într-un singur popor european? Pare o utopie, dar într-acolo mergem. Si, pentru a face acest popor european, trebuie ca popoarele să fie convinse că au de câștigat dacă intră într-un asemenea stat federal. Pentru asta ei trebuie să fie educați că toate valorile de până acum sunt valori false, anacronice: tradiția este o achiziție tribală, retrogradă, familia la fel, Biserica, la fel. Toate astea trebuie puse într-o lumină proastă. De aici limbajul care este folosit!  Ei, cum faci asta cu atâtea popoare? Cum faci niște intelectuali să își renege trecutul pentru promovarea planului de hegemonie? Păi, printr-o propagandă susținută, prin câștigarea lor prin spate, prin căpătarea unor servituți secrete în urma unor câștiguri.      

- Sunt oameni care conduc la această destrămare identitară prin ideologizare, al cărui vârf de lance este corectitudinea politică. 

- Se caută să se facă un supra-stat federal în care toate popoarele se sting într-un popor european, dar acum s-a văzut că nici economic, nici ideologic direct nu se poate merge spre acest supra-stat, pentru că fiecare popor trage de tradiția lui și e conservator, în mod reflex. Așa că se merge pe acest plan al invaziei Europei cu o populație orientală, adusă din Orientul Apropiat sau din Africa. Acest plan nu e deloc întâmplator, chiar dacă se petrece sub umbrela filantropică a urgentelor umanitare, de fapt este o colonizare premeditată, făcută cu consimțământul clasei politice. 

- In septembrie 2015 Angela Merkel a invitat peste un milion de refugiați și a încălcat dintr-o dată toate legile statului German în privința imigranților. Si, oricât s-a încercat să se înfrumusețeze statisticile, agresiunile refugiaților sunt copleșitoare față de poporul de acolo. In ultimii doi ani tâlhăriile, infracțiunilor de stradă s-au dublat. Ei, acești oameni săvârșesc zilnic agresiuni împotriva populației autohtone. S-au petrecut zeci de violuri săvârșite de acești emigranți.

- V. Bănescu: In calitate de creștin eu îmi pun problema cum aș reacționa cu o familie de emigranți târând după ei câțiva copii. Care ar fi soluția? 

Sorin Lavric: Eu aș privi lucrurile din alt punct de vedere. Acești oameni sunt niște exponenți ai islamului și când vin aici ei ne privesc ca pe niște necredincioși. Ei sunt niște oameni căzuți, îndepărtați de Dumnezeu și ei ne privesc ca atare, chiar dacă noi ne oferim ca gazdă. Si, chiar dacă ei se bucură de generozitatea noastră, ei ne privesc cu ură, și tot timpul vor să ne înlăture. Dacă eu deschid ușa unora care îmi violează femeia, îmi omoară copilul și îmi fură mobila din casă, eu sunt cel vinovat, pentru că filantropia mea este una sinucigașă. Ceea ce se întâmplă astăzi în UE este un truc psihologic prin care filantropia este folosită pentru atingea scopului de care vă vorbeam: formarea unui supra-stat federal, cu un popor european în care autohtonii vor fi amestecați, corciți cu acest val de milioane și milioane de arabi și de negri care vin și schimbă balanța demografică. Europa va fi distrusă pe dinăuntru prin acest val de demografic, fiindcă natalitatea lor este uluitoare, față de a noastră care este într-un declin sinucigaș.  

Două evenimente la București dedicate celor care au suferit în închisorile comuniste: un colocviu dedicat "poeziei închisorilor comuniste" și marcarea apariţiei numărului 100 al Revistei „Memoria”

Basilica: Colocviu de literatură creștină la București | Cea mai frumoasă formă de sprijin pentru moralul oricărui dintre deținuți a fost poezia, a mărturisit Pr. Nicolae Bordașiu

 

Cea mai frumoasă formă de sprijin pentru moralul oricărui dintre deținuți a fost poezia, a mărturisit Pr. Nicolae Bordașiu, fost deținut politic, la Colocviul de literatură creștină care a avut loc vineri la Facultatea de Teologie din București.

