Părintele Efrem Filoteitul:
"Testamentul pe care vi-l las este să-L cunoaşteţi pe Duhul Sfânt.
Să lucraţi şi să zidiţi înlăuntrul vostru acest testament,
ţinând poruncile Evangheliei şi având pace în sufletele voastre.
Să aveţi dragoste,
să fiţi în acelaşi gând
şi să chemaţi Numele lui Hristos şi al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Îngerii să vă însoţească." (Sursa)
Dragostea
Este cea mai frumoasă floare din gradina virtuților care alcătuiesc discernământul.
Este cea mai intensă culoare din curcubeul cerului evanghelic.
Cel mai prețuit mărgăritar din cununa credinței.
Este cheia care deschide toate ușile purtării omenești.
Doctoria care tămăduiește toate bolile sufletului și ale trupului.
Oglinda cu miile de reflexii ale lui Dumnezeu.
Zâmbetul bucuros al primăverii.
Cea mai melodioasă notă a vieții.
Imnul evanghelic și îngeresc al raiului.
Un sfânt spunea:
"Doamne, fă-mă să ajut, iar nu să fiu ajutat!
Fă-mă să iubesc, iar nu să fiu iubit!
Fă-mă să înțeleg, iar nu să mă înțeleagă!"
Dragostea, așa cum ne-a învățat despre ea Domnul, nu cea prost înțeleasă și fabricată de oameni,
este o expresie a jertfei.
Este ca o mireasmă duhovnicească.
Este al inimii rod și ofrandă a dispoziției.
Dragostea nu înseamnă ceea ce oferi, ci cum oferi. Dragostea nu înseamnă să întinzi mâna și cu asta s-a terminat povestea. Ci însemnătate are să oferi inima. Dacă ști să te împarți pe tine însuti, atunci ști să iubești. "Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună" (2 Cor. 9, 7) spune Pavel către Corinteni. Dumnezeu iubește pe cel milostiv, care dă cu voie bună și chip bucuros, dar și cu voință liberă.
Părintele Efrem Filoteitul:
Iubirea trebuie să fie puternică față de frați, sinceră, lipsită de viclenie. Ea se arată doar din faptul că-i răbdăm, că-i ajutăm pe frați, că le arătăm milă. Dacă avem iubire față de Dumnezeu, am împlinit toată legea. Domnul a grăit: orice dăruiți celui mai neînsemnat dintre oameni, Mie îmi dăruiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu