"Ce-ar fi o primăvară fără vară, și fără toamnă vara ce-ar mai fi..."

***

Fântânile albastre

 

Ce-ar fi o primăvară fără gândul

Înfiripării altor sărbători,

Când nu un anotimp, ci vieți de-a rândul,

Călătorim cu visul către flori?

Ce-ar fi o primăvară fără toate

Neliniștile iernii din amurg,

Dacă prin geana sevelor curate

Și flori de gheață uneori mai curg?

Se răscolesc de dor fântânile albastre
Și țipă un cocor din inimile noastre.
Din tâmpla mea cad flori, din ochii tăi safire,
Și trecem amândoi cu fruntea prin iubire.

Ce-ar fi o primăvară fără vară

Și fără toamnă vara ce-ar mai fi,

Când necuprinși de-a fructelor povară

În catifeaua florii ne-am sfârși?

Ce-ar fi o primăvară fără jocul

Copiilor cu soare în priviri,

Și-n ce sămânță și-ar aprinde focul

Iubirile topitelor iubiri?

Se răscolesc de dor fântânile albastre
Și țipă un cocor din inimile noastre.
Din tâmpla mea cad flori, din ochii tăi safire,
Și trecem amândoi cu fruntea prin iubire.