Părintele Nicolae a stat ascuns șapte ani prin satele bihorene, fiind căutat de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani închisoare. Descoperit şi arestat în 1955, a urmat ani grei de închisoare în Timişoara, Jilava, Oradea şi Aiud, fiind deţinut politic în perioada 1955-1964.

Intitulat „Poezia închisorilor comuniste”, evenimentul din 13 octombrie 2017, ajuns la a treia ediție, a fost organizat de Ziarul Lumina.

În deschiderea manifestării, PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, a transmis mesajul Patriarhului Daniel, intitulat „Transfigurarea suferinței prin rugăciune şi poezie”, în care Preafericirea Sa a evidențiat faptul că în închisorile comuniste rugăciunea oferea profunzime poeziei, iar poezia oferea aripi rugăciunii:

Pentru Biserica Ortodoxă Română, comemorarea poeţilor creştini care au suferit în temniţele comuniste are o motivaţie sau o valoare pur religioasă, nu ideologică, deoarece este bazată exclusiv pe trăirea credinţei în Dumnezeu, mărturisită chiar şi în stare de suferinţă şi umilinţă.

În acest sens, poezia creştină scrisă în închisorile comuniste nu este doar un capitol special din istoria literaturii române, ci şi o mărturie de credinţă în comuniune cu mărturisitorii şi martirii Bisericii din toate veacurile.

În continuare, criticul literar Prof. Cristian Crăciun a susținut prelegerea „Poezia închisorilor comuniste”, după care au urmat mai multe mărturii despre formele de rezistență în închisoare.

Pentru Pr. Nicolae Bordașiu de la Biserica Sfântul Silvestru din București, poezia a fost un reazem în perioada detenției:

Nu numai pentru mine, ci pentru majoritatea celor care au fost în pușcărie (…) poezia a fost un reazem deosebit, fiindcă în închisoare gândurile chinuitoare te năvăleau și te chinuiau.

Ca să scapi de gânduri aveai nevoie de o evadare, și cea mai frumoasă formă de sprijin pentru moralul oricărui dintre deținuți a fost poezia, fiindcă era o formă accesibilă, frumoasă, captivantă și în același timp îți mărturisea experiența celor care au compus-o, a spus părintele Nicolae Bordașiu, conform Radio Trinitas.

Ediția a cincea Iconari în Otopeni se deschide luni, 30 octombrie 2017. "Este potrivit să inviți iconari străini să picteze apărători ai ortodoxiei românești?"

Iconari în Otopeni: Ediția a cincea Iconari în Otopeni se deschide luni, 30 octombrie 2017

Apărători ai Ortodoxiei și Sfinți Martiri din vremea comunismului

“Crucea ca simbol suprem al jertfei: „puterea Crucii sau a suferinței pentru Hristos și Biserica Sa conține în ea însăși germenele sau arvuna Învierii.” (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel)

1. Atelier deschis: 30 octombrie – 3 noiembrie, 9:00 – 13:00 și 14:00 – 19:00

2. Masă rotundă: 4 noiembrie, 10.00 - 12.30 și 14.00 - 19.00

3. Vernisajul expoziției: sâmbătă, 4 noiembrie, 19:00

Sub  pavăza acestei comemorări liturgice, 11 iconari din România, Rusia, Grecia, Cipru, Serbia, Bielorusia, Ucraina, Georgia, Polonia și Italia se întâlnesc în cadrul atelierului deschis al evenimentului “Iconari în Otopeni”, aflat la cea de-a cincea ediție. Iată cum, deloc întâmplător, anul acesta este în același timp declarat de Sfântul Sinod, an omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești și an comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Ostășia pătimirii și scutul Chipului iconografic aduc împreună o serie de reprezentări, între care Sfinți Martiri din închisorile comuniste, mărturisitori și apărători ai Ortodoxiei, scene din Pătimirile Domnului. Împărtășire a iubirii întru Hristos, jertfa prefigurează chipul cel nou pe care îl primește cel căruia Dumnezeu îi îngăduie pătimirea dar și chipul pe care îl primește firea omenească în icoană. Dacă Sfânta Liturghie actualizeză jertfa de pe Cruce a Mântuitorului, realizarea icoanei Sale și a Sfinților Săi Martiri actualizează tocmai această chemare la pocăință, după cum găsim și în cuvintele Sfântului Luca, Arhiepiscopul Crimeei și Simferopolului,  ”Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curățește sufletul”.

FACEBOOK – un sistem care oricînd ne poate transforma într-o „religie civilă”

Publicăm, în cele ce urmează, un articol care ni se pare interesant deoarece surprinde un aspect al chipului societății, care se conturează din ce în ce mai mult cu forme demonice, o societate în care politica lumii se sacralizează iar Biserica, nu numai că se secularizează, dar funcționează din ce în ce mai mult după un tipar politic. Aceasta probabil până se va ajunge la un numitor comun, și își va face apariția globală Statul-Religie. Si, pentru asta, facebookul contribuie din plin.

Blogul lui Răzvan Codrescu: AFR: FACEBOOK – O NOUĂ RELIGIE?

Speculaţiile privind cauza ori cauzele succesului electoral a lui Donald Trump şi, la polul opus, al insuccesului lui Hillary Clinton continuă încă. Din abundenţă. Unii continuă să spună că mobilizarea creştinilor în favoarea lui Trump şi a femeilor împotriva lui Clinton au fost cauzele principale, împreună cu nemulţumirea sindicatelor şi a oamenilor de rînd, care îşi pierd locurile de muncă ori şi le văd exportate în ţările Lumii a Treia. În ultimele săptămîni, însă, se vehiculează o teorie nouă: activişti on-line ai serviciilor secrete ruse (trolls) ar fi cumpărat de la Facebook 3000 de reclame împotriva lui Clinton, pe care le-au distribuit cu agresivitate în ultimele patru săptămîni ale campaniei prezidenţiale, adică exact acum un an, celor între 23 şi 70 de milioane de americani cu conturi de Facebook. Cifra e imensă şi echivalează cu pînă la 28% din electoratul american!

Date statistice

Dacă Facebook a fost într-adevăr factorul decisiv în alegerea lui Trump rămîne de văzut (şi poate nu se va şti niciodată cu siguranţă). Cert este că Facebook a devenit extrem de influent şi influenţa lui creşte de la zi la zi. Influenţa e de fapt atît de mare încît tot mai des dăm peste aricole în presa americană care se întreabă dacă nu cumva Facebook se transformă într-o religie. În vară, un articol din The Atlantic întreba de ce în zilele noastre nu sîntem martori la apariţia unor noi religii (vezi aici). Comentariul dădea de înţeles că în mod tradiţional cam în fiecare veac a apărut o religie nouă, care în curs de cîteva sute de ani a cîştigat sute de mii ori milioane de aderenţi. Dar noi religii nu au mai apărut de mai bine de 100 de ani. Or, zic unii, sîntem pe cale de a inventa una (vezi aici).

Aceeași întrebare e postulată anul acesta privind Facebook-ul. Şi nu e de mirare, dacă luăm în considerare cîteva date statistice recente. Pe 27 august publicaţia americană on-line numită Quartz a publicat un articol interesant asupra subiectului, cu un titlu care atrage instantaneu atenţia: Facebook has more people than any major religion except Christianity („Facebook are mai mulţi aderenţi decît oricare religie mare, cu excepţia creştinismului” – vezi aici). În iunie, Facebook avea 2 miliarde de active users, adică conturi active, iar întreaga corporaţie Facebook numai 20.658 de angajaţi. Doar creştinismul, cu un număr de 2,3 miliarde de aderenţi, întrece Facebook-ul. Pe locul trei se află islamul cu 1,8 miliarde de aderenţi, neafiliaţii religioşi cu 1,2 miliarde, hinduşii cu 1,1 miliarde, buddhiştii cu 0,5 miliarde şi aşa mai departe. În timp ce mişcarea Facebook e sprijinită şi menţinută de peste 20 de mii de angajaţi, creştinismul implică milioane de angajaţi permanenţi, printre ei preoţi/pastori, lideri de tineret, misionari, angajaţi ai organizaţiilor caritabile creştine etc. Privind rata creşterii aderenţilor, Facebook creşte anual cu 22%, islamul cu 1,4%, iar creştinismul cu 0,8%. Pînă în 2020, numărul aderenţilor la Facebook va întrece numărul creştinilor la nivel global.

O nouă religie?

Întrebat în iunie de un jurnalist cum vede el impactul Facebook, Mark Zuckenberg, fondatorul acestuia, a remarcat, în termeni cvasi-religioşi, necesitatea formării unei comunităţi globale în jurul Facebook-ului, care să contribuie la binele comun al planetei. Declară el: „Oamenii care merg la biserică sînt mai dispuşi să facă munca de voluntariat şi contribuţii caritabile, nu doar pentru că sînt religioşi, ci pentru că fac parte dintr-o comunitate. O biserică nu se formează peste noapte. Are un pastor care se ocupă de bunăstarea congregaţiei şi se îngrijeşte ca fiecare membru al acesteia să aibă hrană şi un acoperiş. [...] Liderii determină cultura, ne inspiră, ne dau ce ne trebuie şi ne îngrijesc” (People who go to church are more likely to vounteer and give to charity – not just because they're religious, but because they're part of a community. A church doesn't just come together. It has a pastor who cares for the well-being of their congregation, makes sure they have food and shelter. [...] Leaders set the culture, inspire us, give us a safety net, and look out for us). 

Comentariul lui Zuckenberg e interesant pentru că el captează esenţa creştinismului în dimensiunea lui ne-teologică: creştinii constituie un factor pozitiv şi decisiv la bunăstarea umanităţii, iar ceea ce îi face buni este religiozitatea lor. Creştinismul e un şablon după care Zuckenberg vrea să formeze, în cuvintele lui, o lume mai integrată, mai coezivă, o forţă constructivă pentru pace şi armonie între oamenii planetei. De fapt, în iunie Facebook a anunţat un nou motto (mission statement) al companiei: Give people the power to build community and bring the world closer together („Să dăm oamenilor puterea de a construi o comunitate şi a aduce oamenii mai aproape unii de alţii”). Oare ce vrea să însemne asta?

Imagini sugestive din zilele noastre

 Pacea "lăuntrică" a unora, 

războiul duhovnicesc al altora:

Marius Iordachioaia: întomnare... La Optina.

Dragostea în care cred: întomnare

viețile noastre, fiere și vin....

din inimi, ca din suliți legionare,

lumina ne bea osânda până la ultimul chin:

și ziua ni se umple de-ndurare...

ne iartă copacii și de-aceea le cad frunzele...

ne iartă marea, lăsându-și pe țărmuri meduzele...

ne iartă pământul, cu iarba care moare:

toamna

e anotimpul când Iisus

 preface Universul

în iertare...

***

Toamna la Optina

LEGĂTURI:

• ROF: Toamna, anotimpul ce ne emoționează abisal...

Conferința „Biserica în comunism. Adaptare, rezistență, sfințenie” susținută de teologul Radu Preda la Paris. "Majoritatea Ortodoxiei mondiale a fost nevoită să facă experiența totalitarismului comunist din Europa de Est și din Caucaz""

Nu este un dar mai fragil decât acela al libertății. Știm prea bine că, atunci când mergem la spovedanie, ce facem? Un exercițiu de recunoaștere a faptului că n-am știut să fim liberi mai mult timp, că am cedat prea repede ispitei, păcatului, patimii... Asta până la urmă este miza noastră! Si dacă este, până la urmă una personală, este și una colectivă, pentru că nu vom putea fi o țară prizonieră și o Biserică liberă! Această schizofrenie nu va putea rezista pe termen lung!

Eu cred că civismul în România se va naște doar în clipa în care vom înțelege că libertatea nu este o simplă gargară, că nu este un paragraf dintr-o listă lungă de drepturi și libertăți fundamentale, că libertatea este această scânteie divină din om, în funcție de care ne măsoară Dumnezeu Însuși, atunci când ne judecă - că nu ne va judeca doar în funcție de cât de robi am fost, ci de cât de multă libertate am putut proba.

 Conferința „Biserica în comunism. Adaptare, rezistență, sfințenie” susținută de teologul Radu PREDA la Paris

 

Teologul Radu PREDA, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, a ținut la Paris, pe 10 octombrie 2017, o conferință pe tema „Biserica în comunism. Adaptare, rezistenta, sfințenie”,  în cadrul Sesiunii de evaluare din 10-12 octombrie 2017 a Centrului "Dumitru Stăniloae".

Transcrierea, în mare parte, a conferinței

- Nu putem marca 100 de ani de unitate romanească fără să ținem cont de două evidențe. In primul rand, în acest secol, peste jumătate din el s-a consumat în abuz, teroare și crimă, așa cum, tot o evidență este că majoritatea celor care au făcut România Mare au murit în pușcăriile comuniste.   

-  Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este sub subordonarea directă a primului ministru, în condițiile în care România are doua instituții memoriale și de cercetare. Are un institut, mai vechi, de studiere a istoriei holocaustului în România, "Elie Wiesel", inițiat de președintele Iliescu și, de 11 ani, are și acest Institut de Investigare a Crimelor Comunismului care, la un moment dat, în 2008, a fuzionat cu Institutul Memoriei Exilului Românesc. 

- Institutul nostru are niște linii mari de cercetare, pe care o să vi le prezint foarte pe scurt. Pe de-o parte noi suntem, prin lege, abilitați să facem ceea ce puține instituții similare mai fac în Europa de Est astăzi și, anume, dezgropăm la propriu morții. Adică, când vorbim despre crimele comunismului vrem să aducem și dovezi. Deci, noi mergem pe urmele acestor victime, fie că sunt țărani înstăriți împușcați la liziera pădurii lor pentru că s-au opus colectivizării, fie că este vorba de deținuți care au murit în condițiile unor munci istovitoare, în lagărele de muncă de la Canal sau din Delta Dunării, de pildă la Periprava, fie că este vorba de cazuri disperate care au murit cu arma în mână împotriva regimului comunist, sperând că într-o buna zi să vină americanii - ei au venit, dar cu o întârziere de 80 de ani-, fie că este vorba de copii. Anul acesta am înaintat Parchetului General o sesizare penală pe 1 iunie, ziua copilului, privind cazul a peste 800 de copii care au murit în condiții neelucidate încă din spital. Noi am cercetat și, după calculele noastre, numărul victimelor cu ușoare forme de handicap, abandonați din punct de vedere medical, și emoțional, și alimentar se ridică la peste 10 mii. Mai avem în lucru și alte dosare și, de pildă, lucrăm pe un dosar foarte delicat și foarte important, cel al miilor de oameni împuscați pe granița dunăreană, dintre România și Iugoslavia, în condițiile în care și astăzi sunt cimitire rezervate unor necunoscuți pe care apele Dunării i-a dus la mal, cu un glonte în frunte sau în omoplat. Sigur, mai sunt și alte dosare, dar nu am să fac acum lista lor. Pe lângă acestea, mai avem și o muncă de educație și am vrea să înființăm la București un muzeu național al crimelor comunismului în România.     

-  Ținând cont de istoria schizofrenizată a Europei e foarte important la locul faptei, aici, să readucem în atenție câteva elemente pur ideologice. Si asta o spun în condițiile în care, când vorbești de comunism îți este mult mai greu să îi demonstrezi nocivitatea decât atunci când vorbești despre alte forme de extremism, fie că este vorba de fascism sau de alte forme, pentru că complicitatea ideologică la crimele comunismului este o realitate pe care nu sunt puțini dispuși să și-o recunoască. 

Până să devină fapt istoric, comunismul, pe hârtie, concepea victime și îi reinvit pe cei care au făcut-o, și pe cei care nu au făcut-o, să recitească manifestul comunist publicat de Marx și Engels la Londra în 1848. In acest manifest este prevăzut în mod clar, fără nici un dubiu, crima ca instrument politic. Si, nu numai că este prevazută crima ca instrument politic, dar ea este permisă inclusiv în numele proletariatului. Marx merge până într-acolo să spună că există părți ale proletariatului care ar fi bine să dispară, prin crimă, pe motiv că nu toți proletarii au aceeași temperatură revoluționară. Si cei care sunt mai căldicei ar trebui să fie eliminați. Ceea ce avea să se întâmple, este ceea ce face Stalin la marile lui epurări din 36'. Așadar, înainte de a deveni o realitate istorică, comunismul prevedea crima ca instrument legitim de acaparare și menținere a puterii. Așadar într-o discuție serioasă, onestă, ar trebui să ne întrebăm dacă fericirea ar trebui să treacă prin iad; dacă pentru o societate egală, și prosperă, și fără inegalități sociale, trebuie în mod fundamental și inevitabil să moară oameni. Si răspunsurile nu pot să fie ambigue, nu poți accepta "puțină" crimă. Trebuie să fi foarte clar, dacă crima este parte sau nu a programului politic.

- Berdiaev spune foarte clar: "comunismul nu este o ofertă politică, comunismul este o ofertă pseudo-religioasă, cere sacrificii și nu puține". Deci, crima din perspectiva acestei oferte non-politice și para-politice este o caricaturizare a jertfei, este o liturghie pe dos. Așadar din perspectiva unui demers, pe care în Sfânta Biserică îl numim demonic, trebuie să ne punem întrebarea dacă putem vorbi de comunism în termenii unei alternative oarecare la alte curente politice. Nici vorbă de așa ceva! Comunismul nu poate să fie o ofertă politică, pentru că ar însemna să-i legitimăm pornirea criminală. Adică să lăsăm loc, prin ofertele politice uneia care, în mod evident, și fără să se ascundă, prevede abuzul până la crimă.

Există o limită antropologică a binelui, chiar dacă acest bine sună promițător. Tony Judth, un mare intelectual evreu, din păcate plecat prematur dintre noi, întrebat care este cel mai rău, fascismul sau comunismul, da un răspuns foarte lămuritor:  "In timp ce fascismul prin amenințarea lui de a distruge rase întregi de oameni s-a compromis iremediabil, comunismul, prin promisiunea lui de a aduce fericirea, încă mai are o șansă". Deci stafia comunismului bântuie într-adevăr Europa, și nu numai.   

Grecia autorizează schimbarea de sex de la 15 ani. Sinodul Bisericii Ortodoxe din Grecia: "Proiectul de lege propus are ca scop distrugerea coeziunii sociale și moartea spirituală a omului". Mitropolitul Ieremia de Gortina: "Suntem, frații mei, în vremurile în care păcatul a fost ridicat pe tron și guvernează"

Publicul care aplauda votarea legii în Parlament, pe 10 oct. la Atena

LCI: REVOLUȚIE - Legea permite schimbarea sexului în starea civila, fără să se treacă în mod obligatoriu printr-o operație chirurgicală

Este vorba de una dintre legile cele mai progresiste în Uniunea Europeană. Parlamentul grec a autorizat marți, 10 octombrie, prin vot, schimbarea sexului începând cu vârsta de 15 ani. Un amendament permite, printre altele, schimbarea sexului fără obligația de a trece printr-o operație chirurgicală, contrar a ceea ce era în vigoare până acum.

Măsura luată, în această țară conservatoare, a provocat o polemică pe de-o parte între guvernul de stânga de la putere, și opoziția de dreapta și Biserica Ortodoxă Greacă pe de altă parte. Textul a fost votat de 148 din 285 de deputați prezenți, grație mai ales deputaților de stânga Syriza, de la putere, și cei ai partidului de centru-stânga Potami, din opoziție.

Noua lege permite persoanelor schimbarea sexului doar printr-o simplă declarație în fața instantei, ceea ce obligă autoritățile publice să modifice mențiunea cu privire la sex și să emită un nou act de stare civilă. 

Textul a fost salutat de asociațiile de trans-sexuali și de cele apărând drepturile omului, în special Amnesty International care l-a calificat de "pas istoric" ce pune capăt "operațiilor (chirurgicale) nedemne". 

Traducere de ROF, după RÉVOLUTION - La loi permet de changer de sexe à l'état-civil sans passer obligatoirement par une opération chirurgicale.

 ***

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia: legea pentru schimbarea sexului "contrazice morala și bunul simt, și mai presus de toate distruge persoana"

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia s-a reunit pe 7 octombrie, fiind prezidat de Arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade, Ieronim, și a examinat, printre altele, legea pentru schimbarea sexului, adoptată recent în primă lectură de Parlamentul elen. Episcopii greci urmăresc îndeaproape dezbaterea intensă în jurul proiectul de lege, care cauzează bulversare în societate și în Biserică.

În timpul unei consultări deschise cu reprezentanții comisiei parlamentare ad-hoc, Biserica și-a exprimat opinia cu privire la această problemă. După cum s-a raportat anterior, potrivit noului proiect de lege „cu privire la schimbarea liberă de sex“, este suficientă doar o declarație scrisă pentru a obține o schimbare legală de gen.

In vederea următoarei dezbateri din Parlament [care a avut deja loc pe 10 oct. n.n.], Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia a exprimat pozițiile sale fundamentale cu privire la acest subiect:

1. Sexul este o moștenire sacră dată omului și contribuie la baza complementarității psihosomatice în taina vieții și a iubirii. In acest sens, nu poate fi supus schimbării, fiind un dar divin dat omului, pe care acesta trebuie să-l valorizeze pentru sfințirea sa.

2. Sinodul consideră că jurisprudența tribunalelor elene acoperă, acolo unde este cazul, problemele existente, dat fiindcă sexul nu este ales în mod liber sau schimbat la cerere, ci este determinat pe baza caracteristicilor anatomice, fiziologice, și biologice care definesc identitatea unui om, așa cum este stabilit de raporturile medicale pentru instanțele de judecată. Legea nu poate să se mulțumească cu o declarație a cetățeanului, nedovedită științific, care poate să fie schimbată mai târziu.

3. Proiectul de lege propus stârnește emoții în societate, atacă instituția sfântă a familiei, contrazice morala și bunul simt, și mai presus de toate distruge persoana. In loc de a diminua confuzia și tulburările mintale, ea le accentuează și dă naștere unui fenomen social periculos, în mod particular când va crea, de asemeni, o situație explozivă în școli.

4. Sinodul nu vede, în urma acestor tentative, un interes pentru aproapele neînțeles și necăjit, ci existența unor grupuri de putere, care au ca scop distrugerea coeziunii sociale și moartea spirituală a omului.

5. Sinodul face un ultim apel lumii politice în integralitatea ei, pentru a ridica responsabilitatea și misiunea deasupra idealurilor politice, a prejudecăților și referirilor nelimitate la drepturi, și pentru a retrage proiectul de lege, arătând totodată un interes pe măsură pentru rezolvarea problemelor celor mai grave care lovesc societatea noastră, națiunea și poporul nostru. Ori, altfel nu facem decât să întărim tensiunile, diviziunile și absurditatea, în loc să contribuim la edificarea spirituală a cetățenilor noștri.